Tag : lucian pintilie

cover filmeConcurs: Ca sa ai cinematograf acasa spune ce filme romanesti iti plac

Concurs: Ca sa ai cinematograf acasa spune ce filme romanesti iti plac

Mai am doua zile pana ajung si eu la TIFF si oftez cand vad ce evenimente frumoase au fost deja si eu n-am ajuns la ele, dar ca sa nu fiu foarte foarte departe cu mintea si cu sufletul de cinema, am fost provocata….

Raiffeisen Bank, sponsor principal al TIFF si un sustinator consacrat Zilelor Filmului Romanesc a lansat o provocare printre bloggeri. A inceput cu Manafu care a fost rugat sa faca un top 5 al filmelor romanesti care i-au placut cel mai mult. Manafu s-a gandit ca e bine sa dea o leapsa si m-a intrebat pe mine care sunt filmele romanesti pe care le iubesc.

N-am putut sa pun doar 5, chiar n-am putut. Iata selectia mea (am incercat sa nu repet filmele de la Manafu)

lampa-cu-caciula-289105l-imagine

Filmul romanesc pe care-l iubesc cel mai tare e un scurt metraj inspirat de nuvela omonima a lui Florin Lazarescu – Lampa cu caciula.

Povestea relatiei tata fiu sub rama unei actiuni in care televizorul cu lampi al familiei,  ecranul cu iesire spre o alta lume din saracie a copilului familiei, e dus la reparat.

Filmul e regizat de Radu Jude ( a facut din nou echipa cu Florin Lazarescu pentru Aferim!, o alta bucurie de film)

o vara de neuitat

Imi mai place f f f f tare filmul lui Lucian Pintilie – O vara de neuitat.

Un capitan de vama e mutat intr-un sat la granita cu Bulgaria si sotia sa , contesa unguroaica, trebuie sa se adapteze situatiei in conditiile unui conflict intre localnici si macedoneni.  E o secventa de o candoare si o eleganta impresionante cand tanara doamna – interpretata de Kristin Scott Thomas (care a invatat romaneste pentru acest film) – se spala in cada in curte, iar soldatii sotului ei o privesc pe furis, printre rufele intinse la uscat.

Si daca tot sunt aici, iar Manafu a zis deja de Balanta, as vrea sa reamintesc de Prea Tarziu, o alta minunatie de film in regia domnului Pintilie.

a-fost-sau-n-a-fost-poster

A fost sau n-a fost in regia lui Corneliu Porumboiu

Pentru umorul lui si pentru realizarea cu resurse atat de mici. Si pentru actorii minunati. E un film care  -de cate ori il vad – ma face sa rad. Romania mereu amuzanta sau lectia autoironiei pentru a putea sa ne depasim defectele.

train de vie

Train de vie, Radu Mihaileanu

O poveste despre evrei si deportare spusa cu mult umor. Spusa si scrisa cu mult inainte de La vita e bella, numai ca – din pacate – filmul acesta n-a ajuns la Oscar.

Si daca tot sunt aici, Concertul... si povestea tiganilor care au cucerit Parisul.

morometii

Morometii, regia Stere Gulea

Pentru ca a fost filmul copilariei mele, pentru ca pustiul care-l juca pe Niculae era coleg cu mine de scoala, pentru ca s-a filmat la cativa km de Alexandria, unde locuiam. Dar mai ales pentru domnul Rebengiuc.

Tales_from_the_golden_age_poster

Mai spun unul, desi as mai putea spune inca 10, un episod in Amintiri din Epoca de Aur al lui Cristian Mungiu, Legenda soferului de gaini, pentru secventa finala si interpretarea magistrala a lui Vlad Ivanov din secventa respectiva. Si daca tot am ajuns la domnul Mungiu, 4 luni, 3 saptamani si 2 zile e un film care m-a bantuit si m-a marcat profund.

Mai pot sa spun din directia aceasta, a realitatii pusa pe ecran, ca un efect similar a avut filmul De ce eu, al lui Tudor Giurgiu.

Mi-au placut toate filmele lui Nae Caranfil, cum mi-au mai placut multe altele, dar va las si pe voi sa spuneti ce filme romanesti se afla in top 5 la voi.

CONCURS

Puteti sa castigati un super proiector Epson EH-TW5210, oferit de Raiffeinsen Bank si puteti sa va faceti cinematograf acasa daca….

… lasati la comentarii un top de 5 filme romanesti care v-au placut.

Dupa festival prin tragere la sorti alegem un castigator, sunt sigura ca exercitiul acesta de a numi 5 filme romanesti care v-au placut o sa va faca sa realizati ca avem foarte multe filme foarte bune. Regulamentul oficial al concursului este aici.

Acum sa dam leapsa mai departe.

M-am gandit ca e interesant de vazut ce filme romanesti ii plac lui Radu Băzăvan. Nu suntem rude (numele meu n-are nicio diactritica), dar obisnuiesc sa zic ca e fratele meu din online, mai ales cand imi greseste lumea numele si-l scrie ca pe al lui, el fiind mult mai celebru in online J

E clujan, e dus cu capul in cel mai frumos mod cu putinta si si-a indeplinit un vis: a facut un film de lung metraj – Usturoi – care a rulat in cinematografe. Asa ca Radu, ia sa vedem ce filme iti plac tie.

 

Later Edit: castigatoarea este Pamy.

tragerea la sorti a fost facuta de reprezentantii Raiffeisen, am primit si nume de rezerva in cazul in care Pamy nu raspunde. Multumesc frumos tuturor ca ati participat la jocul nostru.

kstIn the mood for the Kristin Scott Thomas

In the mood for the Kristin Scott Thomas

Kristin Scott Thomas este o actrita britanica pe care o stiti din 4 nunti si o inmormintare, Pacientul englez . Pentru ca locuieste la paris de la 19 ani, Kristin Scott Thomas a jucat in foarte multe filme franceze (Il y a longtemps que je t’aime sau Bel Ami sunt de vazut cu multa incredere).

Doamna Kristin Scott Thomas a jucat insa si intr-un film romanesc – O vara de neuitat in regia lui Lucian Pintilie – unde era sotia cosmopolita a unui capitan roman care lucra intr-o pustietate, la granita.

 

3489
clody-bertola-695720lo femeie magica: Clody Berthola

o femeie magica: Clody Berthola

azi am vorbit mult despre doamna Clody Bertola, o actrita cu un magnetism incredibil. plecasem cu discutia de la o intimplare pe care descrie in cartea biografia, la vie en roze: cum de fiecare An Nou reusea sa-i aduca la aceeasi masa pe toti cei 3 soti ai ei.

redau mai jos fragmente dintr-un text pe care l-am scris cu multi multi ani in urma pentru Jurnalul National, in speranta ca o sa va placa sa descoperiti o femeie magica.

**

Cei trei bărbaţi cu care s-a căsătorit de-a lungul timpului au avut puterea să-i rămână alături dincolo de orice convenienţă socială. Ba mai mult, timp de 10 ani, a petrecut Anul Nou alături de toţi trei. “Suntem la un loc, trei bărbaţi stând alături de femeia pe care o iubim profund. Este ceva sublim în această imagine, un bărbat de 80 de ani, altul de 60, al treilea de 50 şi o femeie a cărei vârstă nu are importanţă. De câte ori mă gândesc la aceasta, am un sentiment de linişte şi de stabilitate,” spunea într-un interviu, în 1986, soţul numărul trei.

Viaţa ei a fost ca un film: soţul numărul unu, pictorul Ştefan Constantinescu, a fost cu 15 ani mai mare, soţul numărul doi, regizorul Liviu Ciulei era cu 10 ani mai mic, iar soţul numărul trei, regizorul Lucian Pintilie, cu 20 de ani mai tânăr.

“Pe scenă vocea ei suna ca sfâşierea înceată a unei bucăţi de mătase veche”, aşa o descrie soţul numărul doi. “Forţa ei de seducţie, neatinsă de timp, era extinsă asupra tuturor generaţiilor neverosimil, aproape scandalos, de la adolescent la bătrân”, spune despre ea soţul numărul trei.
“E ca o cruce pe care o porţi pe piept” o descrie Cioran, iar Radu Beligan recunoaşte: “Toată generaţia mea a fost îndrăgostită de ea”.

Povestea ei magică (nu există dovadă mai puternică a personalităţii ei extraordinare ca dragostea acestor artişti minunaţi) e publicată într-o carte care se numeşte “La vie en rose“. Nu mai aveţi şanse să găsiţi cartea (a apărut în 1997 şi stocul e epuizat) şi nimeni nu se gândeşte să-i ecranizeze uluitoarea viaţă, aşa că vă transcriu aici gândurile ei preţioase. Fără alte comentarii.

Despre Lucian Pintilie: Eu şi Lucian am fost posedaţi de arta noastră. Am sacrificat tot pentru teatru: prieteni, bucuria unui copil, plăcerile unei vieţi obişnuite. Nu regret. Omul trebuie să trăiască ce simte.

Clipe de fericire mută: când ne plimbam sau când stăteam în pat, întinşi unul lângă altul, ţinându-ne de mână, fiecare cu gândurile lui.

În infernul în care trăiesc acum, când nu mai văd aproape deloc şi nevralgia de trigemen de la cap mă desparte de lume, el e singura mea salvare. Suntem amândoi foarte încercaţi. I-am spus într-o zi: noi suntem pedepsiţi pentru că ne-am iubit. La un moment dat ar fi trebuit să ne despărţim, din cauza diferenţei mari de vârstă. Ştiam că legătura nu e normală dar continua să ne unească un dor de neînvins. Mi-a spus că are nevoie în continuare de mine: “tu nu trebuie să faci nimic, tu trebuie doar să exişti.”

Iubirea este o boală. Multă suferinţă – deşi sunt şi clipe de fericire -, pentru că eşti obsedată de cel care te-ai îndrăgostit, îl ai in tine, te întrebi mereu ce face, de ce nu vine

A fost un sentiment pe care nu l-am căutat. El a venit şi eu l-am trăit foarte adevărat şi profund. Consider că a cunoaşte dragostea e o fericire în viaţă. Chiar dacă de cele mai multe ori această stare aleasă este însoţită şi de multă suferinţă.”

Bucuria reuşitei îmi provoca tristeţe. Nu ştiu de ce. Mă apuca o oboseală sufletească. Nu zburdam de veselie, mă cuprindea o stare de melancolie. Liviu Ciulei mi-a spus o dată: Tutu, tu nu ştii să te bucuri.

Poate că actoria e o artă – cum a spus Andrei Şerban – mereu pe nisipuri mişcătoare. Moare şi se naşte în fiecare seară.

Diferenţa dintre actorul mare şi cel mic nu e la nivelul talentului, ci la nivelul miracolului.

Mă înspăimântă perisabilitatea profesiunii noaste. Sunt actori care au şansa ca numele lor să fie legat de o legendă sau de o anecdotă, şi alţii care nu au decât o singură sursă de supravieţuire, arta lor desăvârşită.

6882
sergiu-nicolaescuSergiu Nicolaescu, altfel

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.

***

Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

afis momaRetrospectiva Pintilie la MoMa

Retrospectiva Pintilie la MoMa

o retrospectiva a unui artist roman la MoMa, unul dintre cele mai faimoase muzee din lume, e o mare bucurie.
o retrospectiva a unui cineast roman la MoMa cu participarea a doi mari actori romani, Victor Rebengiuc si Mariana Mihut, e o sarbatoare.

MoMa prezinta intre 1 si 7 martie o retrospectiva Pintilie, un eveniment realizat in colaborare cu ICR NY.

11 filme facute de Pintilie. de la Duminica la ora 6 pina la De ce trag clopotele Mitica, de la Reconstituirea pina la Balanta sau Dupa amiaza unui tortionar sau Tertium non datur. altfel spus, toate filmele facute de Lucian Pintilie.

***
la inceputul anului cind eram la New York, un ghid povestea cu mare mindrie cit de important e Licoln Center pentru lumea mondiala a artei, iar in mintea mea era “ok, si noi avem aici la Lincoln o saptamina a filmului romanesc”. acum cind am aflat ca MoMa (museum of modern arts) , aflat in top 3 al marilor muzee ale lumii, are o retrospectiva cu un regizor roman (iar regizorul e inca in viata si se poate bucura de succesul si recunoasterea muncii sale de-o viata) mi s- a umplut sufletul de bucurie.

***

si vreau sa spun, pentru ca stiu ca asta e adevarul si trebuie data recunoasterea cui merita, ca toata aceasta promovare a culturii romanesti in SUA, mai ales in New York – la un nivel care nu se compara cu prezenta noastra in nicio alta tara – se datoreaza echipei conduse de Corina Suteu la ICR NY.

ca sa intelegeti cit de “in priza” sunt oamenii de la ICR NY, dau ceva din casa.
la ultima mea vizita la New York am primit un mesaj privat pe FB de la Corina Suteu care remarcase ca sunt acolo si ma invita la masa de Craciun a echipei sale. aveam deja program (eram cu treaba la NY), iar Corina vazind ca nu pot ajunge la cina mi-a transmis ca in oricare zi am timp, doar sa o anunt, si iesim la o cafea. era aproape de anul nou, toata lumea era in vacanta, numai ei nu se opreau: aveau un jurnalist roman in orasul in care reprezinta cultura noastra si erau gata sa-si faca timp pentru orice nevoie ar fi avut el (fara ca jurnalistul, eu in acest caz, sa fi anuntat in prealabil ca am nevoie de serviciile/atentia/timpul lor).

e un detaliu mic si aparent nesemnificativ despre profesionalismul lor, dar din lucruri ca acesta – marunte – ei au construit pas cu pas cea mai frumoasa strategie de reprezentare a culturii romane peste hotare si, chiar daca le-au mai dat unii citeodata cu bocancii in stomac, ei au mers mai departe facindu-si treaba.

***
asa mindra sunt ca Romania e din nou la MoMa, de data asta cu dl Pintilie, Dl Rebengiuc si Dna Mihut incit am vrut sa scriu toate astea pentru o mica mica recunoastere a echipei care munceste la ICR NY.

1796
IMG612Comemorarea Dlui Liviu Ciulei

Comemorarea Dlui Liviu Ciulei

chiar daca a fost o atmosfera incarcata de emotii greu de dus, mi-a placut comemorarea de astazi a teatrului Bulandra in memoria dlui Liviu Ciulei.

a fost un eveniment facut si cu suflet , dar si cu bani. si cu bun simt, dar si cu accent pe ego.

toata scena era imbracata in flori albe, iar in foaier erau cale albe asezate discret ca un drum catre scena; au fost produse pentru acest eveniment bannere mari cu imagini cu domnul Ciulei, iar decorul de pe scena – minimalist si foarte fin – a fost foarte bine gindit.

pur si simplu, intrai in teatru, vedeai cit de rafinat erau marcate locurile cu imaginea dlui Ciulei si simteai ca totul a fost facut cu dragoste. ca o mingiiere.

am doua imagini pastrate in minte

*
domnul Rebengiuc stind cu un rind mai in fata fata de doamna Mihut, fiecare pe cont propriu in fata emotiilor amintirilor traite alaturi de dl Ciulei. ca de fiecare data cind au avut de muncit pe scena: pe cont propriu.
dupa ce dl Rebengiuc a tinut un mic discurs, doamna Mihut l-a incurajat cu drag. N-am ascultat si discursul doamnei ( a trebuit sa plec mai devreme), dar am vazut-o cum – in fotoliul din sala – isi recitea emotionata insemnarile scrise de mina pe pagini multe, cu un scris larg si caligrafic.

*
Furia Dlui Pintilie pe neputinta sa de a scrie un discurs despre Dl Ciulei “de o luna in fiecare dimineata si seara scriu piramide de texte si le arunc pentru ca nu-mi plac. n-am stiut niciodata ca am atit de multe lucruri de spus despre Ciulei si …. nu pot. am sa scriu o carte despre el.”

a fost cel mai emotionant moment pt mine, singurul la care lacrimile au luat-o la vale in voie; era atit de mult freamat si furie pe sine, si deznadejde si uimire; si neputinta in dl Pintilie care n-a vrut sa se suie pe scena “sunt prea multe trepte pentru un discurs atit de mic” si care a vorbit uitindu-se undeva in pamint, la baza scaunului pe care-l avea in fata fiind prea suparat pe neputinta sa de a spune cit mai exact ce simte pt Dl Ciulei, ca sa mai priveasca lumea in ochi.


(in imagine dl Ducu Darie, directorul teatrului Bulandra)

si pentru ca the show must go on, de acolo am plecat catre “Un cuplu bizar”, o piesa de la teatru de comedie, un proiect sponsorizat de Ballantine’s, care iata ajuta si teatrul.

2230
cistigatori tiffcistigatori TIFF 2011

cistigatori TIFF 2011

Trofeul Transilvania – “Sin retorno”/”Fara cale de intors” de Miguel Cohan (Argentina-Spania)
Premiul Special al Juriului – “O viata insemnata”/”La vida util” de Federico Veiroj (Uruguay-Spania)
Premiul pentru regie ex-aequo: Runar Runarsson pentru “Vulcanul” (Islanda) si Constantin Popescu pentru “Principii de viata” (Romania)
Premiul pentru scenariu – Ana Cohan si Miguel Cohan pentru “Sin retorno”/”Fara cale de intors”
Premiul pentru interpretare (feminina sau masculina) – Elodie Bouchez pentru “The Imperialists Are Still Alive!”/”Imperialistii nu au murit!” de Zeina Durra (SUA)
Premiul pentru imagine – Linda Wassberg pentru “Apflickorna”/”Maimute” de Lisa Aschan (Suedia)
Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru lungmetraj – “Morgen” de Marian Crisan
Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru scurtmetraj – “Bora Bora” de Bogdan Mirica
Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru debut – “Periferic” de Bogdan George Apetri
Premiul Publicului (pentru un film din competitie) – “Oxygen” de Hans Van Nuffel
Premiul de Excelenta – Lucian Pintilie
Premiul pentru contributia adusa la cinematografia mondiala – Jacqueline Bisset
Premiul pentru intreaga activitate – Michael York
Premiul pentru inteaga cariera – George Motoi
Premiul pentru editia a X-a a TIFF-ului – Marin Karmitz
Premiul pentru editia a X-a a TIFF-ului – Oleg Mutu
Premii pentru prietenii festivalului – Lucian Georgescu si Marius Iurascu (director RADEF RomaniaFilm)
Premiile Concursului National de Scenarii organizat de HBO Romania in parteneriat cu TIFF: Matei-Alexandru Mocanu pentru scenariul “O crima banana” (documentar), Marian Enache pentru “Burnt Out” (scurtmetraj) si Paul Cioran pentru “De aici va descurcati singuri” (lungmetraj).
•Premiul pentru cineastii locali: “Jucaria” de Laura Costi si “Casablanca 1 pm” de Octavian Fedorovici

1309
kristin-scott-thomaspt inceput de saptamina…

pt inceput de saptamina…

de citit citeva lucruri simpa

un interviu cu kristin scott thomas in guardian despre renasterea ei la a doua tinerete:

I didn’t like the way people approached me after films, with this image in mind, made to look perfect through a beautiful lens, my hair blowing in the wind, perfect shade of lipstick, all huge and magnified. People would be scared of that idea. I could see it in them. But the great thing about doing theatre is that people just see you as human, not this vast image. You know my mascara is down here, and my nose is running. No tricks. I really wanted that.”

(cred ca unul dintre cele mai frumoase roluri facute de Kristin Scott Thomas e cel din O vara de neuitat al lui Lucian Pintilie, pt care a invatat romaneste. e minunata secventa in care face baie in cimp)

 

 

 Meporter o aplicatie pt I Phone destinata celor care vor sa livreze stiri/sa se simta jurnalisti. un fel de twitter jurnalistic in mai multe semne. la link sunt si info despre concurenta acestei aplicatii.

despre dragoste, sms-uri, telefoane si lipsa lor intr-o simpatica poveste din new york times ( cu care, da, si eu rezonez)

1901

noaptea alba a filmului romanesc – o vara de neuitat

daca n-ati vazut filmul O vara de neuitat cu Claudiu Bleont si Kristin Scott Thomas (regia dlului Lucian Pintilie), va rog mult sa mergeti la MTR, vineri seara de la 22.45.

eu l-am vazut la vremea lansarii lui si am fost foarte mult miscata de multele mesaje din interiorul lui (mai ales de cele legate de cuplul aparent straniu intre o doamna rasata si un sot nu la fel de educat).

nu mai pun la socoteala rasa si clasa lui Kristin Scott Thomas. mi se parea ireal sa joace ea intr-un film romanesc (in 94 se intimpla asta).

iata aici unul dintre fragmentele mele preferate

daca va place filmul va dau sa cititi o minunata carte scrisa de dl pintilie, Bricabrac… aproape o autobiografie

1446

oameni si faze – FNT, UTE part 2

Teatrul de opereta. Caligula.

il asteptam pe vladutz (unul din actorii principali, f bun si are doar 18 ani!!!). vladutz vine, il felicitam imbratisindu-l si e rapit de doua tinere. si sta de vorba. si tot sta de vorba.

par doua fane ( el e tinar si frumu, e normal sa aiba fane), noi vrem sa-l salvam si-i zicem: haidi mergem, stii ca pe tine te asteptam.

el politicos: gata, vin.

5 min mai tirziu, dupa ce ne mai oprim sa discutam lucruri, eu ii zic: vroiam sa te salvam de acolo, iar el raspunde: ee, era verisoara mea.

*

National. Sunetul tacerii (again)

Aplauze de final. In ropote. Urale din spate. Actorii se intorc pe scena pentru a 6-7 oara. Sunt stingheri de atitea aplauze.

e ultima reprezentatie din spectacolul in care nu se rosteste nicio vorba, doar cintecele simon & garfunkel insotesc povestile din gesturi; s-a dus vorba ca spectacolul e senzational (am primit nenumarate sms-uri cu “trebuie neaparat sa vezi asta”, stiu oameni care au mers la doua reprezentatii de dragul piesei), in sala sunt multi actori (tineri si mai putini tineri), multi regizori si jurnalisti.

Actorii de pe scena habar nu au ca cel care a strigat in gura mare Bravooo e Marius Manole, o vedeta locala. Si nici ca Radu Afrim (multi premiat UNITER) e a doua oara la spectacol. Sau ca legenda noastra, Lucian Pintilie, ii priveste dintr-un colt. Sau ca domnul Dabija e super incintat si aplauda frenetic. Dar cumva, din emotia care se transmite din sala catre scena si invers, toata lumea stie ca bucuria si placerea de la sfirsit e reciproca. Sau simte asta.

( aceeasi emotie, dar de data asta mai constienta, am simtit-o la actorii maghiari de la cluj. jucau Unchiul Vania in fata unor nume ca olga tudorache, coca bloos, rodica mandache, ioana pavelescu – si-acum numesc doar doamnele care-mi plac mie 🙂 )

2386

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!