cind scriitorul David Foster Wallace s-a sinucis, prietenul sau bun Jonathan Franzen s-a inchis in casa, a deschis o punga de tutun si-a inceput sa-l mestece cu furie, cum obisnuia Wallace.
dupa ce-a terminat de promovat noua carte, multa asteptata Freedom (patru luni de turneu cu lecturi publice si autografe) Franzen a vizitat-o pe vaduva lui Wallace rugind-o sa-i dea putin din cenusa prietenului lui ca sa o duca intr-un loc numit Masafuera.
apoi a scris pentru newyorker o poveste despre cum a imprastiat cenusa lui Wallace in acel loc, despre sentimentele legate de sinuciderea prietenului lui si despre cum a invatat sa faca fata emotiilor de dupa intimplare.
*
intr-o miscare foarte desteapta de marketing Newyorker da la liber aceasta poveste, pentru o saptamina, pe pagina de Facebook a publicatiei. doar pentru fani, adica trebuie sa dati „like”.
Farther Away
“Robinson Crusoe,” David Foster Wallace, and the island of solitude.by Jonathan Franzen