Tag : people

sex & sexualitate

is it possible to fall in love with someone you have never met, someone you watch on tv?

nothing is easier than to desire people we don’t know. getting to know someone is generally a highly unromantic process, for it means discovering that other people are ultimately as inadequate and anxious as we are.

*

we don’t need beauty to make art. art is inspired precisely by the absence of beauty, the recollection and nostalgia for a beauty we do not clearly possess.

*
life is essentially a tragic business for all of us. Why? because all our loved ones will die and our children are mortal.

*

how terrible would it be if, in 100 years, people didn’t have relationships with each other, but with robots and computers?

one can fully imagine sex with machines, but somehow love with seems harder. why? because at the end of the day, we all are troubled with the question: does she/he really love me? or is she/he faking?
the robots just couldn’t reassure us enough, the robots could never quell our anxious narcissism.

*
it is recognised that to be good at sex requires practice, even thought. less common is the idea that love would require equall effort. in other words, it’s not just a feeling, it’s a discipline – an art.

*

do you think certain animals love each other?

it’s uncomfortably likely that yes, animals feel a lot more that we hope they might when we fry them up for supper. they probably are seduced by one another’s lively appearance.
they feel tenderly towards children, they are saddened bu death. they cry. what does that make of us? casual murderers of course.
***
interviu cu alain de botton in another magazine despre noua sexualitate.
domnul care a pus intrebarile acestea magice se numeste dan crowe.
***
alain de botton are carti traduse si in romaneste; eseuri de indragostit, despre farmecul lucrurilor plictisitoare, consolarile filozofiei si sex, shopping si-un roman.

1908

digital

“peste 50 de ani, nepotii nostri o sa se uite la memory stick-urile dvd-urile si cd-urile pe care am stocat fotografiile si se vor intreba: ce device imi trebuie ca sa pot sa vad astea? vor lua de inchiriat de la anticariat un adaptor pt usb sau pt cine stie ce. eu am floppy discuri de acum citiva ani si nu mai am ce sa fac cu ele.”

alexandru paul, azi intr-o conversatie despre fotografiile digitale vs cele pe film, care tiparite, se pot stoca in conditii bune pina la 100 d ani.

*

ii spuneam ca ce se intimpla astazi cu jurnalismul mutat pe net e echivalentul aparitiei digitalului in fotografie; pare mai accesibil pe termen scurt, ii se dilueaza calitatea la nivel massmarket (poate oricine sa -l faca), dar nu mai e “de pastrat”.

*

“ce se intimpla cu conturile virtuale ale celor care mor?” mi-a spus mimo astazi ca s- a intrebat cu karin acum ceva vreme.

*

aici un proiect f f f simpa cu gesturi intime ale oamenilor din mijloacele de transport in comun – “transported people”

1549

momentul meu cu domnul Stefan Iordache

acum citiva ani, la gruiu, la o petrecere aniversara in curte la fostul director radio 21. intr-o casa vis a vis de a lui Stefan Iordache; dinsul si sotia sa, Mihaela, la petrecere cu noi. gratare, salate, bautura oameni multi, veselie in curte. plus un pisoi mic mic negru care, de la un moment incolo, s-a asezat in bratele mele si n-a mai plecat de acolo.
cind ma jucam cu el pe o scara, a vnt dl Iordache si-a inceput sa-mi povesteasca unde a gasit pisica, cum trece din curtea lui in curtea asta. Si s-a asezat linga mine.
si-am povestit. mult.
urmatoarea imagine pe care o am in minte a fo cind ne-au strigat la masa: am vzt ca se facuse noapte. ne-au zis ca stam de multe ore de vorba si ca sa venim sa mincam. iar domnul Iordache s-a uitat la ceas si-a zis “4 ore, cum trece vremea”, cu vocea aceea absolut dementiala. habar n-aveam cum trecuse timpul.

*

m-au intrebat toti la masa ce am vorbit atit. si n-am stiut sa le spun, nu-mi aduceam aminte nimik. l-au intrebat si pe dinsul, a raspuns “povesti”.

dar tot ce am in minte e o senzatie de cald si de bine, cum se facuse seara, cum ca am fo intr-un loc calm. si “moliciune”, “catifelare” de la blana pisicii pe care o mingiiam amindoi.

*

Mr P mi-a spus ca atunci cind moare cineva de-al lor, englezii se aduna “to celebrate his/her life” si vorbesc toti de persoana respectiva, rid sau pling, isi aduc aminte de toate momentele misto, speciale din viata acelei persoane.

mi-a parut rau, tare tare tare rau, cind am auzit astazi ca a murit Stefan Iordache si asta e singurul fel pe care-l am in minte de a-l celebra.

era un om minunat.

1750

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!