Tag : dans

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 4 web(foto nepublicate) Sinceritate – unul dintre primele interviuri ale lui Marius Manole –

(foto nepublicate) Sinceritate – unul dintre primele interviuri ale lui Marius Manole –

Am avut privilegiul sa fac unul dintre primele interviuri cu Marius Manole din cariera lui de actor. Se intampla in 2006, la revista Tabu, si de atunci ne-am mai intalnit de cateva ori bune in interviuri. Eu intreband, el raspunzand.

Am cautat primul interviu pentru ca, odata cu emisiunea in care danseaza la Pro TV, mi-am adus aminte de povestea despre cum a dat Marius Manole la coregrafie si cum – pentru ca mi-a spus povestea asta in interviu – m-am gandit cu Laura Carnici (stilist la Tabu pe vremea aia) sa-l fotografiem in chip de balerin din alte timpuri care-si spune povestea, dar se si antreneaza (inclusiv cu spada) ca sa fie cat mai gratios.

Imi amintesc ca Marius era usor stresat la sedinta foto (cred ca a fost prima sedinta foto mai mare pentru el) si ca l-am chinuit foarte mult: a sarit, a facut piruiete, a duelat cu un adversar imaginar pret de multe ore fara sa protesteze :)

Stiu ca ma gandeam ca o sa ajunga foarte mare, nu doar pentru ca are o charisma incredibila (e un soi de energie in jurul lui cand trece la “treaba”, cand se aseaza in mood-ul de personaj, care pur si simplu te capteaza cu totul), ci si pentru ca munceste imens, trage de el pana dincolo de orice limita si-ar putea imagina ca are.

Am cautat interviul (il gasiti mai jos) pentru ca pe atunci nu era obisnuit cu presa, iar raspunsurile au o prospetime si o candoare pe care, cred, ca astazi a invatat putin sa le ascunda. Peste ani mi-a fost greu sa gasesc o alta cale sa scriu despre el, astfel incat sa arat din nou esenta caracterului lui, dincolo de orice personaj. (in cele din urma l-am dus pana la Brasov, la Hospice Casa Sperantei, ca sa cunoasca copii asemeni lui Oscar, personajul lui din spectacolul Oscar si Tanti Roz. Reportajul de atunci, se intampla in 2010, il puteti citi aici: Vizita.)

Cunoscandu-l pe Marius, ambitia si puterea lui de munca, plus magia pe care o genereaza in jurul lui cand munceste, sunt gata sa pun pariu ca va fi castigatorul acestei editii de Uite cine danseaza.

Acum e un bun prilej sa-i multumesc pentru ca a fost de fiecare data un interlocutor minunat si a avut incredere si disponibilitate sa mearga pe mana mea in a-l dezvalui publicului asa cum nu-l stie foarte multa lume.

(fotografiile de mai jos, au fost realizate de Cosmin Gogu pentru Tabu in 2006 si sunt dintre cele nepublicate in revista)

Marius Manole si frumusetea linistitoare a lucrurilor marunte (Tabu 2006)

E considerat revelatia teatrala a momentului, are un chip atipic si e ca un magnet pentru generatia tânara care se indreapta catre teatru. Are 27 de ani si, pentru ca e Balanta, e construit din paradoxuri: modeleaza pe trupul si pe sufletul lui personaje diferite, dar ii e frica de oameni; se incarca energetic pe scena, dar isi traieste cu voluptate momentele de singuratate; e erou in fata reflectoarelor, iar pe strada e un timid sincer care vrea sa treaca neobservat. Ii place sa se plimbe noaptea, sa stea dimineata pe terasa si sa fumeze la soare in tacere absoluta si isi doreste ca peste o vreme sa joace intr-un film de lung metraj, la un regizor român, in care sa faca un rol bun. Studiati-l pe Marius Manole intr-o excursie inedita prin viata si emotiile lui, prin acele lucruri marunte care iti arata frumuseti linistitoare.

 

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 10 web Fara frica pe scena

Eu am asa o structura ca profesional nu mi-e frica de nimic, ma bazez foarte tare pe capacitatea mea de munca si pe datele pe care le am, si stiu ca pot oricând sa ma duc la Braila sau la Timisoara, unde pot sa fac un spectacol in care sa arat alta parte din mine. Adica stiu dupa ce fac o drama, gen “Drept ca o linie” unde am jucat un homosexual bolnav de SIDA, stiu ca urmatorul spectacol trebuie sa fie unul de comedie care sa ma ajute interior.

Unele personaje sunt foarte riscant de facut. Pentru ca daca te duci in zonele alea usor intunecate si periculoase, iti asumi foarte multe lucruri si e riscul sa zici: „asta e o viata care pare interesanta, eu de ce nu traiesc asa?” Si usor-usor ajungi pe o parte care nu e tocmai buna. Si-atunci urmatorul pas trebuie sa fie ceva care sa-ti asigure echilibrul, sa-ti asigure confortul psihic.

Munca nu are cum sa strice, cele mai importante lucruri pe care le faci, se bazeaza pe foarte multa munca. E o chestie pe care am invatat-o de la parintii mei: lucrurile stabile, durabile, lucrurile care te ajuta intradevar in viata, se câstiga cu foarte multa munca.

Eu fac meseria asta din nevoia extraordinara de a gasi o punte de legatura cu oamenii. Pentru ca daca n-as fi avut meseria asta, probabil ca as fi fost un ratat. E cea mai buna cale pentru mine, pentru structura mea, de a comunica cu oamenii.

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 6 web Timid in viata de zi cu zi

Mie mi-e o frica teribila de oameni. Aparent sunt un om foarte puternic, poate sa bârfeasca lumea, sa spuna orice, nu ma atinge. Dar in momentul in care se tipa lânga mine sau cineva e agresat fizic, incep sa tremur si imi pierd controlul. Si daca n-as fi avut meseria asta n-as fi putut fi in contact cu lumea. Paradoxal, scena imi da protectie. Adica eu bun/ prost, nimeni nu poate sa urce pe scena sa-mi dea cu ceva in cap.

As prefera când merg pe strada sa fiu invizibil. Fac cele mai mici gesturi posibile, trec pe lânga oameni fara sa-i deranjez, umblu imbracat fara sa atrag atentia, nu-mi pun galben, nu-mi pun portocaliu, sa nu ies in evidenta cu nimic. Iar filmul si teatrul iti dau o aura speciala. Pari mai inalt cât esti pe scena, la televiziune pari mai matur. Eu cum umblu cu parul vâlvoi, nepieptanat, cine sa se mai gândeasca ca sunt actorul ala de pe scena?

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 1 web Indragosteala pe scena

Totul pe scena e la puteri exponentiale. Treci prin niste stari pe care nici macar nu poti sa le explici prin cuvinte. Uneori dupa spectacol te intreaba lumea, dar cum ai facut acolo? Si spun: „pai nu stiu, jur ca nu stiu”. In scena fiind atât de deschis, simti oamenii altfel, energia care vine din sala o simti altfel. Te indragostesti – si asta nu e o gluma – eu m-am indragostit pe scena mai puternic decât m-am indragostit in viata mea. In scena esti atât de deschis incât primesti sentimentele astea exact in plex.

 Indragosteala de acasa, tot in folosul muncii

Eu pâna acum am fost indragostit de doua ori, indragostit de-adevaratelea. In rest, asa joaca, sau mi s-a parut.

Eram actor la Braila când m-am indragostit de cineva care era la Bucuresti si am hotarât sa plec in capitala. Am plecat cu un rucsac si trei haine pe care le aveam la vremea aia. N-aveam unde sa locuiesc, n-aveam nimic, nimic. Dar Dumnezeu nu-i prost.  In perioada aia erau examenele pentru admitere la facultate, pentru coregrafie. Am luat cartile de la Razvan Mazilu, trei zile am invatat non stop si am dat admitere, mergând pe principiul ca nu poti sa stai degeaba intr-un oras. Si am ajuns student la coregrafie. Dar n-am terminat. M-au dat afara pentru ca aveam deja oferte din teatru si nu mai aveam timp.

 

 manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 2 web Seductia

Partea frumoasa a seductiei e adrenalina. Cele câteva secunde in care iti bate inima si simti, efectiv, ca nu mai e nimic in jurul tau. Poti sa te indragostesti si sa vrei sa seduci, fara sa ti se raspunda. E importanta emotia pe care o traiesti, cele 2-3 secunde de adrenalina pura. 

 Strada

Mi-am facut personaje inspirându-ma din strada. Am un sentiment foarte bun când vad oameni calzi, curati. Uite, odata eram in gara la Braila si am vazut un batrânel cu o sticluta de votca care avea un tic: tot timpul dupa ce bea din ea se uita o data in stânga, apoi in dreapta. Nu stiu de ce, ca de ascuns nu avea nimic de ascuns, dar avea ticul asta. Si intr-un personaj la Braila unde trebuia sa fac un batrânel fellinian, mai ciudat, am luat gestul ala cu sticluta.

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 8 web Singuratatea

Pentru mine cel mai frumos moment e drumul de la teatru spre casa, dupa un spectacol bun. Am goliciunea si impacarea aia ca am reusit sa dau ce a fost mai bun si ca e momentul sa merg acasa, sa ma dezbrac de tot ce a fost la teatru, sa fac un dus, sa iau o carte, sa-mi dau liniste, sa-mi dau timp. Sa ma uit la televizor fara sa ma uit la televizor, sa ascult muzica fara sa ascult muzica. Sa stau pe terasa sa fumez o tigara fara sa fiu nevoit sa vorbesc cu nimeni. ~la e cel mai frumos si mai inaltator moment desi se petrece intr-o singuratate absoluta.

 Parintii

Eu am avut o relatie mai distanta cu familia mea. Nu le-am spus parintilor: mama te iubesc, tata te iubesc. Eram un copil care pleca de acasa, dormea in teatru si il cauta tata pe strazi. Tata m-a vazut in „Inima de câine” si nu a vorbit o jumatate de ora. Dupa ce l-am intrebat, a zis ca i-a placut, dar a fost surprins ca mâncam de pe jos.  M–a intrebat: „Macar spala podeaua?”

Nu stiu daca sunt mândri de mine, pentru ca nu o arata. Sunt niste oameni simpli, muncitori amândoi, si pentru ei e important cât câstig ca sa am o viata confortabila. Pentru ei nu sunt importante performantele mele ca actor, pentru ca au alte repere.

De Paste am fost la ei si la bunica, iar la tara bunica avea pe perete o fotografie de-a mea, dintr-un ziar, lânga icoana. M-a emotionat gestul ei, dar n-am putut sa arat asta. Am dat-o pe bascalie, cum sa puna fotografia mea lânga icoana?!

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 9 web Frumusetea

Nu imi plac oamenii care se multumesc sa fie doar frumosi. O femeie care nu e frumoasa are mult mai multe atuuri decât una care e multumita ca e frumoasa si atât. O femeie care nu e frumoasa incearca sa-si dezvolte alte calitati: inteligenta, umorul, isi dezvolta sarmul. Stiu multe femei interesante, care nu sunt frumoase si pe care le plac mult mai mult. De fapt, mie nici nu-mi plac femeile cu frumusetea standard.

Mi se pare ca oamenii frumosi sunt… nicicum. Uite, spre exemplu, mie imi place foarte tare lumea curvelor. E o lume ciudata care ascunde foarte multe lucruri, care respira un aer periculos. Nu e o viata terna – mergem la serviciu, ne intoarcem acasa, suntem interesanti, parfumati si aranjati. Si in teatru, personajele ciudate ale caror suflete ascund multe lucruri, sunt cele mai frumoase. Când stateam printre câini ca sa ma pregatesc pentru Sharik (rolul din „Inima de câine” pentru care a fost nominalizat la Premiile UNITER 2006, n.r.), ma uitam atent la ochi. Mie si la oameni, si la animale, ochii mi se par cei mai importanti. Dupa aia, mâinile si gesturile.

Emotii

Eu ma emotionez foarte usor si aiurea. Si la filme, si la lucruri obisnuite. Animalele ma emotioneaza profund, uneori refuz sa ma uit la ele ca sa nu le vad cât sufera. Am lasat acasa, la Iasi, o catelusa. Sunt mai sensibil la animale decât la oameni, nu stiu de ce. Dar merg foarte mult cu trenul si vad o groaza de oameni care ar avea nevoie de ajutor, de oameni singuri. Traim intr-o lume pe care daca iti dai timp sa o vezi, te emotionezi mult prea mult, cred ca excesiv de mult.

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 5 web

 

12902
GabiShull3Povestea unei balerine care iubeste viata

Povestea unei balerine care iubeste viata

Atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru, nimic nu te poate opri. Dovada vie este tanara originara din SUA in varsta de 15 ani, Gabi Schull. Avea doar noua ani cand a fost diagnosticata cu cancer osos, dar cinci ani mai tarziu a demonstrat ca nimic nu o poate opri sa isi urmeze visul de a deveni o balerina profesionista.

La varsta de 9 ani viata tinerei a luat o intorsatura brusca, aceasta fiind diagnosticata cu osteosarcom – o forma rara de cancer osos.  Speranta acesteia insa nu s-a naruit desi a trebuit sa decida de la o varsta frageda viitorul priciorului ei. A ales sa isi amputeze membrul pentru a putea trai, iar cu ajutorul unor proteze a reusit cu un an mai tarziu sa poata face primii pasi.

„Mi se amputase piciorul, iar eu mă gandeam doar la dans. Dupa aproximativ un an, dupa multe sedinte de fiziokinetoterapie, am inceput sa fac primii pasi. Apoi, un an mai tarziu, am revenit pe scena. Dansam din nou”, povesteste Gabi Schull.

Totul s-a infaptuit gratie unei  forme revoluționare de chirurgie denumita ratioplastie, dar si a unei proteze speciale.

Tanara poate fi un adevarat model de ambitie si pasiune dar si de om iubitor de viata, „Daca eu am invins cancerul, daca eu pot duce o viața normala cu proteza, daca pe mine nu m-a oprit nimic, si altii vor reusi!”, a completat ea.

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=1YznfuId2ls[/embed]

GabiShull1

586
cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 1FITS2016 show – Cum sa imparti o lacrima

FITS2016 show – Cum sa imparti o lacrima

primul show pe care l-am vazut la aceasta editie a FITS s-a numit “cum sa imparti o lacrima”, a fost un spectacol de dans gandit si pus pe scena de doi tineri japonezi,  Naoto Katori & Ikumi Kurosu.

desi nu aveti unde sa vedeti show-ul – a fost prezent doar in festival – am vrut sa scriu despre el pentru ca poate fi punct de inspiratie pentru multa lume.

show-ul e o poveste despre evolutie – spirituala si materiala – despre cum la inceput suntem toti la fel si de-a lungul vietii acumulam lucruri si ego-uri si incepem sa ne diferentiem.

spectacolul a fost construit din trei parti.

in prima artistii in pantaloni de culoarea pielii, dar cu tatuaje albe desenate pe spate s-au folosit de fiecare musci si fiecare raza de lumina de pe scena ca sa deseneze o poveste care avea drept sonor sunete din natura. era geneza. dansatorii erau la unisom, asezati cu spatele la public, in mijlocul scenei.

putin mai tarziu inimile au inceput sa le bata la fel, iar trupurile sa li se indoaie la fel. invatasera mersul, erau la verticala.

si mai tarziu au dobandit haine, unul dintre ei a incercat sa obtina mai multe aplauze de la public, celalalt l-a certat si-au revenit apoi in dansul in sincron.

pentru ca aproape de sfarsit sa danseze diferit, pe muzici moderne, ale bucuriei, ba chiar sa se intreaca in miscari simpatice si amuzante.

apoi a intervenit cultura lor – japonia si samuraii – si unul s-a lasat ghidat de spiritele pe care le -au trimis ani peste ani stramosii.

un conflict i-a adus din nou in dans sincron, goi, un dans de o mare putere, in viteza, cu ritm alert si cu multa forta interioara.

*

a fost foarte foarte frumos dansul lor, care a durat mai putin de 40 de min, si-a fost o poveste despre simplitate, forta, origini si… cum sa desparti o lacrima. pana la urma, jumatatile iau forma pe care a avut-o lacrima.

fotografii Adi Bulboaca

cum sa imparti o lacrima adi bulboaca  2cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 1

cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 4cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 3

571
Angela Gheorghiu Adriana LecouvreurAngela Gheorghiu si scandalul de la Opera dintr-o alta perspectiva

Angela Gheorghiu si scandalul de la Opera dintr-o alta perspectiva

De cand a inceput scandalul de la Opera Romana i-am rugat pe prietenii mei jurnalisti sa se uite putin dincolo de aparente, sa nu fie patimasi si sa inteleaga nuantele din spatele vorbelor celor implicati. Si mai ales sa le inteleaga interesele.

Am mai spus, si scriu si aici, ca pentru cineva care vrea sa scrie corect despre subiect sunt doua cai nevazute inca care s-ar rezuma astfel – follow the money si lupta pentru suprematia functiilor/ pozitiilor.

Cred ca jurnalistii care scriu pe subiect au nevoie de mai multa rigoare si de ceva mai putina patima si ma bucur din inima ca doamna Angela Gheorghiu ia atitudine cu o eleganta exemplara.

As mai adauga ca am avut onoarea si placerea sa lucrez in proiecte in care a fost implicat si Tiberiu Soare si m-am uitat la domnia sa super analitic si cu mare obiectivitate. Nu am gasit niciodata, in intalniri la ani distanta, motive sa ma indoiesc de profesionalismul, decenta si… discretia domniei sale.

Discretie si eleganta de a nu se implica in scandaluri – calitati pe care, cred, ca le speculeaza unii si altii acum.

Las mai jos opinia doamnei Angela Gheorghiu cu speranta, din inima, ca Opera Romana va fi curand o institutie puternica, in care sa functioneze meritocratia si cu spectacole (de opera sau balet) care sa ne incante si sa ne emotioneze pe noi, spectatorii.

Angela Gheorghiu sustine reformarea Operei Nationale Bucuresti sub noua sa conducere

”Urmaresc de mai multe zile cu stupoare, ingrijorare, dar si cu mare speranta evenimentele de la Opera Nationala Bucuresti. Impreuna cu colegi romani din tara si din strainatate ne-am alaturat maestrului Tiberiu Soare si am salutat numirea sa la conducerea operei bucurestene. Am sperat ca, in fine – dupa multe decenii de dezolare – ar putea veni si momentul reformei pentru o institutie care trebuie sa redevina prima scena lirica a tarii.

De atunci, insa, sunt si suntem uimiti ca, in loc sa punem cu totii, de indata, umarul la proiectul atat de necesar de reintrare a Operei intr-un cadru legal si artistic de normalitate, asistam la sicane si boicoturi.

Am rugat foarte mult pe Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, pe Primul Ministru, domnul Dacian Ciolos si pe Ministrul Culturii, domnul Vlad Alexandrescu sa analizeze cu mare atentie neregulile petrecute pana acum sub precedentele conduceri ale Operei Nationale Bucuresti si sa asigure conditiile in care institutia sa poata reveni la legalitate.

Artistii nu trebuie sa ceara sau, si mai grav, sa-si asume titluri inexistente, ci sa demonstreze cu intelepciune si tact tot ce sunt capabili sa faca cu talentul lor, mai ales in aceasta perioada dificila. Asteptam cu totii, de 26 de ani, o echipa artistica si manageriala inteligenta si cu dragoste fata de publicul din Romania, dar mai ales pentru toti artistii Operei si Operetei, doua institutii care trebuie sa renasca, fiecare in traditia si in teritoriul ei.

Sunt sigura ca Maestrul Tiberiu Soare, cu care am colaborat in Romania si in strainatate cu un succes real, ne va face pe toti artistii lirici, cei ce locuiesc in Romania sau in strainatate, sa ne unim si sa dorim sa ne reintoarcem deseori la Bucuresti, pe scena Operei Romane. Personal, visez la inca un ‘debut’ in cariera mea, pe scena Operei din Bucuresti, pe prima scena a tarii mele, unde pana acum nu am cantat niciodata o opera.

Indemn pe toti artistii romani, muzicieni si balerini, sa se reintoarca cu inima si talentul lor, in tara.  Imi doresc si fac atenti pe toti organizatorii de festivaluri, concerte si directori de institutii artistice din Romania ca mai intai artistii romani sa fie respectati in tara lor, asa cum tara lor respecta, intotdeauna, artistii straini invitati si care sunt de aceeasi mare valoare ca si noi, practica valabila in toate tarile cu traditii culturale in toata lumea.

Romania este una dintre acele natii creative, ce au dat nume emblematice in cultura internationala, fapt dovedit si recunoscut pe plan mondial de peste o suta de ani. Abia astept sa ne revedem pentru o mare gala la Opera Romana din Bucuresti!”

ANGELA GHEORGHIU

 

4451

FOTO- Dansul în slow-motion

Text de Raluca Antuca

Deși definiția din DEX spune că arta este măiestrie și pricepere, aș completa și aș spune că arta are acel efect deosebit de a face timpul să stea în loc. Minutele nu se mai scurg în clepsidră, iar omul simplu cugetă cu privire la frumosul sau interesantul (ca să nu spun urâtul) pe care îl are în fața ochilor.

Știm că dansul este artă, pentru că un spectacol te fascinează prin mișcări și eleganță. Dar mai știm că fotografia reușește să surprindă chiar și cele mai intrigante momente. Dar ce rezultă din combinarea acestor două?

Ne arată fotograful Deerick Senior, care a realizat un video special. El reușește să reflecte mișcările expresive și ritmate ale dansului prin arta fotografiei. Pentru cea mai recentă ședință foto cu dansatoarea Amanda Rose, el a folosit un aparat Sony ca să captureze fiecare gest elegant într-un video slow-motion.

Din acest clip, a selectat un cadru impresionant în care balerina parcă are aripi. Fotograful și-a rugat muza să arunce cu făină în aer în timp ce executa mișcarea și astfel această imagine a luat naștere. Mai multe imagini de acest tip pe site-ul oficial al lui Deerick!

angelballerina1

452
shutterstock_dansALT Concurs National de Coregrafie -sa ajutam la dezvoltarea companiilor de dans din RO

ALT Concurs National de Coregrafie -sa ajutam la dezvoltarea companiilor de dans din RO

De cind cu concursurile tv care au probe de dans – la noi, dar mai ales la altii – au inceput sa fie virale si filme care au drept subiect dansatori extrem, extrem de talentati care sunt pusi in valoare de coregrafii foarte puternice (inteligente, emotionante).

Un dansator exceptional nu poate exista fara o coregraie care sa-l puna in valoare. poate sa danseze fara muzica (desi il ajuta imens – si pe el si pe spectator – sa transmita emotii), dar fara o idee coerenta, fara o poveste a dansului, maestria lui e rece si neinteleasa de public.

la noi (si-acum stiu ca o sa supar multa lume) nu avem o industrie coerenta a dansului. De la balet clasic pina la dans contemporan sau street dance. Avem o scoala de balet care schioapata, pentru ca s-a accidentat si n-a avut bani de medici, dar tineri care sunt foarte talentati si care pleaca la scoli straine. (ca la performerii de la orice materie scolara)

mai avem (si-acum o sa supar si mai mult lume) o generoasa doza de suficienta, suntem nascuti obositi si nu mai vrem sa ne luptam pentru ideile noastre (mai ales cind e vorba de coregrafi, dansatori, balerini).

sa va dau detalii.

Un coregraf britanic – de origine italiana -, aflat la inceputul acestui an la noi in tara cu un show, a propus sa sustina un seminar pentru dansatorii romani. Nu s-a putut tine acest seminar pentru ca nimeni nu a gasit contravaloarea a 100 de lire. Sau n-au vrut sa gaseasca. Citeva luni mai tirziu, dansatori din toata lumea s-au dus la Londra la seminarul aceluiasi coregraf.

*

Fundatia Art Production, care organizeaza in fiecare an INTILNIRILE JTI cu unele dintre cele mai mari companii de dans din lume, invita de fiecare data studentii la coregrafie, elevii de la Liceul de coregrafie la o repetitie finala a show-urilor. E trecuta in contract aceasta repetitie, si accesul tinerilor de specialitate locali, tocmai pentru a -i inspira si a fi o experienta care sa-i ajute. Citi credeti ca vin la repetitii dintre dansatori sau elevi? Nu mai mult de 10-15. Si niciodata cei care se vaita ca le e greu in industrie.

 

Cred din inima ca, daca oamenii din industria dansului vor sa le fie mai bine, ca asta inseamna sa fie mai multi spectatori in sala sau spectacolele lor sa fie mai bune, ar trebui sa se uneasca, sa reinvete smerenia si sa-si aminteasca ca e o meserie in care inveti tot timpul. toata viata ta de artist.

Si mai cred ca trebuie sa fie constienti ca, in Romania – si din cauza lor -, suntem in preistoria industriei dansului.

Cine sunt eu sa spun asta? Un spectator care se plimba prin lume ca sa vada mari spectacole de coregrafie/dans, care e gata sa plateasca bilet de avion, cazare si accesorii de calatorie, plus bilet la spectacol, ca sa vada anume dansatori despre care stie ca au facut istorie in lumea dansului.

*

In contextul acesta ”necajit” pentru lumea dansului, sunt onorata sa sustin orice initiativa care inseamna educatie pentru coregrafi si dansatori, care inseamna o forma prin care oamenii din industrie pot lasa ego-urile la o parte si sa se adune pentru a construi ceva pe termen lung, coerent.

Sunt onorata deci, sa fiu partener promotor al competitiei  ALT Concurs national de coregrafie care are loc in perioada 17 – 21 octombrie. De astazi incolo, zilnic, am sa va prezint informatii despre cei care participa in concurs, sau despre cei care sustin seminarii.

Sper sa va conving sa fiti spectatori pentru macar o zi la aceasta manifestare care creste coerent ( a inceput cu o zi de competitie, acum – la editia 3 – are 5 zile de manifestari) si care sper ca, in citiva ani, sa se transforme intr-un festival dedicat exclusiv coregrafilor si dansatorilor (asa cum vecinii nostri de la Sofia au in fiecare toamna).

Si mai sper ca, dupa ce le trece supararea ca se trezeste cineva din civilie sa-i traga de mineca pe cei din industria dansului, sa-i vad pe fiecare dintre oamenii care au notorietate in aceasta industrie ca promoveaza aceasta initiativa care, pe termen lung, ii ajuta si pe ei.

 

ALT Concurs va însemna și în acest an un proiect complex cu ramificații internaționale.

Astfel, o vom avea invitată pentru a doua oară celebra coregrafă și directoare artistică Eva Sánchez Martz, care va face parte din juriul #AltConcurs, va susține un atelier de dans bazat pe emoție și energie activă, și va prezenta publicului român o lucrare proprie, ”What is Left” (21 octombrie, Biblioteca Națională a României).

Artista de origine maghiară, Márta Ladjánszki va conduce un atelier dedicat profesioniștilor interesați să-și stabilizeze antrenamentul. Atelierul se va baza tehnica de dans contemporan Horton.

Marta va prezenta duminică, 18 octombrie la Centrul Național al Dansului cel mai recent spectacol al său, UNTITLED, a mediation in one act.

Manuel Pelmuș, unul dintre cele mai reprezentative nume românești pe scena internațională a dansului contemporan, va coordona un atelier de creație pentru profesioniștii români, iar dr. teatrolog Cristiana Gavrilă va juriza competiția.

 

de miine, pe larg, zi de zi:), despre ALT Concurs. detalii despre Concursul National de Coregrafie ALT Concurs puteti citi aici.

alt concurs

trec aici si partenerii ALT Concurs pentru ca merita sa li se multumeasca pentru sustinere.

Parteneri privați
Martz Contemporary Dance Company, L1 Association, X si 0 Dance Project, Aqua Carpatica, Baneasa/Grand Cinema & More, Dance Planet.
Parteneri instituționali:
Centrul Național al Dansului, Biblioteca Națională a României, Ambasada Spaniei la București, Institutul Balassi.
Parteneri media principali:
TVR2, Radio Romania Cultural, Radio Tananana, horiaghibutiu.ro (da, si blogul meu e printre cei care vor sustine, ii vedeti logo-ul pe afis)
Proiectul este comunicat de
Dans Cult Communication și Red Ballerina, membru CID-UNESCO.
cover photo: shutterstock
801
BeFunky CollagePHOTO- Dansul ca arta si pasiune

PHOTO- Dansul ca arta si pasiune

Text de Raluca Antuca

Unul dintre cele mai minunate lucruri la fotografie este că surprinde momente pe care nu le-ai observa atunci când toată lumea este în mișcare. Aceste momente sunt unice prin prisma fotografului, care vrea să redea prin lentilă mici fragmente de poveste.

Acest lucru se observă cel mai bine în cadrul fotografiei de dans, dinamică prin acțiunile celor participanți, care devin modele. Am mai spus eu că rușii sunt cei mai talentați artiști și că au o viziune cu totul aparte asupra lumii. Ei bine, nu m-am înșelat, pentru că Alexander Yakovlev este fotograful care a reușit să facă niște cadre geniale cu dansatori talentați.

Alexander are un talent aparte de a suprinde dansatorii în acțiune și realizează fotografii expresive și dinamice, folosindu-se de arta compoziției. Atunci când urmărești un dans live, nu reușești să vezi toate mișcările, pentru că dansul se derulează rapid. Nefiind vorba de slow-motion, nu poți admira orice mișcare, ci dansul ca întreg și rămâi cu o senzație de final (răspunsul la întrebarea “Și cum a fost spectacolul?“)

Însă seria de fotografii îți dă șansa de a aprecia această artă a dansului, precum și grația dansatorilor. Mai mult decât atât, seria de dans cu făina capturează niște momente unice, care și cum nu ar face parte din dans, ci ar fi mișcări regizate.

Mai multe fotografii de acest, dar și cu atleți sau sportive găsiți pe site-ul fotografului, care merită admirația noastră!

 

642
maya by richard avedonIn the mood for Maya Plisetskaya

In the mood for Maya Plisetskaya

ieri a incetat din viata una dintre cele mai mari balerine si coregrafe ale lumii, Maya Plisetskaya.Avea 89 de ani.

A dansat ca prim solista pina la 61 de ani si-a fost un fenoment nu doar prin longevitate, ci mai ales prin precizia si emotia dansului ei.

De-a lungul anilor a lucrat si cu balerinul si coregraful roman Gigi Caciuleanu. Mai jos povestita pe scurt, intilnirea dintre cei doi, asa cum si-o aminteste Gigi Caciuleanu.

Maya lucra și în dansul academic cu “gâtul spate rupt”, cu pași matematici în poante. A creat roluri și s-a creat pe sine pe scenă. Mi-a povestit că, dansând în Italia, cu o balerină consacrată, pe o scenă în aer liber, a început o furtună teribilă. Partenera sa a fugit să se adăpostească, în timp ce Maya a continuat să danseze, pe fulgere și tunete, și atunci s-a simțit cel mai bine. Când a venit în Franța, la Rennes, pentru spectacolul cu “Nebuna din Chaillot”, în coregrafia mea, eu am întârziat la întâmpinarea ei în gară, din cauza unei repetiții. Gara era pustie, ca într-o pictură suprarealistă de Delvaux. Maya era singură pe cheiul gării, cu valijoara alături, îmbrăcată într-un fâș de leopard, cu părul roșu. Cu respirația tăiată, m-am scuzat insistent pentru întârziere. Dar Maya mi-a cerut să-i arăt, imediat, acolo, pe peronul gării, mișcările pe care le-am inventat pentru ea. Nu inventasem nimic până în acel moment, o așteptasem să vină și să începem lucrul împreună. Am început să fac câteva mișcări, iar Maya m-a privit vreo zece minute. “Da, îmi place ce văd. Dar te rog să nu mă lași să fac altceva decât ai făcut tu acum. Adică să mă obligi să nu fiu ca de obicei” — mi-a spus Maya. Și așa am și făcut.

Luati-va citeva clipe sa va uitati la gratia acestei femei asa cum apare ea in fotografii si la unul dintre dansurile ei, pe care l-am postat mai jos.

Nu e o rusine daca nu ati auzit de ea pina acum, e frumos insa (pentru voi) sa va bucurati de emotia pe care stia sa o transmita. E cel mai sincer si mai frumos omagiu care i se poate aduce unei femei ca ea.

Primele fotografii sunt dintr-o serie realizata de celebrul fotograf Richard Avedon

 

***

890
video-undefined-273F7E8100000578-35_636x358Michelle Obama face spectacol cu Jimmy Fallon!

Michelle Obama face spectacol cu Jimmy Fallon!

Text de Raluca Antuca

Ca orice artă, dansul are o evoluție proprie. Există numeroase tipuri de mișcări, diferite în fiecare colt al lumii, însă numai câteva ajung să fie recunoscute de toată lumea. Chiar există un clip în care un tip dansează foarte fain, urmărind o ordine cronologică. În video-ul de mai sus, Michelle Obama face același lucru, dar în variant pentru mame!

Prima Doamnă a Statelor Unite a fost invitată la show-ul lui Jimmy Fallon, The Tonight Show. Ne-a arătat că știe să danseze, oferindu-ne un spectacol împreuna cu Jimmy. Îmbrăcați amândoi în roz, cei doi au făcut mișcările populare în State- Shush and tush, Shimmy twist, Knock knock, You go girl, One move behind in zumba club. Michelle s-a oprit doar o data, când Fallon i-a cerut să facă dansul Barack, dar s-a răzbunat când i-a imitate mișcările comice.

Contextul acestui dans îl reprezintă faptul că se împlinesc cinci ani de când Michelle Obama a inițiat campania care luptă împotriva obezității la copii, Let’s Move!, iar momentul dansant este continuarea celui din 2003, The Evolution of Mom Dancing, care a făcut furori în social media.

Americanii o iubesc și spun că dansul ei este mai tare decât Gangnam Style. America ar fi plictisitoare fără Obama președinte și cum ar fi să ne imaginăm toate soțiile președinților cum dansează împreună pe aceeași scenă?

326
verticalcinemaSpectacol minunat de arta si tehnologie la festivalul STRP Biennial

Spectacol minunat de arta si tehnologie la festivalul STRP Biennial

Text de Raluca Antuca

Olanda găzduiește zilele astea un eveniment care combină arta și tehnologia într-un spectacol vizual fascinant. STRP Biennial are loc în patru hale industriale din Eindhoven, unde sunt montate instalații monumentale. Evenimentul are la baza ecrane uriașe, unde sunt afișate lucrări digitale ale unor artiști internaționali, dar care depășesc barierele convenționale și oferă spectacole de lumină, muzică și dans.

Mi-au atras atenția două instalații, pe care le-aș putea numi opere de artă. Este vorba de Hakanai și Parallels, care te fascinează prin reprezentația lor. Cuvântul “hakanai” înseamnă, în japoneză, efemer. Poate de aceea duo-ul francez Adrien M & Claire B s-au gândit să definească sentimentul de vremelnicie printr-un dans într-un cub de instalații care dau impresia unei pânze. Dansatoarea interacționează cu imaginile proiectate pe pereți, iar lucrarea îmi pare a fi un amestec minunat de artă vizuală și dans.

Cealaltă instalație, Parallels, reprezintă ceva nou, pentru că arhitectura se schimbă în funcție de lumina care pătrunde la pereții care definesc spațiul lucrării. Limitele spațiale devin abstracte, iar reproducerea lor se transformă în funcție de mediul exterior. Instalația este una nouă de tip audio-vizual și a fost realizată de Nonotok și Noemi Schipfer.

 Hakanai by Frech Duo Adrien M & Claire B

Nonotak, Parallels, Photo by Nonotak

336
Silver-Woman-Photography-8PROIECT FOTO SPECTACULOS: femeia de argint

PROIECT FOTO SPECTACULOS: femeia de argint

un fotograf super talentat a pus la un loc pasiunea lui pentru dans si pentru sculptura, intr-un proiect foto foarte special.

iata citeva dintre fotografiile din proiect, restul le puteti vedea pe site-ul lui, aici

 

 

370
von fursenberg grahamDiane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Diane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Cum o omagiezi pe una dintre cele mai mari dansatoare si coregrafe din lume, intr-o forma care sa atiga mai multa lume, nu doar cunoscatorii muncii femeii sau celor pasionati de dans?

Inviti unul dintre cei mai celebri designeri de moda din lume sa recreeze o fotografie iconica a dansatoarei.

Altfel spus, Diane von Furstenberg o intilneste peste ani pe Martha Graham intr-un proiect emotionant care a marcat debutul manifestarilor care celebreaza 85 de ani de la una dintre cele mai faimoase creatii ale lui Graham: Lamentation.

DvF a recreat impreuna cu echipa ei si cu balerina PeiJu Chien Pott a recreat celebra fotografie The Kick, surprinsa in timpul uneia dintre reprezentatiile spectacolului Letter to the world. In fotografia recreata, pe care o vedeti mai jos, balerina poarta o rochie vintage DvF.

fotografia este foarte faimoasa in lumea artei, multi alti artisti reinterpretind-o de-a lungului timpului.

Mai jos o reinterpretare a lui Andy Warhol din 1986 .

Aici un fragment din Lamentation – Martha Graham, un spectacol pe care compania care-i poarta numele il reface in acest moment la NY cu mai multi artisti faimosi, la aniversarea de 85 de ani de la prima reprezentatie.

421
caciuleanu imagine all the people 2Nou show Gigi Caciuleanu: Imagine all the people

Nou show Gigi Caciuleanu: Imagine all the people

Mereu este multa matematica in spectacolele de teatru coregrafic pe care le concepe domnul Gigi Caciuleanu.

La Opera din Iasi , simbata are premiera un nou spectacol care se numeste “Imagine all the people” si care pleaca de la ecuatiile de viata pe care le avem in raport cu cei din jur.

– Individul = Eu, Tu.
(Ego/ Omul singur/ Detașarea de ceilalți/ Drum solitar…)
– Cuplul = Ea, El.
(Perechea/ Drum în doi/ Îndrăgostire, dar si Dez-Îndrăgostire/ Întâlnire (sau separare) întâmplătoare sau provocată, monmentană sau durabilà, a două persoane…)
– Grupul = Noi, Voi, Ei.
(Integrarea într-o comunitate/ Trăire a unui același elan/ O aventură comună…)

Am sa fiu simbata la Iasi la premiera si revin cu povesti. Acum citeva fotografii de la repetitii (multumesc frumos Opera Nationala din Iasi pentru fotografii) si  doua citate care sunt motto-urile acestui spectacol.

Pentru a încheia orice călătorie, trebuie să încheiem un număr infinit de călătorii.” (James F. Thomson – filozof englez, Tasks and Supertasks)

Ce mi se-ntâmplă azi E doar o amintire
A ceea ce de mâine mi se va întâmpla
Ce văd Nu se petrece decât în mintea mea
Iar ce nu văd Mă duce Ca apa În neştireˮ

(Gigi Căciuleanu, liternet.ro – Texte & Poeme)

*

Dacă un creator de ʺDance-Theaterʺ îi solicită pe dansatori ca pe niște actori, „Teatrul-Coregrafic” le cere actorilor să devină dansatori. Iar în cazul, frecvent, în care interpreții ar fi la bază dansatori profesioniști, le propun acestora să gândească partitura coregrafică mai întâi ca actori pentru ca apoi să acționeze ca dansatori, la cel mai înalt nivel.

Teatrul Coregrafic propune cât mai multe posibilități de lectură structurate pe 4 planuri: dinamic, poetic, psihologic, filozofic.

Se poate spune că dacă ʺDance-Theaterʺ-ul se înrudește mai mult cu dramaturgia teatrală, „Teatrul-Coregrafic” marca Gigi Căciuleanu, cu a sa voită a-temporalitate, se plasează între poezie și matematică. Cu caracteristicile amândorura. Construit pe ideea structurii (cea a compoziției) aflate în spatele nebuniei (cea a libertății creatoare). Și a „nebuniei” ca generator al structurii.

Gigi Caciuleanu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

432
cover akram khanIn 2015 Akram Khan Company vine in Bucuresti

In 2015 Akram Khan Company vine in Bucuresti

E putin spus ca sunt bucuroasa sa va anunt ca una dintre cele mai creative si inovatoare companii de dans din lume vine in sfirsit si la Bucuresti.

Akram Khan Company ajunge in aceasta primavara la Bucuresti.

Pregatiti-va de un show magic, pregatiti-va sa vedeti niste dansatori incredibili, pregatiti-va sa va emotionati si sa fiti uimiti ca prin dans se pot spune povesti atit de detaliate.

*

Dupa cum stiti eu sunt un foarte foarte mare fan Akram Khan. L-am vazut la Roma cu Desh (o poveste pe care a spus-o atunci, si pe care eu am numit-o Ingerii lui Akram Khan, o gasiti aici), la Atena (intr-un minunat spectacol cu Sylvie Guillem, Sacred Monsters), la Bruges cu Torobaka si tocmai pentru ca stiu care este efectul show-urilor companiei Akram Khan asupra spectatorilor, mi-am dorit foarte foarte tare ca si romanii sa poata vedea macar unul dintre spectacole.

Am scris chiar, in 2011, ca voi munci gratis un an de zile pentru cei care vor plati sa-l aduca pe Akram Khan in Bucuresti (am sunat deja, mi-am prezentat serviciile, o sa muncesc constiincioasa, chiar daca am un program draconic anul acesta. ca sa citez distinsul domn responsabil “sufleca-ti minecile, o sa ai de treaba!”:) ).

*

Partea frumoasa pentru mine este ca vine cu un show pe care eu nu l-am vazut inca, dar n-as fi avut nicio problema sa revad oricare dintre show-urile pe care le-am vazut deja.

Pregatiti-va sa fiti asaltati, aici pe blog, de informatii despre Akram Khan Company pentru ca imi doresc foarte mult sa experimentati fiecare dintre voi bucuria unui asemenea spectacol.

Iar prietenii mei stiu , saracii, ca nu vor scpa pina nu isi vor cumpara bilete. detalii in curind.

Imi doresc de mai bine de 5 ani ca Akram Khan Company sa ajunga la Bucuresti si, iata, s-au aliniat planetele si mi se implineste dorinta.

*
am ales pentru ilustrare un fragment din coregrafia pe care Akram Khan a facut-o pentru ceremonia Jocurilor Olimpice de la Londra in 2012.

foto de la cover reprezinta un colaj din mai multe show-uri ale Akram Khan Company. am cerut acordul organizatorului roman sa dau aceasta veste acum, dar mi se pare fair sa nu intervin in strategia de promovare si va mai trebui sa asteptati putin pentru datele de spectacol si pentru numele show-ului cu care AKC vine la Bucuresti

848

Pixel – cind dansul se imbina cu tehnologia

doi artisti francezi – dansatorii Adrien Mondot si Claire Bardainne – au reinterpretat ideea mixajului video cu dansul intr-un show cu un impact vizual incredibil.

uitati-va la urmatoarele 3 minute de dans. e genul de experienta care te lasa cu gura cascata. show-ul dureaza o ora si este despre impactul viselor noastre.

a avut premiera in noiembrie in Franta, din pacate nu-l mai gasesc nicaieri in program, dar poate cindva cu ceva noroc il vom vedea la Bucuresti sau la Sibiu. mai multe detalii despre show aici.

in romania au mai venit alti artisti care incearca sa mixeze dansul cu proiectiile video; anul trecut in vara a fost la undercloud spectacolul À l’ombre de Coré, al companiei franceze de dans Bakhus (aici un extras de 3 min din spectacol), iar in urma cu 4 ani la Sibiu a fost spectacolul SCATTERED a trupei Motionhouse din Maria Britanie.(aici 12 min din show-ul lor uluitor)

445
degas-ballerinas Tiler Peckpovestea balerinei din sculptura lui Degas: Mica Balerina

povestea balerinei din sculptura lui Degas: Mica Balerina

in 1881, Edgar Degas a prezentat publicului o sculptura din ceara la care lucra de 3 ani: Mica Balerina; o balerina care nu semana cu ceea ce prezentase pina atunci, dar nici cu balerinele pe care le vedeau spectatorii pe scena Operei din Paris.

era o fetita care avea ceva din gratia balerinelor, dar si o atitudine care arata o forma de tupeu “de strada”. o balerina de culoare.

sculptura a fost uitata cu anii pina cind in 1956 un finantist filantrop, Paul Mellon, a cumparat-o ca sa o doneze in 1985 catre National Gallery of Art.

sculptura se afla la Musee d’Orsay si una dintre cele mai mari producatoare de show-uri pe Broadway a vazut-o in urma cu citiva ani. asa i-a venit ideea sa afle povestea din spatele sculpturii si sa faca un musical inspirat din aceasta creatie a lui Degas.

*

sigur ca istoricii de arta stiau cine este fetita care i-a pozat pentru 5 franci/4 ore lui Degas, ea este prezenta in mai multe dintre picturile si schitele sale realizate intre 1878- 1881, dar publicul descopera incepind de anul viitor printr-un musical o alta fata a lui Degas si a acestei sculpturi.

fetita,  Marie Geneviève van Goethem , care avea 11 ani cind a inceput sa munceasca/pozeze pentru Degas era ceea ce francezii numeau cu tupeu si aroganta “un soarece de opera”, o incepatoare in balet, folosita ca figuratie speciala. era fiica unei spalatorese si mai avea o sora mai mare care era prostituata, iar copila incerca din greu sa-si depaseasca conditia si sa urmeze o alta cale decit a familiei.

Marie Genevieve a fost concediata un an mai tirziu de la celebritatea cistigata prin sculptura lui Degas pentru ca… a intirziat la o repetitie.

*

Musicalul se joaca deja la NY, rolul fetitei este jucat de Tiler Peck, iar spectatorii pot vedea in paralel si o expozitie Degas cu Mica Balerina dar si alte desene, picturi cu balerine realizate de el.

Mi se pare minunat cum peste ani, artele se intrepatrund ca sa duca mai departe povestile frumoase.

 

662
LesiaTrubat3inovatie: e- traces – urmele dansului

inovatie: e- traces – urmele dansului

o doamna foarte pasionata de dans, dar si de tehnica, a creat un dispozitiv care pus in poantele balerinelor poate recrea intr-o aplicatie urmele pe care le fac miscarile din coregrafie.

inovatia doamnei Lesia Trubat numita Electronic Traces (E-Traces) poate revolutiona lumea dansului intrucit balerinii vor putea compara graficele miscarilor lor cu ale altor balerini, isi vor putea corecta miscarile si, mai ales, vor putea lasa marturie pentru invatacei “cum se face”.

in film vedeti si miscarea si urmele pe care le lasa in aplicatie miscarile balerinei.

 

452
west side story afismanifestul unei generatii: West Side Story – the musical la Odeon

manifestul unei generatii: West Side Story – the musical la Odeon

Sa incep cu ce e cel mai important: TREBUIE SA MERGETI SA VEDETI MUSICALUL WEST SIDE STORY LA TEATRUL ODEON.

Pentru prima data in RO , pe linga Festivalul National de Teatru se intimpla un experiment scoala: printr-un casting national au fost alesi 25 de tineri actori care stiu sa cinte si sa danseze pentru un musical. Initiativa ii apartine Marinei Constantinescu si este realizata impreuna cu regizorul si coregraful Razvan Mazilu.

Nu s-a stiut de la inceput ca va fi West Side Story, dar pentru ca la selectia nationala au fost descoperiti foarte multi tineri talentati, Razvan Mazilu s-a gindit la un musical care sa aiba o distributie mai generoasa si care sa puna mai multi tineri in valoare. Ba chiar, a lucrat cu distributii multiple pentru ca fiecare membru al echipei sa iasa intr-un fel in evidenta, in cel putin o reprezentatie.

*

Am fost in week end la repetitiile lor – prima zi in care se coordonau si cu orchestra – si cuvintul cel mai potrivit care ii poate descrie e ECHIPA. I-am vazut cum se ajutau unii pe altii in detaliile executiei sau cum se emotionau la reusitele celor care repetau.

Toti sunt foarte foarte tineri, enervant de tineri. Au look-uri foarte occidentale, sunt alesi pe tipologii si, chiar si fara sa spuna nimic, in haine civile, acolo pe holul teatrului, unde se aflau cind i-am vazut, tot pareau ca “de afara, occidentali”.

Cinta foarte bine, dar cind spun foarte bine stiu sigur ca dupa ce mergeti la spectacol (adica fix in timpul spectacolului) o sa va ginditi: de ce nu sunt copiii astia la Vocea Romaniei sau la X factor?

(repeta cu antrenori vocali de 2 luni jumatate, antrenori care au scos untul din ei; si toate emotiile corzilor lor vocale)

Danseaza foarte bine. Si sunt foarte ambitiosi. Imi povestea Razvan Mazilu ca dupa ce le-a creat momentele de coregrafie a vrut sa le mai simplifice ca sa le fie mai usor cu cintatul, dar “copiii” (au 23-25 ani, e un alint exprimarea asta) au protestat si-au zis ca ei vor face eforturi si nu vor simplifica nimic.

*

Am mai vazut un musical pus in scena de Razvan Mazilu la Timisoara – Cabaret (am scris despre el atunci ca m-am simtit ca la Londra sau la Berlin in sala de spectacol, pentru ca era impecabil) si din ce pare ca e acum – dupa cit m-am prins de la repetitii – West Side Story e si mai tare, si mai bun.

Si chiar e manifestul unei generatii. A tinerei generatii.

Cind ma uitam la ei, la energia care era in ei si in jurul lor, mi-am adus aminte de magia care e in jurul copiilor de la Festivalul de teatru din Alexandria, genul de energie din care se incarca toata lumea care intra in contact cu ea.

Tinerii acestia o sa va arate ca se poate si in Romania, la Bucuresti, un spectacol de musical “ca afara”. Un spectacol in care intilniti actori completi – care cinta, danseaza si fac actorie la un nivel foarte ridicat, dar care si arata bine, cool, smart.

*

In perioada festivalului national de teatru sunt 2 spectacole. astazi cind mi-am cumparat eu bilete mai erau 5 locuri la spectacolul de pe 25 octombrie, dar vor mai fi doua reprezentatii in noiembrie pe 22 si 23.

Si va rog tare sa mergeti, sa va cumparati bilete. sunt 70 de oameni pe scena (sapte zeci!!!) ca sa se mai joace acest spectacol si dincolo de cele 4 reprezentatii din proiectul FNT, trebuie sa fie cerere de bilete pentru ca este un spectacol scump.

Si va mai rog, dupa ce mergeti, saptamina asta sau in noiembrie, sa puneti un status pe facebook (sau un comentariu aici) cu parerea voastra: stiu sigur ca o sa fiti foarte incintati, uimiti chiar ca se poate asa ceva si in Romania. asta va fi cea mai buna reclama, cel mai mare ajutor ca sa-si cumpere si altii bilete.

Iar munca de citeva luni  a acestor copii  sa aiba o viata mai lunga.

*

P.S. Cred ca Razvan Mazilu si-a gasit o noua cale de exprimare pentru aceasta parte a carierei lui. E printre putinii romani care au aptitudinile si abilitatile de a face/regiza musicaluri, dar mai scriu despre asta dupa ce vad spectacolul, pe scena, simbata seara.

 

 

677
galvan khan(DANS) Torobaka – un parfum care a fost creat inaintea florii care-l produce

(DANS) Torobaka – un parfum care a fost creat inaintea florii care-l produce

Exista o putere (a lucrurilor, banilor, statelor, corporatiilor) care poate sa ne deconecteze de noi insine sau de noi si ceilalti. Cum exista legaturi intre oameni care nu se stiu, dar se recunosc ca stare si emotie oriunde ar fi si se simt parte din aceeasi “familie”.
Viata e despre cit de legati suntem in desradacinarile noastre.

*
M-am gindit la asta inca de la primii pasi de dans din Torobaka – un show in care Akram Khan danseaza alaturi de Israel Galván. Adica un bengalez naturalizat in Londra, educat in Kathak – o forma clasica de dans indian –, alaturi de domn nascut in Sevilia care traieste la Madrid si-a invatat de la tatal lui flamenco in forma sa traditionala, intr-un dans inspirat de un poem Maori (o proza al carei ritm devine evident doar cind e cantata), o poveste – lupta despre masculinitate, barbatie.

O poveste despre cum, la origine, toti suntem la fel – oricit de diferiti am parea – pentru ca fiecare gest, intimplare, emotie se diferentiaza doar prin numele pe care-l poarta in alta cultura si prin energia pe care au adaugat-o locurile in care traim fiecare.

Poate ca avem nume diferite, ne miscam in ritmuri diferite, traim in timpi diferiti dar… lumea e mica si ne recunoastem intre noi, oriunde.

*
In Torobaka Galvan si Khan se cearta.
Galvan are cizme cu pinteni si fiecare pas e insotit de o bataie puternica in podea; Khan e descult, dar are la picioare saculeti cu pietricele si clopotei . Au hainele lor traditionale.

“Vorbesc” doar din sunetele pe care le scot picioarele lor. Fiecare vrea sa detina controlul, sa-si marcheze teritoriul, dar dupa o vreme descopera ca au lucruri in comun si dansul devine un sincron cu miscari executate de fiecare “pe limba lui”. Isi dau jos elementele din costumele lor traditionale, ramin desculti amindoi si isi spun mai departe povestea… la esenta ei, fara elemente culturale ajutatoare.

O metafora frumoasa despre cum nu forma e importanta (desi in dans e esentiala), ci ce transmiti prin gestul tau.
Khan si Galvan fac aceleasi miscari, dar au educatii diferite , corpurile lor se exprima diferit si spun povesti diferite . Despre acelasi lucru.

*
De fiecare data cind vad un show de al lui Khan, mi se pare ca e cel mai potrivit moment cind trebuia sa vad spectacolul acela.

Mi s-a intimplat la Roma acum 2 ani cind a spus o poveste despre tatal lui si despre ingerii care ne ghideaza pe drumurile noastre, mi s-a intimplat anul trecut la Atena cind a dansat despre a avea curajul sa cauti oamenii care spun povestile tale pe care nu stii sau nu poti sa le faci publice.

Si mi s-a intimplat si anul asta la Bruges cu Torobaka – un show despre esenta miscarii si a ideii; despre a te goli cu totul de ginduri ca sa poti pune altele in loc si sa poti crea din nou, ceva nou.

Poate ca e doar genialitatea lui Khan de a esentializa povestile pe care le spune intr-o forma in care fiecare proiecteaza pe nevoile sale de moment. Sau poate e o legatura speciala pe care o am eu cu dansatorul, coregraful asta pe care-l urmaresc de cind era pusti si-a acordat unul dintre primele sale interviuri pentru un ziar pe care l-am deschis la nimereala in metrou in Londra.

Stiu insa sigur ca showul are o legatura cu locul in care traiesc: poemul care sta la baza show-ului Torobaka e scris de romanul Tristan Tzara. Cum ziceam – lumea e mica.

P.S. “un parfum care a fost creat inaintea florii care-l produce”, asa descrie Akram Khan spectacolul n caietul program.

P.P.S la anul pe vremea asta va fi gata show-ul pe care Khan il pregateste cu un alt domn magic pe care am avut marele noroc si imensa onoare sa-l cunosc, James Thierre (nepotul nonconformist si genial al lui Charlie Chaplin care a adus spectacolul Raoul la Bucuresti. o poveste de la repetitii aici) . Cum Thierre a mai fost in RO (aici inca o poveste despre el in RO) si i-a placut foarte mult, poate – cu noul lor show – veti putea sa-l vedeti pe Khan. Si sa simtiti putin din magia lui.

374
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!