Tag : jurnalisti

jacqui-400interviu: Jacqui Banaszynski ne arată cum să scriem povești mai bune

interviu: Jacqui Banaszynski ne arată cum să scriem povești mai bune

(multumesc frumos echipei The Power of Storytelling care mi-a pus la dispozitie acest interviu. intr-o vreme in care jurnalistii isi cauta motivatia pentru a se intoarce pe teren ca sa descopere povesti, intr-o vreme in care e nevoie sa intelegem ca doar continutul de calitate, cu emotie, unic mai poate ridica “presa”, doamna pe care o descoperiti in interviul de mai jos poate fi o lumina de la capatul a ceea ce pare un tunel foarte lung. O intilniti in octombrie la Bucuresti, alaturi de alti mari jurnalisti americani. cb)

Jacqui Banaszynski aduce un strop de magie fiecărei ediții a conferinței internaționale The Power of Storytelling ( anul acesta in 17-18 octombrie). Câteva din lecțiile unei câștigătoare de Pulitzer: fii curios până în măduva oaselor, pune întrebări bune, ascultă oamenii, verifică informația, fii atent la lumea din jurul tău. Și nu te opri niciodată. Mai multe în interviul de mai jos:

 

  1. Care sunt, în opinia ta, elementele de bază necesare pentru o poveste bună?

 PERSONAJE CONVINGĂTOARE: Oameni care trec prin diverse situații și care ne deschid o fereastră către dimensiunile umane și emoționale ale vieții. Nu e nevoie să fie plăcute, dar este necesar să fie credibile. Avem nevoie să putem vedea în ele ceva din noi, astfel încât să ne putem conecta în vreun fel la povestea respectivă.

 TENSIUNE: Situațiile prin care trec personajele trebuie să aibă o miză care să țină cititorii cu sufletul la gură, fie că se întreabă dacă personajul va supraviețui unei boli de care suferă, fie dacă va reuși să-și trimită copiii la școală la timp pentru a prinde autobuzul spre muncă.

 

 SCENE DESCRISE CÂT MAI REAL: Viețile noastre se desfășoară în lumea largă. Este esențial ca cititorii să simtă că fac parte din acea lume prin acțiuni și descrieri relevante. Această ancorare în realitate se poate face într-o propoziție sau două, prin câteva detalii spumoase sau în pasaje întregi.

 

  1. Ce sfaturi ai da unui tânăr jurnalist care abia începe în acest domeniu?

ÎNVAȚĂ SĂ DOCUMENTEZI. Fii curios până în măduva oaselor, construiește relații solide cu surse de încredere, identifică subiectele cele mai potrivite, pune întrebări bune, ascultă oamenii, verifică informația, fii atent la lumea din jurul tău. Nu te lăsa prins în a fi un stilist în ale scriiturii într-atât încât să uiți de cea mai importantă etapă a scrisului: documentarea. O documentare serioasă îți va asigura atât fundația, cât și flexibilitatea, indiferent cât de mult se schimbă lumea storytellingului în era digitală.

MERGI ACOLO UNDE E DE MUNCĂ. Nu te îndrepta doar către ce consideri a fi publicații prestigioase, care te-ar ajuta să ai o carte de vizită impresionantă. Urmărește povestea. Caută locuri care sunt trecute cu vederea sau nedescoperite și continuă să sapi după informații.

GĂSEȘTE-ȚI MENTORI. Studiază cum își fac cei mai buni reporteri și scriitori meseria și intervievează-i despre propriile tehnici. Citește cu o minte deschisă la nou. Întreabă specialiști din diverse domenii cum funcționează lumea lor. Fii curios tot timpul. Și nu te opri.

 

3. Probabil că ai primit o mulțime de propuneri de subiecte în decursul anilor. Care este secretul în a propune un subiect? Ai un exemplu care te-a convins imediat?

Nu îmi place să refuz idei propuse de jurnaliști. Așa că încerc să îi ajut să găsească posibilitățile într-o idee, largă sau vagă, care să le permită să își urmeze interesul și care să-i ajute să îl pună într-o formă proaspătă și relevantă. Propunerile trebuie să se potrivească cu tipul de storytelling pe care publicația sau mediul respectiv îl face și cu publicurile cărora li se adresează. Astfel că întotdeauna întreb cui i-ar păsa de povestea respectivă și de ce? Apoi detaliem modalitățile prin care putem ancora povestea în aici-și-acum, astfel încât relevanța ei să fie clară. Cele mai bune propuneri de subiecte sunt concise și arată că scriitorii au făcut suficientă documentare pentru a găsi cele mai potrivite subiecte și că au un plan de acțiune pentru a urmări povestea. Editorii trebuie să știe că povestea care le este propusă le va servi nevoilor editoriale și că este realizabilă. Idealul trebuie ancorat în realitate.

Spre exemplu, o reporteră a venit la mine cu o idee de poveste despre un program de sprijin pentru familiile care aveau o persoană dragă cu debut de Alzheimer. Asta se întâmpla cu mai bine de 10 ani în urmă, când încă nu se știau prea multe despre debutul în demență. În documentarea ei pentru explorarea subiectului, înainte să vină cu propunerea, găsise trei familii în program cu povești sfâșietoare – și care fuseseră de acord să vorbească cu ea mai departe. Nu am fost de acord cu ideea ei așa cum o propusese; gândea la scară prea mică. În schimb, i-am spus că vreau să urmărească întreaga poveste – să petreacă timp cu cele trei familii mai multe luni sau ani, pentru că demența le schimbă viețile în moduri de neimaginat. Rezultatul a fost ”Pierzând-o pe Betsy”, o serie remarcabilă de Marsha King în The Seattle Times, care a fost publicată în câteva episoade din 2002 până în 2007. Acesta este necrologul lui Betsy Meyer, personajul principal: http://seattletimes.com/html/localnews/2008555613_betsymeyerobit.html

Ea a fost diagnosticată cu demență progresivă la vârsta de 46 de ani, când copiii ei aveau doar 11 și 14 ani. Avea 55 de ani când a murit.

4.Care este ultima carte care te-a uluit și de ce?

Este vară, așa că citesc multă ficțiune. Am fost impresionată de ”Viață după viață”, povestea unei femei prinsă în evenimentele celui de-al doilea război mondial și în Germania lui Hitler. Moare și renaște de câteva ori în diferite versiuni ale propriei vieți  și de fiecare dată ia decizii care schimbă totul. Și am mai fost fermecată de ”Copilul de zăpadă” al lui Helen Oyeyemi. E un fel de poveste cu zâne pentru adulți, despre un cuplu în vârstă al cărui singur copil a murit și, odată cu el, a murit și dragostea lor. Cei doi se mută în Alaska pentru un nou început, însă nu sunt pregătiți pentru greutățile vieții de acolo. Și într-o iarnă, un copil magic apare în viața lor. Ce mi-a plăcut la ambele cărți este faptul că relațiile nu sunt clișeizate și m-au lăsat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. M-au pus pe gânduri și m-au făcut să îmi pun întrebări.

 

Despre Jacqui și The Power of Storytelling

Jacqui Banaszynski a câștigat un premiu Pulitzer pentru unul dintre primele materiale de profunzime despre HIV/SIDA. Are o experiență de 30 de ani ca reporter și editor, iar acum  predă jurnalism la Missouri School of Journalism.

Jacqui este unul dintre invitații conferinței internaționale The Power of Storytelling, care are loc pe 17-18 octombrie, la București. Aflată la a patra ediție, singura conferință de storytelling din Europa de Est aduce la București 10 jurnaliști, oameni de marketing și specialiști în antreprenoriat digital care vor vorbi despre puterea poveștilor de a crea conexiuni, de a inspira și de a produce schimbare și vor ajuta participanții să identifice, să construiască și să spună povești mai bune și mai relevante pentru domeniul lor de activitate, fie că e vorba de jurnalism, marketing, comunicare sau leadership.

Mai multe informații găsiți pe site-ul conferinței și pe pagina de Facebook.

 

 

2289
Minority report UIcit de mult v-a schimbat tehnologia?

cit de mult v-a schimbat tehnologia?

am in fiecare zi lungi conversatii cu prieteni jurnalisti care trec printr-un impas la locul de munca: lefurile le sunt platite cu mare intirziere, sunt constrinsi sa scrie ce nu vor si spun nu mai au timp sa faca jurnalismul in care cred.

de fiecare data incerc sa le explic ca vina e la ei .  la cum nu si-au pregatit ei mintea pentru ceea ce urmeaza.

***

uitati-va pentru o clipa in jurul vostru si ginditi-va cit de mult ni s-a schimbat modalitatea in care gindim. cind de mult tehnologia ne- a reasezat mintea .

a doua functie a telefonului nostru e sa faca fotografii – iar noua astazi ni se pare foarte firesc acest lucru, desi in urma cu 10 ani pagerul era super gadget.

pentru ca facem fotografii ca sa imortalizam tot pentru prieteni – de la mincarea pe care o avem in fata pina la accidentul de masina de peste drum sau la obiectivul turistic pe linga care am trecut – cuvintele si-au pierdut din putere: trec mai departe doar cele care transmit emotii intr-o forma cit mai sintetica (ne exprimam in 160 de caractere pe twitter) si doar cei  care pot sintetiza informatia intr-o forma emotionala puternica pot capta atentia.

unii au acest har nativ, altii il dobindesc prin exercitiu.

dar colegii mei jurnalisti rareori realizeaza cit de mult au ramas in urma in raport cu tehnologia. folosesc un limbaj invechit si chiar daca e inteles, nu are impactul maxim.

e ca si cum il citim pe  Shakespeare in engleza veche, prindem actiunea si povestea, stim despre ce e vorba, dar ne incurca limbajul folosit, ne plictiseste.

***

astazi dupa inca o discutie in directia asta am ajuns sa ma gindesc la Minority Report, filmul lui Speilberg cu tom cruise in rolul principal care la vremea lansarii lui ni s-a parut aproape SF, iar acum ni se pare ceva banal: avem reclame care se misca, avem holograme, avem televiziune inteligenta care-ti ofera informatii text despre ceea ce vezi intr-o emisiune produsa de altii, smart tv care poate fi conectat simultan cu facebook (inteleg ca UPC pregateste o miscare in aceasta zona care o sa ne schimbe definitiv comportamentul de a ne uita la tv) etc.


ma gindeam cit de constienti sunteti de modificarile pe care le-a dus tehnologia asupra vietii voastre, asupra mintiii. imi puteti da niste exemple?

2217
jurnalismpentru webeditori, jurnalisti, bloggeri

pentru webeditori, jurnalisti, bloggeri

astazi facem stiri uitindu-ne pe facebook la ce comenteaza unii si altii, sau preluindu-le fotografiile si statusurile.

transformam un tweet intr-o stire, fara sa ne mai punem problema sa-l verificam… “citam sursa”, zicem.

***

dar e etic? (stiu e o notiune bizara, etica). pina unde e corect si etic sa te folosesti de twitter, facebook ca sa-ti faci tu o stire? mai ales cind esti jurnalist.

***

unii dintre cei mai mari jurnalisti americani au raspuns la aceasta intrebare intr-o dezbatere pentru Poynter.org

cititi articolul de la link, daca sunteti jurnalisti si vreti sa va faceti meseria cu onestitate.

***

si inainte de a folosi ceva de pe twitter sau facebook, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari

What was the author’s intent? If shared in a closed group or personal profile, was it intended to be kept private?

How did the source respond when you asked about including the information in a story?

Is the author a public figure? How public? There is a difference between a school principal and a professional athlete.

What harm could come to the individual if the information is made public? Is that harm justified by the public benefit of the information?

What alternatives do you have for getting similar information?

1897
C100_WHDH-TV_News_7_webmi-as dori (jurnalism)

mi-as dori (jurnalism)

mi-as dori ca, uneori, invitatii de la o emisiune sa plece din “direct” daca nu li se acorda respectul pe care-l merita.
mi-as dori ca, uneori, intervievatii sa spuna “nu vreau sa raspund la asta pentru ca e jignitor”

mi-as dori ca subiectele noastre jurnalistice sa-si ceara drepturile. pentru ca daca nu o fac EI, NOI nu o sa li le acordam niciodata.

*

In seara asta Daniela Vladescu a fost chemata la Antena 3, Stirea Sinteza zilei, sa vorbeasca despre Opera de la Constanta care a fost desfiintata acum citeva zile.
Pe burtiera scria “ultima iubire a lui Nicu Ceausescu….” si, spre uimirea domniei sale, gazda a inceput sa o intrebe despre familia Ceausescu.

Mi-am dorit f f f f tare sa se ridice de pe scaun si sa plece. N-a fct-o, din bun simt si pentru ca isi dorea f mult sa spuna, printre picaturi, citeva vorbe despre Opera din Constanta al carei director a fost (este).

Cit de mult mi-am dorit sa plece din emisiune.
Ca sa nu imi mai fie rusine ca, uneori, tagma mea minte pe rupte pentru ca stie ca i se permite.

2789
OnteachingJournalism1plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

ieri Cristi Manafu m-a rugat sa comentez urmatoarele declaratii:

“Printre indicatorii de performanţă pentru toţi jurnaliştii din trust (Adevărul Holding) va fi numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”.

“Fiecare jurnalist trebuie să aibă blogul lui şi atunci când publică un material în ziar va apărea şi pe blogul lui. De aici vor rezulta comentarii cărora va trebui să le răspundă”.

Dinu Patriciu

raspunsul meu apare alaturi de cele ale lui Dragos Stanca, Iulian Comanescu si Simona Tache

il postez insa si aici.

Am o problema de nuanta, fata de ce a declarat dl Patriciu: ce facem daca angajatul are blog despre gradinarit (ca asta ii este pasiunea) si el scrie la trust despre politica? Cum masuram audientele si comentariile? Si de ce sa-l obligam pe angajat sa puna pe blogul lui ceea ce a scris la ziar, unde de multe ori ( din contexte care tin de politica ziarului/ de actualitate/ de ceea ce scriu ceilalti colegi) are si articole care nu-i fac nicio placere?

Un ziar/revista nu se face doar cu editoriale si articole de fond. Ca jurnalist ai parte si de “bataturica”, nu doar de “prajiturica”.

Dar altfel, da, cred ca poate fi un barometru audienta unui articol pe net pentru performanta prestatiei jurnalistului. Doar ca el va trebui sa fie scris ca pentru net, sa contina multimedia, sa aiba o structura diferita de print (cu mai multe intertitluri, cu fotografii altfel asezate etc).

La angajarea unui jurnalist, notorietatea sa din on line poate fi un bun barometru; e importat de stiut cit de bine este conectat la retele sociale, ce drive de imagine are si care sunt mijloacele personale prin care poate capta audienta.

Cred ca viitorul va fi al jurnalistului crossmedia, care sa poata relata la radio/tv, scrie pt on line si pt print.
Restul…depinde si de angajat si de angajator ce isi negociaza ca sistem de plata si cu cit jurnalistul are un brand mai puternic (si) in online, cu atat va putea cere mai mult. Dar n-as amesteca blogul personal cu articolele pentru ziar.

Revenind la Dl Patriciu, daca isi propune acum acest criteriu (“numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”) si-l aplica peste 2 ani, dindu-le timp angajatilor sai sa-si creasca bloguri si sa invete sa scrie acelasi text si pentru print si pentru on line, e un criteriu onest. Altfel n-ar fi decit inca o solutie smechera de criza – sa mai taiem niste salarii – cind mai onest ar fi sa le spunem oamenilor ca doar banii astia ii avem, pe astia ii impartim.

1522

voturi pentru fapte bune

azi a trebuit sa aleg preferatii mei din gala oameni pentru oameni.

nu-mi place cind ma invita lumea in jurii pentru ca e greu si urit sa clasifici oameni si lucruri. pina acum am refuzat constant juriile care tineau de teatru sau film.
am acceptat acum propunerea cu gala oameni pentru oameni pentru ca primeam acces la oamenii care au facut fapte bune si sunt un material bun pentru revista.

a fost greu. cum poti sa rasplatesti unele fapte bune in defavoarea altora, cind numai faptul ca toti si-au ocupat din timp si au cheltuit resurse ca sa faca o fapta buna, e ceva ce merita premiat din inima?!

dar am plecat happy pentru ca au iesit cistigatori unii din preferatii mei.
pe drum catre casa am descoperit orgoliul de mic dumnezeu care poate sa-i bucure pe altii dintr-un virf de pix.
si m-am gindit ca in seara asta, 5 jurnalisti printre care sandra stoicescu si adi ursu s-au jucat un pic cu destinele unor oameni. eram si eu acolo, cu ei.

*
acum trebuie sa votez la premiile gopo.

1242

Popescu :)

 

doina, locatara de bloc

http://doinapopescu.hotnews.ro/

 

calin, politician, fost premier

http://www.tariceanu.ro/Blog/CalinPopescuTariceanu.html

 

ioana – cintareata, jurnalista

http://ioana-popescu.weblog.ro/

 

cristian, primar sectorul 4

http://blog.piedone.ro/

 

adrian, fotograf de nunti

http://www.adrian-popescu.ro/blog/

 

george, fotograf?

http://www.poqe.com/

 

george hari, jurnalist, profesor

http://www.cyberculture.ro/blog/

 

marian, politician, organizatia PSD Barcelona

http://marianpopescu.wordpress.com/

 

nicu, research fellow, European Council on Foreign Relations (ECFR)

http://npopescu.yam.ro/

 

 

 

lefurile jurnalistilor din liga mare, de la ei

e mai vechi articolul, dar da o imagine despre industria din liga mare.
cit cistiga sefa de la Vogue sau seful de GQ or domnii smart de la Time.

si cum iau decizii unii grei cind e vb de alegerea unui job.

(l-am gasit din intimplare, dar merita aruncat un ochi, chiar daca e vechiutz)
aici

1333

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!