Tag : ioana celibidache

adevaratele structuri umane de calitate vs discretia si bunul simt rasadite peste noapte

Am o mare pasiune pentru domnul Sergiu Celibidache pentru ca rezonez foarte bine cu ceea ce spunea domnia sa despre muzica clasica. Inteleg din scrierile domniei sale mai usor decit de la oricine altcineva explicatiile despre teorie muzicala. Poate pentru ca era doctor in matematica si in filosofie.

In week end-ul asta am sa recitesc corespondenta sa catre Eugen Trancu – Iasi (am avut cartea, am dat-o cuiva si cind am revazut-o  la tirg, mi-am dorit sa o mai citesc o data, asa ca am cumparat-o din nou).

Pina sa o citesc, m-am reintors in aceasta dimineata la doamna Ioana Celibdache, sotia maestrului, cea mai rafinata femeie dintre toate cele despre care am citit sau le-am intilnit. Doamna Ioana Celibidache era pictorita si isi semna picturile doar cu numele de Ioana ca sa nu beneficieze artificial de expunere, fiind sotia Maestrului.

O femeie de o cultura, un rafinament si o discretie incredibile. Am scris de multe ori despre dinsa pe blog, iar unul dintre cele mai cautate si mai citite articole de aici este cel de la moartea domniei sale, in 15 ian 2012.

Daca aveti timp astazi, luati-va 8 minute de vazut filmul de mai sus. Doamna Celibidache vorbeste despre geniul sotului domniei sale, dar si vorbeste despre dinsa cu elegantasi fermitate, cu bun simt si multa discretie, reusind sa contureze un portret minunat al cuplului lor.

Zilele astea cind toata lumea flutura bunul simt si discretia ca valori publice (stiu e un oximoron in limbaj, si o absurdite in comportament) e bine sa stim adevaratele structuri umane de calitate.

*

Discretia si bunul simt se cultiva, dar trebuie sa fie in om, nu se capata peste noapte ca si cum ti-ai fi cumparat o rochie noua si iesi cu ea la bal. Eleganta umana, a caracterului inainte de cea a comportamentului, nu se copiaza, e continuta in esenta personala.  Caracterele oamenilor nu se schimba, doar nevoile lor. (“Curva – ca profesie sau caracter – ramine curva chiar si cind a dat de liniste pentru o vreme”, zicea un politician acum aproape 100 de ani)

“In urma unor idioate evenimente tragice multi prieteni de-ai mei, in chip de doliu si-au vopsit piesele albe de la sah in negru, si drept sa-ti spun ii inteleg“, Sergiu Celibidache intr-o scrisoare catre prietenul sau, Eugen Trancu- Iasi, in 28 noiembrie 1939.

In noiembrie 2014, in urma unor frumoase si fericite evenimente, tot mai multi oameni simt nevoia sa faca albe piesele negre. Pina la urma o sa crape vopseaua.

2171
ioana celibidachea murit ioana celibidache

a murit ioana celibidache

stiu ca toti sunteti cu ochii pe meetinguri si revolutii, dar…

ieri a murit Ioana Celibidache, o minunatie de femeie care a fost sotia lui Sergiu Celibidache. avea 87 de ani, locuia la Paris, a murit in urma unui atac cerebral.

am mai scris de citeva ori despre aceasta doamna minunata (a aparut si o carte despre dinsa, Ioana Celibidache – o matusa de poveste – de Monica Pillat) pentru a fost o personalitate impresionanta.

era pictorita, foarte talentata, dar nu voia sa-si semneze lucrarile cu numele Ioana Celibidache pentru a nu o judeca lumea prin prisma renumelui sotului sau. “Sunt sigura ca ar fi comentat : ia sa vedem ce face nevasta unui geniu.”, e justificarea sa publica. toate tablourile sale sunt semnate, Ioana.

“Bine faci, te-ai gandit perfect. E vorba de drumul tau in viata. Daca reusesti, ai sa fii foarte fericita, daca nu, ai sa stii ca poate nu valorezi atit”, i-a spus Celibidache despre hotarirea ei.

o fotografie din 1968, din cartea doamnei Pillat

a avut o libertate a spiritului rara in vremurile in care domnia sa a fost tinara si cred ca asta l-a si atras pe Sergiu Celibidache … si-o independenta a gindirii: l-a apreciat nespus pe Celibidache – ii spunea maestru -, dar a ramas intotdeauna fidela valorilor sale, nesfiindu-se sa-i spuna ferm sotului cind ceva nu-i placea.

o fotografie din 2010 din aceeasi carte

***

luati-va 5 min timp sa ascultati acest interviu cu dinsa, veti vedea ca a fost o femeie minunata. (mi-ar fi placut f f f mult sa o intilnesc)

19955
ioanacelibidacheO intimplare cu o carte magica

O intimplare cu o carte magica

Vineri seara, pe la 7, abia sosita de la Timisoara m-am dus la Carturesti sa-mi cumpar o carte pe care imi doream tare sa o am.
Se lansase cu o zi in urma, stiam protagonista despre care vorbea cartea din alte scrieri si ceva inregistrari si eram extrem de nerabdatoare sa o simt si prin cartea asta.

Am cumparat cartea si, pentru ca n-am mai avut rabdare pina cind as fi ajuns acasa (urma sa iau cina cu Ana), am inceput sa citesc pe strada.

Am luat-o pe stradute catre vreun parc sa stau acolo pina sosea Ana de la munca, dar mergeam citind.
Era foarte emotionant ce citeam in deschiderea cartii.

La stop, la Rosetti, un domn se uita lung la mine cum citesc mergind. Cind am ajuns linga el, ii simteam privirea cum e fixata pe mine.
– Ce cititi?, a intrebat respectos.
– O carte despre o doamna minunata.
– Si e asa de emotionanta cartea? a continuat zimbind vazindu-mi ochii impaienjeniti de lacrimi (nu plingeam, eram doar emotionata de ce citeam)
– Da, citesc acum un fragment despre o intilnire dupa 3 ani de cautari si stiu genul asta de emotie, mi s-a intimplat si mie. Stiu bucuria asta.
– Cum se numeste cartea?
– Ioana Celibidache, o matusa de poveste, i-am zis aratindu-i coperta.
– Bine, ma duc sa o cumpar si eu.
Semaforul s-a facut verde, am traversat, domnul a luat-o spre dreapta, eu inainte.

N-am nici cea mai mica amintire despre cum arata la chip. Stiu doar ca era mai inalt mult decit mine (nici nu-i greu sa fie cineva mai inalt decit mine).

Am continuat sa citesc, mergind usor pe strada. La citeva minute dupa ce m-am asezat pe o banca in parcul de la gradina Icoanei am ajuns la ceva care m-a facut sa zimbesc si sa ma uit imprejur ca sa-mi imaginez personajul din carte:

In bucuresti Gradina Icoanei si Gradina Ioanid erau locurile noastre de zburdalnicii. Iar in parcul nostru de la Cimpulung, sora mea era mereu Regina, iar eu…santinela!

la cina i-am citit Anei fragmente pentru ca nu mai aveam rabdare pina ar fi citit-o si ea (i-am luat si ei un exemplar pentru ca stiam ca o sa o bucure tare), iar pina la miezul noptii, cind am adormit am terminat-o.

Ioana Celibidache, o matusa de poveste – scrisa de Monica Pillat (Ed Humanitas) e o bucurie de carte cu care trebuie sa va intilniti. Ioana Celibidache, sotia celebrului dirijor si matematician Sergiu Celibidache, e o femeie dintr-un aluat cu totul si cu totul special.

1430
ioana celibidacheIoana Celibidache, o matusa de poveste

Ioana Celibidache, o matusa de poveste

“Ioana Celibidache, o matusa de poveste” este titlul unei carti pe care nu trebuie sa o ratati.

da, numele de familie va da un mic indiciu despre cine este – sotia lui Sergiu Celibidache. dar e un indiciu minuscul, pentru ca Ioana Celibidache este o pictorita foarte foarte buna ( din modestie si ca sa-si faca loc singura pe piata, nu cu numele sotului – semna tablourile Ioana) si o femeie dintr-un soi pe care-l intilnesti foarte rar.

n-am citit cartea (e scrisa de nepoata Monica Pillat) va fi lansata saptamina viitoare la HUmanitas, dar am citit scrisorile dlui Celibidache si stiu cit a insemnat Ioana in viata dumnealui si am vazut-o pe doamna Celibidache in citeva inregistrari.
ca aceasta:


cautati cartea in librarii, saptamina viitoare. o sa fie o intilnire memorabila.

2235

week end-ul sotiilor incredibile

din taxi, pe fereastra, am vazut in seara asta o doamna care ii aseza gulerul sotului inainte de intrarea intr-o sala de spectacol.
dinsa aveam 60 si ceva de ani, dinsul peste 70.

gestul acela m-a facut sa-mi amintesc de citeva sotii incredibile.

le dedic lor week end-ul acesta pe blog, reveniti pe aici pentru citeva filmulete minunate cu niste femei extraordinare.

ioana celibidache

din aceeasi serie

2054
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!