Tag : mariana mihut

Artistii_profileArtistii pentru artisti – culisele unei campanii online pe care am iubit-o

Artistii pentru artisti – culisele unei campanii online pe care am iubit-o

am scris de multe ori despre dorinta mea de a crea un centru (sau mai multe) in care artistii retrasi din activitate sa poata avea batrineti frumoase si am donat din venituri de-a lungul a multi ani catre actorii in suferinta care nu mai sunt in activitate.

chiar cred ca trebuie sa dam ceva inapoi ( uneori atentia, vorba buna, un gind sau un telefon inseamna mai mult decit orice avere) catre actorii/ artistii care ne-au ajutat sa ne slefuim ca oameni chiar daca nu ne-au cunoscut niciodata personal.

si de ceva vreme ii tot spuneam Mariei Morar de la UNITER ca se poate face mai mult cu campania lor Artistii pentru artisti.

in 2013, pentru prima data, in cei 11 ani de cind exista Artistii pentru artisti, UNITER a decis ca isi va indrepta comunicarea si catre online. a fost si primul spectacol mare al Galei, cel care reunea intr-o unica reprezentatie cei mai mari actori ai Romaniei, care a fost integral cu bilete vindute, fara invitatii.

***

12 zile. o pagina de facebook. o agentie care coordoneaza blogurile locale.  70 de articole pe bloguri. peste 100 de facebook covers in paginile marilor actori. mii de share-uri (actori, teatre din toata tara, spectatori). 15 dolari.

 

CE AM FACUT?

am creat o pagina de Facebook pentru UNITER pe 7 martie.

stiam ca nu avem timp sa ne crestem un public al nostru, asa ca am incercat sa ne folosim de comunitati deja create: am invitat pe pagina toate teatrele mari din tara si cit mai multi dintre actorii care au cont de facebook.

pe 12 martie am schimbat coverul care era cu insemnele UNITER cu coverul campaniei Artistii pentru artisti si am anuntat care sunt teatrele (aproape 30) care isi doneaza incasarile pentru fondul Artisti pentru artisti. printre teatrele anuntate erau si cele care devenisera prieteni cu pagina UNITER, asa ca au sharuit imediat informatia. actorii care jucau in piesele respective au procedat la fel.

doua zile mai tirziu am trimis mesaje personalizate catre actorii cu conturi pe facebook, rugindu-i sa puna in coverul paginii lor un layout special creat prin care indemnau la cumpararea de bilete la spectacolele din campanie.

toti au acceptat cu entuziasm si au devenit promotorii ideii. asa a inceput bulgarele sa creasca.

am cheltuit 15 dolari in facebook ads pentru 3 din cele 6 postari care au facut referire la campanie pe pagina de Facebook a UNITER.

 

am vorbit cu bunul meu prieten Cristian China Birta (adinca plecaciune pentru tine si colegii tai, Loredana esti minunata) care, fara sa stea pe ginduri, si-a pus la bataie toate resursele pe care le are prin agentia sa Blogal Initiative.

Blogal Initiative si-a creat propria campanie cu 3 premii cu valoare inestimabila: afisul campaniei semnat de toti marii actori care participau la gala finala – de la Florin Piersic la Victor Rebengiuc, de la Mariana Mihut la Maia Morgenstern.

si-au inceput articolele sa curga: aproape 70 de articole pe bloguri intrate in competitie, plus alte articole in afara competitiei venite de la oameni din industria entertainmentului care stiu cit de importante sunt asemenea actiuni (multumesc mult Florin Grozea, Simona Tache, Denisa Bargau. Radu -Groparu – Bazavan nu e fratele meu, ar vrea el:) )

 

***

REZULTATELE IN CIFRE?

peste 250.000 de views pe Facebook ale anunturilor campaniei, peste 100 de cover-uri pe FB.

110.000 impressions pe bloguri.

multi spectatori care au aflat pentru prima data de aceasta actiune (desi este din 2002) si au felicitat UNITER-ul pentru initiativa.

toate biletele vindute la TNB.

***

REZULTATELE ALTFEL

habar n-am daca e mult sau putin obtinut in 12 zile, plecind de la zero prezenta pe internet si neavind practic niciun buget – doar entuziasmul nostru. si dragostea pentru teatru care inseamna mult mai mult decit orice buget. (il includ aici si pe Cristi pentru ca a lucrat cu mine, din suflet, pro bono)

stiu insa ca a fost o mare bucurie sa lucrez la acest proiect (multumesc frumos UNITER), sa vad cum toata lumea a pus suflet, nu doar umarul la promovarea ideii si sa simt ca tinerilor din online le pasa de cei in virsta care le-au bucurat copilaria in mari spectacole de teatru sau in filme minunate.

si mai ales sa vad ca spectatori, actori si teatre din toata tara se bucura si lucreaza impreuna, uniti, pentru o idee frumoasa. le multumesc din suflet tuturor celor care au sharuit informatia.

la spectacolul de Gala, cind au iesit de pe scena actorii au semnat toti cu mare entuziasm pentru premiile bloggerilor cistigatori si-au recunoscut ca s-a simtit ca, in sala, au fost spectatori platitori, nu invitati: le sorbeau fiecare  cuvint, era o energie buna si nu a plecat nimeni  – desi spectacolul a durat peste 3 ore fara pauza

***

acum ca am facut un prim pas, ne reintilnim in forta cu teatrul in 2.0 pentru Gala UNITER si Festivalul de Teatru de la SIBIU, in ambele evenimente vom marca premiere absolute pentru online-ul ro:).

3388
floriManiere la teatru: florile

Maniere la teatru: florile

o prietena s-a dus ieri la un teatru din centrul capitalei. pentru ca voia sa-si arate simpatia pentru o actrita i-a dus un buchet de flori pe care, la intrare, l-a dat unei plasatoare si a rugat-o sa -l trimita la cabina. plasatoarea s-a uitat lung si n-a vrut decit dupa f f multe insistente.

ei bine, aceasta este cea mai politicoasa forma de a da flori la teatru.

***
la teatru florile se trimit la cabina, inaintea spectacolului, in semn de respect si incredere in performanta actorului pe care-l apreciezi.

florile pe/la scena sunt doar la premiera, dar doar daca ai trimis inainte o alta atentie (un cos cu fructe sau o cutie cu bomboane) la cabine…

***
si eu obisnuiesc sa trimit flori la cabina, asta tocmai pentru ca doamna Mariana Mihut mi-a explicat aceasta regula de politete, dar spre norocul meu nu m-au refuzat niciodata plasatoarele.

regula aceasta de politete a plecat de la britanici (am regasit-o si in cartea autobiografica a lui Judi Dench); de asta avem noi imaginea cabinelor actritelor mari pline cu flori, sampanie si alte delicatese.

in plus e o regula care arata discretie si bun simt: englezii spuneau ca nu dai flori la sfirsitul spectacolului pe scena ca sa te vezi tu, spectatorul; trebuie sa le oferi ca sa onorezi actorul.

as aprecia daca ati sharui aceasta informatie pentru a invata sa fim politicosi la teatru. (da, stiu, unii vorbesc la telefon in timpul spectacolului, dar noi suntem educati)

4894
afis momaRetrospectiva Pintilie la MoMa

Retrospectiva Pintilie la MoMa

o retrospectiva a unui artist roman la MoMa, unul dintre cele mai faimoase muzee din lume, e o mare bucurie.
o retrospectiva a unui cineast roman la MoMa cu participarea a doi mari actori romani, Victor Rebengiuc si Mariana Mihut, e o sarbatoare.

MoMa prezinta intre 1 si 7 martie o retrospectiva Pintilie, un eveniment realizat in colaborare cu ICR NY.

11 filme facute de Pintilie. de la Duminica la ora 6 pina la De ce trag clopotele Mitica, de la Reconstituirea pina la Balanta sau Dupa amiaza unui tortionar sau Tertium non datur. altfel spus, toate filmele facute de Lucian Pintilie.

***
la inceputul anului cind eram la New York, un ghid povestea cu mare mindrie cit de important e Licoln Center pentru lumea mondiala a artei, iar in mintea mea era “ok, si noi avem aici la Lincoln o saptamina a filmului romanesc”. acum cind am aflat ca MoMa (museum of modern arts) , aflat in top 3 al marilor muzee ale lumii, are o retrospectiva cu un regizor roman (iar regizorul e inca in viata si se poate bucura de succesul si recunoasterea muncii sale de-o viata) mi s- a umplut sufletul de bucurie.

***

si vreau sa spun, pentru ca stiu ca asta e adevarul si trebuie data recunoasterea cui merita, ca toata aceasta promovare a culturii romanesti in SUA, mai ales in New York – la un nivel care nu se compara cu prezenta noastra in nicio alta tara – se datoreaza echipei conduse de Corina Suteu la ICR NY.

ca sa intelegeti cit de “in priza” sunt oamenii de la ICR NY, dau ceva din casa.
la ultima mea vizita la New York am primit un mesaj privat pe FB de la Corina Suteu care remarcase ca sunt acolo si ma invita la masa de Craciun a echipei sale. aveam deja program (eram cu treaba la NY), iar Corina vazind ca nu pot ajunge la cina mi-a transmis ca in oricare zi am timp, doar sa o anunt, si iesim la o cafea. era aproape de anul nou, toata lumea era in vacanta, numai ei nu se opreau: aveau un jurnalist roman in orasul in care reprezinta cultura noastra si erau gata sa-si faca timp pentru orice nevoie ar fi avut el (fara ca jurnalistul, eu in acest caz, sa fi anuntat in prealabil ca am nevoie de serviciile/atentia/timpul lor).

e un detaliu mic si aparent nesemnificativ despre profesionalismul lor, dar din lucruri ca acesta – marunte – ei au construit pas cu pas cea mai frumoasa strategie de reprezentare a culturii romane peste hotare si, chiar daca le-au mai dat unii citeodata cu bocancii in stomac, ei au mers mai departe facindu-si treaba.

***
asa mindra sunt ca Romania e din nou la MoMa, de data asta cu dl Pintilie, Dl Rebengiuc si Dna Mihut incit am vrut sa scriu toate astea pentru o mica mica recunoastere a echipei care munceste la ICR NY.

1796
IMG612Comemorarea Dlui Liviu Ciulei

Comemorarea Dlui Liviu Ciulei

chiar daca a fost o atmosfera incarcata de emotii greu de dus, mi-a placut comemorarea de astazi a teatrului Bulandra in memoria dlui Liviu Ciulei.

a fost un eveniment facut si cu suflet , dar si cu bani. si cu bun simt, dar si cu accent pe ego.

toata scena era imbracata in flori albe, iar in foaier erau cale albe asezate discret ca un drum catre scena; au fost produse pentru acest eveniment bannere mari cu imagini cu domnul Ciulei, iar decorul de pe scena – minimalist si foarte fin – a fost foarte bine gindit.

pur si simplu, intrai in teatru, vedeai cit de rafinat erau marcate locurile cu imaginea dlui Ciulei si simteai ca totul a fost facut cu dragoste. ca o mingiiere.

am doua imagini pastrate in minte

*
domnul Rebengiuc stind cu un rind mai in fata fata de doamna Mihut, fiecare pe cont propriu in fata emotiilor amintirilor traite alaturi de dl Ciulei. ca de fiecare data cind au avut de muncit pe scena: pe cont propriu.
dupa ce dl Rebengiuc a tinut un mic discurs, doamna Mihut l-a incurajat cu drag. N-am ascultat si discursul doamnei ( a trebuit sa plec mai devreme), dar am vazut-o cum – in fotoliul din sala – isi recitea emotionata insemnarile scrise de mina pe pagini multe, cu un scris larg si caligrafic.

*
Furia Dlui Pintilie pe neputinta sa de a scrie un discurs despre Dl Ciulei “de o luna in fiecare dimineata si seara scriu piramide de texte si le arunc pentru ca nu-mi plac. n-am stiut niciodata ca am atit de multe lucruri de spus despre Ciulei si …. nu pot. am sa scriu o carte despre el.”

a fost cel mai emotionant moment pt mine, singurul la care lacrimile au luat-o la vale in voie; era atit de mult freamat si furie pe sine, si deznadejde si uimire; si neputinta in dl Pintilie care n-a vrut sa se suie pe scena “sunt prea multe trepte pentru un discurs atit de mic” si care a vorbit uitindu-se undeva in pamint, la baza scaunului pe care-l avea in fata fiind prea suparat pe neputinta sa de a spune cit mai exact ce simte pt Dl Ciulei, ca sa mai priveasca lumea in ochi.


(in imagine dl Ducu Darie, directorul teatrului Bulandra)

si pentru ca the show must go on, de acolo am plecat catre “Un cuplu bizar”, o piesa de la teatru de comedie, un proiect sponsorizat de Ballantine’s, care iata ajuta si teatrul.

2231
Andre AgassiAgassi – autobiografia

Agassi – autobiografia

autobiografia lui Agassi, Open, se deschide cu meciul din turul doi de la US Open 2006. ziua meciului vazuta si traita de Andre la prezent, in timpul actiunii. te trezesti cu el, mergi cu el la micul dejun unde scoate coacazele din briosa fiicei, stai cu el sub dus (unde plinge barbateste) si mergi la arena. esti in mintea lui tot timpul meciului si simti fiecare durere a trupului lui batrin pentru cei 36 de ani. cazi rapus de durere in vestiar si, pentru ca adversarul lui (care pret de 40 de pagini a fost si al tau), Marcos Baghdatis, se zvircoleste in spasme, il tii de mina in timp ce la televizor e o stire despre victoria lui Agassi. care e si a ta.

*
am crescut uitindu-ma la meciurile lui Agassi. mi s-a parut nebunul frumos (un fel de Ilie Nastase din vremea mea), dar acum cind m-am apucat sa-i citesc biografia nu m-am mai gindit nicio clipa la asta.

vin dupa lectura a doua biografii romanesti, ambele citite in aceasta saptamina – Mariana Mihut si Antoaneta Ralian, ambele scrise prin tehnica interviului si, dupa doar 40 de pagini de text din biografia lui Agassi, imi vine sa urlu: “NU STIM SA SCRIEM BIOGRAFII!”

sa nu ma intelegeti gresit, din ambele carti editate in ro am aflat lucruri noi, am ris si am plins la momente descrise, dar niciuna nu m-a tinut cu sufletul la gura ca aceste prime 40 de pagini din biografia lui Agassi.
niciuna n-a avut atit de multe informatii ca aceste 40 de pagini: sunt portrete “paralele” cu Roman – cel care acordeaza rachetele si James – bodyguard-ul sau, portrete care arata foarte mult reporting; sunt “iesiri in macro” cu putere de invatamint/sfat universal.

pentru ca ambele biografii romanesti au ramas la nivel 1 al jurnalismului “biografic” – interviul cu cel caruia i se scrie biografia. (chiar daca dl Radu Paraschivescu a mers putin mai departe, iar conversatia sa cu domna Ralian e sclipitoare, ramine totusi doar o conversatie, nu un roman biografic)

as vrea sa avem si noi biografi care sa stie meserie. (autobiografia lui agassi e scrisa cu un ghost writter, un scriitor – jurnalist de meserie)

*

“Tenisul e sportul in care vorbesti cu tine insuti.
Niciun alt sportiv nu vorbeste cu el insusi ca jucatorul de tenis. Aruncatorii din jocul de baseball, jucatorii de golf, portarii, toti mormaie cu ei insisi – si-si raspund. In febra meciului, tenismenul arata ca un nebun intr-o piata publica, strigind, injurind si purtind discutii filosofice cu alter ego-ul sau. De ce? Pentru ca tenisul e al naibii de singur. (…)

In tenis stai fata in fata cu dusmanul, faci schimb de lovituri cu el, dar nu-l atingi si nu vorbesti niciodata cu el sau cu altcineva. Uneori lumea il mentioneaza pe alergator ca pe o figura aproape la fel de singuratica, dar imi vine sa rid. Cel putin alergatorul poate sa-si simta si sa-si miroasa oponentii. Sunt la citiva centrimetri distanta.

In tenis esti pe o insula. Dintre toate jocurile jucate de barbati si femei, tenisul este cel mai apropiat de detentia solitara, care duce inevitabil la vorbirea cu tine insuti.”

***

cartea nu spune (cel putin pina unde am citit in acest moment) ca inainte de meciul acesta, il invisese cu greu pe Andrei Pavel. Urmatorul meci, cel din turul 3, va fi ultimul. adica chiar ultimul. va plinge pe teren intr-un discurs super emotionant, iar lumea il va aplauda minute in sir. astea sigur vor fi in carte, dar iata si in imagini de atunci, din 2006.

Later edit: la sfirsitul cartii cind reia ultimul parcurs la US Open, il mentioneaza si pe Pavel, dar si numele celui care l-a ajutat sa scrie cartea, un jurnalist cistigator de premiu Pulitzer, J. R. Moehringer

4604
dna mihutz dl rebengiucuniversalitatea unor oameni

universalitatea unor oameni

Si astazi eu studiez rolul dupa metoda deprinsa in facultate. Incep prin a-l copia de mina, pur si simplu. Apoi analizez fiecare cuvint, fiecare fraza. Asa le aproximez, pe urma le stabilesc importanta, le gasesc ponderea, le imprim intonatiile. Fireste ca in tot acest proces intervin cotrolul regizoral, discutiile cu directorul de scena, binevenitele corectii si corecturi. eu sunt o actrita care are nevoie de regizor si care nu se sfieste sa marturiseasca asta.

***
(dupa decesul Leopoldinei Balanuta care a fost inlocuita in piesa O batista in Dunare, de Raluca Zamfirescu.)

Vreau sa va povestesc ce s-a intimplat la repetitia generala, inaintea de premiera Ralucai. Eram pe scena mare, raluca ne-a spus ca are niste emotii ingrozitoare. Emotii care o termina. Ca a fost la biserica sa se roage pentru sufletul lui Poldi si sa fie ajutata de Dumnezeu si de Poldi ca sa poata face fata rolului. Eram noi trei pe scena – Ileana Stana, Raluca si cu mine – si, pe neasteptate, a aparut un porumbel. Un porumbel in Sala Mare a Teatrului National! Un porumbel care a planat linistit prin sala, s-a asezat dupa aceea pe marginea decorului care era foarte inalt si a ramas acolo. Am inlemnit. Nu stiu pentru cita vreme. Dupa care am continuat (…). Porumbelul a ramas acolo. Sa-ti intre in Sala mare a “nationalului” un porumbel?! Pe unde a facut-o? Ca doar sala aceea nu are nicio iesire directa afara!

***

Din cartea “cu si despre Mariana Mihut”, unde se afla o fotografie pe care o iubesc tare. Uitati-va cu atentie la actualitatea ei; daca n-ati sti personajele din fotografie si rationalul nu v-ar spune ca e o fotografie din anii 80, n-ati spune ca e una actuala? Uitati-va la atitudinea celor doi din fotografie: sunt ca doi studenti de astazi.

dupa ce am vazut fotografia asta in carte, mi-am spus ca trebuie sa fie un semn care arata universalitatea unor oameni, doar ca, obisnuiti cu ei in prezent, nu stim ca vor fi la fel de vii si de potriviti cu timpurile si in viitor.

doamna Mihut si Dl Rebengiuc erau actuali acum 30 de ani, sunt si acum (chiar si in ipostaza de atunci).

3031
buzoianu mihutcu si despre Mariana Mihut

cu si despre Mariana Mihut

putin mai devreme am fost la Bulandra la lansarea cartii Cu si despre Mariana Mihut.

pina sa inceapa vorbitorii, am deschis cartea pe care tocmai mi-o cumparasem si primul lucru pe care l-am citit a fost

“Mi-e foarte greu sa vorbesc despre mine. Mai bine sa te uiti la mine decit sa ma asculti vorbind despre mine“

si chiar asa a fost. ne-am uitat la dinsa, pentru ca a vorbit putin la inceputul ceremoniei, ca sa scape de o parte din emotii.

da, doamna Mihut era emotionata. si frumoasa. si si-a pus tot sufletul in cuvintele “nu credeam ca o sa veniti atit de multi in seara asta”, dupa aceea s-a regrupat si continurat multumind actorilor mari care erau in sala, editorului, autorului cartii – cu gratie de printesa.
am iubit-o pentru emotia si forta din “dar nu credeam ca o sa veniti atit de multi”, dar cel mai mult si mai mult am iubit-o pentru momentele in care o asculta pe Catalina Buzoianu.

doamna Buzoianu avea emotii si, cu virsta, a mai pierdut si dintre amintiri, asa ca a incurcat numele regizorului unuia dintre spectacolele de inceput ale doamnei Mihut(Mihai Dimiu). din stinga sa, doamna Mihut a corectat-o discret si cu multa grija, dar era in gestul domniei sale – care pastra emotia momentului – dorinta de a fi riguros corect orice se rostea.

putin mai tirziu, doamnei Buzoianu i-a cazut ceva din mina si doamna Mihut s-a aplecat grijulie sub masa “las, iau eu”…

era in atitudinea doamnei Mihut si grija si respect pentru virsta doamnei Buzoianu, dar si intelegere si iubire… si pentru citeva clipe, pentru ca isi dorea ca doamna Buzoianu sa treaca cu bine peste momentul speech-ului, parea ca doamna Mihut a uitat de emotiile sale.

in seara asta, am privit-o pe doamna Mariana Mihut, nu personajele sale. iar sala de la Gradina Icoanei era plina de actori, prieteni, spectatori.

*
am autograf pe carte. si ma apuc de citit imediat.

2376
coperta mariana mihutMariana Mihut – lansare carte

Mariana Mihut – lansare carte

luni de la ora 18,00 la sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra are loc lansarea catii biografice Cu şi despre Mariana Mihuţ de Mircea Morariu.

Domnul Morariu este cel care a scris si minunata carte despre viata doamnei Gina Patrichi.

*
va invit si va rog tare sa mergem sa o aplaudam pe doamna Mihut la lansarea cartii despre viata domniei sale. sunt sigura ca va fi o carte minunata, ca va acorda autografe si ca vom avea amintiri nepretuite din seara aceea pentru ca timiditatea domniei sale va fi delicioasa in contextul lansarii unei carti in care i se povesteste viata.

dar la fel de bine stiu ca e o onoare pentru noi, spectatorii, sa putem sa celebram un actor astfel, cind este linga noi si poate auzi/ simti recunostinta noastra.

ne vedem luni de la ora 18, la Bulandra. puteti sa aduceti si flori:)

2877
1La multi ani Doamna Mariana Mihut

La multi ani Doamna Mariana Mihut

astazi e ziua Doamnei Mariana Mihut. implineste 69 de ani.

urarea mea de la multi ani luminosi si sanatosi vine impreuna cu citeva amintiri. pentru voi, nu pentru dinsa.

*
in septembrie la Anonimul, Doamna Mihut a acceptat un interviu pentru Adevarul (pentru Ana Maria Onisei) si toata gasca noastra a intrat in trepidatii; Ana il intreba pe Marius Manole cum ar trebui sa o abordeze ca sa iasa totul bine, eu o ajutam la research si verificam ce intrebari avea pe lista… Ana tremura de emotie, noi pe linga ea.

Si in dimineata interviului, Doamna Mihut a venit la interviu imbracata elegant, cu o palariutza cocheta de paie si o esarfa la git. Avea gratia unei regine si eleganta unei mari doamne. Si noi, care stiam ca vine din casuta de vis a vis de locul unde mincam in fiecare dimineata, am inteles din atitudinea domniei sale cit de mult respecta intilnirea. Se imbracase elegant, in semn de respect pentru ce urma sa faca. Si ne-am dat seama ca emotiile noastre (pe linga cele ale Anei) meritau sa fie acolo, ba ar fi trebuit sa fie si mai mari.

*

cind am vazut repetitiile de la regele Lear, n-am putut sa-mi iau ochii de la Doamna Mihut. iar la secventa in care moare regele am ramas fara respiratie. nu voiam sa respir, ca sa nu stric energia din fata mea. Regele (Doamna Mihut) murea in picioare, cu degetul la gura, in semn de tacere. nici acum nu stiu cum a aparut secventa aceea in piesa, dar stiu ca i-am spus dlui Andrei Serban ca mi se pare cea mai frumoasa metafora pentru oamenii de caracter. ei ramin mereu in picioare.
si stiu ca regele doamnei Mihut n-avea cum sa moara altfel.

*

si mai am o amintire pe care o voi pretui pentru totdeauna. la Anonimul am fost sa ne plimbam cu un avion utilitar si a mers si Doamna Mihutz cu noi. am povestit ceva despre Regele Lear atunci si, dupa reactia mea spontanta, doamna Mihut m-a luat in brate. a doua zi cind am aflat ce ii raspunsese Anei in interviu, stiam ca imbratisarea aceea era un raspuns dincolo de orice ati putea intelege (pentru ca am rugat-o pe Ana sa nu fie fragmentul in interviu) pentru ceva foarte drag mie.

*
Stiu ca v-a placut si voua in multe piese Doamna Mariana Mihut. Ii puteti spune La Multi Ani pe pagina de facebook a domnului Rebengiuc, sunt sigura ca ii va citi toate mesajele.

La multi ani doamna.

2909
IMG_4821Mariana Mihut si timiditatea

Mariana Mihut si timiditatea

Se spune ca actorii sunt foarte timizi, iar scena e singura lor cale de eliberare. Ati declarat în repetate randuri ca sunteti timida. E adevarat?

“E prima data cand aud ca si alti actori sunt timizi. Eu am vazut niste impertinenti”, rade Mariana Mihut. “Nu stiu, nu cred ca e o teorie care sa se confirme in realitate. Dar in ce ma priveste, chiar trebuie sa-mi inving timiditatea”.

Felul Marianei Mihut de a acorda interviuri rar, foarte rar, a devenit proverbial. Cind se facuse ora pentru interviul nostru , la 11 fix, niciun minut mai devreme, intr-o dimineata de Festival Anonimul, in Delta, a incuiat silentios usa casutei din lemn in care era cazata. Purta o palarie din paie, la git o esarfa si pasea masurat, ca pisicile.

“Buna dimineata, draga mea”. Ochii, de un verde vioi, straluceau.

Avea un amestec de caldura si curaj, barbia dreapta, de parca atunci ar fi coborit de pe scena, din Lear – un rol care ii e foarte drag –, dupa un tur de forta fulminant.

Cum stateam fata in fata, Mariana Mihut a povestit despre timiditate. A lasat sa se vada, autoironic si onest, ca si marii actori sunt vulnerabili, stiind ca se poate invata din asta.

“De cele mai multe ori, in tinerete – nu stiu cum e la varsta asta, daca m-am schimbat –, paream pur si simplu idioata din cauza timiditatii. Eram cineva care nu-si gaseste vorbele, care se balbaie şi se-nroseste, face pete pe gat. Ce poti sa crezi despre un asemenea om, care si-a ales si sa fie actor, decat ca este idiot?”.

Data viitoare cind o voi vedea pe scena, locul de putere suprema, unde c-o singura replica iti poate taia respiratia, o sa ma gandesc la zambetul care insotea marturisirea asta.

“Timizii nu sunt tampiti, sunt numai timizi”.

*
Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie pentru Adevarul , Dilema

2384
floriinterviurile lui Manole. Marius Manole

interviurile lui Manole. Marius Manole

am avut placerea si onoarea sa citesc in avanpremiera interviul pe care Marius Manole i l-a luat actritei Ana Ioana Macaria.
si l-am invidiat putin.

e acolo o intimitate pe care un jurnalist n-ar putea sa o obtina usor in raport cu intervievatul lui; Marius si Ioana vorbesc aceeasi limba, cind el intreaba despre cit de greu i-a fost cind ea n-a jucat, ea stie exact ca poate sa raspunda relaxat pentru ca el intelege…

MM: A fost greu inceputul la repetitii? Cum e, dupa trei ani de zile, sa repeti din nou?
A-I M: E foarte greu. In primul rand ca imi era frica de toti, simteam ca mi-am pierdut exercitiul.
IT: Asta am vrut sa intreb in legatura cu trei ani, ca in timpul asta simti ca pierzi ceva sau chiar…
MM: Si chiar cred ca pierzi, realmente pierzi
A-I M: Da si nu. Simti ca pierzi, daca esti cat de cat treaz, lucid. Iti dai seama ca pierzi si, de fapt, ce e ingrozitor dupa aia, cand te intorci, e ca incerci sa fii in forma si de ce iti doresti mai mult, de-aia te blochezi mai tare cumva.
IT: Asa e. Dar pe de alta parte nu te reincarci, in timpul asta cat faceai exercitii sau chiar aveai timp sa faci altceva, nu te-ai reincarcat sau ceva?
A-I M: M-am tinut vie. Dar nu m-am reincarcat. Pentru ca nu erau spectacole, nu ajungeam la o finalitate. Astea mi-au folosit mult mai tarziu si mai degraba pentru film, e adevarat, decat pentru teatru. Pentru ca in teatru totusi daca nu esti pe scena, daca nu mai simti publicul, capeti frica de a gresi, pierzi siguranta de sine.

puteti citi integral interviul pe blogul lui Manole

inainte de a citi interviul asta descoperisem calitatea lui Marius de a fi bun reporter; la Anonimul in doar citeva secunde a gasit un unghi pentru o posibila poveste pe care sa o relateze de acolo, iar – putin mai tirziu- cind cu excursia cu avionul, a esentializat intr-o singura propozitie caracterul doamnei Mihut, din gestul de a zbura prima cu avionul.

Marius a promis ca va face o serie de interviuri cu actori si regizori pentru blogul lui si sper din suflet sa faca pt ca e f bun la asta… cum ziceam l-am invidiat.

1646
Nuri Bilge CeylanCe astept de la Anonimul 2011?

Ce astept de la Anonimul 2011?

Prietenii mei zic ca e una dintre cele mai bune editii si, cei care nu ajung la festival, ma invidiaza. De diseara sunt in Delta, la Sfintul Gheorghe in complexul ca un colt de rai, Green Village.

Ce asteptari am de la aceasta editie de festival?

Sunt nerabdatoare sa-l simt pe Nuri Blige Ceylan. Nu sa-l ascult, nici sa vorbesc neaparat cu el. Vreau sa-l vad cind nu stie ca e privit, ca sa –l simt cind nu se “apara”. am sentimentul ca vorbeste putin si observa mult. E vedeta acestei editii a festivalului, tocmai ce a cistigat Marele Premiu la Cannes anul acesta si o sa-I vedem filmele, in aer liber, briza de mare si-o atmosfera plina de energii tinere. Ajunge in seara asta in delta, cu elicopterul, deci o sa vada romania de sus. frumoasa:)

O sa fie o editie cu oameni noi la Anonimul, vor veni – din cite stiu – Marius Manole, Dl Rebengiuc, Dna Mihut, sa vedeti ce de povesti o sa avem din green village de la ei! ca acum citiva ani cu doamna Coca Bloos

vrei sa stii ce am scris despre alte editii Anonimul?

O sa fie o editie cu citeva scurt metraje romanesti foarte bune, iar realizatorii filmelor sunt si ei la Sf Gheorghe, deci…. o sa-i intrebam cite ceva:)

Apoi vreau sa vad daca mai exista catelul cu care m-am jucat acum 2 ani… sa maninc o ciorba de peste buna buna, in sat la cite o bucatareasa care gateste-n oala mare mare si vinde papa bun celor care vin la festival… si vreau sa vad marea dimineata de tot, intr-un loc anume, unde se intilneste cu dunarea.

Promit insa ca despre toate acestea… cu foto si filmulete, am sa va spun si voua.

Mi-am facut bagajele, plec in 2 ore catre Sfintul Gheorghe, intr-o masina in care vor fi … protagonistii unuia dintre concertele serilor viitoare. Asa ca pina diseara, va spun ceva povesti si despre ei:)

*
anul asta sunt reporter special din partea Vodafone (care e partener oficial al festivalului) si, daca sunteti prieteni cu VodafoneBuzz (pe facebook), o sa veti parte acolo, doar acolo, de ceva exclusivitati.

1709
levintza0de prin cluj ramase – levintza show

de prin cluj ramase – levintza show

am tot aminat (de lene- sunt in vacanta) sa postez fotografii din telefon facute cind eram la TIFF la Cluj.

acum a avenit si vremea lor:)

fotografiile din holul expozitiei de costume a Doinei Levinta. Sus, in stinga, dna Mariana Mihut.

e foarte ciudata senzatia de a vedea / a atinge costumele dintr-o piesa de teatru sau dintr-un film

de a analiza cit de bine au fost finisate…

si nu stiu daca v-ati intrebat vreodata cum arata un costum din spate, dar eu mi-am pus problema asta mereu:)

*
e intimidanta o expozitie din asta de costume din filme sau din piesele de teatru; chiar daca stii filmele/piesele, tot ti se pare straniu cind le vezi linga tine – in forme fara viata, dar cu fond; e un gen de spectacol pe care ar trebui sa-l incercati…

P.S. mi-a placut mult melodia care era in loop pe unul dintre ecranele de la intrare. dau o ciocolata pentru cine-mi spune cum se numea.

1389

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!