v-am povestit ieri o intimplare incredibila:
cum citeam o carte despre Sinaia anilor 20-30 si m-am intilnit cu o ruda a unuia dintre personaje.
acum citeva fragmente tres simpa din aceasta carte
*
Pe vremea regelui Carol, Sinaia avea gradina zoologica.
Cind ingrijitorul animalelor, Mos Aron, un batrin cu mustati albe, pleca dimineata la cumparaturi pe Furnica, era insotit de un pui de urs, spre marea bucurie a copiilor, care se tineau dupa ursulet sa-i dea fiecare cite ceva: un covrig, biscuit, bomboane, un mar; spre bucuria reciproca.
*
Teatrul Antic isi incepe activitate in vara anului 1913, intr-o poiana din padurea de pe Valea Caseriei, in vecinatatea vilei Smarandescu. Aici s-a amenajat un loc pentru spectacol, pentru cor si poteci pe care se plimbau printre fagi, nimfele. Spectatorii stateau pe banci de lemn si nu de putine ori, pe rindul din fata, lua loc familia regala. Printre protagonisti puteau fi vazuti Ion Manolescu, Ion Petrescu si viitorii soti Lucia Sturza si Tony Bulandra. Biletele erau scumpe, locurile putine si multi tineri dornici sa vada tragediile grecesti cereau permisiunea sa stea pe margine, asezati pe iarba. Teatrul Antic este primul teatru care si-a desfasurat spectacole in aer, la noi in tara.
*
Cind actorul englez Peter Gilmore, binecunoscutul Onedin, a sosit la Sinaia – locuind in vila Caprioara- a fost intrebat daca vrea sa manince sarmale, iar acesta a refuzat spunind ca e deranjat la stomac. Bucatarul nu numai ca nu l-a descurajat, dar l-a asigurat ca sarmalele noastre au sa-I faca bine de stomac, ceea ce s-a intimplat. Curiosii care au dorit sa stie cum a procedat bucatarul, au aflat ca mai inainte i-au servit un aperitiv: feliute de franzela cu razatura de cascaval bine prajite si cu citeva paharele de afinata. Sarmalele le-a pudrat din plin cu praf de orez, le-a rumenit la cuptor pina cind au facut o crusta si apoi le-a servit tot cu afinata.
*
Marin Preda a scris mult la Sinaia si, desi nascut pe brazda, nu suporta sa auda noaptea vreun ciine latrind, sau tiriitul greierilor in dupa amiezele de vara. In furia enervarii isi trimitea consoarta sa umble prin iarba dupa micutii muzicanti, sa-i prinda, sa le suceasca gitul, sa-i striveasca cu calciul, numai sa nu se mai auda niciun tiriit.
*
Fragmente din cartea De la Plaiul Prahovei la Sinaia, istorie si contemporaneitate – Gheorghe Nistorescu.