Tag : film

Metabolism 01_captura pelicula_webnoul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

noul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

Scriam deja la scenariu, când a fost propus un proiect de lege care ar fi schimbat modul de finanţare a filmelor în România: ca să obţin fonduri, ar fi trebuit să prezint nu doar scenariul, ci şi un storyboard detaliat.

Nu am fost de acord cu această lege, dar mi-a amintit de perioada mea de pregătire ca cineast. Limitările presupuse de pelicula de 35mm, nevoia de a planifica fiecare cadru au făcut parte din formarea mea. Ca urmare a acestor restricţii s-a dezvoltat şi aplecarea mea faţă de repetiţii şi cadre lungi. Deci am vrut să vorbesc despre naşterea unui film şi constrângerile aferente ei.

M-a inspirat povestea unui prieten cineast, care şi-a investit toţi banii în producţia unui film de-al său, începută acum zece ani şi apoi sistată în toiul filmărilor. Am fost inspirat de ideea unei filmări fără sfârşit… Până la urmă, am vrut mai ales să întorc camera spre meseria regizorală, să arăt cum lucrăm, metodele pe care le folosim, cum se realizează un proiect; să arunc o privire în spatele cortinei.

Corneliu Porumboiu despre filmul Cind se lasa seara peste Bucuresti sau metabolism, care va avea premiera in Ro pe 20 septembrie.

o sa fie un film care va aduna greu spectatori si nu doar pentru ca are un titlu f bizar, dar Porumboiu continua sa faca filme asa cum simte, filme in care, inainte de oricine, sa creada el.

1612
best offerGiuseppe Tornatore – despre The Best Offer

Giuseppe Tornatore – despre The Best Offer

e in cinematografe de saptamina trecuta un film pe care ar trebui sa-l vedeti: The Best Offer. daca ramineti in Bucuresti in week end-ul asta va rog duceti-va la cinematograf… ca sa va conving iata 3 dintre declaratiile regizorului filmului despre munca lui pentru acest film.

 

 I take inspiration from hundreds of things. Among these there was one idea that I had when I first began working in Rome. It was the story of an agoraphobic girl but I had never used it because it never seemed quite mature as an idea.

Seven or eight years ago, I wrote down a note for a character that was based on an auctioneer, but I could never find the right context for him and I wasn’t able to develop it further. One day when I was organising my notes and ideas, these two notes came together next to each other and I realised they had a kind of inherent attraction. That’s how the new narrative came about. It was different and went beyond either of the original stories, but they somehow fed off each other. I had it read and I soon got a ‘yes’ to produce the film. 

***

Well… the best offer, at an auction, is the highest price you are willing to pay to have an object. In the transaction, however, the lowest price is what the seller is prepared to accept to close the deal. In love, what are we willing to do? Apart from the protagonist’s actions, the point is that he learns to love totally and unconditionally. He comes to depend on that. 

***

Si face referire doar la o parte foarte mica din acest film:)

1328
mecanism ceasfor ever?

for ever?

ne petrecem mult timp pentru a obtine lucruri care sa dureze pentru totdeauna. iubiri, prietenii, averi. singuranta. fericire.

de fapt, cind o sa intelegem ca, in economia existentei, singurul lucru care este pentru totdeauna in viata noastra – de la inceputul si pina la sfirsitul ei – e propria noastra persoana, o sa ne relaxam si o sa invatam sa apreciem oamenii/ lucrurile pe care le avem in jurul nostru.

o sa ne bucuram de fiecare secunda alaturi de ei/ele pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, trec. si n-o sa mai punem presiune sa fie ale noastre pentru totdeauna, pentru ca – asta e – nu exista totdeauna.

***

am vazut mai devreme Before the midnight si e acolo o replica (Like sunlight, sunset, we appear, we disappear. We are so important to some, but we are just passing through) care m-a facut sa ma gindesc la cele de mai sus.

si de aici – pentru ca filmul e unul de dragoste, usurel si simpatic – n-a mai fost decit un pas catre un alt gind.

***

acum 100 de ani ceasurile erau cu mecanismele la vedere. mecanice. le intorceai manual si daca nu aveai grija de ele zilnic, se opreau. astazi tot mai putini oameni poarta ceasuri la mina si cele mai multe sunt cu mecanism electric, cu baterie. oricum majoritatea afla cit e ora de la ceasul telefonului.

cam la fel e si cu relatiile (de orice fel) intre oamenii de astazi si de demult. desigur, si atunci, si acum, gindul era si este “pentru totdeauna”, doar ca pe vremuri oamenii erau cu mecanismele la vedere. si erau obisnuiti sa le intretina zilnic, ca sa nu se opreasca.

am zimbit cind m-am gindit apoi la mica mea colectie de ceasuri pandantiv (3 la numar, unul de la 1882) cu mecanismele la vedere.

***

dupa cum se vede, filmul a fost putin cam lung pentru gustul meu. dar e simpatic

 

 

 

1437
dominocoincidente si insomnii

coincidente si insomnii

cronologia unor fapte banale care, pentru ca asezate intr-un anume context, ma incurca de citeva zile.

 

acum 2 duminici m-am intors de la un gratar de la Snagov in masina cu un tinar domn si cu prietena lui.

pe el l-am mai vazut o data in viata mea, pe strada, cind am facut cunostinta in viteza, prezentati de fratele lui, pe ea niciodata pina in acea duminica.

in masina discutam despre filme. domnul foarte cinefil, atit de cinefil ca putea sa spuna numele unor actori imposibili si anii aparitiei unor filme de demult. vorbim despre Tornatore, habar n-am cum am ajuns la el. (nu le-am povestit ca locuiesc linga un cinematograf si ca traiesc zilnic ca in Cinema Paradiso). imi spune de noul film al lui Giuseppe Tornatore, La migliore offerta, ca abia asteapta sa-l vada si-apoi ma intreaba daca am vazut Una pura formalita, in care Roman Polanski e actor.

cum nu-l vazusem, imi da tema pentru acasa sa-l vad, dar si sa vad si Il Postino (prietena lui completeaza extrem de relaxata si de usor numele actritei din rolul principal -Maria Grazia Cucinotta – si eu ma gindesc “mama, ce familie de cinefili”). spun ca probabil o sa le vad catre sfirsitul saptamnii si incepem sa povestim despre altele.

***

duminica aia, 23 iunie, ramine in mintea mea bine asezata. din noaptea aceea dorm in medie 6-7 ore, in conditiile in care pina la acea data daca dormeam 4 ore ma consideram un om normal. dupa citeva zile somnul a inceput sa ma incurce desigur: imi ia din timpul pe care-l alocam cititului sau altor activitati.

joi ma manifest chiar in acest sens pe blog explicind cam ce inseamna insomnia pentru mine si  prin cite am trecut in speranta ca imi trece. imi fac si o programare la medic pentru analize ca sa vedem care sunt micile detalii care ma fac sa dorm intr-o saptamina cam cit n-am dormit in ultimele 3 luni.

***

vineri seara ajung sa vad filmul Una pura formalita. Il gasesc online, nici nu e nevoie sa piratez ceva, ma uit direct pe un site la liber (e si pe youtube aici)

pe la jumatatea filmului personajele principale interpretate de Polanski si Depardieu poarta urmatorul dialog:

– discutam de insomnie…

– da, si eu am avut insomnie pentru multi ani.am incercat toate remediile, toate terapiile posibile sau imaginabile, somnifere… nimic n-a mers, apoi citiva ani mai tirziu, dintr-o data s-a oprit. m-am vindecat , pur si simplu. peste noapte. sa nu va pierdeti speranta, se poate vindeca

– eu nu vreau ca insomnia mea sa se vindece…insomnia mi se potriveste, e cel mai bun colaborator al meu.
pot sa scriu cind ceilalti dorm.

opresc filmul si ma gindesc rind pe rind:

– cam care era posibilitatea sa gasesc intr-un film recomandat duminica dupa amiaza ceva care face trimitere la o chestiune cu care ma confrunt din ziua aia?

– daca as fi vazut filmul chiar in seara aceea, replicile acestea n-ar fi avut acelasi impact, pentru ca eram – conform noptilor precedente- insomniaca.

– l-am vazut insa la 2 zile dupa ce am scris pe blog ceva similar cu replicile din film.

inca ma mai incrunt cautind o explicatie. si ma amuza teribil coincidenta. asa cum a fost asezata ea cronologic de parca a pus cineva intimplarile in ordinea asta. oricare alta ordine a faptelor n-ar mai fi avut efectul asta de buuuuum.

si mai e si titlul filmului… Una pura formalita:)

2547

trailer Snowpiercer – filmul in care Vlad Ivanov e coleg cu Tilda Swinton

a aparut trailerul filmului Snowpiercer cu domn Vlad Ivanov in el, tovaras cu Tilda Swinton in tot filmul. am scris despre participarea lui Vlad la acest film aici

e una dintre cele mai mari productii cinematografice ale acestui an, are foarte mari sanse de nominalizare la Oscar si e foarte posibil sa tina data premierei pina mai aproape de sezonul nominalizarilor pentru o campanie eficienta la premii.

iata trailerul. e si Vlad Ivanov acolo, sa vedem daca-l descoperiti.

1181
tiff 12de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

astazi la TIFF am tinut din nou un seminar de branding personal pentru actorii din proiectul “10 pentru film”. e felul meu in care multumesc pentru bucuriile si emotiile pe care le-am primit de la multi actori mari ai Romaniei.

anul asta a fost mai greu decit anul trecut. “elevii” au fost mai reticenti la ideea de a se promova singuri, mai tematori de fapt de validarea publicului. si de validarea cu propria persoana: daca faci toate lucrurile corect – ca la carte – si totusi nu ajungi unde trebuie, s-ar putea sa realizezi ca nu poti duce pina unde vrei sa ajungi.

 

de fiecare data cind intilnesc oameni care au job-uri cu reprezentare publica si sunt reticenti la a se promova (lasa, ma descopera lumea si-asa/ nu stiu eu sa fac / nu am nevoie etc) am doua mari ginduri:

1. multumesc in gind oamenilor cu care lucrez sau am lucrat pentru deschiderea lor, pentru faptul ca inteleg cit de mult inseamna comunicarea si sa faci pasi sa iesi din zona de confort ca sa-ti faci treaba cit mai bine.

2. cei mai multi oameni se lupta cu ego-ul lor. pe de o parte vor un job cu expunere cit mai mare, dar ego-ul (reflectat in “cit de mult imi pasa de parerea celorlalti”) ii opreste sa-si duca job-ul la capat: sa se expuna cu garda jos si cu o strategie coerenta pentru ceea ce vor sa spuna publicului despre ei.

***

mai jos doua fragmente din prezentare – inceputul si sfirsitul (la mijloc sunt detaliile tehnice pe care am sa le public cindva impreuna cu multe exemple ca sa fie utile pentru cit mai multi actori/ artisti etc).

(“10 pentru film” este un proiect TIFF pentru sustinerea si promovarea actorilor. un juriu format din critici de teatru si de film selecteaza la nivel national 10 actori de teatru pe care, timp de citeva zile pe durata festivalului, ii antreneaza pentru o activitate cinematografica: castinguri, intilniri cu producatori, sedinte foto, realizari profesioniste de prezentari -reel-uri, traininguri media etc)

 

***

am sa va rog sa va ginditi la adolescenta voastra. sigur era acolo un actor sau cintaret care va placea. pe care-l vedeati cel mai cel: mai frumos, mai sensibil, mai sexy, mai curajos. era un zeu, nu?

ati fi facut orice pentru un autograf de-al lui/ ei…

pun pariu ca in zilele alea nu v-ati gindit niciodata ca si idolul vostru se ducea la baie. ca avea zile proaste, ca avea probleme cu facturile sau cu iubirile.

astia sunteti voi acum pentru niste tineri de 15-16 ani care ar putea deveni artisti intr-o zi, inspirati de munca voastra. n-ati vrea sa va faceti treaba cit mai bine stiind ca ati putea schimba viata si a unui singur copil?

stiu ca vi se pare greu sa va vindeti, sa ambalati munca voastra intr-o forma comerciala ca sa va vada lumea, dar hai sa ducem asta intr-o zona cu care sunteti mai familiari. ca actori trebuie sa jucati personaje care nu va sunt confortabile si sa fiti credibili, reusiti sa faceti asta pentru ca v-ati antrenat. pentru asta ati facut scoala.

la fel e si cu comunicarea: daca sunteti antrenati, daca sunteti pregatiti sufleteste ca, pentru reusita, trebuie sa iesiti din zona voastra de confort, incepeti sa va ginditi altfel “rolul”, “performanta” in spatiul public.

stiu multi actori talentati care nu au reusit, pentru ca n-au stiut sa se vinda. cum stiu si actori care se vind bine, chiar daca n-au talent. nu cred ca e doar treaba teatrului sa va promoveze, cred ca e profundamente gresit sa spuneti ca e treaba altcuiva pentru ca voi sunteti artisti, sunteti poeti, nu aveti treaba cu marketingul.

bad news: e parte din meseria voastra si reprezentarea publica, asa ca macar regulile de baza trebuie sa le cunoastesti si sa le respectati.

(…)

am sa inchei cu o declaratie care se potriveste pentru orice meserie, sunt vorbe in care eu cred foarte mult.

Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.

Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.

De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…

Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.

O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.

Kevin Spacey.

1548
bbcPinguinul Furacios dintr-un genial documentar BBC Knowledge :)

Pinguinul Furacios dintr-un genial documentar BBC Knowledge :)

ca si la oameni, si in activitatea domestica a pinguinilor unii muncesc si altii fura ( de la cei care au muncit).

iata o secventa absolut delicioasa din documentarul Frozen Planet care va fi difuzat de BBC Knowledge incepind din 12 iunie. dureaza mai putin de 2 min si o sa va amuzati f f tare.

in documentarul Frozen Planet sunt imagini senzationale filmate cu o tehnologie speciala (am vazut o demonstrativa la Universitate despre cum se formeaza ghetarii si era waaaw)

pina pe 12 iunie la UNIVERSITATE in pasaj este recreat intr-o instalatie spectaculoasa o parte din tinutul inghetat, iar pe citeva ecrane instalate in decor puteti vedea secvente in film.

ce imi place mie foarte tare – si-am fost martora la un asemenea moment – este ca oamenii care au organizat totul sunt atit de deschisi la minte incit ii lasa – ba chiar ii invita – pe copii sa se pozeze in interiorul instalatiei, sa puna mina pe turtzurii de gheatza, pe ursul polar in marime naturala, pe pinguini sau pe orca din ghips care sunt amplasati acolo.

e o abordare foarte occidentala si foarte relaxata, pentru ca despre asta e vorba si in documentarul pe care puteti sa-l vedeti la BBC Knowledge: sa inveti relaxat despre lumea din jurul tau. lumea indepartata, pentru ca nu ajungi prea usor la … pinguini si ursi polari acasa.

1291

Only God Forgives

Only God Forgives e primul film care mi-a atras cu adevarat atentia din ce e la Cannes zilele astea. si nu pentru ca e Ryan Gosling acolo (si minunata Kristin Scott Thomas), ci pentru aceste declaratii ale regizorului filmului Nicolas Winding Refn, facute astazi la conferinta de presa de la Cannes.

 

Nicolas Winding Refn on writing the screenplay:
I was in an existentialist phase, full of troubles. I was permanently angry and didn’t know how to channel it. In those moments, you turn to God. That’s when I had the idea of a man who thinks he’s God and of the relationship between an all-devouring mother and her son. The film I’ve made  is about the notions of spirituality and mysticism.

Nicolas Winding Refn, on the violence running through the film:
Art is an act of violence. My approach is somewhat pornographic – it’s what excites me that counts. I can’t censor this need. Don’t forget that our very birth impels us towards violence. It’s instinctive, but down the years it becomes more mind-based and art allows us to express it.

Nicolas Winding Refn, on the character of Julian (Ryan Gosling) :
The idea was to tell the story of a man plunged into a journey without knowing when it will ever end. He is bound, chained to his mother, and in order to free himself from her, he has to pass through a form of violence. Julian doesn’t say much but the language of silence is the most poetic of all. Images and sounds touch our emotions more than dialogue ever can, So we made use of movement and space to describe the character.

1057
Hable Con Ellahable con ella – cit de ciudata e mintea omului

hable con ella – cit de ciudata e mintea omului

m-am trezit cu melodia Rachel a lui Bau (pe care o stim din Hable con Ella, filmul lui Pedro Almodovar) in gind

inca ma mai gindesc de la ce mi-a venit in minte melodia asta. cert e ca imi aduceam aminte si cam ce scrisesem despre film la momentul respectiv; primele fraze.

am cautat acum textul: are fix 10 ani vechime. (surprinzator, sta in picioare si acum si, culmea! pentru spiritul critic cu care-mi citesc textele, i-am dat o nota de trecere maricica)

Într-un film al cărui titlu e un îndemn la conversaţie, povestea este de fapt un monolog, iar cele mai spectaculoase secvenţe sunt “fără vorbe”: o balerină dansează cu ochii închişi iar un bărbat îndepărtează obstacolele de care s-ar putea lovi – mese, scaune – nu poate îndepărta însă un perete de care femeia se loveşte repetat (e un simbol al efortului bărbaţilor din povestea care abia începe pe ecran), o secvenţă de film mut – “Amantul pitic” – cu o metaforă despre devotamentul absolut al bărbatului întru satisfacerea sexuală a femeii şi momentul final al filmului când un el şi o ea îşi zâmbesc în timpul unui spectacol de balet (EL stă cu două rânduri mai în faţă şi priveşte uşor peste umăr – căci într-un fel EA e parte din trecut, EA zâmbeşte încrezătoare uitându-se în faţă – căci EL ar putea fi viitorul, iar pe rândul care-i desparte, scaunul din dreptul lor e singurul rămas gol – dar e ocupat de spectatori căci ei ştiu povestea care-i uneşte pe cei doi, dar îi şi ţine la distanţă.)

tot textul e aici. daca n-ati vazut filmul s-ar putea sa va convinga sa-l cautati.

***
ce ma uimeste insa e cum functioneaza mintea omului: de ce mi-am adus aminte atit de exact ce am scris intr-un text de acum 10 ani si  ce m-a facut sa ma trezesc cu melodia asta in cap.
si ma mai streseaza gindul ca daca textul asta de acum 10 ani e asa scris (si sta in picioare, cum ziceam), in anii astia n-am invatat prea multe pentru ca tot cam pe acolo scriu, ca tehnica.

ma rog, vorba titlului filmului, am de vorbit… cu mine.

1582
anemonao curte interioara

o curte interioara

acum multi ani, cam pe vremea cind ziceam ca m-am indragostit la Dakino, am vazut un scurt metraj care ma urmareste.

era al unei tinere din Islanda, roscata, cu parul lung si cret, venise la noi in tara la festival cu filmul si-asa am remarcat-o… filmul era insa mai misto decit ea care nu era deloc urita.

***

filmul era povestea unei tinere care se muta la parterul unui bloc cu curte interioara. se muta pentru curte chiar daca vede ca e plina de gunoaie.

in prima saptamina face curatenie, arunca saci de lucruri putrezite si de sticle. se bucura de fiecare moment in care soarele ajunge deasupra blocului si intra perpendicular pe paralelipipedul format de cladire cu baza in curtea ei interioara.

dupa ce totul e curat, pune un balansoar in curte si isi invita prietenii la o petrecere.

noaptea se trezeste in zgomotele care vin de pe fereastra dinspre curtea interioara. dimineata gaseste un televizor, ceva haine murdare, citeva prezervative folosite.

urla la vecini, dar nu se vede nicio miscare la fereastra. face curat din nou. si planteaza citeva flori.

a doua zi gaseste din nou mizerie aruncata de sus si decide sa se mute in curte ca sa vada cine sunt vecinii care arunca lucruri pe geam.

dupa citeva zile incep sa sune prietenii dupa ea, nu raspunde. peste alte citeva zile cineva sparge usa si intra in apartamentul ei: nu era nimeni.

in curtea interioara, pe balansoar intre milioane de gunoaie, urme fine ale trupului ei acoperit aproape cu totul de mizerie.

din maldarul de gunoaie, o floare, o anemona.

***

peste foarte multi ani – aproape 15 – am aflat ca anemona inseamna in limbajul florilor abandon.

***

astazi am fost intr-un bloc de pe linga conservator care avea aceasta curte interioara. si mi-am adus din nou aminte de scurt metrajul asta.

1372
rustboen21Rust & Bones

Rust & Bones

am vazut filmul Rust & Bones. jumatate azi noapte, jumatate dimineata. era prea greu de dus, l-am luat in doua parti.

e foarte foarte bun actorul pe nume Matthias Schoenaerts, reuseste sa creeze o tensiune magnetica intre el si un pusti care e fiul lui in film, dar si cu o tenta erotico-prietenie asumata cu Marion Cotillard, care e si nu e iubita lui in film.

ma asteptam ca Marion sa poata duce actoriceste orice partitura, dar de Matthias n-am mai auzit pina acum ( e un actor belgian) si e f f bun.

mi-a cam placut domnul asta. sa-l cautati prin filme.

1103
apa1Si ce daca o sa ploua iar?

Si ce daca o sa ploua iar?

text de Noemi Revnic

Si ce daca o sa ploua iar?

Precum in “Cea mai frumoasa carte din lume”, va fi doar o zi frumoasa cu ploaie. (nota mea. aici povestea la care face referire Noemi. cb)

Se mai anunta inca o saptamana cu ploi si cer gri. Iar eu am gasit doua activitati “indoor” cat se poate de placute.

Prima se intampla chiar sambata, 6 aprilie: DESIGNER’S DRIVE-IN POP-UP STORE, episodul de primavara, la Maison 13 (Str. Dumbrava Rosie Nr. 2 – Gradina Icoanei), unde unii dintre designerii mei romani preferati isi vor aduce piese din colectiile primavara-vara 2013. Va veti intalni cu Ioana Dumitrescu & Marina Moldovan de la 109, cu Adelina Ivan, Atelier Atu, Carla Szabo, Carmen Secareanu, Ciprian Vrabie, Corina Vladescu, Cristian Samfira, Gabriela Dumitran, Irina Marinescu, Lady Magpie, Le Petit Indigent (Razvan Firea), Ligia’s Accessories, Murmur, Stereo Socks, Valentina Vidrascu si Venera Arapu. Curatorul este nimeni altul decat Marian Palie. De la 11:00 la 20:00, intrarea libera si achizitionarea bunatatilor vestimentare se face cash.

Apoi avem filmele de la Festivalul Internațional de Film NexT (intre 10 – 14 aprilie), cu scurtmetrajele selectionate de la cele mai importante evenimente europene dedicate filmului. Festivalul va include si  programul Short Matters! al Academiei Europene de Film (EFA) si  scurtmetrajele din sectiunea Semaine de la critique a Festivalului de la Cannes. Cireasa de pe tort este ca NexT va prezenta si o selectie de filme de la Festivalul International de Film de la Aubagne. Aici gasiti programul filmelor si detalii super interesante.

Sa aveti un weekend plin de bucurii!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1257
bleu2Bleu un motan care nu era Domestic

Bleu un motan care nu era Domestic

m-au intrebat daca nu vreau sa-l iau eu pentru ca nu l-a mai vrut cineva, un designer faimos. era un ghemotoc de blana – o corcitura intre persan cu albastru de rusia – un gri bleu si, din descriere, parea cea mai dragalasa creatura.

inainte de a ajunge la mine, l-am botezat  Bleu – dupa numele filmului meu preferat din toate timpurile (ala cu Binoche in rolul principal, regizat de Kieslowski) si i-am luat un coshulet unde sa fie casa lui in casa mea.

cind a venit incapea in causul palmelor si chiar era super simpatic. l-am pus in cosuletul lui si m-am asezat pe un fotoliu asteptind sa vad ce face, sa-i dau timp sa se obisnuiasca in noua lui casa. s-a ridicat, a iesit din cosulet, s-a indreptat catre fotoliu, s-a cocotat cum a putut el agatzindu-se cu gherutele de pielea crem si, cam dupa un minut, a reusit sa ajunga in spatele meu unde s-a facut ghem.

l-am luat frumos si l-am dus inapoi in cosulet. “cum o te obisnuiesti din prima zi, asa o sa traim, in cosulet e locul tau”

pina am ajuns eu inapoi la fololiu, el era in spatele meu repetindu-si traseul.

m-am ambitionat: “ok, o sa facem aceste ture pina cind o sa intelegi ca trebuie sa stai in cosulet.”

si-am inceput sa numar de cite ori l-am dus la cosulet si el a venit inapoi catre fotoliu. la nr 80 m-am lasat pagubasa, el isi perfectionase urcarea, ajungea mai repede, nu dadea vreun semn ca ar fi obosit.

s-a dovedit ca Bleu semana cu mine: incapatinat si perseverent. iar, in anii in care a stat la mine, a facut doar ce a vrut el: daca avea chef de joaca la 3 dimineata si nu-l bagai in seama, se suia pina la rafturile cu carti si le trintea una cite una pe parchet ca sa te trezesti; daca venea in casa cineva care nu-i era pe plac, ii rezolva cu ghearele jeans-ii in modelul scamosat; pe prietenul meu nu-l placea deloc, asa ca pantofii lui erau marcati barbateste… cu shushu.

cam dupa un an a descoperit ca poate sari in copacul din fata balconului si de acolo ajunge la … pisicute. pentru ca, desigur, dupa o vreme au inceput sa-i placa pisicile. numai ca nu mai stia sa ajunga acasa, nu mai stia sa ajunga nici macar in curtea blocului, iar eu – la 6 dimineata, pe strada, cu ochii umflati de somn si ciufulita – scoteam sunete imitind pisicile sa-l identific pe Bleu prin vreun tufis. il gaseam scamosat, cu scaieti in blana lui pufoasa, dar cu ochii stralucind de cine stie ce aventura traise noaptea.

l-am trimis la parintii mei si, dupa o vreme, si-a gasit o iubita la vecinii din fundul curtii si-a decis ca e mai bine sa se mute la noua lui familie. n-a fost foarte fidel pentru ca pe strada au inceput sa apara foarte multi pisoi albastri, dar a ramas consecvent cu caracterul lui: a facut fix ce-a vrut. n-a putut fi niciodata domesticit.

date fiind faptele, mi-e rusine sa mai recunosc ca semana foarte mult cu mine.

***

am povestit aceasta intimplare ca parte de sustinere a campaniei de lansare a filmului Domestic. scrie si tu povestea ta cu un animal de casa si trimite-o la povesti@domesticthemovie.ro , ea va ajunge intr-o carticica speciala care va insoti filmul cind va fi lansat pe DVD.

pentru ca vreau sa aflu povesti simpatice cu animalute dragi, dau o leapsa catre Noemi, Chinezu si Nebuloasa. dragilor, scrieti o amintire despre un animalutz simpatic si invitati si pe altii sa scrie. multumesc

 

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

3569
marc jacobsMarc Jacobs: Trust me, no one else.

Marc Jacobs: Trust me, no one else.

text de Mihaela Simina

Pentru prima oară, Marc Jacobs nu mai distribuie roluri pe catwalk, ci este chiar el distribuit într-un film: Disconnect.

Dovada, chiar aici, în trailerul recent lansat (pe la minutul 2:17):

Nu se știu încă multe despre rolul lui. Având în vedere că designerul apare doar la sfârșitul trailer-ului, rostind o singură replica -Trust me, no one else-, putem bănui că este unul secundar.

Dacă ascultăm șoaptele de la Hollywood, Marc ar urma să interpreteze rolul unui porn-baron. Dacă urmărim intriga surprinsă în trailer, în care personajele se luptă cu efectele negative ale erei digitale -implicarea unor tineri minori într-o rețea web-chat de prostituție-, șoaptele tind să capete suport.

Disconnect va fi lansat în aprilie, în SUA; pentru Europa data premierei este încă necunoscută.

În timp ce așteptăm să vedem prima prestație a actorului, admirăm cea mai recentă operă a designerului, colecția Louis Vuitton toamnă-iarnă 2013, prezentată la Paris Fashion Week și spunem: We trust you, Marc.

***
Mihaela Simina este jurnalist, lucreaza pentru emisiunea Vorbe Grele, Antena 3.

2176

Hitchcock – de vazut neaparat

sa vedeti filmul asta; nu doar daca sunteti fani Hitchcock . e un film foarte frumos despre lumea din jurul unui mare artist.

desigur, in spatele lui e o doamna hotarita, Alma sotia lui, care-l ghideaza si in a carei parere are incredere 100%

uitati-va la trailer si dupa ce o sa-l vedeti pe Anthony Hopkins transformat in Hitchcock, o sa vreti sa mergeti la cinematograf.

e un film de vazut la cinematograf. intra de astazi in cinematografe.

 

1060

the sessions – despre sexualitate, relaxat

as vrea ca filmul The Sessions sa intre in toate cinematografele din tara, chiar si in locurile in care a fost cindva cinematograf si acum e circiuma sau discoteca.

si-as mai vrea ca profesorii de liceu sa-si duca elevii, cu clasa la filmul asta;

macar 10% dintre spectatori daca trec de scenele de sex in forma lor bruta si inteleg relaxarea cu care se vorbeste despre sexualitate in acest film, o sa fim o natie mai cistigata

The sessions este povestea unui barbat paralizat care pentru a experimenta viata sexuala plateste un “sex surogat”/ “un terapist sexual”.

Pentru rolul din acest film, Helen Hunt a fost nominalizata la Oscar. Povestea este dupa un caz real

(din pacate nu vad filmul in programul urmatoarelor lui)

1302
ivanacurs de actorie: vreti sa cistigati un Oscar?

curs de actorie: vreti sa cistigati un Oscar?

daca sunteti actor, sau vreti sa dati la actorie, daca vreti sa invatati din meseria asta grea care e actoria, din primavara aveti o sansa in plus.

Bobby Paunescu a anuntat pe pagina lui de facebook ca una dintre profesoarele celebre de la Hollywood,Ivana Chubbuck, va tine cursuri in RO.

pentru ca stiu putin despre femeia aceasta, dar si pentru ca Monica Birladeanu (care a facut cursurile ei) mi-a explicat care e metoda ei de actorie, pot sa spun ca lectiile vor fi psihologie in rana deschisa.

ca nu doar veti invata sa va conduceti emotiile catre o stare pe care trebuie sa o expuneti, dar veti face si o mare curatenie interioara, dupa ce, desigur, veti trece prin iad constantind ca distanta intre ce gindeste mintea si ce poate sufletul/corpul e uriasa.

Pt cei care-si doresc sa devina actori sau sunt actori si vor sa invete cu profesoara (www.ivanachubbuck.com) lui Charlize Theron, James Franco, Halle Berry etc (the new hollywood :) ) sau pentru cei ce vor sa vada daca “the red carpet”, “hollywood” sau pur si simplu actoria, pot deveni un mod de viata :). Incepand din primavara se deschide Mandragora Movies – Ivana Chubbuck’s acting studio la bucuresti. Se vor oferii cursuri pt cei sub 18 ani (the youth program) si pt cei peste 18 ani (the regular program).

Mandragora Movies (the scolarship program) o sa ofere si burse pt cei talentati din Bucuresti sau provincie care momentan nu-si permit sa plateasca cota de participare si/sau sederea in Bucuresti dar sunt foarte motivati sa urmeze cariera asta in Romania sau la “hollywood”.

More details incepand cu prima saptamana din luna martie iar persoanele de contact sunt monica.b@mandragoramovies.com, gilda@mandragoramovies.com, luana@mandragoramovies.com

Va fi o selectie a celor care se vor inscrie, dar eu zic sa incercati. Sunt sigura ca va fi un riguros antrenament al sufletului.

adaPozitia Producatorului – Ursul de Aur la Berlin

Pozitia Producatorului – Ursul de Aur la Berlin

 

In februarie 2012 am fost la filmarile pentru Pozitia Copilului in regia lui Calin Peter Netzer.

In sala Atelier a teatrului Odeon se filma o secventa cu Leontina Vaduva, Natasa Raab si Luminita Gheorghiu; momentul care urma sa rastoarne actiunea filmului: mama – Gheorghiu – era anuntata de cumnata – Raab- ca fiul ei a facut un accident de masina si a omorit un baiat.

In hol producatoarea Ada Solomon supraveghea discret desfasurarea evenimentelor si-i privea de la distanta pe jurnalistii care fusesera invitati la filmare. In prima pauza tehnica (se schimbau luminile si se reasezau camerele de filmat pentru o noua secventa), Ada a devenit gazda pentru jurnalisti si mama pentru echipa ei: a incurajat-o pe Natasa Raab sa raspunda la intrebari, a protejat-o pe Luminita Gheorghiu care nu trebuia sa apara in cadrele televiziunilor pentru ca transformarea ei sa fie o surpriza pentru spectatori in cinematografe.

Am vorbit citeva minute. Era preocupata sa gaseasca finantare pentru filmul lui Vali Hotea, Roxanne, pe care planuia sa-l produca in toamna.

Simbata seara, ascultind-o in minunatul discurs de multumire cind a ridicat Ursul de aur pentru filmul Pozitia copilului, mi-am adus aminte de cele citeva minute din holul teatrului Odeon. Era pe platoul de filmare, in priza, atenta la orice detaliu, orice ar fi afectat confortul echipei ei – de la regizor pina la actori-, dar se gindea si la ceea ce urma. La proiectul pentru care avea de muncit citeva luni bune pina sa stringa o suma decenta ca sa poata sa prinda viata.

Si cuvintele ei de pe scena festivalului de la Berlin – “sunt mai obisnuita sa fiu luptatoare decit cistigatoare” – au capatat intelesuri mai profunde.
***

Ada Solomon are 43 de ani, este inginer de profesie (a absolvit facultatea de instalatii) si conduce doua companii importante din industria filmului romanesc.

Una dintre ele e HiFilm, o companie care a produs filme romanesti cu multe premii internationale (Din dragoste cu cele mai bune intentii, Toata lumea din familia noastra, Medalia de onoare, Cea mai fericita fata din lume, Razboi pe calea undelor, Kapitalism – reteta noastra secreta etc), dar a fost si partener pentru coproductii germane sau italiene (MarNero, Tom Sawyer).
Cel de-a doua, Parada Film, e o companie de distributie creata impreuna cu 3 prieteni (unul dintre ei, sotul din dotare – regizorul Alexandru Solomon) care face magie in lumea filmelor de arta – prin campanii neconventionale reuseste sa aduca in sala spectatori in numar impresionant (filmul despre coregrafa Pina Bausch e cel mai bun exemplu).

Ada Solomom si echipa ei se afla si in spatele a doua festivaluri importante de film: OneWorld – un festival dedicat filmului documentar, si NexT , un festival de scurt metraje care are o sectiune speciala in memoria regretatului regizor Cristian Nemescu.

Acasa, in familia pe care a construit-o cu Alexandru Solomon, are doi copii – Filip, proaspat elev in clasa I si Marc, licean cinefil cu sute de filme vazute pe an, in ultimii multi ani. O “activitate” consumatoare de mult timp, dupa cum pot depune marturie toate mamele din lume.

Si cu toate acestea (adica, problemele pe care le aduc imposibilele finantari ale filmelor romanesti, lobby-ul in festivaluri internationale, zilele lungi de filmare, dedicatia pentru familie), Ada Solomon este un spectator fidel de teatru. Merge des sa-i vada pe regizorii tineri, sa descopere talente si sa se bucure.

***

In industria cinematografica romaneasca sunt citiva producatori femei cu succese notabile la nivel international. Oana Giurgiu (Libra Film), Anca Puiu (Mandragora) si Ada Solomon (HiFilm). Pe toate le leaga un detaliu: sunt sotii de regizor si au ajuns in industrie pentru ca noul val al filmului romanesc s-a dezvoltat antreprenorial, ca breslele mestesugarilor.

Dar au ramas in industrie si au avut succes, nu pentru ca au fost sotiile barbatilor lor, ci pentru ca intr-un fel aproape magic au gasit resurse nesfirsite sa impace nonconformismul si indirjirea regizorilor de a face film de arta, cu perseverenta diplomatica – asemeni unei picaturi chinezesti – de a aplica pentru fonduri la toate institutiile nationale si internationale, dar si puterea de a ramine tot timpul calme in orice situatie extrema de pe platourile de filmare. Si pentru ca au flerul sa stie ce scenariu poate fi un film bun si rabdarea exersata pe copiii de acasa, sa uneasca echipele chiar si cind membri lor au idei disjuncte.

In plus, e acolo o prietenie care e dincolo de concurenta distribuirii unor filme sau a obtinerii unui buget mai mare din mica visterie a CNC-ului. Familia Solomon merge in vacanta cu familia Giurgiu, iar Stefan – baiatul Oanei si al lui Tudor Giurgiu – e unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Filip, baiatul cel mic al familiei Solomon.

***

Simbata seara, romanii au vazut-o pe Ada Solomon la pupitrul premiantilor in ceremonia finala a festivalului de film de la Berlin. Vorbea rar, asezat, marcind cele mai importante momente din cariera ei, dar si din industrie: au inceput sa fie recunoscute femeile intr-o meserie a barbatilor, oamenii care n-au crezut in ea au ambitionat-o, distribuitorii filmelor de arta sunt tot mai rari si trebuie pretuiti.

Avea emotii; o tradau degetele mari care jucau o hora in causul palmelor asezate pe pupitru.
In dreapta ei era Peter Calin Netzer, regizorul filmului premiat, citiva pasi in spate erau Bogdan Dumitrache, unul dintre actorii principali ai filmului si Wong Kar Wai, presedintele juriului.

Era o metafora frumoasa acolo, una din rarele ocazii in care regizorul unor capodopere – In the mood for love, 2046 sau Chungking Express – era pus in umbra de romani.

“E din ce in ce mai greu si, probabil, daca ar fi trebuit sa facem filmul acesta acum in Romania, nu ar mai fi fost la acelasi nivel pentru ca nu mai avem suport. Cred ca politicienii romani ar trebui sa acorde mai multa atentie cinematografiei pentru ca este un ambasador real al tarii”, a  spus Ada Solomon si publicul a izbucnit in urale.

In aplauzele acelea, din inima, carnoase, era confirmarea ca, mai ales pentru o tara ca a noastra, reusita unui film sta in pozitia producatorului, in verticalitatea si in ambitia lui de a transforma o idee pusa pe hirtie intr-un film pentru ca apoi sa continue sa se lupte dramatic ca el sa ajunga la spectatori.

Intre ceea ce vedem la festivitatile de premiere cind filmele romanesti iau trofee si momentul in care un scenariu bun ajunge pe masa unui producator care spune “as vrea sa fac filmul asta” e un drum care n-are nicio legatura cu covorul rosu. Un drum care seamana mai degraba cu Golgota, locul unde te rogi pentru fiecare secunda de viata a personajelor- un cent in plus pentru filmul tau, locul in care cauti solutii inimaginabile ca sa ai actorii / muzica / decorurile pe care le vrea regizorul.

Stiu ca ne e mai usor sa promovam regizorul si actorii dintr-un film, dar in Romania se fac filme mai ales pentru ca producatorii sunt nebun de perseverenti si ca regizorii sunt pe jumatate producatori.

*

Acum trei ani am fost pentru o zi la filmarile de la “Principii de viata”, un alt film produs de Ada Solomon. Ma aflam acolo pentru ca ma documentam pentru un profil pe care urma sa-l fac actorului din rolul principal, Vlad Ivanov.

Dupa a doua dubla, directorul de imagine, Liviu Marghidan i-a spus Adei ca au o problema cu una din camerele de filmare. Ea a scos telefonul si a inceput sa sune la case de productie sau studiouri de film in cautarea unui nou aparat.

Vorbea – din nou – calm, asezat. Ii zimbea directorului de imagine dupa fiecare telefon, ca si cum nu era nimic imposibil sa rezolve problema, desi tocmai primise un refuz: nu puteau sa le imprumute o noua camera. Actorii repetau in locatie, era o secventa lunga care necesita multe sincronizari si coordonari. Habar nu aveau de tensiunea care era in incaperea alaturata.

Dupa o jumatate de ora Ada a gasit rezolvarea si, in urmatoarea clipa dupa ce l-a anuntat pe Marghidan ca va avea in doua ore o camera noua, s-a intors catre mine si-a inceput sa-mi dea informatiile de care aveam nevoie pentru articol. Ca si cind n-ar fi fost o situatie de criza.

Imi pare foarte rau ca nu imi aduc aminte gesturile pe care le exprimau miinile ei atunci.

P.S. un pic din Ada Solomon de acasa, intr-o minunata poveste pe care a scris-o pentru un ebook cu povesti de Craciun pe care l-am publicat in 2011. Pentru ca, intr-un mod surprinzator pentru unii, un om atit de ocupat si care realmente a schimbat ceva in industria in care munceste isi gaseste timp si pentru lucruri si intimplari cu suflet.

3810
War-Witch-posterWar Witch  la Grand Cinema Digiplex

War Witch la Grand Cinema Digiplex

daca as fi in locul vostru, miine – miercuri, 20 feb – as fi la Grand Cinema Digiplex, de la ora 20.00.

va avea loc prima dintre cele doua proiectii ale filmului War Witch nominalizat la Oscar 2013 pentru film strain. filmul nu va ajunge in cinematografele noastre, este o proiectie speciala in cadrul Saptaminii filmelor de Oscar care are loc la Grand Cinema Digiplex pina duminica.

fata care are rolul principal a cistigat premiul de interpretare anul trecut la Berlin, iar filmul este foarte puternic si foarte, foarte emotionant. uitati-va la trailer, dupa ce ajungeti la “am invatat ca lacrimile sa curga in interiorul ochilor pentru cind nu aveam voie sa pling”, sigur o sa vreti sa vedeti filmul.

a doua vizionare a filmului are loc vineri de la ora 22.45.

ne vedem miine la film.

1032
Victor-Rebengiucla multi ani, dl Victor Rebengiuc

la multi ani, dl Victor Rebengiuc

“Eu n-am fost niciodata un actor frumos” mi-a spus Dl Rebengiuc, acum ceva ani, pe o alee din Muzeul Satului.
Eram acolo pentru ca dinsul acceptase cu mare modestie si smerenie invitatia de a reface un cadru din filmul Morometii, cu Moromete stind pe prispa. un proiect pe care-l initiasem pt revista la care lucram.

“Nu e adevarat. Ati fost si sunteti foarte frumos. Erati minunat in Padurea spinzuratilor”, am ripostat eu sustinuta de Laura Cirnici, stilista care-l transformase din nou in Moromete, iar pe doamna Luminita Gheorghiu in Catrina, nevasta lui.

“N-am purtat in niciun film machiaj, dar acolo – la Padurea spinzuratilor – mi-au ridicat nasul cu putin tul, il lipsera ca sa-mi faca nasul mai frumos, sa stea mai in sus”, a continuat dinsul sa se justifice. “Ciulei, ei bine, Liviu Ciulei era frumos… umplea ecranul cu frumusetea lui. Si cu talentul lui.”

***
‘Tin minte discutia asta ca si cum ar fi fost ieri si-mi pare rau ca eram prea tinara atunci ca sa am prezenta de spirit si sa spun ca frumusetea pe care o vedem noi, spectatorii, e acolo dintotdeauna la fel, cu si fara machiaj, pentru ca lumineaza dinauntru.

astazi domnul Rebengiuc implineste 80 de ani.

1688
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!