Tag : laptop

happy colaj micSa va fac cunostina cu noul membru al familiei mele: Happy

Sa va fac cunostina cu noul membru al familiei mele: Happy

Mos Craciun are spiridusi dintre cei mai surprinzatori si mai frumosi, si mai buni.

Astazi a venit unul dintre spiridusi la mine cu un dar care ma ajuta mult, dar ma si obliga. Sa va spun insa povestea de la inceput.

*

Pentru 3 ani, White Beauty m-a insotit in multe locuri din lume, a fost martora multor chinuri creative si mi-a fost partener de munca in conditii grele. A fost pentru mine un motiv de mare mindrie, pentru ca odata cu White Beauty in viata mea, l-am cunoscut si pe Razvan Lucescu si am fost – cu el si cu Andi Moisescu – imaginea unor computere foarte performante. Au trecut anii, white beauty a imbatrinit, merge mai lent si mi-am facut planul ca la sfirsitul acesta de an sa ii gasesc un inlocuitor.

Nu sunt chiar cea mai priceputa la tehnica si am cerut recomandari de la prieteni. Manafu a fost cel mai dragutz, ca de obicei cind il intreb ceva tehnic si-mi trimie info cu referinte ca sa inteleg cit pot eu de bine; e bine, Manafu mi-a explicat pe categorii, eficenta, cost vs performanta.

Cind imi calculam eu mai bine bugetul , hop in casuta postala un spiridus al lui Mos Craciun.

Simpaticele doamne de la HP Romania s-au gindit sa-mi faca un dar de Craciun si mi l-au trimis pe Happy.

Ma rog, pe el il cheama Pavilion x360 si e foarte slim, simpatic si maleabil (adica se transforma in tableta, se rasuceste tastatura, are touch screen – o sa descopar eu pe parcurs ce face si va mai spun), dar pentru mine e Happy pentru ca mi-a adus o mare bucurie.

Cred insa ca dar din dar se face rai si, cum tot aveam alocat un buget pentru a-mi cumpara un laptop, am decis ca banii respectivi sa-i donez catre 2 asociatii care au in grija copii saraci.

Dincolo de asta, cred in a inchide cercuri , in a urmari sensul lucrurilor pina ajungi in acelasi punct, chiar daca pe o treapta mai sus, stiu ca prin darul asta sunt obligata sa fac o fapta buna. Nu doar pentru ca e un dar foarte generos, care vine pe o nevoie directa (si le multumesc foarte mult celor de la HP Romania si celor de la The Group), ci si pentru ca…

In urma cu 2 ani eram invitata la Paris la un concert foarte foarte privat al lui Gwen Stefani (eu fiind mare fana Gwen Stefani) cind HP lansa platforma hpconnectedmusic. Unul dintre calculatoarele care erau prezentate ca inovatiile companiei pe care urmeaza sa le scoata pe piata in viitor era… Happy. Care e acum pe biroul meu.

Mi se pare o coincidenta frumoasa, un gest minunat si sper sa pot sa ma revansez cindva, intr-o forma la fel de frumoasa pentru cei care au gindit acest dar.

Pentru mine, intimplarea cu daruirea lui Happy e despre cit de obligata ma simt eu sa fac fapta buna si frumoasa pe mai departe. Ca sa pay it forward.

Va multumesc frumos si promit ca happy o sa va arate multe lucruri memorabile pentru ca o sa fie martorul multor povesti pe care le voi scrie ca sa ne reamintim in fiecare zi, zi de zi, ca sunt multe intimplari frumoase pe lumea asta.

*

de miine Happy intra in functiune:).

 

 

3447

eu, computerele & o fapta buna

Stiti momentele in care ati dat RT la un mesaj pe twitter cu un anunt umanitar? Sau clipele in care ati dat accept pe facebook pentru cine stie ce cauza si v-ati simtit mai bine ca ati solidarizat cu cei necajiti?

Ok, acest post e in directia aceea. E unul umanitar, dar e mai mult decit un accept sau un RT.

Daca-l cititi pina la capat si dati click pe oricare dintre link-urile de mai jos, faceti o fapta buna. Pentru ca e un articol platit, iar banii obtinuti se duc catre colega mea al carei tata are nevoie de o interventie chirurgicala complicata.

Trebuie sa scriu despre calculatoare si oricine ma cunoaste stie ca sunt absolut atehnica.
As putea retine intr-o intilnire fata in fata (adica vie, cu oameni) conversatii intinse pe multe minute fara sa iau nicio notita, as putea reda gesturi, nuante ale privirilor sau expresii ale muschilor fetei de la intilniri care au avut loc in urma cu o saptamina sau o luna.

Si – pentru oricare om pe care l-am intilnit in viata – pot sa spun cum are miinile si cum “a aratat” stringerea noastra de mina, de la momentul in care am facut cunostinta.

Dar cind e vorba de calculatoare, telefoane, televizoare, camere foto sau camere video nu stiu sa scot (sa retin) niciun cuvint destept.

*
Sunt posesoarea a trei laptopuri. (si da, stiu, ar trebui sa-mi mai iau unul: un Mac. imi spune Bumbutz asta de cite ori isi aduce aminte)

1. un Asus despre care pot spune ca e cit o carte si ca l-am ales pentru culoarea lui (bleu, ca numele filmului meu preferat). E calculatorul de calatorie; il folosesc ca sa imi citesc mailurile si sa ma conversez pe msg sau pe twitter cu prietenii.

2. un HP despre care, desigur, habar n-am ce caracteristici are. Asta este calculatorul de acasa; sta cel mai adesea pe un scaunel din lemn lacuit in aceeasi culoare ca si parchetul, iar eu scriu stind jos pe parchet cu picioarele incrucisate. Cind muncesc (adica scriu texte pentru revista) ajunge pe o masa.

3. un Dell – laptopul de la birou, primit recent de la companie. Cred ca e destul de destept.

Legatura intre cele doua laptopuri o face o cutie mica neagra, cit un carnetel Moleschine, care mi s-a sus ca e un hard disk si are capacitate f f mare. Eu am platit pt el, dar nu stiu ce am cumparat. A cumparat pentru mine, Cristi Petrescu, colegul meu, iar eu am avut incredere.

Desi am vazut la viata mea, in cele mai tari expo & tirguri de electronice (ala de la Berlin m-a cam socat anul trecut), LCD-uri si televizoare care mai de care mai spectaculoase si aici sunt varza. Am renuntat la televizorul meu (l-am donat unei batrine care nu mai avea televizor) si ma uit, via computer, pe la stiri, cind e cazul. Filmele au alt regim si, de multe ori, au legatura cu cinematograful:)

La divizia camere foto & camere video sunt si mai varza. Mai intii ca n-am avut niciodata camera video si nici nu cred ca o sa-mi iau. Cu camera foto m-am mai imprietenit de-a lungul timpului si nu le mai stric fotografiile de vacanta ale prietenilor or ale turistilor de aiurea. Cele mai bune lectii in directia asta le-am primit in vara aceasta in timp ce-l ascultam pe Bumbutz cum le explica detinutelor de la Tirgsor reguli despre incadrari. Dar folosesc camera de la telefonul meu Samsung S8300. Intr-o vreme ma jucam cu camera de la un Sony Ericsson C 902, cel cu cele mai cele fotografii din lume, fotografii cu care a facut si Mike Figgis un film. Acum nu-l mai am, l-am facut cadou unui prieten caruia i s-a furat.

*
Ok, acestea sunt relatiile mele cu tehnica moderna; mai degraba de utilizare cu indiferenta, decit de iubire.

N-are sens sa povestesc de cite ori mi-am uitat parola de la blog:) sau cum nici acum nu stiu sa scriu pe platforma de la Voxpublica.

Noroc ca in viata mea exista si barbati:)

*
Sper ca ati ajuns pina la sfirsitul acestei marturisiri, ca ati dat macar un click unul dintre link-uri. Si sper ca veti mai da si altora link-ul acestui post. Va multumesc frumos.


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!