Tag : Ohad Naharin

Ohad-Naharin- foto Dragos-Dumitru webSIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

SIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

La editia 2017 a festivalului de teatru de la Sibiu unul dintre invitatii speciali a fost Ohad Naharin, geniul creativ  din spatele uneia dintre cele mai mari companii de dans din lume, Batsheva Dance Company (Israel).

Programul gandit in jurul lui Ohad (un workshop, doua reprezentatii ale unuia dintre spectacolele sale manifest, Naharin”s Virus, o conferinta si proiectia filmului Mr Gaga care vorbeste despre viata sa) a fost o celebrare bine gandita a acestei vizite extrem de importante pentru ceea ce inseamna festivalul, dar si Naharin la nivelul mondial al dansului.

Vedeta mai mare (din punctul de vedere al notorietatii, nu neaparat al talentului), Mikhail Baryshnikov spunea despre trupa lui Naharin ca ”n-a mai vazut niciodata o asemenea combinatie de frumutete, energie si tehnica.” (e un citat care apare chiar pe genericul filmului despre viata lui Ohad, Mr Gaga).

Chiar si prezenta simultana a acestor doi mari dansatori la Sibiu a fost un privilegiu pentru spectatori si o incredibila carte de vizita pentru festival.

*

Folosesc insa acest prilej pentru a va spune povestea acestui om care a inceput sa danseze la 22 de ani, a fost acceptat la marile scoli de dans din lume, a inventat un limbaj nou in dans – Gaga – si crede , ba chiar are si exemple, ca dansul poate sa vindece.

A descoperit regulile de la baza limbajului lui cand, dupa un spectacol la care parea s-a accidentat la un picior, a ramas paralizat. A fost operat la coloana vertebrala si, cand a inceput recuperarea, a devenit constient de fortele pe care corpul lui trebuie sa le opuna fortei gravitatiei ca sa genereze miscarea.

Si, ca o metafora frumoasa, baza stabilirii exacte a fiecarei forte de opunere e prin ”let it go”, prin relaxarea totala a muschilor si mintii pentru a stabili mai intai viteza de cadere si a intelege cum o poti contracara, folosind-o.

Astazi, la mai bine de 20 de ani de la primele constientizari ale noului limbaj, descoperirea lui e folosita in recuperarea oamenilor cu dizabilitati motrice, dar si de catre dansatori amatori sau profesionisti. Aceleasi principii au fost folosite de Naharin in recuperarea tatalui sau dupa ce acesta a suferit doua atacuri cerebrale.

*

Naharin spune ca intre un alergator olimpic si un om care nu a facut niciodata sport sunt mai multe asemanari decat deosebiri: amandoi pot sa alerge, doar ca sportivul o face mai repede si mai sustinut. La fel e si cu dansul, si cu sariturile… Gaga Mouvement e despre a descoperi si elibera tensiunile din corp pentru a face miscari relaxate si fluide. Tensiuni care vin din propriile blocaje emotionale sau limitari fizice. Gaga mouvement da o sansa fiecaruia de a se exprima prin dans, eliberat de orice judecata si constrangere.

De altfel, in salile de repetitii – sau workshopuri pentru amatori – nu exista oglinzi.

Naharin spune ca ”daca am fi fost pe pamant ca sa ne putem privi tot timpul, am fi avut ochi in degete” si ca ”lumea nu trebuie judecata si privita printr-o oglinda, ci simtita cu tot ce avem, inclusiv privirea”. 

*

”The more you let go of everything in your body all at once, the softness of your flesh will protect you.”

Odah Naharin a trait in Kibutz in saracie, alaturi de sora si fratele sau, dar si de mama dansatoare si tatal actor, specializat in terapii prin psihodrama. Cand era mic a cantat si dansat pentru soldatii care se luptau in Palestina si, mai tarziu, a pus in spectacolele sale durerea pe care o simte legat de acest conflict politic.

A ajuns sa danseze (la 22 ani!, dupa ce terminase stagiul militar) pentru ca mama lui s-a dus la Batsheva – cea mai mare companie de dans din Israel – si le-a spus ca fiul ei e foarte talentat, asa ca ii roaga sa-l primeasca la o auditie. Era talentant, avea un corp ca al unui soldat bine antrenat, dar si o muzicalitate speciala. L-au primit imediat, au inceput sa-l scoleasca iar cand celebra dansatoare americana Martha Graham a venit in Tel Aviv si l-a vazut cat e de spectaculos, l-a luat in spectacolul ei.

De aici n-a mai fost decat un pas sa fie convins sa mearga la New York ca sa dea admitere la School of American Ballet dar si la Julliard si sa fie acceptat in clase in care dansau mari balerini ai vremii. Mai tarziu a recunoscut ca nu avea deloc educatia clasica, dar ca se uita la colegii lui si… ii imita. Asa ii ieseau dansurile.

A dat de greu cand l-a remarcat si Maurice Bejart care l-a invitat in compania lui. Naharin spune astazi ca nu intelege cum nu a innebunit in cele 12 saptamani de munca pentru ca nu ii ieseau miscarile pe care i le cerea Bejart.

S-a indragostit de prim balerina de la Alvin Ailey Company, Mari Kajiwara, care a renuntat la cariera ei spectaculoasa si s–a mutat cu Naharin in Israel unde el a primit directia artistica de la Batsheva. Mari a dansat sub coregrafiile lui, i-a fost alaturi cand – la inceputul directoratului la Batsheva – n-avea mai mult de 10 spectatori in sala, dar si cand spectacolul conceput de el pentru ziua nationala a Israelului in 1996 a fost cenzurat din considerente religioase (un cantec israelian pentru copii fusese transformat in manifest, iar dansatorii erau in lenjerie intima). Sute de mii se oameni au iesit in strada atunci sa-l sustina.

Mira a murit in 2001, la 50 de ani, de cancer, iar Naharin a pus durerea lui intr-un spectacol care se numeste Last Work si a declarat:

”To mourn a big loss and to dance—they don’t contradict each other. It’s like they live in the same space. I really believe in the power of dance to heal.”

mari kajiwara ohad (Mira si Ohad)

Astazi Ohad Naharin are 65 ani, e tatal unei fetite de 7 ani si continua sa danseze cu o mobilitate care ii intimideaza pe dansatorii sai, chiar daca il vad la lucru doar la repetitii.

Are  un centru care antreneaza persoane care nu au nicio legatura cu dansul si traineri care fac terapie prin Gaga in toata lumea, iar de la momentul sosirii sale in Israel (anii 90) a creat peste 40 de spectacole exclusiv pentru Batsheva Dance Company.

Acolo a format un sistem in doua etape pentru a fi acceptat in trupa  – juniorii care petrec 3-4 ani invatand Gaga Mouvement (Batsheva Ensemble- 14 dansatori si 4 stagiari) si veteranii Batsheva Dance company (18 dansatori). Anual compania Batsheva – cu ambele trupe – are peste 230 de spectacole in toata lumea, iar la auditiile pentru Batsheva Ensemble participa 3-400 de dansatori in fiecare an).

La Sibiu a fost prezenta Batsheva Ensemble cu un spectacol creat de Naharin in 2001, Naharin s Virus.

*

Tot la  Sibiu, Ohad Naharin a primit o stea pe Aleea Celebritatilor (drumul care uneste cele doua teatre mari din Sibiu – Radu Stanca si Sala Thalia, prin cetate, o frumoasa metafora despre calatoriile vedetelor mari prin FITS), asa ca vizita lui va ramane cumva in mintea localnicilor si iubitorilor de dans din Romania.

La conferinta pe care a sustinut-o in Sibiu Ohad Naharin a spus ca tot ceea ce a invatat mai bun pentru el in acesti ani a fost ”iubirea”.

ohad naharin fiica

Cand oamenii descopera ca a darui iubire e mult mai puternic si aduce o mai mare rasplata emotionala decat sa stai si sa astepti sa fii iubit, viata lor devine mult mai frumoasa. Eu nu vreau sa fiu iubit. Vreau sa fiu inteles. Si sa iubesc si sa daruiesc eu.  Ohad Naharin, Sibiu 2017

Puteti citi despre tehnicile Gaga si limbajul inventat de Ohad Naharin, precum si cum arata lectiile de initiere, aici.

Sper din tot sufletul ca unui din trainerii lui Naharin sa tina candva un asemenea seminar si la Bucuresti.

P.S. Am avut privilegiul ca la Sibiu sa locuiesc in acelasi hotel cu Ohad Naharin si sa ma intalnesc cateva zile cu domnia sa la micul dejun. L-am privit de la distanta cu mersul drept si hainele soldatesti de care nu se desparte niciodata, i-am auzit glumele cu dansatorii care voiau sa viziteze diverse locuri prin imprejurimi, iar dupa doua dimineti am schimbat zambete familiare. M-am gandit tot timpul ca e un om atat de introvertit incat nu merita agresat cu dorinta mea de a vorbi cu dansul.

*

M-am aflat la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener si sustinator al FITS de 9 ani, dar si un sustinator al teatrului romanesc, cu participari consistente la dezvoltarea Teatrului Act, TIFF, Festivalul de teatru Undercloud.

Bazavan 

 

4145
decadancein spatele lui ‘ce frumos a fost’: Deca Dance

in spatele lui ‘ce frumos a fost’: Deca Dance

ca in fiecare an la FITS imi stresez prietenii sa vada cite un anume spectacol. cel mai des de dans.

anul acesta spectacolul care a fost la obligatoriu s-a numit Deca Dance si a fost aseara.

***

aseara am avut cel mai puternic senzatia ca nu poti sa-i spui cuiva despre un spectacol “ce frumos a fost” pentru ca el, oricit de educat ar fi, oricit de empatic ar fi, n-o sa inteleaga ce e in spatele lui “ce frumos a fost”.

mai ales atunci cind e o avalansa de emotii generate de conceptul artistic, dar si o uimire foarte mare datorata aptitudinilor tehnice ale celor de pe scena.

aseara, mi-am vazut prietenii dupa spectacol, la bere: le luceau ochii, aveau zimbete timpe pe fatza si spuneau “nu am mai vazut niciodata asa ceva”

Chinezu mi-a zis “n-am inteles nimic din poveste, dar cum au fost!!!! cit de buni erau si ce au facut pe scena, n-am mai vazut asa ceva” si mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase exemple pentru cum arta, daca ajunge la esenta, poate sa le umple sufletele tuturor – chiar daca nu inteleg rationamentul din spate.

si e un minunat exemplu despre cum fiecare umplem spatiul dintre cuvintele “ce frumos a fost” cu alte ginduri, alte vibratii si alte semnificatii, chiar daca efectul e acelasi: suntem bucurosi, fericiti.

*

ce au facut cei de la Batsheva Dance Company aseara a fost despre perfectiune si despre “pot dincolo de orice limita”, despre “feel pleasure in pain” si-au facut-o intr-un limbaj coregrafic (gaga movement) inventat de coregraful lor genial, Ohad Naharin.

la aplauze – care au durat mai bine de 5 minute si erau in urale si fluieraturi admirative – ma gindeam cit de frumos ar fi ca oamenii astia, cu show-ul lor sa poata sa faca un turneu prin mai multe orase din romania ca sa-i bucure pe tot mai multi. si de aici n-a mai fost decit un pas sa ma gindesc cum ar fi sa fie o saptamina de dans al companiilor israeliene, la bucuresti? (stiu, divin, dar cum facem sa fie?!)

erau in sala oameni care, sunt sigura, habar nu aveau care erau referintele unor secvente din show, de unde era inspiratia pentru altele, dar n-am vazut om care sa nu coboare scarile salii si sa nu aiba un zimbet super fericit pe chip.

*

cum nu cred in exprimarea “nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce a fost” (de asta suntem jurn alisti ca sa putem pune in cuvinte emotiile pe care le traim), as putea sa va descriu show-ul si sa va fac sa simtiti putin din el.

dar ar fi versiunea mea, cu reperele mele culturale si, mai mult ca niciodata, in show-ul asta a fost despre cum poate emotia sa ajunga la toti, indiferent de educatia lor si pregatirea lor in dans. sa ajungi la ei cu un mesaj care include muzica electronica, vivaldi si piese moderne.

stiu ca nu o sa fie acelasi impact, dar va rog tare uitati-va 3 minute la acest filmulet. nu e ca sa intelegeti ce a fost in show (n-aveti cum sa simtiti dintr-o inregistrare energia, forta, relaxarea in miscarile complicate ale incredibililor dansatori), e ca sa va doriti sa va intilniti macar o data in viata cu trupa asta de dans si cu munca coregrafului Ohad Naharin.

a fost un moment in spectacol in care dansatorii au coborit in sala, au luat 10 spectatori si au dansat cu ei pe scena. un moment despre “si tu poti face asta”, orice ar fi insemind “asta”.
spectatorii ramasi in sala aplaudau incredibil de tare, bucurosi ca unii de-ai lor ajunsesera (uimitor as spune) sa faca citeva miscari care semanau profesioniste (si asta se intimplase in 3 secunde), iar dansatorii profesionisti isi continuau sincroanele perfecte in ceva ce altfel ar fi parut haos.

si ma gindeam ca geniul lui Ohad Naharin si-a spus din nou cuvintul pentru ca inca de la inceputul spectacolului daduse cheia cu un voice over…

“ignore… ignore all… ignore all possible concepts & posibilities… ignore Beethoven…ignore all possible concepts & posibilities (…) just make it , babe. JUST MAKE IT.”

***
a fost atit de frumos incit chiar daca nu as mai vedea niciun alt spectacol bun in festival (desi stiu ca mai sunt citeva geniale) as spune ca e unul dintre cele mai bune FITS la care am fost vreodata.

***
povestile mele despre FITS 2014 va sunt oferite de Raiffeinsen Bank, unul dintre sponsorii festivalului. unul dintre sponsorii generosi care au investit si in sustinerea filmului (TIFF2014), dar si in sustinerea teatrului. colegul Cristian Manafu va arata festivalul din perspectiva lui, pe blogul sau.

4738

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!