Tag : matrix

MelGibsonBraveheart1FOTO: mari actori fata in fata cu rolurile care-i urmaresc in viata

FOTO: mari actori fata in fata cu rolurile care-i urmaresc in viata

ca si in muzica, si in film  actorii se intilnesc cu cite un HIT, un rol care-i urmareste in viata indiferent de orice altceva ar munci.

banuiesc ca e o parte de bucurie dar si de incruntare in intilnirea fata in fata cu rolul respectiv peste ani, pentru ca dupa reperele actorului sigur exista si alte prestatii actoricesti mai bune in munca lui, dar nu poate nega rolul care l-a facut celebru.

iata citiva actori foarte mari la reintilnirea cu rolurile care-i urmaresc prin viata, intr-un proiect fotografic pentru revista Empire.

Arnold Schwarzenegger – Terminator

 

Laurence Fishborne – Matrix

Daniel Radcliffe, Emma Watson si Rupert Grint – HarryPotter

Ben Stiller -Zoolander

 

Anthony Hopkins si Jodie Foster – Silence of the Lambs

Clint Eastwood si MorganFreeman – Unforgiven

4644
wachowskio lectie despre sa nu te dai batut(a)

o lectie despre sa nu te dai batut(a)

ii stiti pe fratii Wachowski, cei care au schimbat cinematografia cu Matrix. ati crede ca le e usor si ca pot avea orice pe lumea asta pentru proiectele lor.

data viitoare cind credeti ca nu va iese ceva pentru ca voi sunteti cei mai ghinionisti din lume, pentru ca sunteti mici si necunoscuti, amintiti-va ceea ce veti citi mai jos.

si dupa ce cititi, duceti-va sa vedeti filmul pentru care au muncit atit, Cloud Atlas.

ceea ce veti citi mai jos e o lectie buna despre daca ai incredere in ceea ce faci, daca faci cu pasiune si inteligenta , ai sa gasesti o cale sa-ti duci visul la capat. pentru ca nimanui nu-i e usor, doar ca unii persevereaza mai mult decit altii.

AVC: You spent years trying to get Cloud Atlas funded, while working on other projects. How do you maintain excitement for one project over such a long period, especially while working on other films?

AW: Well it’s extremely difficult.

LW: There’s three of us. That helps.

AW: We’re a collective. Whenever somebody’s down—or in this case, often two people were down, and the third always seemed to yell at us to keep going, “Get on your feet!” Sometimes we would all be down. There was this one period where we ended up saying, “Okay, this probably isn’t going to happen. But why don’t we read the script one more time. If there is any doubt in our minds, we’ll let it go.” And we all separately read the script, and we all separately had this elation from reading, and we were like, “Okay, we ought to give this one more chance.”

LW: The more we worked on it, the more intensely we loved it. To the point where there was this feeling, even after three years, that no matter what happened, somehow we were going to get this movie made. There would be huge, depressing setbacks and challenges where [financial backers] would say, “I’m in,” and then a month later, they would go, “I’m out.” And we’d say, “You can’t, we have a contract,” and they would say, “Sue us.” I mean, like, that kind of collapse.

AW: And this happened all the way up until the moment the actors were supposed to fly out to Berlin to start costuming.

LW: We were supposed to deposit money in their accounts, and we didn’t have it, because the bank wouldn’t close the loan, because suddenly we had—

AW: We had a financing gap with one of our investors, I think in Spain. Like, they went bankrupt. So we ended up putting our own money in.

LW: We had to put the houses up to bridge the gap. And we didn’t even—it wasn’t even a long discussion. It was instantaneous. We were going to make the movie. It was too close, it was too important, and really, we were too much in love with it. We would do anything for this movie.

AVC: What percentage of the budget did you end up having to put up yourself?

LW: Well, we waived all our fees—

AW: It’s complicated, because we have our companies that have put money into it, and then we also had to put money in personally.

LW: All over, we’re probably well over 10 percent of the budget.

AW: Close to 7 million bucks or something like that.

AVC: Did you have similar problems with the actors, as the financing years went on, where people agreed to be in it and then dropped out?

LW: Well, there were some actors who were a little terrified of the material and the idea of playing six parts. And a couple people chickened out. But in general, the actors who were committed were as ferociously and fearlessly committed as we were. They flew—even though their agents called them and said, “They don’t have the money, the money’s not closed”—

AW: Advising them not to fly, not to get on the plane—

LW: Every single time, Tom Hanks was the first who said, “I’m getting on the plane.” And then once he said he was getting on the plane, basically everyone said, “Well, Tom’s on the plane, we’re on the plane.” And so everyone flew [to Berlin to begin the film]. It was like this giant leap of faith. From all over the globe.

intregul interviu aici

2041
cloud-atlas-670despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

De vineri intra pe ecrane Atlasul Norilor, un film despre care vom vorbi multa vreme: e scris si produs de fratii Wachowski – cei care au facut Matrix si e regizat impreuna cu domnul care a facut Run Lola Run,Tom Tykwer.

fiecare dintre cei trei a revolutionat lumea filmului cu limbajul sau cinematografic. pun pariu ca si de data aceasta ne vom uita de mai multe ori la film ca sa despicam firul in patru si sa parem destepti.

stiu cel putin 2 carti care au analizat matematic, filosofic si din perspectiva limbajului cinematografic Matrix ( pe una am si cumparat-o la vremea lansarii ei, dupa primul episod care a fost si cel mai bun din serie, dupa gustul meu)

mi-ar placea ca inainte de a merge sa vedeti filmul sa cititi un spectaculos story din NewYorker despre fratii Wachowski si munca lor la acest proiect. spun spectaculos, nu pentru ca are informatii scandaloase de tabloid, ci pentru ca intra cu decenta in intimitatea acestor doi oameni geniali ( unul dintre frati si-a schimbat sexul de la primul Matrix incoace, din Larry acum e Lana) si va arata viata lor, dar si cum au facut acest film.

unul dintre fragmentele mele preferate e cel care se refera la cit de greu a fost sa gaseasca o structura pentru film. intregul text aici

 

The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said.

The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters.

They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.

sper sa nu am treaba vineri dimineata ca sa pot fi printre primii spectatori.

1613
fl-cloud-atlas_510x383The Wachowskis (Matrix) are back!

The Wachowskis (Matrix) are back!

Fratii Wachowski – care au revolutionat cinema-ul cu Matrix – se intorc pe ecrane cu o adaptare dupa cartea “Cloud Atlas”. (Ii au in distributie pe Tom Hanks , Halle Berry, Susan Sarandon, Jim Broadbent, Hugh Grant, Hugo Weavin) Ca sa promoveze filmul, The New Yorker face un profil al celor doi frati – trecind de la ideea cartii si transformarea ei in scenariu, pe la schimbarea de sex a lui Larry – acum Lana, unul dintre frati, si mergind usor usor prin toata viata lor.

O demonstratie minunata de jurnalism. textul integral e aici, mai jos trei fragmente ca sa va conving sa cititi tot articolul care e lung:)

****

***

The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said. The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters. They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.

***

Perhaps not coincidentally, Lana’s gender consciousness started to emerge at around the same time. In third grade, Larry transferred to a Catholic school, where boys and girls wore different uniforms and stood in separate lines before class. “I have a formative memory of walking through the girls’ line and hesitating, knowing that my clothes didn’t match,” Lana told me. “But as I continued on I felt I did not belong in the other line, so I just stopped in between them. I stood for a long moment with everyone staring at me, including the nun. She told me to get in line. I was stuck—I couldn’t move. I think some unconscious part of me figured I was exactly where I belonged: betwixt.” Larry was often bullied for his betwixtness. “As a result, I hid and found tremendous solace in books, vastly preferring imagined worlds to this world,” Lana said.

***

The blockbuster-film producer Dino De Laurentiis optioned the Wachowskis’ next screenplay, “Assassins,” while they were renovating their parents’ house. De Laurentiis entertained them with champagne and lascivious stories about beautiful actresses, and then sold the script to Warner Bros. for five times what he’d paid. According to Lana, substantial revisions by a hired writer removed “all the subtext, the visual metaphors . . . the idea that within our world there are moral pocket universes that operate differently.” When the movie was made, in 1995 (directed by Richard Donner, of “Lethal Weapon” fame, and starring Sylvester Stallone, Antonio Banderas, and Julianne Moore), the Wachowskis tried to get their names taken off the credits but failed. Still, the script earned them a deal with Warner Bros. They finished the work on their parents’ house, quit construction, and became full-time filmmakers

***
Filmul “Cloud Atlas” are premiera mondiala peste citeva zile la festivalul de film de la toronto si intra in cinematografele din toata lumea pe 26 octombrie

1352
invitatie_BBDO_The_Next_20_Years (2)Content in era digitala

Content in era digitala

iata prezentarea mea pentru seminarul “Graffiti BBDO: the next 20 years” –  pentru sectiunea “content in the digital world”

*

Nu stiu pe ce suport veti citi presa peste 5 ani sau peste 10, daca va fi tableta, ziar electronic, telefon, televizor  sau cine stie ce device neinventat inca, dar stiu ca oricare ar fi suportul,  ceea ce veti citi trebuie sa va atraga atentia, sa fie consistent si condensat ca informatie si sa va transmita emotii si senzatii.

Steve Jobs spunea intr-unul din celebrele sale discursuri ca Tehnologia de una singura nu e de ajuns.

*

M-am gindit sa va vorbesc despre Shakespeare.

E unul dintre cei mai faimosi producatori de content si a reusit performanta sa fie cross media: e pe toate suporturile posibile, are declinari in print, cinema, muzica, merchandise. Cum a rezistat din 1600 in fata tuturor inovatiilor tehnologice?

Pentru ca are un content bun. Sunt critici care spun ca opera lui e scrisa pe mai multe nivele, ca sunt cel putin 7 grade de intelegere a textului lui.

E usor sa tragem concluzia ca putem avea un viitor daca livram un content bun. Doar ca… la fel ca si la shakespeare avem o problema cu limbajul. Jurnalistii de astazi, producatorii de content de astazi, incep sa aiba un limbaj invechit.

Un jurnalist de 35 de ani care are deja experienta profesionala si de viata si poate realiza articole de perspectiva are o mare problema. In 2-3 ani limba pe care el o va vorbi va fi precum engleza veche a lui shakespeare.

Ca sa intelegi asta, sa ne gindim putin cum s-a schimbat modalitatea de asimilare si de receptare a unui mesaj in ultimii 10 ani.

*

Cercetarea pe orizontala vs cercetarea pe verticala

Generatia mea si-a facut lectiile mergind la biblioteci, cautind din aproape in aproape, din carte in carte ceva care i-ar fi de ajutor. Era o cercetare pe orizontala. Generatia de astazi isi face lectiile cu google. Stie unde vrea sa ajunga, incepe cercetarea cu o tastare si isi rafineaza search-ul pas cu pas in timp ce I se afiseaza rezultatele. E o cercetare pe verticala.

Avem deci 2 modalitati diferite de gindire, una dintre ele influentata serios de cum functioneaza internetul.

Dar exista si receptii emotionale specifice internetului?

*

Emotii pe net

Ei bine, cercetatori de la Cambridge au facut un experiment cu grupuri de 35+ ani   si – 25 ani, care conversau via chat , messenger, skype. Au constatat ca 8 din 10 in cazul grupului tinar au simtit cind cei cu care vorbeau erau suparati, aveau probleme, doar din felul in care prietenii lor tastau cuvintele, viteza cu care raspundeau, modul in care isi formulau raspunsurile… in timp ce doar 4 din 10 simteau acelasi lucru la grupul adult.

Exista deci o premisa ca tineri pot simti si recepta diferit nu doar informatia ci si emotiile, iar asta ar trebui sa-i precupe foarte mult pe jurnalisti sau producatorii de content.

*

Medium is the Message

In anii 60, un filosof canadian Marshal McLuhan (prima persoana care a vorbit de posibilia existenta a unui world wide web)  intuia ceea ce se va intimpla cu lumea informatiei, descriind cam ce va fi internetul intr-o lucrare stiintifica care se numea Medium is the message. Teoria lui spunea ca orice suport producator de mesaj e pina la urma  extensie a corpului uman si ca mediul prin care transmitem e de fapt mesajul. Dar cind a lansat teoria, McLuhan a avut un typo in titlul lucrarii; cind a venit de la tipografie scria Medium is the massage, ceea ce de fapt a anticipat involuntar evolutia presei odata cu aparitia internetului.

*

Media is the massage

Astazi presa (si din ce in cemai mult in anii care vor veni) trebuie sa fie ca un masaj pentru consumatori: sa-i transmita senzatii, sa-l atinga cu ceea ce-i transmite, sa-i acorde toata atentia si  sa-l chinuie daca e vorba de catharsis, dar,  la sfirsit, sa-l lase sa plece fericit. Doar ca masajul acesta implica atingerea directa a consumatorului si asta are si revers: consumatorul te poate atinge pe tine, producator de stire; poate comenta ce faci, devine uneori violent pentru ca are sentimentul ca ii apartii (din cauza apropierii tot mai mari).

Asa ca astazi avem in redactii un jurnalist care se simte agresat, dar nu stie de la ce i se trage   (da cel mai adesea vina pe presiunile la care e supus: are tot mai mult de scris, tot mai multi intervin asupra muncii lui).

Si in cele mai multe cazuri nici managerii nu stiu de unde sunt problemele adevarate.

*

Managerul Stefan cel Mare

Jurnalistul nu livreaza pentru online ceva care sa faca trafic pentru ca nu a constientizat inca nevoia unui alt limbaj, cu receptie pe verticala si nici functia pe care trebuie sa o aiba textul pe care-l scrie. El trebuie sa fie o sursa pentru alte stiri, trebuie sa fie structurat si indexat ca o baza de date, dar sa transmita emotii si “sa faca masaj”.

Jurnalistul vede ca stirea lui e inteleasa ( si pe shakespeare in engleza veche il intelegem), dar nu stie ca informatia lui e greoaie, n-are ritm si foloseste arhaisme in raport cu era 2.0.

Managerul vede ca nu are trafic si, pentru ca vrea succes ACUM, alege calea cea mai facila: “vezi aici desuurile lui x” – stirea tabloid. Dar, de fapt si el e in aceeasi situatie cu jurnalistul, nu stie ca limba pe care o vorbesc ei nu e pentru lumea de astazi.

E ca si cum, el – managerul- ar fi inlocuit de Stefan cel Mare. ( e vecin de istorie cu Shakespeare, de asta l-am ales drept exemplu)

Stefan cel Mare a fost un conducator bun pentru vremea lui, a stiut sa manipuleze/motiveze multimile (vezi bisericile din Moldova), dar daca ar fi adus astazi la conducerea unei tari ar fi hilar. Pentru ca n-are ritmul zilelor actuale, nu are cultura sociala actuala.

*

De fapt, si jurnalistul si managerul trebuie sa faca un pas inapoi si sa reinvete sa scrie pentru o alta receptare, pentru un alt stil de viata. Si putem invata cum sa procedam daca ne uitam la Shakespeare si la artistii care au fost fata in fata cu opera lui.

Pe vremea lui, revista (print- ul) se numea folio si era o culegere a tuturor operelor scrise trimestrial. Cartea asta, folio, avea doar 2-3 exemplare si era plimbata din mina in mina. Eu cred ca peste 10-15 ani, printul va ajunge la fel: va fi prezent pe piata doar in editii de lux, de colectie.

*

Dar cum spuneam la inceput, Shakespeare are contentul care a traversat toate suporturile media: a fost ecranizat si dramatizat de sute de ori, in limba veche sau modernizata, iar temele scrierilor sale au fost preluate si reinterpretate.

V-ati gindit vreodata ca Visul unei nopti de vara are legatura cu Matrix si cu Inception?

Ca tot ceea ce se intimpla important in aceste cazuri e in vis? Si ca de fapt tot ce avem in filmele despre care se spune ca au revolutionat noi generatii sunt reinterpretari ale unei singure teme in limbaje diferite? Visul ca posibilitate de a salva lumea.

*

Ca sa concluzionez, cred ca pentru anii care vin trebuie sa reinvatam sa scriem/vorbim/ producem content  intr-o alta limba. A internetului. Cred ca asta e cea mai importanta tendinta pe care trebuie sa o vada si sa o analizeze producatorii de content.

Pentru ca daca nu invatam baza, nu putem evolua; e ca si cum am construi castele de nisip, ne prabusim la fiecare zguduire si dam vina pe conditiile meteorologice, nu pe faptul ca nu ne-am construit o fundatie solida.

Fata de Shakepeare acum e un mare avantaj; interactivitatea, putem face teste si corecta rapid.

*

Generatia google

Si daca vi se pare ca lucrurl acesta e doar pentru jurnalisti si nu si pentru dvs care aveti in grija produse sau companii, ginditi-va citi bani ati investit pentru logo-ul  companiei dvs: caractere speciale, culori speciale, creatie etc.

Si imaginati-va cum un tinar incearca sa afle cine sunteti: deschide computerul, intra pe google si tasteaza numele companiei; fara caractere speciale, fara culori, fara nimik din ceea ce ati investit pentru logo.

Tot ce va sti el va fi contentul pe care-l puneti in spatele acestui logo. Iar pentru asta va trebui sa aveti conturi pe reletele sociale si sa scrieti pe limba lui. Nu in engleza veche a lui Shakespeare.

**

Daca astazi as fi manager intr-un trust media, acesta ar fi primul lucru in care as investi: trainguri in care jurnalistii sa invete sa scrie pentru o alta era (digitala); si-as crea un departament care sa experimenteze cu fiecare sectie in parte: programator si jurnalist coordonator, plus  -pentru fiecare experiment – un jurnalist dintr-o sectie.

Si-as cauta o cale noua de a expune informatia pentru fiecare domeniu in parte folosindu-ma de toate mijloacele de programare pe care le ofera internetul. As testa reactiile si-as fi primul care as invata limba noii generatii de consumatori media.

Altfel, in 2-3 ani vom fi pierdut toti consumatorii de presa si vom fi dat vina pe orice altceva (gustul publicului, educatia lui, costurile mari de productie etc) in loc sa fim onesti si sa recunoastem ca nu mai vorbim de ceva vreme o limba pe care sa o inteleaga.

13 oct 2011

2837
rene_magritte0011-300x219zimbet- magritte

zimbet- magritte


google mi-a fct dimineata frumu.
are un magritte ca ilustratie.

habar n-aveam ca s-a nascut pe 21nov. ziua in care s-au nascut si nepotul meu, si gabi (sotia lui mihai morar) si alex abagiu.

(la multi ani, tuturor)
*
in citeva secunde, in fata fotografiei aleia de la google, mi-am adus aminte de joan miro (radu sa traiasca pt ca baga pictorii cu forta pe gitul prietenilor), de venetia si guggenheim, d filmul cu brosnan si rene russo- thomas crown affair, d matrix, de un show fashion si de pictura asta care e mai sus.

the lovers.

2538
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!