Tag : izolare

bazavanSaptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

Saptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

In saptamana care a trecut s-a dus si ultima senzatie ca as putea avea liber, ca sunt intr-un fel de vacanta, pentru ca am intrat in programul de munca super intensiv. Si tot muncesc.

Dupa 21 de zile de facut acelasi lucru, orice inseamna acest lucru, creierul isi creeaza o obisnuinta, invata sa se adapteze. 21 de zile e si perioada in care pielea noastra se regenereaza (pierdem zilnic putin din stratul superior al pielii, iar in 21 de zile acesta a fost inlocuit cu totul).

Sunt – si suntem – deja alti oameni decat cei care am intrat in izolare, si psihic si fizic.

Pentru mine aceasta a treia saptamana, in care s-a dus si frica si-am inceput sa iau lucrurile cum vin, a fost una a instalarii unui sentiment de rusine si de constientizarea unor noi sentimente despre propria persoana.

*

In mine sunt doua persoane in aceasta perioada care se lupta in fiecare zi. Una foarte rationala care stie drumul si greutatile emotionale cand stai in casa pe termen lung  (in urma cu ceva ani, am avut o problema medicala si am stat mai multe saptamani in casa pe perioada tratamentului) si alta emotionala care se gandeste ca, daca ma ascund in munca si disciplina unui program zilnic, nu o sa consum emotia care vine in aceste zile si, candva, va refula in altele.

Munca mea era si inainte intr-un procent mare “de acasa”, nu simt o presiune din punctul asta de vedere. Plus ca am foarte mult de munca. Scriu zilnic cam 10 ore pentru proiectele mele din online. Am o disciplina a lucrurilor pe care le fac zilnic de multi ani (de la trezit la 5 si incetat munca la 19.00 pana la o lista cu lucruri de rezolvat zilnic, personal administrative si de job). Dar in perioada aceasta ceea ce ma deviaza de la ce fac sunt problemele conexe ale apropiatilor mei, pentru ca multora le e greu si e important sa fim uniti, sa ne ajutam unii pe altii.

*

Cum ziceam a fost o saptamana in care am constientizat altfel rusinea. Sunt o persoana timida si introverta, in spatiu public de cele mai multe ori mi-e rusine, dar m-am antrenat mult sa depasesc aceste bariere. (vorbitul in public, la conferinte, a fost dureros la inceput, dar m-a calit mult si m-a ajutat sa vad ca poti merge cu toata energia unui grup, daca nu mai pui presiune pe tine si nu te mai agati de imaginea cu care ti-ai dori sa fii perceput in spatiul public).

Saptamana care a trecut mi s-a facut rusine la un alt nivel. A inceput cu comentariile unor oameni foarte educati si instariti (unii care lucreaza in comunicare pentru institutiile statului) care ii condamnam pe cei care au ales sa plece la munca in Germania ca sa aiba ce sa le dea de mancare copiilor lor.

M-a inspaimantat  usurinta cu care am inceput noi – mai educati si mai instariti – sa decidem in locul altora despre dreptul lor de sacrificiu pentru propria familie, pentru viitorul copiilor lor.

Cu acest gand in minte, si cu viata pe care o am (incluzand aici si activitatea din online din care imi castig o parte din bani), am avut un acut sentiment de “m-am obraznicit”, “m-am indepartat de la esenta lucrurilor”. Si, cum sunt o persoana care incearca sa se aseze pe sine pe un drum corect, in mod constant, mi s-a facut rusine.

Nu sunt dintre cei care se filmeaza sau fotografiaza extravagant ca sa arate ca are un stil de viata luxos ori sofisticat ori mai stiu eu cum. Nu ma intereseaza asta. Si nici nu am un asemenea stil de viata, iar pentru oricare mic confort ep care-l am astazi am muncit f f mult mai bine de 20 de ani. Dar in comparatie cu multi, foarte multi din jurul meu sunt privilegiata. Si mi s-a facut rusine pentru ceea ce pun in online, despre cadourile pe care le primesc, despre mancarea pe care o pregatesc. E un comportament pe care mi-l ghideaza munca si, incerc de fiecare data sa fiu sincera, sa multumesc pentru ceea ce primesc, sa fiu recunoscatoare.

Am un obicei de foarte multi ani, care ma mai salveaza in ochii mei, daruiesc mai departe darurile pe care le primesc (cosmetice, vinuri, mancare) catre prieteni sau vecini. Si in aceeasi directie, pun pe facebook leftovers – mancaruri pe care le reasamblez in alte gustari ca sa nu arunc alimente.

Cred ca e momentul cumpatarii, am mai scris aici, in care nu trebuie sa-i frustram pe cei din jur cu ceea ce avem noi si ei nu au.

(am vazut niste poze pe Instagram care mi-au creat organic sila: picnicuri in curte cu sampanie Moet ca sa-ti faci izolarea mai usoara. La ce bun? Cu ce te ajuta o asemenea fotografie in spatiu public? De ce nu traiesti situatia fara sa o expui?)

 

*

In saptamana aceasta m-am intors la doua carti pe care le iubesc: Stefano Elio d’Anna -Scoala Zeilor (Horia Tecau mi-a vorbit prima data de aceasta carte si ii multumesc in gand, acum si aici, de cate ori ma intorc la ea) si Pema Chodron – Living Beautyfully (pe care am descoperit-o singura, acum cativa ani din lecturi conexe si pe care am cumparat-o in multe multe exemplare si am daruit-o prietenilor) . Ambele sunt despre a te curata de ce e in plus si inutil in personalitatea ta, despre a nu te opune schimbarii, a nu te chinui sa creezi o imagine a propriei persoane altfel decat esti, a nu te agata de nimicuri.

 Pentru mine, saptamana 3 de izolare n-a fost nici buna, nici rea. A fost, pur si simplu. Si vor mai fi probabil, inca de 2 ori pe atatea saptamani izolare, timp de curatenie interioara

corona stadii

foto Alex Galmeanu

1967
bazavan(Personal) Izolare – cateva ganduri despre cum ne hranim mintea si sufletul in vremuri grele –

(Personal) Izolare – cateva ganduri despre cum ne hranim mintea si sufletul in vremuri grele –

Inca o saptamana in izolare, am avut de muncit si mi-am dat seama ca desi stau tot timpul acasa, am avut foarte putin timp sa stau cu mine – in mintea mea.

E unul dintre obiectivele pentru saptamana care vine. Inca nu stiu daca fug de ganduri si imi gasesc de munca (urban.ro creste frumos si va povestesc imediat cateva observatii despre site & cultura in acest context), dar abia in aceasta saptamana am inceput sa am linistea mentala sa citesc ceva greu, asezat, care sa ma ajute pe mine sa cresc.

Si, vestea buna, saptamana aceasta n-am plans deloc. Ce-i drept m-am uitat si mult mai putin la tv.

A fost o saptamana in care am inceput sa resimt ca nu fac suficienta miscare si ca scrisul de pe canapea nu ajuta la coloana, asa ca am inceput sa fac mai sustinut usoare exercitii dimineata si seara.

Sunt genul de persoana care daca isi propune sa faca ceva, fie si o actiune banala prin casa, si nu o face din cine stie ce motiv, ma supar pe mine. Nu-mi place sa-mi caut scuze ca sa nu fac lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac. Inteleg ca de multe ori corpul meu (uneori si mintea) o ia cotit si vrea sa leneveasca, dar imi spun mereu ca razboaiele sunt in mintea mea, nu in afara ei si – dupa ce ma incrunt putin la mine – ma intorc la lucrurile care, rational, stiu ca imi fac bine.

Asa ca adio tv. Stiu ca sunt foarte putine lucruri pe care le pot face acum pentru binele comunitatii sau pentru binele meu si ma tin de ele, pentru ca informatiile de afara nu ma ajuta nici la moral, nici ca sa progresez. Stau in casa si, daca ma tin buzunarele, fac donatii unde e nevoie.

Saptamana aceasta, pentru ca am primit banii dintr-un proiect, am donat catre spitale si catre doua asezaminte care au in grija animalute – ei strang bani cu greu si in vremuri mai vesele, dar acum cand e greu pentru toata lumea. Sper sa primesc bani din proiectele pe care le-am facut in prima parte a anului, unele si de anul trecut sunt restante la plata, ca sa continui sa donez luna de luna cate putin catre acesti oameni.

Munca la urban.ro din aceste zile m-a invatat cateva lucruri frumoase despre oameni.

Traficul a crescut minunat in aceste zile; e cumva normal pentru ca oamenii nu fac altceva decat sa citeasca stirile de pe net sau sa se uite la tv.

Sunt pe urban.ro articole care in martie ajung la aproape 100.000 citiri fiecare – despre documentare cu vietile pictorilor mari, despre marile muzee ale lumii. Cand oamenilor li se da timp pentru ei, invata sa se incarce din frumos.  

(Sa mai cititi si cate o carte, ajuta la un alt antrenament al mintii).

Obisnuiam sa scriu cu mult inainte de perioada de izolare in lansarea rezumatelor articolelor de pe urban.ro de la sfarsitul saptamanii ca stirile culturale ne ajuta sa fim mai putin incrancenati In vietile noastre si, indirect, ne fac oameni mai buni.

Zilele acestea am vazut cum oamenii si-au cautat oaza de liniste in stiri culturale si m-am gandit ca, in conditii de neizolare, daca oamenii si-ar lua mai mult timp pentru cultura in orice forma s-ar incarca de mai mult bine; doar ca ne ia viata peste rand, uitam de nevoile noastre si in loc sa ne hranim sufletul cu lucruri frumoase, ne incrancenam pe nimicuri.

Ceea ce se intampla acum, cand refularea si incarcarea oamenilor e in teatru online, in multe filme sau concerte online, ar trebui sa fie un semnal important pentru autoritati si societatea civila. In vremuri grele, conteaza sanatatea trupului si a mintii, iar ceea ce tine de cultura si divertisment ne ajuta sa supravietuim mai usor si mai intregi la minte. Cand se va fi terminat nebunia, sper ca autoritatile sa-si aduca aminte de asta si sa sprijine mai coerent ambele domenii.

Si mai sper ca oamenii sa invete in aceasta perioada ca, asa cum mancam, facem baie au ne spalam pe dinti in fiecare zi, ne ajuta sa ne hranim si mintea cu ceva pozitiv, cultural, din care sa invatam ceva frumos in fiecare zi. Si sa-si aloce timp in ritualul zilnic pentru asta. Macar 15 min.

*

Pentru mine s-a mai dus o saptamana de izolare, a fost mai buna emotional decat precedenta. Ceea ce va doresc si voua. Si sa ne revedem cu bine – fata in fata – peste cateva luni.

 

 

 

 

 

1372
bazavan othersideSaptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

Saptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

M-am gandit mult zilele astea ca ar fi bine ca niste oameni talentati la scris sa tina un jurnal al acestor zile care sunt istorie. Un jurnal analitic, care sa disece stari, sentimente, reactii ale oamenilor, care sa surprinda evolutia si perceptiile. Sper ca dl Cartarescu, dl Cosasu, dl Plesu, Dl Liiceanu sau dl Radu Paraschivescu (ca sa numesc doar cativa care-mi vin in minte repede) sa faca asta. Cand ne vom fi linistit, vor fi foarte valoroase jurnalele lor.

 

Saptamana mea nr 2 de izolare a fost si cu bune si cu rele, am avut si prima criza in care am clacat si am abandonat tot ce aveam de facut ca sa stau 2 ore pe balcon la soare, ascultand in casti valuri de mare.  Dupa aceea m-am pus pe plans, mi se parea ca sunt intr-un film prost sf.

Oricum a inceput sa mi se para tot mai des ca suntem parte din mai multe filme, un fel de noi versiuni ale lui Truman Show, acum cu declinare in Povestea Slujitoarei, Black Mirror, 1984, Minority Report si Portocala Mecanica. Nu sunt filme de vazut in perioada asta, va deranjeaza si mai mult moralul.

Stiu ca greul abia incepe, nici nu-l intrezarim inca, si sunt putin dezamagita de mine ca am clacat nevos putin , dar m-au doborat vestile externe… anyway, mergem mai departe.

Are Tibi Useriu in cartea 20 de pasi cateva fragmente foarte puternice la care ar trebui sa ne intoarcem acum: exercitiul pe care-l facea in izolare ca sa-si curete mintea de orice alte ganduri, sau detalii despre vocile cu care se lupta pe drumurile lungi din maratoanele in conditii de temperature foarte reduse.

Tot repet spunadu-va ca am mai fost pe drumul statului in casa pe durata lunga de timp si stiu cat de greu e, iar cand eu stateam in casa pe toti peretii internetului si la toate televiziunile era cu flori si poezie, nimic rau. Acum va fi infinit mai multa angoasa si frica.

Imi respect in continuare programul alimentar, raman in numarul meu de calorii. Nu fac eforturi speciale, mananc asa de 10 ani si mai bine si, cu vremea, am invatat sa aproximez repede cat inseamna o masa si sa ajustez mesele fiecarei zile. Din nou, asa e felul meu, ce fac in plus acum este sa fiu mai atenta la leftovers si sa le folosesc mai creativ, ca sa ajute la moral.

Am pus pe fb de cateva ori ce cai de “reimpachetare” ale unor resturi din alte mancaruri am descoperit.

Nu ma uit la stiri mai mult de ora 13 si ora 19, stiu ca daca e ceva f grav aflu pe alte cai. Si ca in aceste zile tot ce pot face e sa ajut prin donatii si sa stau acasa.

Mi-am mai ciufulit dintre prietenii care se cred ei indreptarul lumii si al opiniilor pe facebook, in acest mic tuci de mamaliga in care vrem sa facem valuri. Cred ca e vremea sa ne gandim mai mult ca oricand la ce punem in spatiu public cu intentia de a-i ajuta pe ceilalti, nu de a ne varsa noi o frustrare: pe autoritati, pe gigel care are alta parere decat noi etc. Cred ca nu e loc si timp pentru altceva decat incurajari.

Daca detineti informatia care poate influenta o decizie a oficialilor, care  poate ajuta in vreun fel situatia prezenta sunati la tv, ziare care au platformele cele mai mari si pot misca lucrurile.

Altfel, sa va dati voi cu parerea despre ce geaca are ministru cutarita, sau orele la care batranii tre sa iasa la tratament sau sa varsati venin doar ca sa va descarcati de propria tensiune, nu ajuta pe nimeni. Nici macar pe voi. (am dat mult snooze pe fb in aceste zile de la tot felul de oameni care cred ca tuciul in care mesteca informatia e mai aurit cand, de fapt, toti suntem fix ca intr-o ceasca de ceai inghesuiti.  E un episode din Black Mirror cu unul care e pedepsit de tribunal sa aiba Block de la toata lumea)

 

Definitia bunelor maniere spune ca a fi politicos si manierat inseamna sa ai grija ca ceilalti sa se simta bine. Sa te gandesti la ei mai inainte de a te gandi la confortul tau. Cred ca acesta e momentul in care trebuie sa exersam mai mult manierele in online.

In sensul asta scriam saptamana trecuta ca nu am sa pun ce mancare inseamna confort pentru mine pentru ca nu mi se pare politicos ca in aceste vremuri sa fac pofta cuiva care nu are posibilitatea sa ajunga sa-si cumpere acel aliment. Am trait in comunism, stiu cum e sa nu ai si sa-ti doresti.

Stiu ca aprecierea in social media functioneaza ca un drog si multi sunt in sevraj acum (sa vedeti ce mutatii dubioase de postari vor aparea), dar cand pregatiti masa cea mai sofisticata si va pozati cu capul in farfurie ganditi-va: cu ce ajuta comunitatea?

Sunt foarte utile retetele practice, rapide si eficiente, dar de aici si pana la a te poza sexy cu picioarele desfacute, la fel ca usa de la frigiderul tau plin, e o cale atat de lunga…

 

Vremurile acestea care vin sunt si ca sa ne luptam cu proprii demoni, dar si sa invatam manierele, sa ne pese de comunitate. Si sper din tot sufletul sa iesim mai buni din aceasta incercare.

Iata si doua situatii pe “voiosie”

Intr-una dintre zile cand m-am trezit la ore mici din noapte ( nu de vreo depresie, asa e stilul meu de viata), am vazut pe net ca s-au hotarat sa faca teste din usa in usa. (fix ziua in care si-a dat demisia fostul ministru al sanatatii). Seara la digi a fost declaratia, dar eu dormeam.

Deci, citesc informatia ca ne vor face teste din usa in usa … primul meu gand: fuck!!! Tre sa dau cu aspiratorul ca vin astia si n-am aspirat de doua zile.

Dupa aia mi-a trecut, am inteles ca nu e chiar la usa, ci in fata blocului, nu era in ziua aia, ci candva in viitor, nu era in tot bucurestiul ci selectiv… drept si pentru care am dat cu aspiratorul in alta zi.

 

In aceste zile, unul dintre punctele mele de reper si de tinut mintile acasa e programul de scris pe care-l am pentru urban.ro (gasiti acolo o colectie zilnica de stiri care sa va faca sa va simtiti mai bine). Cum in fiecare zi trebuie sa scriu 3 texte mereu pe aceeasi tema de doua saptamani incoace – playlisturile artistilor si programul online al zilei – in zilele in care sunt prost dispusa nu mai am chef sa fac acelasi lucru ca micul chinez la 7 dimineata.

Zilele trecute cand eram intr-o asemenea situatie, mi-am amintit cat de mult l-am cicalit pe prietenul George Zafiu – Zaff, sa-si faca podcast (el voia de multa vreme, io doar eram o cicalitoare in plus). Acum are podcast, are zeci de mii de ascultari pe primele povesti si e tavalug, are noi si noi inregistrari zilnice. Il ascultati aici.

Ei bine, cand mi-era mai greu si eram mai putin motivata sa scriu, mi-am zis: adica eu il cert pe Zaff si-i spun ca in loc sa nu aiba nimic perfect gandit, mai bine sa inceapa sa faca ceva si se adapteaza pe parcurs, si eu nu ma tin de treaba mea?!

Nu vreti sa stiti reactia lui Zaff cand i-am zis ca e un exemplu pentru mine…

Foto Edi Enache

 

 

 

1343
bazavan by galmeanuMici victorii in timp de #stamacasa –

Mici victorii in timp de #stamacasa –

Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.

Printre micile victorii din  prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:

  • Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).

 

  • Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.

 

  • Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)

 

  • Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.

 

  • Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.

 

  • Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.

 

  • Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.

 

  • Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.

 

  • Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.

 

La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.

Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.

Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.

Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.

Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.

foto by Alex Galmeanu

1683
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!