Tag : dans

gigi ad hoc#devazut On the Roof – Gigi Caciuleanu si tinerii actori din Gala Hop, din nou la TNB pe 20 si 30 august –

#devazut On the Roof – Gigi Caciuleanu si tinerii actori din Gala Hop, din nou la TNB pe 20 si 30 august –

Am vazut la sfarsitul saptamanii trecute cea mai recenta dintre creatiile coregrafului Gigi Caciuleanu – On The Roof, un spectacol realizat cu 14 dintre tinerii actori care au fost selectati in Gala Hop.

Mai mult ca la oricare alt spectacol de dans, performance-urile On The Roof sunt irepetabile pentru ca in multele neprevazute care apar in spatiul strans al unei coregrafii agreate, in acest spectacol apare si o dimensiune a naturii, ingereasca daca vreti: e in spatiul liber, pe terasa Teatrului National, in Amfiteatru.

Nu mai poti controla vantul sau cate un fulg care apare ca de niciunde cum s-a intamplat in spectacolul pe care l-am vazut: o pana alba a plutit printre dansatori cateva clipe, stralucind in reflectoare. E o dimensiune noua in spectacol, verticala, catre cer, care ii da show-ului o energie in plus.

On the Roof e un spectacol despre actori si bufoni, despre puterea sunetului exprimat cu intentia corecta, despre miscarea care iti poate da o descriere a personalitatii ca si cum ai fi la o radiografie. Despre DansActorul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Imaginati-va 14 tineri care nu au studii aprofundate de dans clasic sau contemporan (cativa dintre baieti cred ca au facut dans de societate sau street, in pregatirea lor de dinafara actoriei) care sustin impecabil o ora de dans intr-o poveste care are mult umor si care defineste DansActorul.

Rezultatul muncii lor luat in intregul context – au muncit impreuna doar cateva saptamani, nu au studii de specialitate – arata inca o data geniul domnului Caciuleanu: sa te poti uita la oameni si sa scoti dansatorul din fiecare personalitate – adica sa-i dai libertate, sa-l dezveti de griji si temeri macar pentru cat munceste pe covorul de dans si sa-l aduci intr-un context in care spune o poveste universala, care e inteleasa pe orice scena din lume, e… geniu.

Va rog sa mergeti sa vedeti On The Roof la Teatrul National, Amfiteatru, pe 20 si 30 august. E un spectacol de la care plecati zambind, intelegeti puterea uriasa a miscarii de dans facuta cu intentia corecta, dar si libertatea si creativitatea care pot fi rafinate si dezvoltate in spatii dinainte stabilite.

Nu o sa va ganditi nicio clipa ca tinerii de pe scena nu sunt dansatori profesionisti. Totul e creat pe personalitatea fiecaruia, doar cu ei show-ul are aceasta forma, cu alti actori cu siguranta ar fi spusa o alta poveste – in acelasi context prestabilit.

Sper din tot sufletul ca tinerii actori isi dau seama cat de importanta pentru vietile lor – si personale si profesionale – este aceasta intalnire cu geniul dlui Gigi Caciuleanu.

 Recunostinta pentru dl Caciuleanu, care isi face timp sa lucreze in Romania si sa modeleze  ( si in sensul sa ii fie model)  noi generatii. Si multumiri minunatei echipe din jurul dansului care ii creeaza spatiul si contextul sa lucreze cat mai bine in Romania.

(credit foto: Mihaela Petre )

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

foto cover Vlad Lazarescu

3265
980xMartha Graham – spectacolul de la Bucuresti in Intalnirile JTI si cateva fotografii de arhiva –

Martha Graham – spectacolul de la Bucuresti in Intalnirile JTI si cateva fotografii de arhiva –

In toamna, pe 19 septembrie, avem la Bucuresti, gratie programului Intalnirile JTI, compania de dans Martha Graham.

Pentru lumea dansului, dar si pentru teatru si pentru moda, Martha Graham a fost nu doar o inspiratie ci si temelia pentru intreaga constructie pe care o avem acum.

Și-a fondat propria companie în 1926, la New York, a avut propria viziune asupra dansului, bazat pe căutarea esenței umane, iar tehnica Graham se predă și astăzi în școlile de coregrafie. De-a lungul unei cariere de aproape 70 de ani, a conceput peste 180 de lucrări, colaborând și lucrând cu Mikhail Baryshnikov, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya sau Kirk Douglas, Liza Minnelli și Madonna. Compania „Martha Graham” duce mai departe stilul inovativ, inconfundabil și îndrăzneț al unei artiste care a revoluționat dansul contemporan și continuă să fie o sursă de inspirație neprețuită pentru noi și noi generații de coregrafi și dansatori.

Exista si acum scoala Martha Graham pentru adulti, adolescenti si pre adolescenti si admiterea este una dintre cele mai dure dintre toate scolile de dans pentru ca trebuie sa ai si cunostinte de balet clasic, dar si de dans contemporan.

martha graham dance compani jti tnb

La Bucuresti Martha Graham Company vine cu cinci lucrari, toate inspirate de esenta spiritului Marthei Graham, chiar si cand nu sunt suta la suta lucrarile ei. In ceea ce vom vedea in septembrie la Teatrul National sunt show-uri care pastreaza coregrafia ei din anii 40, dar si lucrari noi care ii duc mostenirea mai departe.

Ca Woodland, o creatie a coregrafului si cineastului Pontus Lidberg, despre al carui drum in lumea Marthei Graham puteti vedea mai multe in filmuletul de mai jos.

Woodland for Martha Graham Dance Company from Pontus Lidberg on Vimeo.

Daca sunteti studenti la coregrafie, la balet, daca va intereseaza arta vizuala si dansul ar trebui sa faceti tot ce tine de voi sa vedeti productia pe care JTI o aduce la Bucuresti. Stiu din experienta anilor trecuti ca totul e gandit de catre producatorul local al acestui program, Fundația Art Production, si ca o forma de educatie pentru tinerii din industrie, care au acces gratuit la repetitiile din ziua show-ului sau din ziua de dinainte de reprezentatie.

Asa ca pe 17-18 septembrie, interesati-va la TNB cand sunt repetitiile si vorbiti cu echipa Fundatiei ART PRODUCTION cum puteti fi spectatori la antrenamentul dansatorilor. Poate ca nu va puteti permite un bilet la spectacol, dar daca sunteti dansatori nu exista nicio scuza sa nu vedeti si sa simtiti putin din munca acestor dansatori.

*
E un loc bun sa spun ca Intalnirile JTI au ajuns la editia nr 19!!! In anii astia prin acest program gandit si construit strategic, cu cap, bucurestenii si-au facut o cultura a dansului… si am vazut pe scena Teatrului National nume ale dansului pe care nu le-am fi putut vedea altfel vreodata. Alvin Ailey American Dance Theater, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Akram Khan Company, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, Noism…

Ministerul Culturii n-ar fi putut face aceasta educatie niciodata pentru ca intotdeauna va avea alte prioritati pentru buget in locul unui spectacol de dans. Dar proiectul JTI este o platforma de educatie si de dezvoltarea bunului gust pentru mii de oameni pasionati de dans.

Pentru ca am privilegiul sa-i cunosc pe cei care gandesc acest program – Gilda Lazar din partea JTI, Valerian Mares din partea Fundatiei Art Production si Silvia Ghiata, consilier artistic – cred ca Intalnirile JTI n-ar fi devenit in acesti ani una dintre oazele de bun simt si rafinament din Romania fara participarea lor, pentru ca au asigurat nu doar constanta programului, ci si o linie foarte inalta a selectiei spectacolelor din program.

Ne vedem pe 19 septembrie la TNB.
Biletele se găsesc în rețelele EVENTIM, ENTERTIX, MYSTAGE și la agenția de bilete a Teatrului Național București.

*
Ca sa simtiti, dincolo de orice intelegere ce inseamna Martha Graham pentru cultura mondiala, va las mai jos cateva fotografii de arhiva fata in fata cu creatii ale designerilor de moda inspirati de incredibila ei personalitate.

980x

martha-graham-1

martha-graham-2

martha-graham-4

martha-graham-6

martha-graham-7

martha-graham-8

2243
The Nutckracker and I foto1(de vazut) „The Nutcracker and I”, un genial spectacol digital, va fi în turneu în România

(de vazut) „The Nutcracker and I”, un genial spectacol digital, va fi în turneu în România

 The Nutcracker and I”, un proiect inedit care îmbină realul cu virtualul, animația cu dansul și recitalul de pian, creat de pianista româncă Alexandra Dariescu, ajunge în România în noiembrie.

E genul de spectacol la care să vă duceți copiii ca să e împrietenească putin cu muzica clasică, sa se indragostească de balet și să fie parte la o poveste spusă pe limba lor – cu animații.

Spectacolul  va fi prezentat pentru prima oară pe scenele din România, ca parte dintr-un turneu mondial ce include China, Australia, UK, Austria, Germania, Suedia, Belgia și Luxembourg.

Uitați-vă puțin la trailerul spectacolului ca sa înțelegeți magia care va fi pe scenă.

Turneul a devenit posibil cu sprijinul BRD Groupe Société Générale și va avea loc în luna noiembrie în București, Iași, Cluj, Sibiu și Timișoara.

*

Lansat în decembrie 2017 în Londra la Barbican’s Milton Court Concert Hall, “The Nutcracker and I by Alexandra Dariescu” a atras atenția prin atmosfera de poveste real-virtuală creată cu ajutorul muzicii, a balerinei și a personajelor digitale.

[caption id="attachment_49986" align="alignnone" width="1600"]The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu, with ballerina Désirée Ballantyne, animations by Yeast Culture, and choreography by Jenna Lee. At Milton Court Concert Hall, Guildhall School of Music & Drama as part of their Alumni Recital Series  Photo by Mark Allan The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu, with ballerina Désirée Ballantyne, animations by Yeast Culture, and choreography by Jenna Lee. At Milton Court Concert Hall, Guildhall School of Music & Drama as part of their Alumni Recital Series Photo by Mark Allan[/caption]

The Nutckracker and I foto3 The Nutckracker and I foto5

Despre spectacol

Alexandra Dariescu și-a integrat propriul vis in această poveste extrem de iubită, in care se vede re-imaginată în personajul Clarei: de la fetița care visează, la pianistul concertului. Pe scenă va fi un pian mare, la care va interpreta Alexandra Dariescu, și o balerină în spatele unui ecran de pânză. Animații digitale deosebite, desenate și create de Yeast Culture sunt proiectate pe pânză și aduc povestea la viață. Acestea dansează în ritmul muzicii interacționând cu pianista și balerina. Cea mai iubită muzică de balet, a lui Ceaikovski include piese precum Dansul Zânei Prunei de Zahăr, Dansul Arabic, Dansul Chinezesc, Pas de Deux și Valsul Florilor în 15 aranjamente virtuoase ale lui Mikhail Pletnev, Stepan Esipoff, Percy Grainger și trei variante noi de Gavin Sutherland.

Interpretat și produs de: Alexandra Dariescu
Regia: Nick Hillel
Director artistic și director de animatie: Adam Smith
Choregrafia: Jenna Lee
Balerina: Désirée Ballantyne
Producator tehnic: Sander Loonen
Video design produs de: Yeast Culture

3545
Absolut_Vodka_BTS_106Cum a convins Absolut Vodka un director de imagine cu record de Oscaruri sa devina regizor?

Cum a convins Absolut Vodka un director de imagine cu record de Oscaruri sa devina regizor?

Acum cateva saptamani Absolut a anuntat noua sa campanie de imagine A Better Tomorrow – un mesaj manifest dedicata incurajarii artistilor tineri care, prin munca lor, pot schimba lumea in mai bine.

Am scris si eu la momentul acestei lansari despre campanie si despre ceva ce mie mi s-a parut surprinzator, cooptarea lui Emmanuel Lubezki in aceasta campanie in calitate de regizor.

Intre timp am mai cercetat putin si … iata-ma cu cateva informatii destinate mai ales celor care iubesc filmele.

Lubezki este unul dintre cei mai respectati DOP din toate timpurile, are 8 nominalizari la Oscar si trei statuete castigate in ani consecutivi, un record neegalat de nimeni din domeniul sau.

Dar, desi a lucrat pentru filme ca Birman, Revenant, Gravity (cele 3 Oscaruri ale sale sunt pentru aceste titluri) si desi e DOP-ul pe care-l prefera regizori ca Mike Nichols, Tim Burton, Michael Mann, Joel si Ethan Coen si e un frecvent colaborator al legendarilor Terrence Malick, Alfonso Cuarón si Alejandro González Iñárritu, Emmanuel Libezki nu e chiar genul de persoana care isi doreste atentie.

Locuieste la Los Angeles cu sotia si cele doua fiice ale sale, are 53 de ani si e dintre oamenii din spatele camerelor pe care-l opreste lumea pe strada sa acorde autografe.

Alfonso Cuaron radea acum 2 ani de el spunand ca, odata cu cel de-al 3-lea Oscar al lui, traieste si cel mai mare cosmar: e in atentia lumii la nivel global.

Dupa al treilea Oscar, in camera verde, imediat dupa ce a primit statueta, un reporter l-a intrebat daca se va duce vreodata spre regie. A spus atunci ”Poate. Dar numai daca sunt sigur ca pot face lucrurile intr-un fel pe care nimeni altcineva nu le face”

Pentru ca ceea ce stiu americanii, dar mai putin noi (care nu avem cultura de a vorbi mult despre oamenii care se ocupa de partea tehnica in cinematografie), este ca Emmanuel Lubezki nu face decat proiectele in care crede 100%. Daca accepta el un film, inseamna ca poate sa faca ceva unic si mai inseamna o carte de vizita foarte buna pentru viitorii investitori in film. (s-a implicat de-a lungul timpului in productii independente pentru care s-a strans ban cu ban, dar si in productii uriase ca Revenant, criteriile fiind unele artistice. De la care de altfel n-a facut rabat, l-a tinut ore in sir in frig pe DiCaprio pentru cele mai bune cadre).

Deci de ce e Emmanuel Lubezki parte din proiectul Absolut – A Better Tomorrow?

Pentru ca e un proiect care seamana cu el, un proiect care vorbeste despre o lume in  care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime, iar companiile sunt oneste si transparente.

In plus cred ca e foarte frumoasa extensia campaniei care pune lumina pe ideea ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si ne provoaca pe fiecare dintre noi cei care avem spatiul si locul potrivite sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.

De aceea, va prezint aici trei artisti pe care va recomand din inima sa-i urmariti.

Vanda Stefanescu, balerina si coregrafa, care a inceput sa dezvolte programe educative pentru copii, dar si pentru adulti, intru o mai buna intelegere a lumii dansului.  A dansat pentru companii celebre din Germania sau Spania, dar si pentru importanti coregrafi romani. Acum creeaza pentru a-si spune povestile in felul ei si o face magic.

Lilian Caraus, coregraf din Moldova de dincolo de Prut a carui activitate e cunoscuta in mediile de specialitate in Romania si in multe alte tari europene. Acum cativa ani, Lilian a creat un dans in care imbina proiectiile multi media cu coregrafiile live, un proiect care a aparut pe piata cu mult inaintea altora la nivel international. Are o trupa de dansatori magici, sunt profesionisti si super disciplinati si sigur veti auzi din ce in ce mai mult de ei.

Corina Gramosteanu, scenograf si creator de costume cu lucrari in teatrul, opera si dansul romanesc (Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Gigi Caciuleanu, Andrei Serban) dar si pe marile scene de opera din lume alaturi de Silviu Purcarete si Helmut Stürmer. Cu putin noroc, in curand veti putea vedea la Bucuresti o parte din spectaculoasele costume pe care le-a creat pentru spectacole de opera din strainatate.

Promit sa scriu mai pe larg saptamanile viitoare despre fiecare dintre ei.

Pana atunci, iata cateva fotografii rare cu Emmanuel Lubezki din timpul filmarilor noul spot de imagine Absolut, dar si spotul propriu zis.

Absolut_Vodka_BTS_060Absolut_Vodka_BTS_140 Absolut_Vodka_BTS_515

3120
Ohad-Naharin- foto Dragos-Dumitru webSIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

SIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

La editia 2017 a festivalului de teatru de la Sibiu unul dintre invitatii speciali a fost Ohad Naharin, geniul creativ  din spatele uneia dintre cele mai mari companii de dans din lume, Batsheva Dance Company (Israel).

Programul gandit in jurul lui Ohad (un workshop, doua reprezentatii ale unuia dintre spectacolele sale manifest, Naharin”s Virus, o conferinta si proiectia filmului Mr Gaga care vorbeste despre viata sa) a fost o celebrare bine gandita a acestei vizite extrem de importante pentru ceea ce inseamna festivalul, dar si Naharin la nivelul mondial al dansului.

Vedeta mai mare (din punctul de vedere al notorietatii, nu neaparat al talentului), Mikhail Baryshnikov spunea despre trupa lui Naharin ca ”n-a mai vazut niciodata o asemenea combinatie de frumutete, energie si tehnica.” (e un citat care apare chiar pe genericul filmului despre viata lui Ohad, Mr Gaga).

Chiar si prezenta simultana a acestor doi mari dansatori la Sibiu a fost un privilegiu pentru spectatori si o incredibila carte de vizita pentru festival.

*

Folosesc insa acest prilej pentru a va spune povestea acestui om care a inceput sa danseze la 22 de ani, a fost acceptat la marile scoli de dans din lume, a inventat un limbaj nou in dans – Gaga – si crede , ba chiar are si exemple, ca dansul poate sa vindece.

A descoperit regulile de la baza limbajului lui cand, dupa un spectacol la care parea s-a accidentat la un picior, a ramas paralizat. A fost operat la coloana vertebrala si, cand a inceput recuperarea, a devenit constient de fortele pe care corpul lui trebuie sa le opuna fortei gravitatiei ca sa genereze miscarea.

Si, ca o metafora frumoasa, baza stabilirii exacte a fiecarei forte de opunere e prin ”let it go”, prin relaxarea totala a muschilor si mintii pentru a stabili mai intai viteza de cadere si a intelege cum o poti contracara, folosind-o.

Astazi, la mai bine de 20 de ani de la primele constientizari ale noului limbaj, descoperirea lui e folosita in recuperarea oamenilor cu dizabilitati motrice, dar si de catre dansatori amatori sau profesionisti. Aceleasi principii au fost folosite de Naharin in recuperarea tatalui sau dupa ce acesta a suferit doua atacuri cerebrale.

*

Naharin spune ca intre un alergator olimpic si un om care nu a facut niciodata sport sunt mai multe asemanari decat deosebiri: amandoi pot sa alerge, doar ca sportivul o face mai repede si mai sustinut. La fel e si cu dansul, si cu sariturile… Gaga Mouvement e despre a descoperi si elibera tensiunile din corp pentru a face miscari relaxate si fluide. Tensiuni care vin din propriile blocaje emotionale sau limitari fizice. Gaga mouvement da o sansa fiecaruia de a se exprima prin dans, eliberat de orice judecata si constrangere.

De altfel, in salile de repetitii – sau workshopuri pentru amatori – nu exista oglinzi.

Naharin spune ca ”daca am fi fost pe pamant ca sa ne putem privi tot timpul, am fi avut ochi in degete” si ca ”lumea nu trebuie judecata si privita printr-o oglinda, ci simtita cu tot ce avem, inclusiv privirea”. 

*

”The more you let go of everything in your body all at once, the softness of your flesh will protect you.”

Odah Naharin a trait in Kibutz in saracie, alaturi de sora si fratele sau, dar si de mama dansatoare si tatal actor, specializat in terapii prin psihodrama. Cand era mic a cantat si dansat pentru soldatii care se luptau in Palestina si, mai tarziu, a pus in spectacolele sale durerea pe care o simte legat de acest conflict politic.

A ajuns sa danseze (la 22 ani!, dupa ce terminase stagiul militar) pentru ca mama lui s-a dus la Batsheva – cea mai mare companie de dans din Israel – si le-a spus ca fiul ei e foarte talentat, asa ca ii roaga sa-l primeasca la o auditie. Era talentant, avea un corp ca al unui soldat bine antrenat, dar si o muzicalitate speciala. L-au primit imediat, au inceput sa-l scoleasca iar cand celebra dansatoare americana Martha Graham a venit in Tel Aviv si l-a vazut cat e de spectaculos, l-a luat in spectacolul ei.

De aici n-a mai fost decat un pas sa fie convins sa mearga la New York ca sa dea admitere la School of American Ballet dar si la Julliard si sa fie acceptat in clase in care dansau mari balerini ai vremii. Mai tarziu a recunoscut ca nu avea deloc educatia clasica, dar ca se uita la colegii lui si… ii imita. Asa ii ieseau dansurile.

A dat de greu cand l-a remarcat si Maurice Bejart care l-a invitat in compania lui. Naharin spune astazi ca nu intelege cum nu a innebunit in cele 12 saptamani de munca pentru ca nu ii ieseau miscarile pe care i le cerea Bejart.

S-a indragostit de prim balerina de la Alvin Ailey Company, Mari Kajiwara, care a renuntat la cariera ei spectaculoasa si s–a mutat cu Naharin in Israel unde el a primit directia artistica de la Batsheva. Mari a dansat sub coregrafiile lui, i-a fost alaturi cand – la inceputul directoratului la Batsheva – n-avea mai mult de 10 spectatori in sala, dar si cand spectacolul conceput de el pentru ziua nationala a Israelului in 1996 a fost cenzurat din considerente religioase (un cantec israelian pentru copii fusese transformat in manifest, iar dansatorii erau in lenjerie intima). Sute de mii se oameni au iesit in strada atunci sa-l sustina.

Mira a murit in 2001, la 50 de ani, de cancer, iar Naharin a pus durerea lui intr-un spectacol care se numeste Last Work si a declarat:

”To mourn a big loss and to dance—they don’t contradict each other. It’s like they live in the same space. I really believe in the power of dance to heal.”

mari kajiwara ohad (Mira si Ohad)

Astazi Ohad Naharin are 65 ani, e tatal unei fetite de 7 ani si continua sa danseze cu o mobilitate care ii intimideaza pe dansatorii sai, chiar daca il vad la lucru doar la repetitii.

Are  un centru care antreneaza persoane care nu au nicio legatura cu dansul si traineri care fac terapie prin Gaga in toata lumea, iar de la momentul sosirii sale in Israel (anii 90) a creat peste 40 de spectacole exclusiv pentru Batsheva Dance Company.

Acolo a format un sistem in doua etape pentru a fi acceptat in trupa  – juniorii care petrec 3-4 ani invatand Gaga Mouvement (Batsheva Ensemble- 14 dansatori si 4 stagiari) si veteranii Batsheva Dance company (18 dansatori). Anual compania Batsheva – cu ambele trupe – are peste 230 de spectacole in toata lumea, iar la auditiile pentru Batsheva Ensemble participa 3-400 de dansatori in fiecare an).

La Sibiu a fost prezenta Batsheva Ensemble cu un spectacol creat de Naharin in 2001, Naharin s Virus.

*

Tot la  Sibiu, Ohad Naharin a primit o stea pe Aleea Celebritatilor (drumul care uneste cele doua teatre mari din Sibiu – Radu Stanca si Sala Thalia, prin cetate, o frumoasa metafora despre calatoriile vedetelor mari prin FITS), asa ca vizita lui va ramane cumva in mintea localnicilor si iubitorilor de dans din Romania.

La conferinta pe care a sustinut-o in Sibiu Ohad Naharin a spus ca tot ceea ce a invatat mai bun pentru el in acesti ani a fost ”iubirea”.

ohad naharin fiica

Cand oamenii descopera ca a darui iubire e mult mai puternic si aduce o mai mare rasplata emotionala decat sa stai si sa astepti sa fii iubit, viata lor devine mult mai frumoasa. Eu nu vreau sa fiu iubit. Vreau sa fiu inteles. Si sa iubesc si sa daruiesc eu.  Ohad Naharin, Sibiu 2017

Puteti citi despre tehnicile Gaga si limbajul inventat de Ohad Naharin, precum si cum arata lectiile de initiere, aici.

Sper din tot sufletul ca unui din trainerii lui Naharin sa tina candva un asemenea seminar si la Bucuresti.

P.S. Am avut privilegiul ca la Sibiu sa locuiesc in acelasi hotel cu Ohad Naharin si sa ma intalnesc cateva zile cu domnia sa la micul dejun. L-am privit de la distanta cu mersul drept si hainele soldatesti de care nu se desparte niciodata, i-am auzit glumele cu dansatorii care voiau sa viziteze diverse locuri prin imprejurimi, iar dupa doua dimineti am schimbat zambete familiare. M-am gandit tot timpul ca e un om atat de introvertit incat nu merita agresat cu dorinta mea de a vorbi cu dansul.

*

M-am aflat la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener si sustinator al FITS de 9 ani, dar si un sustinator al teatrului romanesc, cu participari consistente la dezvoltarea Teatrului Act, TIFF, Festivalul de teatru Undercloud.

Bazavan 

 

4145
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Editia aceasta a Festivalului International de Teatru de la Sibiu s-a concentrat – nedreptatind putin alte aparitii – pe puterea imaginii lui Mikhail Baryshnikov care, dincolo de seria de 11 piruete din White Nights, e mai cunoscut publicului larg (care poate nu l-a vazut niciodata dansand) pentru rolul din Sex & The City.

La Sibiu a venit cu un spectacol de poezie presarata cu dans, un omagiu adus unuia dintre prietenii sai apropiati, poetul Joseph Brodsky nascut in acelasi oras cu Baryshnikov (Riga, in Letonia), refugiat in America si castigator al unui premiu Nobel.

Daca facem abstractie de charisma lui Baryshnikov, show-ul pe care l-am vazut la Sibiu nu e unul care sa poata trai in afara festivalurilor de teatru: poezia e in rusa, deci apare nevoia de subtitrare. Baryshnikov danseaza si cand o alta voce (o inregistrare cu poetul subiect) recita din poezii, iar spectatorul e nevoit sa aleaga: intelege versurile sau il urmareste pe balerin in miscarile sale gratioase.

Show-ul e despre batranete, moarte si descompunerea identitatii unei personalitati – cu notorietate sau nu- un spectacol despre identitate si adevarurile pe care ti le spui inainte de finish.

Din perspectiva aceasta, sa-l vezi pe Baryshnikov la bustul gol, cu urmele gravitatiei care a lucrat pe corpul sau timp de 70 de ani si sa-l auzi vorbind cum dintr-un om  ”pana la capat nu mai ramane decat o parte de vorbire”, e o experienta dureroasa si greu de purtat. Sigur ca nu a disparut charisma, dar degradarea e acolo, o vezi in tensiunea muschilor care tremura cand vrea sa sa se suie pe un scaun sau in urmele de pe mainile sale cu degete ca de pianist.

Brodsky-Baryshnikov35Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Brodsky/Baryshnikov e despre asumare si curaj. Numai un artist nebun ca Baryshnikov care a facut toata viata doar ce a vrut el, sau ce a fost bine (in forma egoista a expresiei) pentru el, si-ar fi asumat sa faca un spectacol de poezie in limba rusa, expunandu-se la acest nivel fizic si emotional.

Brodsky, pe care  Baryshnikov l-a cunoscut abia cand a ajuns la New York desi ii citea poeziile in liceu, a fost pentru balerin  o proiectie paterna care a dus la o prietenie de 22 de ani (poetul a murit la sfarsitul anilor 90).

De altfel chiar si show-ul acesta, mult mai axat pe actorie (pe recitat) decat pe dans, a venit dupa ce Baryshnikov a lucrat cu Robert Wilson la mult mai celebrul spectacol Nijinski, un portret al genialului balerin care a schimbat scena baletului rus la sfarsitului secolului trecut si care  a ars ca o flacara, mistuit intre iubirile sale tumultuoase.

Si in Nijinsky, spectacol care a avut premiera acum 3 ani, Baryshnikov a recitat mult si a dansat mult mai putin , iar cand jurnalistii britanici l-au intrebat de ce a acceptat dupa 15 ani de insistente acest rol  a recunoscut ca simte o disperare a sfarsitului si ”isi pune in farfurie mai mult decat poate manca” din cauza fricii.

nikinski baryshnikov wilson

(imagine din spectacolul Nijinski, in regia lui Robert Wilson)

Ca o coincidenta frumoasa, Bob Wilson – cel care l-a convins sa-l readuca pe scena pe Nijinski – s-a aflat cu un spectacol in Sibiu in aceeasi editie de festival. Iar asta e o dovada minunata despre ce amploare are acest festival la nivel international, despre urmele pe care el le poate lasa in mintile pasionatilor de teatru sau dans din Romania si despre privilegiul pe care-l avem ca suntem romani si putem ajunge aici cu costuri minime.

*

Iar daca e sa-l ”descompunem” pe Baryshnikov – ca in emotionantul exercitiu poetic din spectacolul pe care l-am vazut la Sibiu – daca e sa ne gandim ce va fi artistul cand va ramane doar o parte de vorbire, cand in scoala pe care el si Nijinski au urmat-o va fi afisat si unul dintre costumele din spectacolele sale celebre, atunci partea de charisma se va fi dus, cum si rolul din Sex & The City nu va mai conta.

(cand studia baletul la celebra scoala Vaganova unde a invatat de altfel si Nureyev, dar si celebra balerina Natalia Makarova), Baryshnikov se lovea zilnic pe hol de o cutie de sticla care proteja costumul lui Nijinski din Le spectre de la rose fara sa isi imagineze ca peste ani il va interpreta pe scena ca sa-l reaminteasca lumii dintr-o alta perspectiva).

Peste ani, in dreptul lui Baryshnikov banuiesc ca va conta versatilitatea sa de la executiile impecabile in baletul clasic (unde era comparat in tinerete cu Nureyev) pana la deschiderea spre dansul contemporan (cu prieteniile cu Maurice Bejart, Martha Graham sau Mats Ek), dar si nonconformismul de a se asocia cu virtuosi de street dance precum Lil Buck pentru campanii publicitare.

Va mai ramane rigurozitatea lui, un amestec de disciplina si tiranie, de pe vremea cand a fost director artistic al American Ballet Theatre, unde si-a exercitat nu doar seductia ci si puterea asupra balerinelor. (exista cateva biografii celebre ale balerinelor care au lucrat cu Baryshnikov si care vorbesc despre presiunile pe care le punea ca sa slabeasca foarte mult si despre metodele mai neortodoxe de lucru si de promovare – asemanatoare cu cele ale directorului companiei de dans din Black Swan, filmul lui Aronofsky. )

Cum va ramane si intelegerea lui profunda despre cum functioneaza sistemul si cum poate sa-l exploateze in folosul propriilor idealuri (cand a ajuns in America si-a angajat unul dintre cei mai mari publicisti – Edgar Vicent -care ii mai avea in grija pe violonistul Yehudi Menuhin, dar si pe mezzo soprana Cecilia Bartoli) si despre cum poate sa uneasca artele, exploatandu-si extrem de exact si mercantil brandul pentru a construi ceva care sa ramana pe mai departe in lumea dansului – centrul lui de dans.

Brodsky-Baryshnikov39Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Sunt secvente de dans in spectacolul Brodsky/ Baryshnikov in care face referire la colaborarile sale anterioare (scaunul lui Mats Ek, pe care-l regasim si in Nijinski, e una dintre ele, ) si asta face ca dialogul dintre poet si dansator despre bilantul in viata sa fie si mai emotionant.

 E o replica printre versuri de purtat cu noi mereu: ”omul e ca un balon, iar firul e sufletul sau”.

cover foto Adi Bulboaca/ FITS 2016

(ca o coincidenta frumoasa, Adi Bulboaca este cel care a facut fotografiile pentru spectacolul Rinocerii pe care Robert Wilson l-a montat la Craiova in urma cu cativa ani)

*

ma aflu la FITS la invitatia Raiffeisen, partener si sustinator al festivalului de 9 ani.

Bazavan

3318
marius manole olesea nespeac gigi caciuleanu protv#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

E ceva in trupul omului – in energia lui – care se aduna odata cu experientele de viata si cu cat ele sunt mai rafinate cu atat expresiile corpului, ale mainilor spun mai repede detalii despre educatia sa.

Uneori e suficient sa vedem pe cineva cum merge pe strada si, fara sa-l cunoastem, fara sa conteze hainele de pe el, fara sa rosteasca niciun cuvant, doar din felul in care-si poarta lupta verticala cu gravitatia, din pasii pe care-i face, sa simtim daca e educat sau nu.

De asta, dintre toate artele, dansul tradeaza cel mai repede educatia.

De asta, dansul lui Marius Manole de la #uitecinedanseaza a facut valuri pe net la un public pe care emisiunea nu l-a targetat deloc prin disputele intre dive sau discutiile lejere cu tenta sexuala intre jurati: artisti plastici, scenografi, actori, dansatori.

A fost acolo o combinatie magica: un coregraf dansator care are in esenta lui autenticitatea – ideea de a merge pe un drum al lui, ”câș” , fara sa-i pese de ce crede lumea – , un actor care, atunci cand are incredere in omul care-l manuieste, se lasa slefuit pana la a fi transformat integral, si o dansatoare cu o mare pasiune pentru ceea ce face – cu siguranta intelegand in nuante fine autenticitatea coregrafului si geniul lui, dar si charisma si energia magica partenerului.

Dansul rezultat e un viral simpatic pe net, cumva mai castigator – in extras ”facsimil” din emisiune – decat audientele show-ului in integralitatea lui pentru ca vorbeste, fara sa rosteasca niciun cuvant, despre educatia celor implicati. Simti ca oamenii au substanta in spatele energiei imprimata de fiecare miscare.

N-are legatura cu faptul ca au dansat reinterpretand o poezie, n-are legatura nici cu frazele din dans care au avut ritmul dat versurilor prin recitare. E dincolo de orice gandire, e pe simtire. Ca atunci cand simti ca un om e educat dupa cum merge pe strada.

M-am gandit mult astazi la reactia generata de acest dans si de ce, de exemplu, un dans mai spectaculos si mai sexual in exprimare nu a avut la fel de mult succes. Au fost multe din categoria asta in acest prim sezon de Uite cine danseaza.

Cu siguranta n-au fost toate autentice (despre unul am scris de unde a fost copiat, mai stiu cel putin doua copiate, dar nu la fel de flagrant) si, poate, n-a fost combinatia magica de educatie, miscare, spectaculozitate si originalitate, combinatie care sa treaca dincolo de orice.

Dar daca tot s-a intamplat un moment de asemenea magie, care e rar in emisiunile noastre tv, ar fi frumos sa profitam de el pentru putina educatie.

Poate producatorii emisiunii se gandesc ca la finala sa aduca alte cateva momente de dans create de domnul Caciuleanu care se mai joaca pe scenele de la noi si ar putea uimi lumea care nu ajunge des in sala la un spectacol de dans.

Cred ca oamenii dintr-un oras mic, oricare, ar fi uimiti sa vada cum Napasta lui Caragiale poate fi spusa prin 3 minute de dans, sau cum cetateanul turmentat face un dans cat un fragment din Sonata Lunii a lui Beethoven vorbind despre nesiguranta, fragilitate, incapatanare, asteptare fara sa spuna nimic, dar care sa-i tina pe spectatori cu respiratia taiata. (ambele secvente sunt din spectacolul D’ale noastre in regia si coregrafia lui Gigi Caciuleanu, care se joaca la TNB pe 11 mai, puteti sa va cumparati bilete de aici).

Cum mai cred ca oamenii ar fi profund emotionati de Beatles adusi intr-o formula surpriza intr-un context in care pe fiecare dintre noi ne macina avalansa de informatii (false sau nu) si fuga tampita dupa lucruri fara esenta.  Se intampla in Imagine all the people, un spectacol montat la Opera din Iasi.

Cum mai cred ca i-ar uimi exercitiile de echilibru in momente de maxima nebunie – ca-n viata – pe niste jumatati de cercuri ca de butoaie – se intampla in  Folia, Shakespeare & Co.

Si i-ar pune pe ganduri cat de mult ne-am pervertit limbajul si cat de superficiali am devenit, in epoca emoticoanelor – se intampla in Emojiplay la Teatrul Excelsior din Bucuresti.

Asa ca astazi m-am gandit mult la momentul la care nu credeam ca se va intampla in aceasta emisiune: un dans 100% autentic, creat cu adevarat de la zero pe personalitatatea dansatorilor pentru acest show, care sa fie inteles de toti prin simtire, nu prin gandire.

Si cred ca, daca ar avea putin curaj, producatorii emisiunii ar putea face mai elegant mersul catorva oameni de pe strada.

*

Pentru educatia dvs, urmariti cu incredere spectacolele de dans si de teatru, in salile de spectacole, chiar daca nu ajung la televizor. 🙂

 

4099
furt uite cine danseaza alison vs maricaun furt la #UiteCineDanseaza

un furt la #UiteCineDanseaza

Update – intr-o lume in care distantele nu mai exista gratie internetului, a fost doar o chestiune de ore pana autorul coregrafiei copiate sa afle.

S-a intamplat asa: blogul meu e citit de oameni apropiati lumii dansului, in comunitatea mea de pe facebook sunt multi oameni conectati la lumea dansului la nivel international. Cineva a vazut filmul si i l-a trimis.

Probabil ca rezolvarea incidentului se va face cu discretie departe de ochii publicului, dar intamplarea e un bun caz de studiat in conferintele despre comunicare si internet.

Nu m-am gandit nicio clipa ca textul /filmul va ajunge la Travis Wall, am scris sambata la suparare pentru ca remarcasem furtul. Dar parcursul vestii (in 30 de ore a ajuns la cel despre care scriam si locuieste in partea cealalta a globului) e o dovada  ca nu mai poti sa crezi ca lucrurile pot merge oricum, ca esti departe de aia de la care te ”inspiri” si nu o sa stie nimeni.

(mai jos povestea initiala)

Editia din 27 martie Uite cine danseaza a prezentat un mic furt.

Este vorba despre dansul lui Liviu Teodorescu ”coregrafiat” de Marica Derdene.

Nu ma astept ca Florin Calinescu, Cabral, Mihaela Radulescu sau Andreea Marin sa stie ca e un dans furat, cum as putea sa le gasesc scuze si lui Mihai Petre si Gigi Caciuleanu ca nu stiau ca a fost un dans copiat pentru ca sunt multe productii de gen.

Dar ma asteptam ca producatorii emisiunii sa fi stiut ca acest dans este furat pentru ca este unul super super premiat in versiunea dansata de Allison si Robert, coregrafiata de Travis Wall.

Ca sa nu existe discutii, formatul emisiunii spune ca fiecare dintre coregrafi trebuie sa CREEZE un dans pentru fiecare editie. Nu sa-l fure:)

versiunea din america

versiunea din romania

 

Scriu abia acum pentru ca astazi am reusit sa vad emisiunea. Si mai scriu tocmai pentru ca mi se pare foarte foarte romanesc sa furi de la altii chiar si cand e vorba despre o poveste atat de dramatica.

Domnul Gigi Caciuleanu stie pasiunea mea pentru dans si stie ca aceasta remarca vine din dorinta de a fi respectata munca fiecarui dansator si coregraf. (De altfel puteti citi aici o bucurie de interviu cu domnul Gigi Caciuleanu pe care l-am facut in urma cu aproape 9 ani, iar acest link va va duce catre o serie de cronici ale spectacolelor domniei sale pe care le-am vazut, spectacole de o profunzime, o emotie si o teatralitate aparte. Pe care vi le recomand din inima.)

Liviu Teodorescu e un baiat foarte talentat, nu e vina lui, nu el trebuie sa aiba cultura si background-ul de dans (desi e foarte posibil sa i se fi aratat miscarile din clipul original), dar e incorect fata de munca unuia dintre cei mai talentati si premiati coregrafi de dans contemporan ai momentului, Travis Wall (care si-a pus in aceasta coregrafie povestea mamei lui).

E o problema a coregrafei lui Liviu Teodorescu si a producatorilor emisiunii.

O problema mare, de etica, zic eu.

9013
manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 4 web(foto nepublicate) Sinceritate – unul dintre primele interviuri ale lui Marius Manole –

(foto nepublicate) Sinceritate – unul dintre primele interviuri ale lui Marius Manole –

Am avut privilegiul sa fac unul dintre primele interviuri cu Marius Manole din cariera lui de actor. Se intampla in 2006, la revista Tabu, si de atunci ne-am mai intalnit de cateva ori bune in interviuri. Eu intreband, el raspunzand.

Am cautat primul interviu pentru ca, odata cu emisiunea in care danseaza la Pro TV, mi-am adus aminte de povestea despre cum a dat Marius Manole la coregrafie si cum – pentru ca mi-a spus povestea asta in interviu – m-am gandit cu Laura Carnici (stilist la Tabu pe vremea aia) sa-l fotografiem in chip de balerin din alte timpuri care-si spune povestea, dar se si antreneaza (inclusiv cu spada) ca sa fie cat mai gratios.

Imi amintesc ca Marius era usor stresat la sedinta foto (cred ca a fost prima sedinta foto mai mare pentru el) si ca l-am chinuit foarte mult: a sarit, a facut piruiete, a duelat cu un adversar imaginar pret de multe ore fara sa protesteze 🙂

Stiu ca ma gandeam ca o sa ajunga foarte mare, nu doar pentru ca are o charisma incredibila (e un soi de energie in jurul lui cand trece la “treaba”, cand se aseaza in mood-ul de personaj, care pur si simplu te capteaza cu totul), ci si pentru ca munceste imens, trage de el pana dincolo de orice limita si-ar putea imagina ca are.

Am cautat interviul (il gasiti mai jos) pentru ca pe atunci nu era obisnuit cu presa, iar raspunsurile au o prospetime si o candoare pe care, cred, ca astazi a invatat putin sa le ascunda. Peste ani mi-a fost greu sa gasesc o alta cale sa scriu despre el, astfel incat sa arat din nou esenta caracterului lui, dincolo de orice personaj. (in cele din urma l-am dus pana la Brasov, la Hospice Casa Sperantei, ca sa cunoasca copii asemeni lui Oscar, personajul lui din spectacolul Oscar si Tanti Roz. Reportajul de atunci, se intampla in 2010, il puteti citi aici: Vizita.)

Cunoscandu-l pe Marius, ambitia si puterea lui de munca, plus magia pe care o genereaza in jurul lui cand munceste, sunt gata sa pun pariu ca va fi castigatorul acestei editii de Uite cine danseaza.

Acum e un bun prilej sa-i multumesc pentru ca a fost de fiecare data un interlocutor minunat si a avut incredere si disponibilitate sa mearga pe mana mea in a-l dezvalui publicului asa cum nu-l stie foarte multa lume.

(fotografiile de mai jos, au fost realizate de Cosmin Gogu pentru Tabu in 2006 si sunt dintre cele nepublicate in revista)

Marius Manole si frumusetea linistitoare a lucrurilor marunte (Tabu 2006)

E considerat revelatia teatrala a momentului, are un chip atipic si e ca un magnet pentru generatia tânara care se indreapta catre teatru. Are 27 de ani si, pentru ca e Balanta, e construit din paradoxuri: modeleaza pe trupul si pe sufletul lui personaje diferite, dar ii e frica de oameni; se incarca energetic pe scena, dar isi traieste cu voluptate momentele de singuratate; e erou in fata reflectoarelor, iar pe strada e un timid sincer care vrea sa treaca neobservat. Ii place sa se plimbe noaptea, sa stea dimineata pe terasa si sa fumeze la soare in tacere absoluta si isi doreste ca peste o vreme sa joace intr-un film de lung metraj, la un regizor român, in care sa faca un rol bun. Studiati-l pe Marius Manole intr-o excursie inedita prin viata si emotiile lui, prin acele lucruri marunte care iti arata frumuseti linistitoare.

 

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 10 web Fara frica pe scena

Eu am asa o structura ca profesional nu mi-e frica de nimic, ma bazez foarte tare pe capacitatea mea de munca si pe datele pe care le am, si stiu ca pot oricând sa ma duc la Braila sau la Timisoara, unde pot sa fac un spectacol in care sa arat alta parte din mine. Adica stiu dupa ce fac o drama, gen “Drept ca o linie” unde am jucat un homosexual bolnav de SIDA, stiu ca urmatorul spectacol trebuie sa fie unul de comedie care sa ma ajute interior.

Unele personaje sunt foarte riscant de facut. Pentru ca daca te duci in zonele alea usor intunecate si periculoase, iti asumi foarte multe lucruri si e riscul sa zici: „asta e o viata care pare interesanta, eu de ce nu traiesc asa?” Si usor-usor ajungi pe o parte care nu e tocmai buna. Si-atunci urmatorul pas trebuie sa fie ceva care sa-ti asigure echilibrul, sa-ti asigure confortul psihic.

Munca nu are cum sa strice, cele mai importante lucruri pe care le faci, se bazeaza pe foarte multa munca. E o chestie pe care am invatat-o de la parintii mei: lucrurile stabile, durabile, lucrurile care te ajuta intradevar in viata, se câstiga cu foarte multa munca.

Eu fac meseria asta din nevoia extraordinara de a gasi o punte de legatura cu oamenii. Pentru ca daca n-as fi avut meseria asta, probabil ca as fi fost un ratat. E cea mai buna cale pentru mine, pentru structura mea, de a comunica cu oamenii.

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 6 web Timid in viata de zi cu zi

Mie mi-e o frica teribila de oameni. Aparent sunt un om foarte puternic, poate sa bârfeasca lumea, sa spuna orice, nu ma atinge. Dar in momentul in care se tipa lânga mine sau cineva e agresat fizic, incep sa tremur si imi pierd controlul. Si daca n-as fi avut meseria asta n-as fi putut fi in contact cu lumea. Paradoxal, scena imi da protectie. Adica eu bun/ prost, nimeni nu poate sa urce pe scena sa-mi dea cu ceva in cap.

As prefera când merg pe strada sa fiu invizibil. Fac cele mai mici gesturi posibile, trec pe lânga oameni fara sa-i deranjez, umblu imbracat fara sa atrag atentia, nu-mi pun galben, nu-mi pun portocaliu, sa nu ies in evidenta cu nimic. Iar filmul si teatrul iti dau o aura speciala. Pari mai inalt cât esti pe scena, la televiziune pari mai matur. Eu cum umblu cu parul vâlvoi, nepieptanat, cine sa se mai gândeasca ca sunt actorul ala de pe scena?

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 1 web Indragosteala pe scena

Totul pe scena e la puteri exponentiale. Treci prin niste stari pe care nici macar nu poti sa le explici prin cuvinte. Uneori dupa spectacol te intreaba lumea, dar cum ai facut acolo? Si spun: „pai nu stiu, jur ca nu stiu”. In scena fiind atât de deschis, simti oamenii altfel, energia care vine din sala o simti altfel. Te indragostesti – si asta nu e o gluma – eu m-am indragostit pe scena mai puternic decât m-am indragostit in viata mea. In scena esti atât de deschis incât primesti sentimentele astea exact in plex.

 Indragosteala de acasa, tot in folosul muncii

Eu pâna acum am fost indragostit de doua ori, indragostit de-adevaratelea. In rest, asa joaca, sau mi s-a parut.

Eram actor la Braila când m-am indragostit de cineva care era la Bucuresti si am hotarât sa plec in capitala. Am plecat cu un rucsac si trei haine pe care le aveam la vremea aia. N-aveam unde sa locuiesc, n-aveam nimic, nimic. Dar Dumnezeu nu-i prost.  In perioada aia erau examenele pentru admitere la facultate, pentru coregrafie. Am luat cartile de la Razvan Mazilu, trei zile am invatat non stop si am dat admitere, mergând pe principiul ca nu poti sa stai degeaba intr-un oras. Si am ajuns student la coregrafie. Dar n-am terminat. M-au dat afara pentru ca aveam deja oferte din teatru si nu mai aveam timp.

 

 manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 2 web Seductia

Partea frumoasa a seductiei e adrenalina. Cele câteva secunde in care iti bate inima si simti, efectiv, ca nu mai e nimic in jurul tau. Poti sa te indragostesti si sa vrei sa seduci, fara sa ti se raspunda. E importanta emotia pe care o traiesti, cele 2-3 secunde de adrenalina pura. 

 Strada

Mi-am facut personaje inspirându-ma din strada. Am un sentiment foarte bun când vad oameni calzi, curati. Uite, odata eram in gara la Braila si am vazut un batrânel cu o sticluta de votca care avea un tic: tot timpul dupa ce bea din ea se uita o data in stânga, apoi in dreapta. Nu stiu de ce, ca de ascuns nu avea nimic de ascuns, dar avea ticul asta. Si intr-un personaj la Braila unde trebuia sa fac un batrânel fellinian, mai ciudat, am luat gestul ala cu sticluta.

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 8 web Singuratatea

Pentru mine cel mai frumos moment e drumul de la teatru spre casa, dupa un spectacol bun. Am goliciunea si impacarea aia ca am reusit sa dau ce a fost mai bun si ca e momentul sa merg acasa, sa ma dezbrac de tot ce a fost la teatru, sa fac un dus, sa iau o carte, sa-mi dau liniste, sa-mi dau timp. Sa ma uit la televizor fara sa ma uit la televizor, sa ascult muzica fara sa ascult muzica. Sa stau pe terasa sa fumez o tigara fara sa fiu nevoit sa vorbesc cu nimeni. ~la e cel mai frumos si mai inaltator moment desi se petrece intr-o singuratate absoluta.

 Parintii

Eu am avut o relatie mai distanta cu familia mea. Nu le-am spus parintilor: mama te iubesc, tata te iubesc. Eram un copil care pleca de acasa, dormea in teatru si il cauta tata pe strazi. Tata m-a vazut in „Inima de câine” si nu a vorbit o jumatate de ora. Dupa ce l-am intrebat, a zis ca i-a placut, dar a fost surprins ca mâncam de pe jos.  M–a intrebat: „Macar spala podeaua?”

Nu stiu daca sunt mândri de mine, pentru ca nu o arata. Sunt niste oameni simpli, muncitori amândoi, si pentru ei e important cât câstig ca sa am o viata confortabila. Pentru ei nu sunt importante performantele mele ca actor, pentru ca au alte repere.

De Paste am fost la ei si la bunica, iar la tara bunica avea pe perete o fotografie de-a mea, dintr-un ziar, lânga icoana. M-a emotionat gestul ei, dar n-am putut sa arat asta. Am dat-o pe bascalie, cum sa puna fotografia mea lânga icoana?!

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 9 web Frumusetea

Nu imi plac oamenii care se multumesc sa fie doar frumosi. O femeie care nu e frumoasa are mult mai multe atuuri decât una care e multumita ca e frumoasa si atât. O femeie care nu e frumoasa incearca sa-si dezvolte alte calitati: inteligenta, umorul, isi dezvolta sarmul. Stiu multe femei interesante, care nu sunt frumoase si pe care le plac mult mai mult. De fapt, mie nici nu-mi plac femeile cu frumusetea standard.

Mi se pare ca oamenii frumosi sunt… nicicum. Uite, spre exemplu, mie imi place foarte tare lumea curvelor. E o lume ciudata care ascunde foarte multe lucruri, care respira un aer periculos. Nu e o viata terna – mergem la serviciu, ne intoarcem acasa, suntem interesanti, parfumati si aranjati. Si in teatru, personajele ciudate ale caror suflete ascund multe lucruri, sunt cele mai frumoase. Când stateam printre câini ca sa ma pregatesc pentru Sharik (rolul din „Inima de câine” pentru care a fost nominalizat la Premiile UNITER 2006, n.r.), ma uitam atent la ochi. Mie si la oameni, si la animale, ochii mi se par cei mai importanti. Dupa aia, mâinile si gesturile.

Emotii

Eu ma emotionez foarte usor si aiurea. Si la filme, si la lucruri obisnuite. Animalele ma emotioneaza profund, uneori refuz sa ma uit la ele ca sa nu le vad cât sufera. Am lasat acasa, la Iasi, o catelusa. Sunt mai sensibil la animale decât la oameni, nu stiu de ce. Dar merg foarte mult cu trenul si vad o groaza de oameni care ar avea nevoie de ajutor, de oameni singuri. Traim intr-o lume pe care daca iti dai timp sa o vezi, te emotionezi mult prea mult, cred ca excesiv de mult.

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 5 web

 

19115
GabiShull3Povestea unei balerine care iubeste viata

Povestea unei balerine care iubeste viata

Atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru, nimic nu te poate opri. Dovada vie este tanara originara din SUA in varsta de 15 ani, Gabi Schull. Avea doar noua ani cand a fost diagnosticata cu cancer osos, dar cinci ani mai tarziu a demonstrat ca nimic nu o poate opri sa isi urmeze visul de a deveni o balerina profesionista.

La varsta de 9 ani viata tinerei a luat o intorsatura brusca, aceasta fiind diagnosticata cu osteosarcom – o forma rara de cancer osos.  Speranta acesteia insa nu s-a naruit desi a trebuit sa decida de la o varsta frageda viitorul priciorului ei. A ales sa isi amputeze membrul pentru a putea trai, iar cu ajutorul unor proteze a reusit cu un an mai tarziu sa poata face primii pasi.

„Mi se amputase piciorul, iar eu mă gandeam doar la dans. Dupa aproximativ un an, dupa multe sedinte de fiziokinetoterapie, am inceput sa fac primii pasi. Apoi, un an mai tarziu, am revenit pe scena. Dansam din nou”, povesteste Gabi Schull.

Totul s-a infaptuit gratie unei  forme revoluționare de chirurgie denumita ratioplastie, dar si a unei proteze speciale.

Tanara poate fi un adevarat model de ambitie si pasiune dar si de om iubitor de viata, „Daca eu am invins cancerul, daca eu pot duce o viața normala cu proteza, daca pe mine nu m-a oprit nimic, si altii vor reusi!”, a completat ea.

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=1YznfuId2ls[/embed]

GabiShull1

3100
cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 1FITS2016 show – Cum sa imparti o lacrima

FITS2016 show – Cum sa imparti o lacrima

primul show pe care l-am vazut la aceasta editie a FITS s-a numit “cum sa imparti o lacrima”, a fost un spectacol de dans gandit si pus pe scena de doi tineri japonezi,  Naoto Katori & Ikumi Kurosu.

desi nu aveti unde sa vedeti show-ul – a fost prezent doar in festival – am vrut sa scriu despre el pentru ca poate fi punct de inspiratie pentru multa lume.

show-ul e o poveste despre evolutie – spirituala si materiala – despre cum la inceput suntem toti la fel si de-a lungul vietii acumulam lucruri si ego-uri si incepem sa ne diferentiem.

spectacolul a fost construit din trei parti.

in prima artistii in pantaloni de culoarea pielii, dar cu tatuaje albe desenate pe spate s-au folosit de fiecare musci si fiecare raza de lumina de pe scena ca sa deseneze o poveste care avea drept sonor sunete din natura. era geneza. dansatorii erau la unisom, asezati cu spatele la public, in mijlocul scenei.

putin mai tarziu inimile au inceput sa le bata la fel, iar trupurile sa li se indoaie la fel. invatasera mersul, erau la verticala.

si mai tarziu au dobandit haine, unul dintre ei a incercat sa obtina mai multe aplauze de la public, celalalt l-a certat si-au revenit apoi in dansul in sincron.

pentru ca aproape de sfarsit sa danseze diferit, pe muzici moderne, ale bucuriei, ba chiar sa se intreaca in miscari simpatice si amuzante.

apoi a intervenit cultura lor – japonia si samuraii – si unul s-a lasat ghidat de spiritele pe care le -au trimis ani peste ani stramosii.

un conflict i-a adus din nou in dans sincron, goi, un dans de o mare putere, in viteza, cu ritm alert si cu multa forta interioara.

*

a fost foarte foarte frumos dansul lor, care a durat mai putin de 40 de min, si-a fost o poveste despre simplitate, forta, origini si… cum sa desparti o lacrima. pana la urma, jumatatile iau forma pe care a avut-o lacrima.

fotografii Adi Bulboaca

cum sa imparti o lacrima adi bulboaca  2cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 1

cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 4cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 3

2073
Angela Gheorghiu Adriana LecouvreurAngela Gheorghiu si scandalul de la Opera dintr-o alta perspectiva

Angela Gheorghiu si scandalul de la Opera dintr-o alta perspectiva

De cand a inceput scandalul de la Opera Romana i-am rugat pe prietenii mei jurnalisti sa se uite putin dincolo de aparente, sa nu fie patimasi si sa inteleaga nuantele din spatele vorbelor celor implicati. Si mai ales sa le inteleaga interesele.

Am mai spus, si scriu si aici, ca pentru cineva care vrea sa scrie corect despre subiect sunt doua cai nevazute inca care s-ar rezuma astfel – follow the money si lupta pentru suprematia functiilor/ pozitiilor.

Cred ca jurnalistii care scriu pe subiect au nevoie de mai multa rigoare si de ceva mai putina patima si ma bucur din inima ca doamna Angela Gheorghiu ia atitudine cu o eleganta exemplara.

As mai adauga ca am avut onoarea si placerea sa lucrez in proiecte in care a fost implicat si Tiberiu Soare si m-am uitat la domnia sa super analitic si cu mare obiectivitate. Nu am gasit niciodata, in intalniri la ani distanta, motive sa ma indoiesc de profesionalismul, decenta si… discretia domniei sale.

Discretie si eleganta de a nu se implica in scandaluri – calitati pe care, cred, ca le speculeaza unii si altii acum.

Las mai jos opinia doamnei Angela Gheorghiu cu speranta, din inima, ca Opera Romana va fi curand o institutie puternica, in care sa functioneze meritocratia si cu spectacole (de opera sau balet) care sa ne incante si sa ne emotioneze pe noi, spectatorii.

Angela Gheorghiu sustine reformarea Operei Nationale Bucuresti sub noua sa conducere

”Urmaresc de mai multe zile cu stupoare, ingrijorare, dar si cu mare speranta evenimentele de la Opera Nationala Bucuresti. Impreuna cu colegi romani din tara si din strainatate ne-am alaturat maestrului Tiberiu Soare si am salutat numirea sa la conducerea operei bucurestene. Am sperat ca, in fine – dupa multe decenii de dezolare – ar putea veni si momentul reformei pentru o institutie care trebuie sa redevina prima scena lirica a tarii.

De atunci, insa, sunt si suntem uimiti ca, in loc sa punem cu totii, de indata, umarul la proiectul atat de necesar de reintrare a Operei intr-un cadru legal si artistic de normalitate, asistam la sicane si boicoturi.

Am rugat foarte mult pe Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, pe Primul Ministru, domnul Dacian Ciolos si pe Ministrul Culturii, domnul Vlad Alexandrescu sa analizeze cu mare atentie neregulile petrecute pana acum sub precedentele conduceri ale Operei Nationale Bucuresti si sa asigure conditiile in care institutia sa poata reveni la legalitate.

Artistii nu trebuie sa ceara sau, si mai grav, sa-si asume titluri inexistente, ci sa demonstreze cu intelepciune si tact tot ce sunt capabili sa faca cu talentul lor, mai ales in aceasta perioada dificila. Asteptam cu totii, de 26 de ani, o echipa artistica si manageriala inteligenta si cu dragoste fata de publicul din Romania, dar mai ales pentru toti artistii Operei si Operetei, doua institutii care trebuie sa renasca, fiecare in traditia si in teritoriul ei.

Sunt sigura ca Maestrul Tiberiu Soare, cu care am colaborat in Romania si in strainatate cu un succes real, ne va face pe toti artistii lirici, cei ce locuiesc in Romania sau in strainatate, sa ne unim si sa dorim sa ne reintoarcem deseori la Bucuresti, pe scena Operei Romane. Personal, visez la inca un ‘debut’ in cariera mea, pe scena Operei din Bucuresti, pe prima scena a tarii mele, unde pana acum nu am cantat niciodata o opera.

Indemn pe toti artistii romani, muzicieni si balerini, sa se reintoarca cu inima si talentul lor, in tara.  Imi doresc si fac atenti pe toti organizatorii de festivaluri, concerte si directori de institutii artistice din Romania ca mai intai artistii romani sa fie respectati in tara lor, asa cum tara lor respecta, intotdeauna, artistii straini invitati si care sunt de aceeasi mare valoare ca si noi, practica valabila in toate tarile cu traditii culturale in toata lumea.

Romania este una dintre acele natii creative, ce au dat nume emblematice in cultura internationala, fapt dovedit si recunoscut pe plan mondial de peste o suta de ani. Abia astept sa ne revedem pentru o mare gala la Opera Romana din Bucuresti!”

ANGELA GHEORGHIU

 

7243

FOTO- Dansul în slow-motion

Text de Raluca Antuca

Deși definiția din DEX spune că arta este măiestrie și pricepere, aș completa și aș spune că arta are acel efect deosebit de a face timpul să stea în loc. Minutele nu se mai scurg în clepsidră, iar omul simplu cugetă cu privire la frumosul sau interesantul (ca să nu spun urâtul) pe care îl are în fața ochilor.

Știm că dansul este artă, pentru că un spectacol te fascinează prin mișcări și eleganță. Dar mai știm că fotografia reușește să surprindă chiar și cele mai intrigante momente. Dar ce rezultă din combinarea acestor două?

Ne arată fotograful Deerick Senior, care a realizat un video special. El reușește să reflecte mișcările expresive și ritmate ale dansului prin arta fotografiei. Pentru cea mai recentă ședință foto cu dansatoarea Amanda Rose, el a folosit un aparat Sony ca să captureze fiecare gest elegant într-un video slow-motion.

Din acest clip, a selectat un cadru impresionant în care balerina parcă are aripi. Fotograful și-a rugat muza să arunce cu făină în aer în timp ce executa mișcarea și astfel această imagine a luat naștere. Mai multe imagini de acest tip pe site-ul oficial al lui Deerick!

angelballerina1

1960
shutterstock_dansALT Concurs National de Coregrafie -sa ajutam la dezvoltarea companiilor de dans din RO

ALT Concurs National de Coregrafie -sa ajutam la dezvoltarea companiilor de dans din RO

De cind cu concursurile tv care au probe de dans – la noi, dar mai ales la altii – au inceput sa fie virale si filme care au drept subiect dansatori extrem, extrem de talentati care sunt pusi in valoare de coregrafii foarte puternice (inteligente, emotionante).

Un dansator exceptional nu poate exista fara o coregraie care sa-l puna in valoare. poate sa danseze fara muzica (desi il ajuta imens – si pe el si pe spectator – sa transmita emotii), dar fara o idee coerenta, fara o poveste a dansului, maestria lui e rece si neinteleasa de public.

la noi (si-acum stiu ca o sa supar multa lume) nu avem o industrie coerenta a dansului. De la balet clasic pina la dans contemporan sau street dance. Avem o scoala de balet care schioapata, pentru ca s-a accidentat si n-a avut bani de medici, dar tineri care sunt foarte talentati si care pleaca la scoli straine. (ca la performerii de la orice materie scolara)

mai avem (si-acum o sa supar si mai mult lume) o generoasa doza de suficienta, suntem nascuti obositi si nu mai vrem sa ne luptam pentru ideile noastre (mai ales cind e vorba de coregrafi, dansatori, balerini).

sa va dau detalii.

Un coregraf britanic – de origine italiana -, aflat la inceputul acestui an la noi in tara cu un show, a propus sa sustina un seminar pentru dansatorii romani. Nu s-a putut tine acest seminar pentru ca nimeni nu a gasit contravaloarea a 100 de lire. Sau n-au vrut sa gaseasca. Citeva luni mai tirziu, dansatori din toata lumea s-au dus la Londra la seminarul aceluiasi coregraf.

*

Fundatia Art Production, care organizeaza in fiecare an INTILNIRILE JTI cu unele dintre cele mai mari companii de dans din lume, invita de fiecare data studentii la coregrafie, elevii de la Liceul de coregrafie la o repetitie finala a show-urilor. E trecuta in contract aceasta repetitie, si accesul tinerilor de specialitate locali, tocmai pentru a -i inspira si a fi o experienta care sa-i ajute. Citi credeti ca vin la repetitii dintre dansatori sau elevi? Nu mai mult de 10-15. Si niciodata cei care se vaita ca le e greu in industrie.

 

Cred din inima ca, daca oamenii din industria dansului vor sa le fie mai bine, ca asta inseamna sa fie mai multi spectatori in sala sau spectacolele lor sa fie mai bune, ar trebui sa se uneasca, sa reinvete smerenia si sa-si aminteasca ca e o meserie in care inveti tot timpul. toata viata ta de artist.

Si mai cred ca trebuie sa fie constienti ca, in Romania – si din cauza lor -, suntem in preistoria industriei dansului.

Cine sunt eu sa spun asta? Un spectator care se plimba prin lume ca sa vada mari spectacole de coregrafie/dans, care e gata sa plateasca bilet de avion, cazare si accesorii de calatorie, plus bilet la spectacol, ca sa vada anume dansatori despre care stie ca au facut istorie in lumea dansului.

*

In contextul acesta ”necajit” pentru lumea dansului, sunt onorata sa sustin orice initiativa care inseamna educatie pentru coregrafi si dansatori, care inseamna o forma prin care oamenii din industrie pot lasa ego-urile la o parte si sa se adune pentru a construi ceva pe termen lung, coerent.

Sunt onorata deci, sa fiu partener promotor al competitiei  ALT Concurs national de coregrafie care are loc in perioada 17 – 21 octombrie. De astazi incolo, zilnic, am sa va prezint informatii despre cei care participa in concurs, sau despre cei care sustin seminarii.

Sper sa va conving sa fiti spectatori pentru macar o zi la aceasta manifestare care creste coerent ( a inceput cu o zi de competitie, acum – la editia 3 – are 5 zile de manifestari) si care sper ca, in citiva ani, sa se transforme intr-un festival dedicat exclusiv coregrafilor si dansatorilor (asa cum vecinii nostri de la Sofia au in fiecare toamna).

Si mai sper ca, dupa ce le trece supararea ca se trezeste cineva din civilie sa-i traga de mineca pe cei din industria dansului, sa-i vad pe fiecare dintre oamenii care au notorietate in aceasta industrie ca promoveaza aceasta initiativa care, pe termen lung, ii ajuta si pe ei.

 

ALT Concurs va însemna și în acest an un proiect complex cu ramificații internaționale.

Astfel, o vom avea invitată pentru a doua oară celebra coregrafă și directoare artistică Eva Sánchez Martz, care va face parte din juriul #AltConcurs, va susține un atelier de dans bazat pe emoție și energie activă, și va prezenta publicului român o lucrare proprie, ”What is Left” (21 octombrie, Biblioteca Națională a României).

Artista de origine maghiară, Márta Ladjánszki va conduce un atelier dedicat profesioniștilor interesați să-și stabilizeze antrenamentul. Atelierul se va baza tehnica de dans contemporan Horton.

Marta va prezenta duminică, 18 octombrie la Centrul Național al Dansului cel mai recent spectacol al său, UNTITLED, a mediation in one act.

Manuel Pelmuș, unul dintre cele mai reprezentative nume românești pe scena internațională a dansului contemporan, va coordona un atelier de creație pentru profesioniștii români, iar dr. teatrolog Cristiana Gavrilă va juriza competiția.

 

de miine, pe larg, zi de zi:), despre ALT Concurs. detalii despre Concursul National de Coregrafie ALT Concurs puteti citi aici.

alt concurs

trec aici si partenerii ALT Concurs pentru ca merita sa li se multumeasca pentru sustinere.

Parteneri privați
Martz Contemporary Dance Company, L1 Association, X si 0 Dance Project, Aqua Carpatica, Baneasa/Grand Cinema & More, Dance Planet.
Parteneri instituționali:
Centrul Național al Dansului, Biblioteca Națională a României, Ambasada Spaniei la București, Institutul Balassi.
Parteneri media principali:
TVR2, Radio Romania Cultural, Radio Tananana, horiaghibutiu.ro (da, si blogul meu e printre cei care vor sustine, ii vedeti logo-ul pe afis)
Proiectul este comunicat de
Dans Cult Communication și Red Ballerina, membru CID-UNESCO.
cover photo: shutterstock
2807
BeFunky CollagePHOTO- Dansul ca arta si pasiune

PHOTO- Dansul ca arta si pasiune

Text de Raluca Antuca

Unul dintre cele mai minunate lucruri la fotografie este că surprinde momente pe care nu le-ai observa atunci când toată lumea este în mișcare. Aceste momente sunt unice prin prisma fotografului, care vrea să redea prin lentilă mici fragmente de poveste.

Acest lucru se observă cel mai bine în cadrul fotografiei de dans, dinamică prin acțiunile celor participanți, care devin modele. Am mai spus eu că rușii sunt cei mai talentați artiști și că au o viziune cu totul aparte asupra lumii. Ei bine, nu m-am înșelat, pentru că Alexander Yakovlev este fotograful care a reușit să facă niște cadre geniale cu dansatori talentați.

Alexander are un talent aparte de a suprinde dansatorii în acțiune și realizează fotografii expresive și dinamice, folosindu-se de arta compoziției. Atunci când urmărești un dans live, nu reușești să vezi toate mișcările, pentru că dansul se derulează rapid. Nefiind vorba de slow-motion, nu poți admira orice mișcare, ci dansul ca întreg și rămâi cu o senzație de final (răspunsul la întrebarea “Și cum a fost spectacolul?“)

Însă seria de fotografii îți dă șansa de a aprecia această artă a dansului, precum și grația dansatorilor. Mai mult decât atât, seria de dans cu făina capturează niște momente unice, care și cum nu ar face parte din dans, ci ar fi mișcări regizate.

Mai multe fotografii de acest, dar și cu atleți sau sportive găsiți pe site-ul fotografului, care merită admirația noastră!

 

2553
maya by richard avedonIn the mood for Maya Plisetskaya

In the mood for Maya Plisetskaya

ieri a incetat din viata una dintre cele mai mari balerine si coregrafe ale lumii, Maya Plisetskaya.Avea 89 de ani.

A dansat ca prim solista pina la 61 de ani si-a fost un fenoment nu doar prin longevitate, ci mai ales prin precizia si emotia dansului ei.

De-a lungul anilor a lucrat si cu balerinul si coregraful roman Gigi Caciuleanu. Mai jos povestita pe scurt, intilnirea dintre cei doi, asa cum si-o aminteste Gigi Caciuleanu.

Maya lucra și în dansul academic cu “gâtul spate rupt”, cu pași matematici în poante. A creat roluri și s-a creat pe sine pe scenă. Mi-a povestit că, dansând în Italia, cu o balerină consacrată, pe o scenă în aer liber, a început o furtună teribilă. Partenera sa a fugit să se adăpostească, în timp ce Maya a continuat să danseze, pe fulgere și tunete, și atunci s-a simțit cel mai bine. Când a venit în Franța, la Rennes, pentru spectacolul cu “Nebuna din Chaillot”, în coregrafia mea, eu am întârziat la întâmpinarea ei în gară, din cauza unei repetiții. Gara era pustie, ca într-o pictură suprarealistă de Delvaux. Maya era singură pe cheiul gării, cu valijoara alături, îmbrăcată într-un fâș de leopard, cu părul roșu. Cu respirația tăiată, m-am scuzat insistent pentru întârziere. Dar Maya mi-a cerut să-i arăt, imediat, acolo, pe peronul gării, mișcările pe care le-am inventat pentru ea. Nu inventasem nimic până în acel moment, o așteptasem să vină și să începem lucrul împreună. Am început să fac câteva mișcări, iar Maya m-a privit vreo zece minute. “Da, îmi place ce văd. Dar te rog să nu mă lași să fac altceva decât ai făcut tu acum. Adică să mă obligi să nu fiu ca de obicei” — mi-a spus Maya. Și așa am și făcut.

Luati-va citeva clipe sa va uitati la gratia acestei femei asa cum apare ea in fotografii si la unul dintre dansurile ei, pe care l-am postat mai jos.

Nu e o rusine daca nu ati auzit de ea pina acum, e frumos insa (pentru voi) sa va bucurati de emotia pe care stia sa o transmita. E cel mai sincer si mai frumos omagiu care i se poate aduce unei femei ca ea.

Primele fotografii sunt dintr-o serie realizata de celebrul fotograf Richard Avedon

 

***

3527
video-undefined-273F7E8100000578-35_636x358Michelle Obama face spectacol cu Jimmy Fallon!

Michelle Obama face spectacol cu Jimmy Fallon!

Text de Raluca Antuca

Ca orice artă, dansul are o evoluție proprie. Există numeroase tipuri de mișcări, diferite în fiecare colt al lumii, însă numai câteva ajung să fie recunoscute de toată lumea. Chiar există un clip în care un tip dansează foarte fain, urmărind o ordine cronologică. În video-ul de mai sus, Michelle Obama face același lucru, dar în variant pentru mame!

Prima Doamnă a Statelor Unite a fost invitată la show-ul lui Jimmy Fallon, The Tonight Show. Ne-a arătat că știe să danseze, oferindu-ne un spectacol împreuna cu Jimmy. Îmbrăcați amândoi în roz, cei doi au făcut mișcările populare în State- Shush and tush, Shimmy twist, Knock knock, You go girl, One move behind in zumba club. Michelle s-a oprit doar o data, când Fallon i-a cerut să facă dansul Barack, dar s-a răzbunat când i-a imitate mișcările comice.

Contextul acestui dans îl reprezintă faptul că se împlinesc cinci ani de când Michelle Obama a inițiat campania care luptă împotriva obezității la copii, Let’s Move!, iar momentul dansant este continuarea celui din 2003, The Evolution of Mom Dancing, care a făcut furori în social media.

Americanii o iubesc și spun că dansul ei este mai tare decât Gangnam Style. America ar fi plictisitoare fără Obama președinte și cum ar fi să ne imaginăm toate soțiile președinților cum dansează împreună pe aceeași scenă?

1659
verticalcinemaSpectacol minunat de arta si tehnologie la festivalul STRP Biennial

Spectacol minunat de arta si tehnologie la festivalul STRP Biennial

Text de Raluca Antuca

Olanda găzduiește zilele astea un eveniment care combină arta și tehnologia într-un spectacol vizual fascinant. STRP Biennial are loc în patru hale industriale din Eindhoven, unde sunt montate instalații monumentale. Evenimentul are la baza ecrane uriașe, unde sunt afișate lucrări digitale ale unor artiști internaționali, dar care depășesc barierele convenționale și oferă spectacole de lumină, muzică și dans.

Mi-au atras atenția două instalații, pe care le-aș putea numi opere de artă. Este vorba de Hakanai și Parallels, care te fascinează prin reprezentația lor. Cuvântul “hakanai” înseamnă, în japoneză, efemer. Poate de aceea duo-ul francez Adrien M & Claire B s-au gândit să definească sentimentul de vremelnicie printr-un dans într-un cub de instalații care dau impresia unei pânze. Dansatoarea interacționează cu imaginile proiectate pe pereți, iar lucrarea îmi pare a fi un amestec minunat de artă vizuală și dans.

Cealaltă instalație, Parallels, reprezintă ceva nou, pentru că arhitectura se schimbă în funcție de lumina care pătrunde la pereții care definesc spațiul lucrării. Limitele spațiale devin abstracte, iar reproducerea lor se transformă în funcție de mediul exterior. Instalația este una nouă de tip audio-vizual și a fost realizată de Nonotok și Noemi Schipfer.

 Hakanai by Frech Duo Adrien M & Claire B

Nonotak, Parallels, Photo by Nonotak

1694
Silver-Woman-Photography-8PROIECT FOTO SPECTACULOS: femeia de argint

PROIECT FOTO SPECTACULOS: femeia de argint

un fotograf super talentat a pus la un loc pasiunea lui pentru dans si pentru sculptura, intr-un proiect foto foarte special.

iata citeva dintre fotografiile din proiect, restul le puteti vedea pe site-ul lui, aici

 

 

1602
von fursenberg grahamDiane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Diane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Cum o omagiezi pe una dintre cele mai mari dansatoare si coregrafe din lume, intr-o forma care sa atiga mai multa lume, nu doar cunoscatorii muncii femeii sau celor pasionati de dans?

Inviti unul dintre cei mai celebri designeri de moda din lume sa recreeze o fotografie iconica a dansatoarei.

Altfel spus, Diane von Furstenberg o intilneste peste ani pe Martha Graham intr-un proiect emotionant care a marcat debutul manifestarilor care celebreaza 85 de ani de la una dintre cele mai faimoase creatii ale lui Graham: Lamentation.

DvF a recreat impreuna cu echipa ei si cu balerina PeiJu Chien Pott a recreat celebra fotografie The Kick, surprinsa in timpul uneia dintre reprezentatiile spectacolului Letter to the world. In fotografia recreata, pe care o vedeti mai jos, balerina poarta o rochie vintage DvF.

fotografia este foarte faimoasa in lumea artei, multi alti artisti reinterpretind-o de-a lungului timpului.

Mai jos o reinterpretare a lui Andy Warhol din 1986 .

Aici un fragment din Lamentation – Martha Graham, un spectacol pe care compania care-i poarta numele il reface in acest moment la NY cu mai multi artisti faimosi, la aniversarea de 85 de ani de la prima reprezentatie.

1710

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!