Tag : povesti

carti simpa
16 years ago

Mike Sager – Old- … povestiri de Paste

Uneori Pastele imi miroase a batrinete, iar Craciunul a copilarie.

*

You live in your body everyday of your life. Things change slowly, inexorably, in increments too small to measure. You gain weight, you lose weight, your hair falls out. Your skin slackens, your voice thins, your bones become brittle, your ankles swell. Your prostate and a piece of your colon are removed. Your back bends with the weight of gravity and passing time. You wake up twice during the night to pee; once in a hile, you wet your pants. Crossing your legs has become a project that requires your hands; getting out of a chair has become a gymnastics routine; eating a bowl of soup has become a logistical feat. Whenever you go to the store, you can’ remember if you have coffee at home.
(…)

You ask people questions several times over. Sometimes, just as you‘re asking, you realize that you’ve already asked this same question, that you ‘ve already heard the answer. You go ahead and ask again anyway. It’s too embarrassing to do anything else.

(…)
All of this happens; everything changes. But the odd part is, you don’t really notice. You’re aware of it, sure, but somehow it doesn’t integrate. Deep down, to yourself, you are always just you, the same pair of eyes in the mirror, the same familiar voice inside your head still wondering, “when will I feel grown up?”

*
Cea mai frumoasa descriere a batrinetii. Un fragment din Old – profilul unui batrin de 92 de ani – scris de Mike Sager, pentru Esquire Sept 1998.

Articolul e in cartea Revenge of the Donut Boys: True Stories of Lust, Fame, Survival and Multiple Personality

Mi-am adus aminte de el vazind, pe strada, batrinii care pleaca la slujba de inviere.

1
1969
jurnalism
16 years ago

print sau on line?

Noi spunem “povesti”, am fost instruiti astfel, ca jurnalisti. Astazi, avem mai multe instrumente pentru a spune aceste “povesti”. Trebuie sa stim ce instrument este cel mai bun pentru fiecare poveste in parte, sau pentru momentul in care povestea se petrece.

Mario Garcia intr-un interviu f interesant pe hotnews despre viitorul presei scrise.

0
1166
carti simpa
16 years ago

sex, nebunie si povesti

Sex is hard to write about because you lose the universal and succumb to the particular. We all have our different favorites. Good sex is imposible to write about. Lawrence and Updike have given it their all, and the result is still uneasy and unsure. It may be that good sex is something fiction just can’t do – like dreams. Most of the sex in my novels is absolutely disastrous. Sex can be funny, but not very sexy.

Martin Amis

Do I think writing is a dangerous activity? Writing can be very bad for one’s mental health. It looks innocent enough from outside, but one a man or a woman is living every day in an imaginary world, it’s often difficult to separate your own reality from the imaginary reality you’re writing about.

Paul Auster

One of the things I learned from Virginia Woolf is that every day in everybody’s life contains just about everything we need to know about human life, more or less the way the single strand of DNA contains the blueprint for the entire organism. And I believe that if we look carefully enough at anybody, and look with enough compassion and discernment, and bring to that person a certain merciless clarity, we have a story by definition. I never think in terms of message. I don’t know anything my readers don’t know.

Michael Cunningham

*
Sunt trei declaratii dintr-o carte care aduna, pe teme, raspunsurile unor scriitori la problemele lor: ce le e greu sa (de)scrie, de unde se inspira (fura, in sensul bun) in structura, de la ce pornesc la drum cu o noua carte, cum reactioneaza la editari, cum fac fatza disperarii ca pe hirtie nu le iese ce au in cap etc etc.

Cartea se numeste Off The Page (writers talk about beginnings, endings and everything in between), precum o rubrica din Washigton Post in care Carol Burns intervieveaza on line (cu ajutorul cititorilor) pe unii dintre cei mai de succes scriitori.
Carol Burns e editorul acestei carti, citeva dintre interviurile ei din Washington Post on line, le gasiti aici.

*
Raspunsul lui Amis despre cit de greu e sa scrii despre sex mi-a adus aminte de o conversatie cu Gilbert Adair, domnul care printre altele a scris The Dreamers. Adair imi povestea cu multa pasiune ce greu este sa descrii dragostea pe care un barbat o are pentru un copil si sa pastrezi in personaj umanitatea. Vorbea despre tehnica de scris, despre unghiuri si sentimente, compara iubirea respectiva cu orice alta iubire. Era, pentru el, ultimul tabu ramas nedoborit in literatura erotica.

4
3824
personal
16 years ago

carti pentru copii

In librarii, standurile de carti pentru copii din categoria enciclopedii, “corpul uman”, “1001 intrebari importante” sunt de trei ori mai mari decit cele cu povesti.
Pare ca le bagam in cap stiinta cu forta (“ia-o si pe asta”, “ba citeste-o si pe asta”, “nu nu si asta e importanta”) si nu ii mai lasam sa viseze, sa-si imagineze istorii.

In schimb regretam cind apropiatii nu sunt interesati decit de informatia bruta, de efectul faptelor si nu de istoria lor, cind n-au rafinamentul observatiei lucrurilor din jurul lor.

Ne stricam la cap inca de mici. Si-i stricam si pe altii.
“Nu-i asa ca e destept copilul meu? Uite a citit si enciclopedia asta; intreaba-l, sa vezi cite stie”.

*
Azi, dupa o tura prin librarii si o vizita la o prietena, mama de copil de 8 ani.

5
2600
tabu
16 years ago

tabu de decembrie

E editia din an in care vorbim despre oameni care au fct fapte bune. imi e drag sa muncesc la numarul de decembrie si cred ca le e drag si colegilor mei.

Dar numarul asta mi-e mai drag decit toate celelalte. Aici doar citeva lucruri f personale pentru care ma bucur in mod deosebit la aparitia pe piata a lui tabu dec 2008

Imi place fotografia cu Ioana si Elena Basescu.

Mi-a plct si relatia dintre ele de la shooting, dincolo de orice ochi indiscret si fara nicio parada; se protejau si aveau grija una de cealalta, se vedea ca fiecareia ii pasa ca sora cealalta sa se simta bine. a fost frumos si emotionant si mi-a plct tare gestul Ioanei care, pt ca nu avea niciun loc liber nemachiat pe fata Elenei si nu o putea saruta, o mingiia pe virful nasului.

Imi place fashionul Laurei si al lui Bumbutz. Laura a avut un an incredibil de bun si l-a incheiat in glorie.

Imi plac oamenii din dosar si cei de la spatiu privat (romanii care au fct ceva important fara sa se bata cu pumnul in piept, au fct pt ca asta cred ei ca le era datoria). Unii dintre ei imi sunt prieteni. Si sunt fericita ca viata ne-a adus aproape.

Sunt mindra si, daca ar fi sa descriu corect, mi se umple sufletul de bucurie cind ma gindesc ca-l avem cu noi pe Cristi Lupsa a carui magie se simte in Lear – Regii mor in picioare (la care au lucrat cu drag si entuziasm Lavinia Gliga si Georgiana Ilie), dar si la povestea cu Mos Craciun care locuieste in Bucuresti ( unde a adus-o pe Ana Onisei pe un cu totul alt drum decit plecase).
Cu abordarea lui magica asupra subiectelor si cu povesti speciale va veti intilni la anul mult mai mult.

Sunt happy cu creatiile celor care ne-au oferit si anul acesta designul pt hirtia de ambalaj pentru cadouri; preferata mea e cea creata de Olah.

Si-am un motiv special de mindrie: suplimentul pentru barbati tabu. Dar pentru el fac un blog special.

pentru toate acestea, mai mult ca niciodata, imi doresc sa cititi tabu de decembrie.

5
3172
filme simpajurnalism
16 years ago

poveste, articol, film – The Soloist

in 2005, un jurnalist de LA TIMES, Steve Lopez, a intilnit pe strada un cersetor – Nathaniel Anthony Ayers- care cinta dumnezeieste. a aflat ca a studiat la Julliard, ca e schizofrenic si are un vis: sa cinte la Disney Hall, sala de spectacole a Filarmonicii din LA.

primul articol despre cersetor aici , o alta poveste din serie pe care eu o iubesc mult aici ( daca n-aveti timp, cititi-o doar pe asta, pliz pliz pliz, e despre cind ajunge la Disney Hall si se intilneste cu membrii filarmonicii)

si intreaga serie de articole despre prietenia celor doi, aici

*
filmul the soloist are premiera in martie. cu robert downey jr in rolul jurnalistului si jamie foxx in cel al cersetorului.
azi i-am scris un mail lui steve lopez si mi-am comandat cartea despre aceasta intilnire:)

3
2684
diverse
16 years ago

razboi in padure

miine mergem la razboi.
unde mergeti?
recreeaza niste domni o batalie si mergem sa o vedem.

*
padure innoroita. 60 de oameni imbracati in uniforme militare de la 1870, turci, rusi si romani. se aseaza pe flancuri si pornesc atacul.

batalia de la grivita august 1877.

se trage cu tunuri, cu pusti si pistoale, exista si baionete. toate adevarate, din epoca respectiva.

*
bubuituri ingrozitoare, chiar si pustile de pe atunci erau inspaimintatoare;
comandantii, imbracati frumos si cu mai multe medalii in piept, stau separat nu se amesteca in lupta. rusii pindesc dupa copaci, romanii si turcii se confrunta fata in fata.
romanii cistiga asaltul, turcii se predau, romanii si rusii se imbratiseaza, ba chiar se pupa pe obraji.

*
dar de unde aveti tunurile?
unul e dintr-o colectie privata, celalalt de la muzeul national de istorie.

si costumele?
ni le facem fiecare, exista un croitor la asociatie, avem schite de la muzeu pentru costumele din fiecare perioada.
si dvs cite costume aveti?
trei, dar imi mai fac unul.

(iti mai faci unul??? intervine sotia
da draga, dar e doar vestonul pentru ca pantalonii merg de la asta)

*
colectionarii de arme s-au reunit in aceasta dimineata si au recreat in fata a 30 de copii una din bataliile pe care ei le invata la scoala. fac parte dintr-un grup international care “reface” batalii din intreaga lume. acum doua luni au fost in bulgaria (acum colegii bulgari i-au ajutat pe ei). la waterloo anul trecut 1200 de colectionari au reamintit batalia celebra in fata a 24.000 de spectatori platitori.

mi-am adus aminte de soldateii cu care se jucau colegii mei la scoala generala, acum erau vii si faceau demonstratii pentru alti copii.
*
medici, ingineri, profesori universitari; 60-40 -18 ani. in batalionul romanilor erau doi frati, un nepot, iar traditia reconstituirii luptelor era preluata de la tata, un mare colectionar de arme.

*
tanti, tanti, a invins romania?
da, a invins.
uraaaaaaa.uraaaaaaaaaaa.uraaaaaaaaaaaa

*
astazi de dimineata, intr-o padure de linga ploiesti. fotografii in curind.

0
1454
16 years ago

what do you want to do before you die?

un proiect super simpaaaaaaaaaaaaa.

f f f f pe gustul meu.
oameni care pove ce vor sa faca/ realizeze pina sa moara. uitati-va o clipa.
din raspunsuri le reiese caracterul cam ca la proiectul cu rochia-eu

detalii aici

0
1165
oameni din "aluatul bun"personal
16 years ago

noro

acum 7 ani am vzt filmul lui radu gabrea, noro, povestea unui copil care are un accident grav si incepe sa se lupte cu viata avind o deficienta locomotorie.

la vremea aia mi-am dorit f f tare sa-l cunosc pe tinarul ( copilul, chiar) care -l juca pe noro, stiind ca este asemeni celui din film.

in dimineata asta m-am vzt cu domnul gabrea si cu doamna cocias. le-am povestit cit de tare m-a emotionat filmul acela si-am descoperit din discutii in discutii ca pustiul a ramas conectat la familia gabrea, ba chiar si la lumea filmului.

*

– buna, ce mai faci? filmezi? ce filmezi?… uite eu sunt cu cristina de la tabu care vrea sa te cunoasca, pot sa-i dau numarul tau de telefon? , l-am auzit pe domnul gabrea rostind la telefon.

*

am numarul de telefon al lui NORO si mi se pare incredibil ca la sapte ani distanta, dorinta mea mare de a-l intilni pe pusti mi se indeplineste.

“vezi? si asta e o poveste”, mi-a spus doamna cocias

*

in foto, doamna victoria cocias si tudor, in noro

0
1560

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!