Tag : fotbal

adidas-1(inovatie) Outdoor interactiv de la Adidas – o minge de fotbal pentru fiecare echipa care lucreaza impreuna –

(inovatie) Outdoor interactiv de la Adidas – o minge de fotbal pentru fiecare echipa care lucreaza impreuna –

De cele mai multe ori ideile simple sunt cele mai eficiente si spectaculoase.

Ca acest outdoor creat de Adidas India pentru o comunitate pasionata de fotbal, in perioada recentului campionat mondial de fotbal.

Ce au facut cei de la Adidas India? Au creat un outdoor care la prima vedere pare o reclama obisnuita la mingea cu care s-a jucat in campionatul mondial 2018. Doar ca panoul avea si o sfoara groasa care ii incurca putin pe cetatenii care treceau pe langa…

Ca sa pui in functiune mecanismul angrenat de acea sfoara aveai insa nevoie de mai multi oameni, de o echipa. Cand copiii din cartier s-au prins de smecherie, s-au adunat cat mai multi, si-au unit fortele, au miscat mecanismul si … au primit mingi de fotbal sa se joace.

E un outdoor super simpatic care vorbeste despre bucurie, fericire, lucrul in echipa…. Uitati-va la filmuletul de mai jos.

 

Sigur, cu o floare nu se face primavara, nu doar panoul a contat in campania lor, filmul a fost promovat in social media si acolo au aparut rezultatele adevarate – peste 3 milioane de vizualizari

1002
carlsberg-caviar-package-hed-page-2018-800x400Campanie Carlsberg – Caviar din bere pentru World Cup

Campanie Carlsberg – Caviar din bere pentru World Cup

Ce faci cand esti sponsor al echipei nationale care merge la Campionatului mondial de fotbal (in Rusia), iar tu esti brand de bere?!

O optiune este sa faci aampanii clasice, emotionale, despre cum sustii echipa si suporterii. O alta este sa te gandesti a faci ceva ce nu a mai facut nimeni si nu se va mai potrivi pentru nicio alta editie de campionat mondial de fotbal.

Te gandesti cu ce merge berea dintre alimentele specifice rusilor. Caviarul ar putea fi o optiune.

Si faci caviar din bere, folosind gastronomia moleculara. E ideea super simpatica a celor de la Carlsberg, iar creatorul acestei delicatese este chef Umut Ra Sakarya.

Uitati-va cum arata acest caviar din bere :) exista si un film despre cum au primit (si gustat) danezii aceasta inovatie, il gasiti mai jos.

Mi se pare a fi o campanie foarte foarte smart, care a ajuns – iata – si la oameni care nu au nicio treaba cu fotbalul (practic nu am vazut niciun meci din aceasta editie), dar ca sunt interesati de experiente noi – gastronomice sau nu.

carlsberg-caviar-package-hed-page-2018-800x400 caviar-carslberg

 

 

722
louis-vuitton-fifa-trophy-case-1-869x580Gentile create de Louis Vuitton pentru FIFA WORLD CUP 2018

Gentile create de Louis Vuitton pentru FIFA WORLD CUP 2018

Compania Louis Vuitton este asociata din 2010 cu FIFA WORLD CUP, pentru ca acolo unde sunt fotbalisti sunt si multi bani.

Bine sunt si neveste sau iubite de fotbalisti, si ele sunt consumatoare ale brandului LV.

Pentru editia din acest an Louis Vuitton a creat o colectie de genti si rucsace pentru barbati, dar si o valiza in care trofeul va fi adus pe stadion la finala.
(o replica a acestei valize va fi daruita fiecaruia dintre castigatorii din finala)

Iata-le in toata splendoarea lor.
Valiza pentru trofeu este inestimabila, nu au precizat pretul si va fi facuta cadou.
Gentile mai mici costa 4900- 5900 de euro si se gasesc in magazinele LV.

louis-vuitton-fifa-trophy-case-1-869x580

louis-vuitton-2018-fifa-world-cup-01

louis-vuitton-2018-fifa-world-cup-02

louis-vuitton-2018-fifa-world-cup-03

louis-vuitton-2018-fifa-world-cup-05

louis-vuitton-2018-fifa-world-cup-06

louis-vuitton-2018-fifa-world-cup-10

590
shutterstock_146428451Doru Iftime: Story of my life – Mănușile de portar

Doru Iftime: Story of my life – Mănușile de portar

text de Doru Iftime

Ieri mi-am însoțit pentru prima dată fiul la o partidă de fotbal pe maidan. Mă rog,  e un teren de fotbal „amenajat” în Parcul Tei. Amenajat e în ghilimele pentru că gardul de sârmă împletită care împrejmuiește perimetrul e ferfeniță, iar mocheta e plină de nisipul adus de vânt de la locul de joacă din apropiere – nu vrei să cazi pe covorul ăsta de glaspapir. Cum s-ar zice, la un moment dat omul a sfințit locul (cu sau fără trafalet), amenajând un teren de fotbal, dar, într-un cartier unde sârma din gard se vinde la fier vechi, sfințirea nu poate fi veșnică.

Însă nu despre cele sfinte vreau să vă povestesc, ci despre fotbal și despre armonizarea uneori imposibilă dintre ceea ce ne dorim noi, părinții, pentru copiii noștri, și ce-și doresc ei. Dacă vorbim de sporturi, mi-ar fi plăcut ca Damian, fiul meu, să facă baschet, tenis, înot, karting. Ce sporturi a ales el? Karate și fotbal. Cu accent ascuțit – și recent – pe fotbal. Nu m-am împăcat ușor cu ideea, deși, puști fiind, am rupt nenumărate perechi de încălțări alergând după mingi de plastic care nici măcar rotunde nu erau. După ce mi-am înscris băiatul la fotbal, infatuarea a început să-mi dea târcoale și, asemenea părinților cu care am ajuns să împart băncile de pe marginea terenului la antrenamente, îmi ziceam că Damian al meu ar putea fi într-o zi un Messi, sau un Hagi, ori un Chivu fiindcă, nu-i așa, pasiunea unui copil poate mișca munții, cu adulți cu tot.

Însă fiul meu e modest: nu aleargă prea mult, așa că inițial și-a găsit un loc în apărare și s-a făcut remarcat ca fundaș. Pe urmă, fiindcă și acest efort părea prea mare, a zis că vrea să fie portar. La antrenamente a început să stea în poartă chiar și la jocurile la porți mici, unde nu e nevoie de portar. Cum tot ce-mi doresc eu de la sport, indiferent care, e ca Damian să facă mișcare, am început să fiu nemulțumit. Care e farmecul fotbalului dacă nu joci mingea, dacă nu dai gol? Mi-am exprimat nedumerirea în câteva rânduri, dar n-am insistat.

Într-o seară a venit acasă supărat că a rămas fără mănușile de portar pe care i le dăruise un tovarăș de joacă. Îi toleram dorința de a fi portar sperând să fie o toană, dar nu-l încurajam, de aceea nu i-am cumpărat echipament de portar când mi-a cerut-o. Însă, în seara aceea, amărăciunea sinceră a copilului m-a răscolit. Cu prima ocazie, i-am luat mănuși de portar.

Ieri, pe maidan, le purta cu mândrie. Jucam cu băieți mai mari, cu vârste între 12 și 16 ani (Damian are opt). Nu-i cunoșteam, îi vedeam pentru prima oară. În timpul meciului, unii l-au întrebat pe Damian la ce echipă joacă; apoi i-am auzit pe cei mai măricei lăudându-i în câteva rânduri intervențiile.

După ce meciul s-a terminat, ne îndreptam spre ieșirea din parc. Doi dintre băieți ne depășesc. „Aperi foarte bine!”, îi zice în treacăt, lui Damian, unul dintre ei. E blond, n-are mai mult de 13-14 ani, și poartă un tricou negru prea mare. Remarc că e portarul echipei adverse. Brusc, simt cum mă umflu în pene. Vorbele acelea admirative, aruncate peste umăr de un puști pe care abia îl cunoscusem, mă fac să fiu mândru de copilul meu. Sunt mândru pentru că e un portar bun, dar îi admir în special perseverența. Într-un mod oarecum discret, chiar subversiv, Damian a pus piciorul în prag. Când n-am vrut să-i iau mănuși de portar, s-a descurcat făcând rost de o pereche de la un prieten; s-a încăpățânat să stea în poartă chiar și după ce i-am reproșat că nu vrea să alerge și că ăsta e, de fapt, motivul pentru care vrea să fie portar. Azi, tenacitatea lui e răsplătită. Tovarășii de joc îl apreciază, însă asta e o victorie măruntă în comparație cu faptul că a câștigat lupta cu una dintre prejudecățile tatălui său.

N-are importanță ce ne dorim noi, părinții; nu contează ce-mi doresc eu, ce frustrări mă încearcă sau ce vise nerealizate vreau să împlinesc prin copiii mei. La urma urmei, toți ne dorim să facem ce ne place și să fim apreciați de ceilalți pentru asta. Nu știu dacă Damian va fi următorul Edwin van Der Saar, Peter Schmeichel, Gianluigi Buffon sau Dino Zoff, dar știu sigur că va lupta cu pasiune pentru ceea ce-i place.

*

Tatal a doi copii (Damian si Ana), casatorit de 16 ani cu Oana, jurnalist cu aproape 20 de ani de activitate, Doru Iftime a fost redactor sef-adjunct la Elle Romania si redactor sef la The One, Luxury si Collector’s, a scris pentru Men’s Health si Suplimentul de Duminica al Ziarului Financiar

foto cover :shutterstock

1020
bazavan heinekenun ebook tres tres simpa. si verde. pt 140 de ani.

un ebook tres tres simpa. si verde. pt 140 de ani.

mai stiti cind v-am povestit despre aplicatia simpatica de pe Cocorul cind puteai sa dai noroc cu Heineken si sa-i spui La multi ani la aniversarea de 140 de ani?

ei bine, dupa aplicatia aceea, aniversarea Heineken a continuat cu aplicatia Time Capsule, apoi cu un super super party la Biblioteca Nationala unde a fost jumatate din lumea mondena a capitalei.

in seara aia toata lumea isi dorea sa fie la party-ul Heineken si sa vada lucrurile super creative pe care le aveau acolo – istoria companiei era prezentata intr-o camera printr-o piesa de teatru, intr-o alta camera puteai sa joci fotbal cu o aplicatie pusa pe un ecran urias, il alta invatai de la profesionisti cum sa fii DJ si faceai mixaje:)

***

cum Heineken are cele mai smart campanii pentru online (in Romania au fost primii care au gindit un top special pentru bloggeri tintind direct comunitatea masculina din online) in incheierea campaniei aniversare a fost lansat un ebook foarte simpatic in care sunt prezentate detalii din campanie dar si toate lucrurile simpatice de la petrecerea minunata.

e cu multe fotografii si un layout foarte frumos. puteti citi ebook-ul aici.

***

la multi ani Heineken inca o data. si tie (am mai dat noroc cu tine), dar si simpaticilor care muncesc in numele tau si fac unele dintre cele mai creative campanii.

 

743
stadioncum sa treci fericita peste o vara cu mult sport

cum sa treci fericita peste o vara cu mult sport

vara asta nu doar ca ne topim de cald, dar ne si scufundam in sport pentru ca avem Campionatul European de Fotbal si Olimpiada. nu ne ajuta la caldura, dar daca cistiga preferatii nostri capatam si noi mai multa incredere, ne simtim si noi (mai) invingatori. victorie prin procura:)

mai peste o luna jumate o sa vina si vremea noastra pt ca o sa se uitam la gimnastica si inot sincron (astea sunt cu fete in competitie), poate si sarituri in apa (cum arata baietii aia in chiloti de baie , vai vai vai) si ceva atletism; ei se uita deja la fotbal, o sa urmeze judo, scrima, fotbal, atletism, fotbal.

*
nu simt si nici nu ma deranjeaza cantitatea enorma de fotbal din zilele astea si nu ma simt ca si cum as fi fost neglijata, iata de ce…

am mers o singura data la meci (gasca mea vede meciurile in cadru organizat pe un ecran cit o garsoniera), am fost o minunata insotitoare de bord desi tocmai ma intorsesem de la TIFF si eram cam obosita: am povestit despre ce poti vedea in tarile echipelor de pe teren. unde sunt outlet-urile si restaurantele cu mincaruri minunate.

am vazut Spania Italia si, cum a fost 1-1, n-a fost nicio tragedie.

dar am rezolvat eu situatia povestindu-le cum la Milano, acum 2 luni, un taximetrist mi-a spus ca era prieten cu varul fotbalistului care facuse atac de cord pe teren si care era suparat, varul ca fotbalistul a murit, ca pentru a face fata la avalansa de meciuri, toti fotbalistii italieni se dopeaza.

s-a pornit o polemica uriasa si mi-am zis ca e muuult mai bine sa fac altceva decit sa merg sa vad meciurile.

cum lucrez la un articol lung care-mi da multa bataie de cap, am preferat sa stau acasa . dar si cit sa scrii?! ca mai sunt inca sferturi, semifinale, finala.

ce-am facut eu cit au fost meciurile?
– m-am plimbat prin magazine
– m-am dus la film ( vineri e un suuuuper film, va iau cu mine la premiera – fac concurs miine, o sa vedeti)
– am fost la masaj ((m-as fi dus si la coafor, dar meciurile sunt la ore la care se inchid coaforurile:( )
– am stat pe terasa mea preferata cu doua prietene si-am aflat si rezultatele meciurilor, deci n-am parut cazute din luna.

***
ce vreau sa spun e ca mi se pare o falsa problema asta cu neglijatul in timpul meciurilor si plictisul femeilor cind e cine stie ce competitie sportiva. nici gind: gasim solutii foarte creative sa ne distram. un om inteligent (si femeia e tot om, da??) nu se va plictisi niciodata pentru ca va sti sa se bucure de ce vede in orice situatie.

iar neglijatul in cuplu apare si fara sa fie nevoie de un pretext ca fotbalul. dar apare pentru ca, la fel ca in sport, nu esti o echipa. tine cumva si de ce faci tu, de cit de buna colega de echipa esti, cit de atenta , cit de “supportive”. tine si de ingredientele pe care le aduci tu in cuplu.

smekeria mea cind simt ca nu sunt bagata suficient in seama? fac un cadou, nu-l cer. pentru ca oamenii sunt ca oglinzile, reflecta ceea ce primesc.

***
articolul e inspirat de intiativa Avon pe perioada acestor multor competitii sportive:AVON MEN- Championship Collection. Cand ii cumperi ceva lui, primesti si tu ceva. aici gasesti produsele din promotie, inclusiv cadourile pentru tine:)

Daca vrei sa fii suporter al suporterilor CE, mergi pe pagina de Facebook a initiativei Avon.

833
AdelAbdessemedZidane1Cind fotbalul devine o arta

Cind fotbalul devine o arta

stiu ca domnii cred ca fotbalul e o arta in sine, ca driblingurile sunt arabesque -urile “sportului cu mingea rotunda” (ca baschetul sau handbalul nu or avea tot minge rotunda).

daaaar, uite arta pe bune, in care e implicat fotbalul. ma rog, nu chiar intr-un mod in care fotbalistii sa se mindreasca.

mai stiti cind pe Zinedine Zidane l-a apucat ce l-o fi apucat si i-a dat un cap in gura italianului Marco Materazzi?

era in 2006, la campionatul mondial.

sculptorul algerian Adel Abdessemed a imortalizat momentul intr-o creatie care se numeste Coup de tête si face parte dintr-o expozitie cu nume si mai si: Who’s Afraid Of The Big Bad Wolf?.

expozitia a fost intr-o faimoasa galerie de la New York.

uite creatia

720
-pe cine ati vrea sa intilniti?

pe cine ati vrea sa intilniti?

prin prisma meseriei mele am intilnit de-a lungul timpului o multime de oameni pe care-i admiram de la distanta.
asta cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei de jurnalist: ajungi la niste oameni MARI si-i vezi/simti indeaproape.

*
de 3 zile trepidez la gindul ca joi il cunosc pe Hagi.

nu stiu nimik despre fotbal, notiunile mele despre jucatorii din campionat sau nationala se opresc pe la Lacatus si Camataru (eram f f f f mica, da??? sa nu indrazniti sa spuneti ca sunt batrina)
dar cu toate astea abia astept sa-l cunosc pe Hagi.

am o mare admiratie pentru el, pentru modestia sa, pentru vointa si profesionalismul sau. stiu ca nu vorbeste mult, ca e timid si ca, asemeni marilor artisti – cu orice instrument s-ar exprima ei artistic -, se simte mai confortabil in terenul sau de joc decit alaturi de oamenii care se uita la el ca la o legenda.

dar asta n-o sa ma impiedice sa ma uit la orice gest pe care-l face.

nici nu pot sa va spun cit de mult ma bucur ca o sa-l cunosc. mi-am innebunit toti prietenii explicindu-le unde merg si ce fac, mi-am facut scenarii (care au cazut repede din motive de organizare) despre care va fi unghiul povestii intilnirii mele cu Hagi, am inceput sa citesc interviuri si articole despre el. am rememorat discutii cu oamenii care l-au cunoscut, am revazut citeva filmulete pe net cu el. si tot asa.

stiu ca poate parea o copilarie, dar Hagi e unul din oamenii pe care eu i-as lua acasa la mine. sa ma bucur de prezenta lui. ( ar sta intr-o companie frumoasa cu multi actori regizori dansatori sportivi)

Tu pe cine ai vrea sa intilnesti?

*
merg cu Hagi in Constanta la scolile care vor beneficia de fondurile stranse in urma campaniei “Viitorul copiilor incepe la scoala” initiat de UNICEF si trebuie sa dau de baut UNICEF-ului ca-mi face aceasta mare bucurie, precum si Ligiei Adam de la agentia de PR BortunOlteanu.

asta e un exemplu f f bun de PR punct ochit, punct lovit: Ligia a citit pe blogul meu despre respectul pe care-l am pentru profesorul care m-a invatat matematica, stia ca imi doresc sa-l cunosc pe Hagi si m-a ales intre cei 5 bloggeri care vor relata despre campania UNICEF care stringe fonduri tocmai pentru ca toti mai multi copii sa mearga la scoala.

si uite asa, a facut un om (pe mine) fericit. si scriu cu drag despre aceasta intilnire.

1446

pe gaura cheii in lumea fetelor

(asta e un blog mai ales pentru domni)

ana s-a dus la meci. pe stadion. pentru prima data la un meci pe stadion. miercuri. pe ploaie.

ce poate sa faca o domnisoara (pretioasa, rafinata si gata oricind sa-ti povesteasca despre turgheniev cu detalii si analize fine pe gen de scriitura) pe stadion?

respirati adinc si pregatiti-va sa aflati. (mie mi s-a relatat tot ceea ce urmeaza intr-un restaurant, iar oamenii de la trei mese in jurul nostru nu mai mincau, ascultau si rideau.)

*

ana a ajuns la meci la invitatia expresa a lui alexandru (nu-i spunem numele complet ca sa poa sa mai respire omu dupa cele ce le voi scrie). alexandru e un literat fin, filosof, capabil oricind sa citeze in real din shakespeare or flaubert. nu doar atit, are si f mult umor, e prieten cu ana d multa vreme si stie care sunt impedimentele cind merge undeva cu ea.

*

iata-i asadar pregatindu-se de meci. pentru ca ploua, ana s-a imbracat cu tot ce avea ea mai gros: un pulovar, o pelerina (din pacate cu mineci trei sferturi, ca alta nu era), jeans, cizmulitze ( din piele intoarsa ca altele n-avea fata) si ca sa compenseze minecile trei sferturi ale pelerinei a adaugat manusi lungi pina la cot (de catifea ca altceva nu avea) si un sal. ana relateaza “eram imbracata ca de teatru pe stadion”

*

secventa 1. intrarea pe stadion. coada mare, ploaie nashpa, oameni care se inghesuiau, ana fleasca deja, cizmulitele suferisere un pocco deranjament pe drum prin balti.

o doamna d la intrare i-a cerut geanta la control. ana senina i-a inminat-o. a urmat un control scurt, doamna a scos fardurile si a spus:

  • cu astea nu intrati. daca dati cu ele in fotbalisti?
  • nu dau doamna ca sunt scumpe, a zis ana. neconvingator pentru doamna d la paza, care a aratat obiectul contondent pudra.
  • haideti doamna ca pudra e pudra, nu da cu ele in nimeni, ca tine la ele, a incercat alex sa o convinga.

doamna a mai cercetat putin in geanta anei si a gasit una bucata bratara metalica, lata, de designer. cu un model f misto.

  • si asta? nu puteti trece cu asa ceva. asta e regulamentul, puteti sa loviti jucatorii cu astea.
  • doamna, am dat X (multzi) lei pe bratara asta. nu as arunca-o nicaieri, intelegeti?!
  • nu ma intereseaza. le luati si le duceti la masina si reveniti.

ana care se stia in cizmulitele de piele intoarsa a anuntat ferm ca ea nu se mai intoarce nicaieri si doamna uimita a lasat-o sa treaca.

scena 2. gasitul locurilor.

ploaie, namol, seminte, injuraturi. décor de meci.

ca sa ajunga la locurile lor, ana si alex aveau d parcurs un drum cu o balta mare. cizmulitele anei suferisera mult pina la acest moment, iar fata a protestat si a anuntat nu mai merge mai departe, prin balta aia mare nu o ia.

asa ca alex a ridicat-o frumos pe umar ca pe un saculetz de cartofi si a trecut-o balta.

secventa 3. meciul. ana a descoperit un jucator frumu in echipa adversa si a inceput sa tina cu bayer munchen. brusc meciul i s-a parut o distractie simpatica.

numai ca atunci cind aplauda, din manusile ei de catifea sarea apa.

a existat un moment cind pe alex l-a sunat cineva si a purtat una din discutiile lui sofisticate despre filosofi. ana descrie: “era surreal. eu printeza bob de mazare si el filosof, in mijlocul unora care injurau si isi aratau toate degetele, scuipind seminte.”

plus ca din cind in cind zburau pe deasupra sticle pline cu coca cola, iar ana privea des cerul ca sa fie sigura ca nu-i aterizeaza ceva in cap.
secventa 4. se termina meciul. urmeaza plecarea. ana si alex gresesc poarta de iesire si ajung din intimplare la ….conferinta de presa.

intra, incep sa chitzcaie amindoi ca niste soricei ca uite und am ajuns din intimplare. ana relateaza “ era unul lacatus parca il cheama care raspundea la intrebari si altul traducea in germana”

moment al povestirii la care eu am intrat un pic in panica. ii stiu zurlii, stiu ca se distreaza f tare daca sunt in situatii tembele si mi-era clar ca iesisera in evidenta in adunatura de jurnalisti suparati ca am luat bataie, ei chitzcaind amuzati de ce li se intimpla. asa ca am zis apasat “spune-mi ca n-ati pus nicio intrebare”, vizualinzind intr-o secunda cum ar fi sa fi fost ana la stiri ca reporter ad hoc la fotbal.

ei bine, n-au pus intrebari.

*

ieri cind mi-a relatat aceasta intimplare ana isi cumparase gazeta sporturilor ca sa inteleaga ce vazuse pe stadion. aproape ca n-am crezut-o, dar mi-a aratat-o.

azi mi-a zis ca a si citit-o. evident era nemultumita de nivelul stilistic al articolelor. dar macar stia doi jucatori. “ si da, lacatus il cheama pe ala. si a fost si stelist” a completat happy.

577
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!