Tag : marti dupa craciun radu muntean

martiMarti, dupa Craciun – in NY Times (din nou)

Marti, dupa Craciun – in NY Times (din nou)

vineri, filmul Marti, dupa Craciun are premiera la NY ( direct in Manhattan), prilej cu care dl A.O. Scott, fin cunoscator al cinematografiei romanesti, scrie o lunga si frumoasa cronica in New York Times.

The strength of “Tuesday, After Christmas,” Mr. Muntean’s fourth feature, lies in its rigorous, artful and humane fidelity to quotidian circumstance.

“Realism” and “minimalism” — the terms often used to describe the tough, stripped-down movies that have been coming out of Romania in the past decade — seem both obvious and inadequate when applied to Mr. Muntean’s work. Like his most recent films, “The Paper Will Be Blue” (2006) and “Boogie” (2008), “Tuesday, After Christmas” diagrams, with remorseless, sympathetic clarity, the behavior of a man who is at once willful and passive. Its formal economy is startling and subtle. The whole thing consists of a few dozen shots, with the camera moving only when it needs to. But nothing essential is missing, and the story is hardly simple. This is the realism of an M.R.I. scan or the X-rays of Mara’s mouth that Raluca shows to Paul and Adriana. The camera discloses truths that are ordinarily hidden from view and that, once revealed, are open to endless, agonizing interpretation.

 A. O Scott, Case of Romanian Realism: Regular Guy, With Wife and Girlfriend

*
de fiecare data cind descopar un articol despre filmul romanesc in New York Times ( doar astea-s pozitive despre romania in NYT, in rest avem severini, cai omoriti si alte nenorociri), ma gindesc ca ministerul turismului ar trebui sa cotizeze frumos la cinematografia romaneasca pentru ca si prin cinema se face branding de tara.

cititi cronica sa vedeti cu cita eleganta si rafinament se povesteste despre un subiect legat de romania.

cu exceptia artelor (de oricare fel), despre ce altceva mai scrie presa straina la fel de frumos despre noi?

*
daca sunteti in NY si nu ati vazut filmul in festivalul ICR NY, mergeti sa-l vedeti.

884
ada teslaruCea mai premiata persoana de la Gopo 2011 nu joaca in niciun film

Cea mai premiata persoana de la Gopo 2011 nu joaca in niciun film

Are cele mai multe premii la cea mai recenta editie a premiilor Gopo 2011; a avut 3 din cele 5 filme nominalizate la cel mai bun film, inca un film in competitie la alte sectiuni, dar nu apare in distributia niciunuia si nici n-ati vazut-o pe scena.

Ada Teslaru, omul din spatele promovarii filmelor Marti, dupa Craciun, Eu cind vreau sa fluier, fluier, Portretul luptatorului la tinerete si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu a “adunat” in seara galei 12 premii.

Acum are in grija “Periferic” si “Buna ce faci”, banuiesc ca se va ocupa si de “Lover Boy” si, sper eu, se va mai ocupa de 2 dintre filmele pe care eu le astept cu drag anul asta, pentru ca la anul sa bata acest record.

Probabil ca nici eu nu m-as fi prins ca Ada e cel mai premiat om de la gala Gopo 2011 daca nu as fi lucrat cu ea pentru avanpremierele Tabu, la aproape toate aceste filme.

Asa ca draga veri –peri ( e un grad dubios de rudenie, prin alianta incrucisata, intre noi), felicitari.

*
Altfel, desi n-am fost in sala pentru ca am mers la facultatea de jurnalism sa tin o prelegere, am vazut o parte din ceremonie. Si-am plins la “multumesc”-ul dlui Rebengiuc, atit de frumos emotionat de reactia salii, si i-am tinut pumnii strinsi Mirelei Oprisor pentru ca imi doream f tare sa cistige ea.
Asa ca la sfirsitul galei eram fericita, chiar daca nu votasem la toate sectiunile in conformitate cu cistigatorii.

4274

marti dupa craciun, ultima parte

asta e ultima postare din seria reactiilor de la avanpremiera marti dupa craciun.
de data aceasta doua colege de breasla, cu care am lucrat la tabu si sper sa mai lucrez

Marţi, după Crăciun e un film foarte masculin pe care şi femeile îl vor iubi. Masculin nu pentru că un bărbat îşi înşeală soţia sau pentru că soţia este cea părăsită şi nu ea are un amant. Ci pentru că acest triunghi amoros are un fel masculin, superb, de a-şi trăi dramele. Fără zeci de pachete de şerveţele consumate, fără râuri de lacrimi, fără ţipete, fără voce. În tăcere, mocnit, orgolios, cu îndoieli, poate şi regrete, dar fără întoarceri în urmă.

Şi fără parti pris-uri până la urmă şi pentru că în seara de Crăciun, şi tatăl, şi mama, aşa cioburi cum sunt, complotează împreună cu restul familiei ca iluzia existenţei lui Moş Crăciun să mai dureze. Măcar o iarnă. Măcar pentru Mara. Oricum o aşteaptă un an greu după divorţul părinţilor.

Mihaela Iancu pt liternet. Intregul text aici

*

S-a tot spus că “Marţi, după Crăciun” e pentru oricine s-a despărţit vreodată. Nu ştiu dacă Radu Muntean, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu s-au gândit vreo clipă cât de greu de digerat va fi acest film pentru oamenii ai căror părinţi s-au despărţit. Ştiu doar că aseară am avut un dublu nod în gât: pentru că am fost la un moment dat în rolul lui Paul Hanganu(Mimi Brănescu), aşa că am cam spus replicile alea pe care unii le-au considerat “ridicole”; şi pentru că am fost în rolul Marei aşa că mă întrista ce se întâmpla în jurul ei, fără că ea să bănuiască.

Ana Maria Ciobanu pentru blogul ei

*
sunt doua texte in care ma regasesc prin detalii: eu am iubit-o pe Mirela Oprisor pentru gestul de a-l mingiia pe Mimi/Paul cu talpa piciorului (vedeti textul Mihaelei) si, da, am si eu experienta mea care seamana cu filmul asta (vedeti textul Anei)

de miine filmul e in cinematografe.

960

Marti, dupa Craciun – avanpremiera Tabu, part 3

inca o opinie de spectator blogger de la vizionarea de aseara de la Marti dupa Craciun
Anne Marie Chelariu e studenta la jurnalism si avem in plan sa lucram impreuna la un story. blogul ei e aici

iata filmul vzt din perspectiva ei

Iar m-am dus la un film fără să ştiu ce m-aşteaptă. M-am dus la un film parcă doar cu mine şi cu temerea mea care se juca de-a cinema-ul în faţa nu numai a ochilor mei, ci a întregii săli. Radu Muntean s-a hotărât să-mi joace frica, paranoia, drobul de sare. Şi a făcut-o al naibii de bine, până mi-a stat inima în gât şi mi-am frecat muşchii feţei a pagubă. Phii, cum e faza asta!
Prima confirmare de care m-am agăţat când a ajuns echipa în faţa noastră: Spuneţi-mi că voi aveţi familii fericite, vă rog! (mai ales că Maria Popistaşu e însărcinată). M-am dus la un film foarte bun din toate punctele de vedere. M-am dus la un film care nu m-a relaxat, care nu m-a făcut să râd decât prin calitatea replicilor şi plăcerea de-a fi contrariat atunci când îţi permite un regizor să-ţi bagi nasul în drama altora. M-am dus la un film românesc: substanţă, joc actoricesc excelent, scenariu foarte bun, naturaleţe şi un „Trebuie să mă gândesc mai bine la ceea ce tocmai mi s-a întâmplat”. Pentru că Marţi, după Crăciun ŢI SE ÎNTÂMPLĂ.

Anne Marie Chelariu

1105

avanpremiera Tabu- Marti dupa Craciun, part 2

inca o parere despre Marti dupa Craciun, de data aceasta de la Claudia Tocila, o simpatica bloggerita care a scris pentru blogul meu de data asta:)

Marti, după Crăciun

… e ziua în care Paul îşi va schimba viața. Sau va renunța la cea cu care s-a obișnuit.

Paul este un om de vârstă mijlocie căruia “I se întâmplă” să se îndrăgostească de Raluca, o dentistă de 27 de ani. Totul apare a fi absolut firesc până când apare în cadrul următor soția și fetița lui
Paul. Povestea se complică progresiv atingând un moment de maximă tensiune când cele două femei se cunosc la cabinetul stomatologic. De aici lucrurile se complică, iar stresul sărbătorilor și măruntele probleme apărute în viața de zi cu zi, îl fac pe bărbat să mărturisească soției adevărul despre amantă.

Povestea este a fiecărui bărbat și a fiecărei femei care au trecut, au auzit sau au sprijinit pe alții într-o astfel de experiență. E un film incomod care nu își propune să fie pe placul tuturor, asa cum a spus
și regizorul Radu Muntean. Mi s-a părut un film zguduitor, indiferent de ce parte ai fi privit. Scena mărturisirii este puțin încărcată de clișee, care există într-o astfel de situație. “Nu vreau să-ţi fac
rău” a smuls câteva hohote de râs în sală ceea ce mi s-a părut ciudat și puțin înfricoșător, gândindu-mă câți dintre noi nu mai cred că și cel de lângă noi, cel care ne rănește, poate se simte la fel de rănit.

*
in termeni de eficienta on line pt client (casa de filme), cred ca e mai bine sa nu merg la avanpremiere pt ca dupa aceea postez opiniile spectatorilor pe blog. :)

1160

tiff2010 – Marti, dupa Craciun

Marti, dupa Craciun e o bucurie de film. curat, fin, rafinat. mi-nu-nat.

cu o actrita care te lasa fara suflare, Mirela Oprisor, si un barbat adulterin (Mimi Branescu) interpretat cu nuante atit de fine, incit il compatimesti pentru necazul in care se afla: trebuie sa aleaga intre nevasta si amanta.
(btw, si in “real life”, Mirela si Mimi sunt casatoriti si au o fetita)

in seara asta am decis ca imi fac tricou cu Mimi Branescu, asta pentru ca vin si dupa experienta Festivalul de teatru de la sibiu unde am vazut o piesa scrisa de el (acasa la tata).

dupa Boogie si Marti, dupa Craciun, sper ca Radu Muntean sa mai faca un film despre cuplu – poate dintr-o perspectiva feminina – ca sa avem o trilogie romaneasca demna de studiat la scoli.

*
altfel, dupa o zi in care i-am vazut de doua ori pe scena pe Razvan Radulescu si Tudor Lucaciu – la premierele de la Felicia, inainte de toate si Marti, dupa Craciun, dar si dupa fina trimitere la un film al lui Corneliu Porumboiu in “Marti, dupa Craciun”, am plecat acasa cu gindul ca e o gasca simpatica generatia asta de cineasti romani.

generatie cu care, norocul meu, am aceeasi virsta, asa ca le-am vazut tuturor munca inca de la filmele din facultate. (azi mi-am amintit de filmul lui Lucaciu cu alergarea prin lanul de griu, o secventa f lunga trasa cu camera din mina care – la vremea aia -m-a facut sa ma gindesc “cum naiba nu oboseste omu’ asta cu camera alergind atit” :) )

*
si-am mai avut sentimentul – dupa Aurora, Buna, cine esti?, Kapitalism, Dacia, o poveste…, Portretul luptatorului… si cele doua filme mentionate mai sus – ca incepem sa ne comportam ca o industrie adevarata de film: avem pelicule pentru toate categoriile de public. Pelicule lucrate foarte bine.

*
mai vad si miine alte filme romanesti.

la tiff 2010, Ursus este sustinatorul filmului romanesc

1529

cannes 2010 – those romanians…

“Romanians can’t make a bad film. It’s, like, illegal in their country. Or at least not in their DNA.”

*
stiu romania se prabuseste, dar macar sa ne scufundam zimbind ca – uite – unul de-al nostru ridica usor capul din noroi si straluceste.
filmul lui radu muntean – marti, dupa craciun – a fost vizionat astazi la cannes si cronicarii straini au inceput sa scrie. de foarte bine.

*

This year the streak continues — and perhaps gets even stronger — with “Tuesday, After Christmas,” an infidelity drama from a director named Radu Muntean who’s been here several times before. We caught his new movie, in the festival’s Un Certain Regard section, at its Thursday press screening and were close to blown away. Muntean’s movie is a remarkable, pitch-perfect work, as convincing and affecting a portrayal of the subtleties of modern life and marriage as you’ll find on the screen.
(…)
No U.S. distributor has yet bought this movie (or the other, equally promising Romanian film here, “Aurora,” from the same director as “Mr. Lazarescu”). While “Tuesday, After Christmas’ ” subject manner and style are eminently accessible to an American audience (it helps that, unlike a lot of the new Romanian cinema, this one is set not in the 1980s Communist period but the modern one, in a decidedly middle-class milieu; Romanian film characters have moved up in the world), we fear that the rocky commercial market for these kinds of dramas will scare off buyers. It won’t matter. The Romanians will keep making great movies, whether or not we turn out to see them.

— Steven Zeitchik – Los Angeles Times, reporting from Cannes, France

.

1201
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!