Tag : gheorghe hagi

cover caritate tenisDe ce cei din lumea tenisului – sportivi si sportive- sunt mai mult implicati in activitati caritabile in Romania? –

De ce cei din lumea tenisului – sportivi si sportive- sunt mai mult implicati in activitati caritabile in Romania? –

Textul de mai jos nu da un raspuns concret la intrebarea din titlu, doar semnaleaza o realitate.

Iata faptele.

In acest moment in Romania, cei mai multi dintre sportivii implicati in actiuni caritabile, sportivii care isi dau din timpul si banii lor pentru a face bine in comunitate, vin din lumea tenisului.

Avem asa.

Horia Tecau este ambasador UNICEF. Saptamana trecuta a fost alaturi de echipa Comunitara pentru copii UNICEF la o familie formata dintr-un tata si 6 copii.

tecau unicef

Când Horia l-a vizitat anul trecut, bărbatul și copiii trăiau într-o singură cameră. Acum au trei camere, o grădină cu legume și curtea plină de animale. Tot ce face Florin este pentru copiii săi. Tot ce vrea este ca ei să fie sănătoși și să continue să meargă la școală. “Copiii ăștia sunt viața mea”, spune el. Tatăl lucrează cu ziua, iar copiii merg la școală. Totul datorită voinței tatălui și a ajutorului din partea lucrătorilor comunitari din proiectul pilot “Servicii Comunitare pentru Copii”.

Horia a profitat de vizită pentru a pregăti și a lua masa împreună cu copiii și tatăl lor, prilej să afle planurile și visele lor, sa-i incurajeze si sa-i motiveze.

Tot Tecau, acum doi ani a donat banii necesari pentru achizitionarea unui incubator pentru o maternitate din Arad care nu avea conditii optime pentru copiii nascuti prematur. Donatia s–a facut intr-un program Salvati Copiii, iar acum trei ani a contribuit financiar pentru achizitionarea unui ventilator pentru maternitatea din Constanta in acelasi program Salvati Copiii.

*

Simona Halep e implicata de cativa ani intr-un program alaturi de Dorna si Salvati copiii dedicat tot strangerii de fonduri pentru dotarea maternitatilor din Romania.

halep Salvati copiii

Separat, are o echipa de hochei de fete pe care o finanteaza integral si o alta de tenis pentru copiii care  vin din familii cu venituri modeste, investitie pe care o face pentru a incuraja dragostea pentru sport a copiilor.

Sorana Carstea a donat si ea zilele trecute banii necesari achizitionarii unui incubator pentru maternitatea din Targoviste, orasul ei natal. A mers acolo, si-a cedat si timpul si imaginea ei pentru a atrage atentia inca o data asupra unei nevoi foarte mari legata de dotarea maternitatilor din Romania (avem cea mai mare rata de moarte infantila din Europa).

sorana-cirstea salvati copiii

Cand vine vorba de donarea timpului si imaginii pentru actiunile Fundatiei McDonald’s de strangere de fonduri pentru dotare cu aparatura medicala a spitalelor de copii si construirea de case –pensiuni pentru parintii care stau cu copiii in spital multa vreme, tot tenismenii sunt cei mai prezenti dintre cei din lumea sportului. Bonus, Ilie Nastase e prezent in fiecare an, uneori insotit si de Nadia Comaneci daca e in tara…

Gheorghe Hagi este un alt mare sportiv care intelege foarte bine importanta motivarii copiilor prin puterea imaginii lui. Am mai povestit ca am fost cu dansul intr-o actiune UNICEF intr.-o zona foarte foarte saraca a Romaniei  si ca a avut nevoie de cateva minute pentru a identifica liderul informal al unei clase cu mare risc de abandon scolar si a-l motiva sa-i uneasca pe toti copiii ca sa vina la scoala, la schimbul unui premiu…

Cu aceste actiuni in minte, intrebarea mea este de ce, dintre tineri, doar cei din tenis – sportivii care se afla zilele acestea in topurile de profil – fac caritate?

M-am interesat daca fotbalistii au fost solicitati pentru asemenea actiuni, gandindu-ma ca poate nu au acces la informatii pentru ca sunt luati cu alte probleme. Ei bine, au fost informati si li s-a solicitat ajutorul. Dar nu au raspuns.

Mi s-a spus ca unii fotbalisti castiga/ au mai multi bani decat castiga unii tenismeni, dar…

Cum ziceam nu am un raspuns de ce unii ajuta si altii nu, dar poate ca parte din succesul pe care-l au acesti tineri care joaca tenis e si caracterul lor frumos care implica generozitate. Cred ca au muncit atat de mult ca sa ajunga unde sunt intr-un sport foarte greu, incat n-au uitat cat de importante au fost momentele in care au fost si ei ajutati.

Ar fi frumos sa ne aducem mai des aminte de asta cand suntem necajiti ca nu castiga meciurile pe care ni le dorim noi sa fie castigate din fata televizorului, de pe canapeaua din living.

 

1778
x factor grupdespre ego si caracter la X Factor

despre ego si caracter la X Factor

inca un pic despre X Factor.

daca-mi place ceva la X Factor, indiferent de cine e in sezonul respectiv, e ideea de a te uita la caracterul/personalitatea unui om pe parcursul unei transformari: niste oameni care n-au treaba cu camerele de luat vederi ajung sa fie vedete daca au talent la muzici, doar ca pe drumul asta – pentru ca stau mai tot timpul sub camerele de luat vederi si in stres – le vezi caracterul.

in Vocea Romaniei concurentii sunt “pervertiti” deja: stiu cum e cu camera de luat vederi, stiu sa se controleze, pentru ca, multi dintre ei, cinta de multa vreme in Ro.

*

de exemplu, de dimineata, la Neata cu Razvan si Dani a fost un moment in care ati putut sa vedeti ego-ul concurentilor.

l-au adus in casa X factor pe Giga Hagi care a vorbit, pe limba lui, simplu si direct, despre succes “fara munca, ambitie si sacrificiu nu se poate. mai intii faceti bine si dupa aia vin si banii”. minunat Hagi care, comentind infringerea Stelei de aseara, a mai spus ceva foarte frumos care poate fi translatat si pentru competitia lor “cind cineva e mai bun decit tine, ii stringi mina si ii recunosti victoria”

(mi-ar placea sa vad asta , din inima, si la eliminarile concurentilor, tot asa cum sper ca au tinut minte partea cu “se uita infringerea asta, dupa o analiza serioasa ca sa vezi de ce ai fost infrint, o iei de la capat” caci si asta se potriveste si pentru ei.)

 

dar ceea ce e cu adevarat simpatic si vorbeste despre CARACTER si EGO e ceea ce nu s-a rostit in filmarea respectiva. pe toata durata interviului Hagi nu s-a uitat in monitorul de control sau in televizorul care era in camera; a fost prezent in poveste, in locul de acolo, curat si sincer.

la fel si citiva, foarte putini, concurenti; ceilalti au tras cu ochiul sa vada cind sunt filmati ca sa zimbeasca si sa dea bine in camera.

pentru privitorii votanti a fost un exercitiu bun ca sa stie care concurent e sincer si n-are ego, care concurent s-a bucurat de intilnirea propriu zisa – cu un super sportiv si un super caracter (chiar si Razvan era usor emotionat la inceputul intilnirii, ceea ce arata ca oricit de vedeta esti, daca ai aluat bun, stii sa apreciezi o intilnire de asemenea valoare.) dar a fost si o ocazie sa-i vada pe cei care se iubesc mai tare pe ei decit intilnirile si amintirile care li se ofera in aceasta scoala misto care e X Factor.

vedeti inregistrarea momentului aici.

 

 

911
Fotografiedespre niste miini de copil

despre niste miini de copil

Faurei e un sat in care singura sursa de apa e doar o cismea, asezata la citiva metri de scoala, sub un podetz. Un sat in care lumina se obtine dintr-un cocktail de apa cu gaz; un shomoiog din cirpe e folosit pe post de fitil.
Un sat cu multi tigani turci care e vizitat din patru in patru ani, la alegeri.
Joi am fost la Faurei, alaturi de Gica Hagi in proiectul UNICEF Viitorul copiilor incepe la scoala, proiect care incearca sa corecteze cauzele abandonului scolar.
*
Pe aleea satului, un drum batatorit si prafuit – banuiesc ca toamna drumul e, de fapt, o naclaiala de nori si fecale animale -, mergeam catre casa unuia dintre elevii care fac eforturi mari pentru a urma scoala: Levis.
Eram alaturi de Ligia Adam, parte din echipa de promovare a proiectului UNICEF; ne simteam inconfortabil pentru ca in jurul nostru era un sir uman galagios care-l urmarea pe Hagi ca pe Dumnezeu, bolborosind cuvinte intr-o limba ciudata – un amestec de turca si rromani. Daca n-ar fi intrebat cineva cu siguranta am fi negat ca ne simtim inconfortabil, dar miinile vorbeau in locul nostru. Mergeam, amindoua, cu miinile incrucisate la piept.
O fetita de 10-12 ani, imbracata cu un hanorac verde cu flori portocalii, cu pantaloni de trening negri si cu papuci mov cu flori de plastic, ne-a ajuns din urma si-a inceput sa mearga la pas cu noi, linga Ligia. Dupa 3 pasi si-a pus miinile la piept incrucisate, si-a indreptat spatele si-a pasit mindra. Era ca noi, macar in gesturi.

*
Pe acelasi drum, lung si accidentat, citeva clipe mai tirziu fetitza s-a mutat linga mine. Imi lasasem miinile pe linga corp, drumul era in panta si mi-era greu. M-a luat de mina.
Am mers o vreme cu causurile palmelor in sincron complementar, apoi palma ei a devenit mai ferma: a inceput sa legene miinile noastre in sus si-n jos, cu mindrie.
– Cum te cheama?
– Sulum (n. mea. sper ca asta e numele corect pentru ca nu intelegeam f bine ce spunea)
– Pe mine cristina.
Dupa schimbul de replici, degetele miinii ei s-au desprins si-au fortat degetele mele; si-a facut loc ca sa ma tina de mina altfel: incrucisindu-ne degetele.
*
La intoarcere, cind coboram de la casa lui Levis, fetita mi-a recomandat ceva:
– Doamna, pe aici e repede.
– E mai scurt?
– Da, a zimbit larg.
Am luat-o pe scurtatura si-am inceput s-o intreb cum se zice in turca “cum ma cheama” “ce mai faci?” “sunt bine”. Imi spunea, repetam dupa ea si copiii din jur se amuzau. Ma gindeam “oare daca imi zice injuraturi?”, dar ei rideau pentru ca pronuntam gresit.
In veselia creata, copiii au prins curaj: o fetita in trening roz m-a prins de mina cealalta, i s-a alaturat prietena cea mai buna care dorea si ea sa ma tina cumva, macar de talie ca sa coborim impreuna.

Jos, la capatul drumului in fata scolii, fetita in trening roz mi-a zis:
– Doamna, esti frumoasa!
– Dar si tu esti frumoasa, si-am mingiat-o pe nas.
mi-a luat mina, mi-a intors-o cu causul palmei. S-a uitat in jos:
– Dar tu sunteti alba.
Si-a bagat minutele in parul meu: “si-aveti parul moale si galben”
*
Joi, in Faurei, satul uitat de lume, mi-am dat seama ca acesti copii n-au repere, nici modele. Ca in lupta asta pentru “recuperarea” lor – scolarizarea, alfabetizarea – sunt foarte multe nuante.
Acum ma gindesc ca ii motiveaza si-i bucura mai tare o mina pe care o string, decit altceva. Pentru ca se simt asemeni celor la care aspira. Si sunt validati social.

*
Viitorul copiilor incepe la scoala e un proiect UNICEF care urmareste colectarea on line a banilor pentru copiii aflati in pericol de abandon scolar. Poti sa te alaturi acestui proiect pe pagina Sustine UNICEF
*
Foto de Christian Kostyak (in foto Despina Andrei – UNICEF- si una din fetitele din Faurei)

1758
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!