Tag : prejudecati

carmen Dell’OreficeIn ciuda varstei ei…

In ciuda varstei ei…

De fiecare data cand cineva zice despre o femeie ca arata bine “in ciuda anilor pe care-i are” se mai aseaza o caramida in zidul prejudecatilor noastre.

N-ar trebui sa mai existe exprimarea aceasta nicaieri in spatiul public pentru ca ea nu aduce niciun beneficiu nimanui.

Sa luam o femeie care arata bine (dupa standardele sociale ale momentului) – de 30, 50 sau 70 de ani.

Credeti ca ea nu simte, stie ca arata bine? Credeti ca ea nu stie cati are in buletin? Credeti ca ea nu simte diferenta de energie pe care o are de la an la altul ca urmare a schimbarilor fiziologice?

Ce mai stie ea – si putini dintre ceilalti o stiu – e cum sa-si gaseasca curajul si respectul de sine pentru a se arata lumii in cea mai buna varianta a sa.

“In ciuda anilor pe care-i are” spune imens de multe despre cel care face rostirea cuvintelor: are niste asteptari pentru anii respectivi – mai jos pozitionate decat realitatea, are niste prejudecati si judeca vartos in momentul in care vorbeste.

Intr-o vreme in care oamenilor li s-a creat spatiul (medical, fiziologic) sa-si impinga limitele si sa progreseze in orice domeniu, de ce judecam (“in ciuda” e o constructie negativa) efortul altora de a arata bine?

E invidie? E grija de capra vecinului? E proasta educatie? E frustrarea noastra ca nu suntem la fel ca acelea care “in ciuda varstei”…

*

Am vazut mai devreme la televizor o asemenea judecata despre sotia presedintelui Frantei si nu cred ca exista televiziune din Romania sa nu fi zis nimic despre varsta doamnei, acum la ceremonia de inaugurare.

E trist. Pentru ca ne arata inca o data nivelul. Micimea gandirii.

Judecata asta cu look-ul si varsta apare desigur mai peste tot in orice tara, dar daca scriu acum aici e ca sa va ganditi putin de cate ori ati spus in fata cuiva (celebru sau nu) arata bine in ciuda varstei sale… arata bine la anii sai.

*

Sunt oameni care pot fi un exemplu motivational pentru fiecare dintre noi, chiar si in disciplina de a avea un regim de viata care sa-ti permita un look atractiv indiferent de varsta.

Cand vom invata sa ne uitam la oameni dincolo de varsta lor,  sa le vedem faptele (educatia, disciplina, perseverenta), cand ne vom gasi curajul si increderea de sine sa aratam cea mai buna versiune a noastra, vom mai face un pas in fata spre evolutie, spre a fi mai frumosi (estetic) fiecare dintre noi.

Doamna din fotografie se numeste Carmen Dell’Orefice si are cati ani vrea ea.

3180
dor geta popescuDor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Dor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii.

Ar fi frumos sa ne gandim “cu ce ajuta parerea noastra evolutia acestui fapt, eveniment, sentiment?” Daca putem da o mana de ajutor, ok, hai sa ne spunem parerea. Daca nu, mai bine sa ne odihnim putin mintile si sufletele.

*
De ieri dupa amiaza toata lumea are o parere despre parintii lui Dor Geta Popescu, micuta alpinista de doar 14 ani care a murit intr-o avalansa din Retezat.

Nu o sa reproduc parerile. Cu tot respectul pentru fiecare dintre voi cei care cititi aceste randuri, cred ca parerile voastre/ ale noastre nu conteaza si nici nu ajuta. Ele vorbesc mai degraba despre frustraile noastre, despre nereusitele noastre.

Aseara, undeva in Retezat doua trupuri de copii – unul de 14 si altul de 12 ani – au ramas in noapte si in frig singure. In loc de priveghi.

Se spune ca priveghiul e o forma prin care apropiatii celui care pleaca ii sprijina sufletul ca sa-i fie mai usor drumul. Iar trupurile celor doui copii au ramas in noapte, in zapada, in frig. Singure.

Nu cred ca ne putem imagina durerea parintilor lor. Nu cred ca o poate descrie cineva in cuvinte.
Sa stii ca ti-a murit copilul si tu i-ai lasat trupul pe munte, fie si pentru o noapte, pentru ca asa era cel mai sigur pentru ceilalti din grup.

*
Astazi avem cu totii pareri. Dar in decembrie trecut, ca si in anii precedenti cand sora lui Dor – Coco – cucerea muntii, ne mandream cu copiii astia. Ne uitam la ei ca la niste super eroi.

Cum ne uitam astazi la ultra maratonistul Tibi Useriu, sau la Toma Coconea – supra omul care a iesit al doilea la Red Bull X –Alps traversind Alpii pe jos sau in zbor cu parapanta in 5 zile, si ne gandim la ei ca la niste eroi.

Vedem doar victoriile si chiar daca, in marturisirile lor de dupa competitii, intuim ca au fost si momente de cumpana – la pragul dintre viata si moarte -, le scoatem usor din minte. Ei sunt supereroi si noi ne traim victoriile prin ei, si ne dau si noua sperante ca putem fi mai mult decat suntem.

*
Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii. Sa ii incurajam cu tot ce putem sa-si urmeze visurile, oricat de nebunesti ni se par noua ca ar fi. Si sa le transmitem – cu toata puterea pe care uneori nici nu stim ca o avem – gandurile noastre bune cand sunt in momente grele.

Cum sunt acum Coco Popescu si parintii ei. Dar si parintii baietelului care era cu Dor Geta, Erik Gulacsi – si el un campion alpinist.

HEATHER doveFrumusetea mea. Alegerea mea.

Frumusetea mea. Alegerea mea.

Am mai povestit de-a lungul timpului ca m-am prins destul de devreme ca nu sunt vreo frumusete de manechin. Ca frumusetea nu va fi niciodata atu-ul meu. Asa ca m-am centrat foarte tare sa-mi dezvolt alte atu-uri, bazate pe “creieras”, nu pe ambalaj.

Sigur ca, mai tarziu, cand am ajuns sa lucrez la o revista glossy, am fost socata sa descopar ca si unele dintre cele mai mari si mai frumoase modele ale noastre, fetele pe care le vedem in reclame peste tot, cred ca… nu sunt frumoase. Traiesc toata ziua cu chipul lor nemachiat, isi cunosc ridurile si cearcanele si – ca orice femeie – isi cauta defectele si si le reproseaza.

Ma rog, constatarea asta n-a schimbat cu nimic infatisarea mea  – tot un mic soricel de biblioteca am fost si am ramas.

Cu anii mi-am asumat ceea ce sunt si am inceput sa ma opun prejudecatilor oamenilor.

web bazavan by andrei tanaseLumea spune ca o femeie trebuie sa fie machiata tot timpul. Eu cred ca frumusetea e fara mult machiaj. Vine din stare, din energie, din expresia fiintei pe care o privesti.

Cand eram la revista socam pe toata lumea ca ma machiam foarte putin. Intr-o lume “glossy” – adica cu foarte mult sclipici – eu preferam sa fiu cat mai naturala. Cum prefer si acum.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu e ca si cum nu as avea grija de mine, ca si cum nu m-as duce la coafor sau nu mi-as face manichiura. Nu e ca si cum n-as avea grija de tenul si de pielea mea. Nu e ca si cum n-as folosi zilnic creme hidratante pentru corp pentru sanatatea pielii mele.

Doar ca ma deranjeaza sa ma machiez ca o masca si nu port mai mult de crema hidratanta, mascara si un gloss sau ruj cat mai natural. Si ca sa fiu f sincera, petrec mai mult timp in partea de ingrijire – creme si uleiuri esentiale – pentru fata si corp decat in partea de make-up.

Sigur ca ma mai machiez cand contextul o cere, dar chiar si atunci incerc ceva usor si natural, fara sa ma zugravesc pe chip.

E alegerea mea si imi asum ca lumea se uita straniu la mine, mai ales cand sunt in locuri in care femeile sunt extra machiate. Nu le judec si sper ca nici ele sa nu ma judece pe mine.

De ce scriu asta acum?

In urma cu ceva zile o prietena m-a intrebat daca nu mi-e teama sa-mi arat ochii care incep sa spuna niste ani daca nu sunt machiati mai mult. Ca sa fiu sincera, m-a deranjat intotdeauna forma – usor cazuta, ca de ursulet trist – a ochilor mei, dar asa sunt ei si toata viata o sa … defilez cu ei.

Prietena asta a mea mi-a zis ca sunt curajoasa ca ma expun astfel.

Pe bune? Nu m-am gandit niciodata ca e vreo dovada de curaj si nici nu cred ca e o mare tragedie ca am riduri la ochi pentru ca toti vom avea mai devreme sau mai tarziu…

Mai curajoase sunt femeile care aleg sa se opuna prejudecatilor cu actiuni care misca lumea,  sa faca meserii care, in mentalitatea colectiva, tin de priceperea si aptitudinile unui barbat: arbitru de fotbal, pilot de avioane sau de raliu.

Are Dove o campanie foarte frumoasa in directia asta, cu 3 femei care au ales sa mearga pe drumul … barbatilor dupa mentalitatea unora, dar sa faca ceea ce le place.

Le puteti vedea aici

*

Dove a facut un studiu despre incredere si frumusete care sigur o sa va puna pe ganduri. Iat acateva dintre rezultate.

8 din 10 femei consideră că este important să fie mulțumite de trăsăturile lor faciale pentru a se simți încrezătoare

o Pentru a avea încredere în sine, 9 din 10 femei consideră că este important să faci ceea ce-ți place cu adevărat. Frumusețea și aspectul fizic sunt văzute ca fiind o formă de expresie personală pentru multe dintre femei

o 8 din 10 femei își doresc să-și atingă propriul ideal de frumusețe decât să ia ca reper ce consideră ceilalți că este frumos

o Jumătate dintre femei (5 din 10) se simt judecate de cei din jur pentru felul în care arată

o 7 din 10 femei și-ar dori ca mass-media să aducă în prim plan frumusețea feminină în toată diversitatea ei, indiferent de vârstă, rasă, formă sau mărime

o 8 din 10 femei sunt de acord că cele mai frumoase femei nu sunt cele care s-au născut cu cele mai multe atuuri, ci sunt acele femei care profită din plin de ceea ce au

Cred ca e un exercitiu frumos sa va ganditi la ce spune lumea despre frumusete si cum o vedeti voi, pe pielea voastra. Puneti-va povestile pe platforma Dove – Dove Club Frumusetea mea si puteti castiga nu doar premii ci si ceva puncte la increderea in propria persoana care e, de fapt, un lucru care e mai presus de orice validare.

 

2328
11391594_10153030656824862_5078250798588985718_nIlustratiile #stopbullying

Ilustratiile #stopbullying

Text de Raluca Antuca

Tot pe Facebook, sursă nesecată de inspirație, dar și de proiecte frumoase, dacă o folosești cum trebuie, am descoperit această serie de imagini care ne atenționează cu privire la discursul urii. Știți prea bine vorba aia, nimic nu e ceea ce pare. Ei, cam așa stă treaba cu aceste ilustrații care arată cum de multe ori judecăm persoanele în funcție de ceea ce ni se pare la prima vedere. Nu cunoaștem  toate detaliile sau contextul în care ei acționează, ca să emitem niște judecăți de valoare corecte.

#StopBullying este proiectul realizat de Sachin Parekh pentru UltimateDesign și ne pune puțin pe gânduri. Nimeni nu are dreptul să judece și nimeni nu deține adevărul absolut. Ar fi bine să nu ne cramponăm de prejudecăți și să vedem dincolo de aparențe.

474
tumblr_lv679nR5jX1r5kga3o1_500Primul model transgender care apare in Vogue

Primul model transgender care apare in Vogue

Text de Raluca Antuca

Andreja Pejic spune că sexul și sexualitatea sunt două lucruri complet diferite.

Fiind primul model transgender care apare vreodată pe paginile revistei Vogue, aceasta este mulțumită că industria modei abordează și modele care nu se încadrează în tiparele obișnuite. Inițial, ea și-a dorit să nu-și schimbe sexul, ci doar să trăiască în afara apartenențelor la un sex anume. Dar cum acest lucru este o utopie în zilele de azi, operația de schimbare a sexului a avut loc în 2014.

În februarie 2015, Andrej a devenit Andreja și a defilat pe podiumul Săptămânii de Modă de la Londra în calitate de manechină. Iar astăzi a mărturisit că va fi noua imagine a brandului de beauty Make Up For Ever. Anunțul vine după ce Clean & Clear a ales-o pe Jazz Jennings (un tânăr transgender) ca imagine pentru campania #SeeTheRealMe și după ce un sportiv american, care a participat la Olimpiadă, Bruce Jenner, a anunțat că se simte mai degrabă femeie decât bărbat și că a luat hormoni femini.

 

483
shutterstock_women vs men“ai fost dezavantajata vreodata la munca doar pt ca esti femeie?”

“ai fost dezavantajata vreodata la munca doar pt ca esti femeie?”

cind ma intreaba cineva daca am fost dezavantajata vreodata ca sunt femeie in munca mea printre multi barbati (si, habar n-am de ce, ma intreaba des in ultimii ani, desi sunt freelancer:)) , raspund repede fara ezitare NU.

asta pentru ca obisnuiesc sa-mi vad de treaba mea, pe drumul meu si cind cred in ceva sunt ca buldozerul: fac autostrada si printre munti.

sunt insa niste nuante pe care nu le poti mentiona la o asa intrebare.

***

pentru ca lucrez mult in echipe de barbati, incerc sa-mi fac viata usoara si sa nu le dau ocazia sa fiu dezavantajata.

nu cred in femeia barbat, desi port mai mult pantaloni decit fuste, femeia care sa arate cu orice pret ca e mai tare si mai desteapta decit barbatii pe care ii are in fata. din nevoia de a-si face loc.

cred ca femeia trebuie sa fie partea emotionala in orice echipa, sa fie partea de echilibru, sa fie – ca intr-o familie – cea care face ca in “casa” sa fie cald si bine.

si tocmai de asta am niste reguli pe care mi le-am setat si le respect cu strictete: cind muncesc cu barbati in echipa nu ma imbrac in fuste scurte sau decolteuri, nu folosesc mult make-up, nu-mi fac niciodata unghiile cu lac rosu si nu celebrez (iesiri de orice fel) nimic mai tirziu de ora 18.00.

si astea sunt doar regulile de  ambalaj, mai sunt si altele care tin de limbaj sau de… psihologia grupului:)

sunt absolut convinsa ca niciun barbat dintre cei cu care am lucrat nu s-a prins de regulile astea ale mele, dar … lumea noastra e diferita de a lor :)

voi aveti “reguli” pe care vi le-ati facut ca sa aveti o viata mai usoara cind munciti intr-o echipa majoritara de barbati?

ne ferim sa spunem ca exista diferente intre perceptiile femeilor vs cele ale barbatilor pentru ca feminismul nu e chiar feminitate:), dar stim ca sunt multe nuante in lumea noastra pe care ei nu le inteleg.

*

tocmai de aceea, ma bucur ca doamnele din ING au creat prima asigurare pentru femei. se numeste UNA. si gasiti detalii aici.

daca vreti sa va amuzati pe baza diferentelor intre lumea noastra si lumea lor, uitati-va la aceste testimoniale.

713
borcaniamademana.ro

iamademana.ro

acum patru ani, pe cind lucram la un dosar Tabu legat de prejudecati, am cunoscut o tinara pe care am sa o numesc N.

venise impreuna cu reprezentanta unei asociatii care ii proteja intimitatea si era pregatita sa ne spuna povestea ei. in conditiile ei – anonimatul.

eu eram in sala in care se facea interviul ca sa fiu girant pentru contractul pe care tocmai il semnasem in care noi promiteam ca ii pastram anonimatul si n-ar fi trebuit sa intreb nimic. nu era articolul meu.

***
N. isi spunea povestea gesticulind cu mina dreapta. fusese infectata cu HIV de catre partenerul ei de viata (cu care fusese 4 ani), avea o fetita (care nu era seropozitiva) si, pentru ca se chinuise mult ca sa faca fata diagnosticului, crease o asociatie prin care ii ajuta pe tineri sa inteleaga care sunt implicatiile bolii.
mergea atit de departe (mai degraba, aproape) cu cei care veneau la asociatia ei, incit ii insotea la medic cind aflau rezultatul analizelor. si-i tinea de mina.

N. avea o fragilitate teribila si, in acelasi timp, nu era niciun pic de victimizare in gesturile ei. avea super forta emotionala. imi aduc aminte ca tot timpul interviului mi-am dorit sa o iau in brate. si cind a plecat mi-am dorit sa o iau in brate, ca sa-i spun fara cuvinte, dintr-o imbratisare uriasa, cit de mult mi-a cistigat respectul.
n-am facut-o atunci pentru ca mi-a fost rusine. si m-am gindit sa nu i se para prea mult. am scris insa un text despre nevoia mea de a o lua in brate pe N. si, peste o vreme, am reintilnit-o si-am imbratisat-o.

***

in decembrie, Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/ SIDA din Romania (UNOPA) ne invita sa ne aratam sprijinul pentru tinerii care au nevoie de incurajari ca sa lupte pentru viata lor. puteti gasi detalii despre campanie aici

va invit sa vizitati site-ul, veti descoperi multe informatii despre HIV/SIDA care s-ar putea sa va schimbe perspectiva fata de cei care au acest virus.

in plus, uneori e mai simplu decit credeti sa ajutati. puteti pur si simplu sa puneti in statusul vostru de facebook “http://iamademana.ro/”, s-ar putea sa viziteze cineva site-ul si sa afle informatii care sa-i demitizeze imaginea despre HIV/SIDA.

***
stiti ce imagine port in minte din interviul cu N.?
“am pe frigider 2 borcane mari, din alea cu clapeta, in care tin medicamentele pe care le iau zilnic”

si nici nu stiti cit de bine m-am simtit cind am imbratisat-o.

607

Marsul Gay -miine

in ultimele doua luni, Octavian si Robert mi-au tot zis sa scriu ceva pentru site-ul lor gaypride.ro. ce am vzt si invatat de-a lungul timpului despre comunitatea gay.

n-am avut timp. m-am apucat de vreo 3 ori sa scriu, am 5 variante diferite de text, toate nefericite – nu in idei, cit in forma lor literara.

ce vroiam sa scriu si mai vreau inca sa spun este cam asa:

eu ii iubesc pentru ca-i cunosc, ca stiu ca sunt oameni misto, frumosi si pe dinauntru si pe dinafara, dar “cunoasterea” asta vine din faptul ca am avt acces la momente din viata lor; cu bucurii si nu, cu probleme si nu, cu oameni buni si nu, cu amintiri frumoase si nu.
si mi-am putut forma singura o opinie pentru ca am avt informatia direct de la comunitatea gay, la prima mina.

asa ca ma gindesc ca daca ei si- ar spune povestile pe bune, cu bune si rele, daca ar da voie lumii sa intre in coconul lor, i-ar iubi mai multi.

vroiam sa (de)scriu citeva intimplari care mi-au ramas aproape de suflet si care m-au fct sa ma gindesc ca lumea lor e diferita emotional de lumea mea. dar lumea fiecaruia e diferita de lumea oricarui altcuiva:) si-ar fi fost o forma subtila de discriminare aceasta remarca.

mai vroiam sa scriu ca e un bullshit sa te lauzi ca ai un prieten gay ca sa-ti arati deschiderea catre comunitate ( nu tzi faci prietenii pe criterii de orientare sexuala, ci pentru ca ai ceva in comun cu el). e tot o forma subtila de discriminare si afirmatia asta.

si mai vroiam sa scriu ca generatia de 30 si ceva de ani isi va creste copiii ceva mai destupati la minte pentru ca au avt acces la informatie si au vzt ca gay-i -s simpa.
dar toate astea stau in picioare pentru cei care-i stiu, la prima mina.
si ca sa-i stie si mai multi, trebuie sa inceapa sa-si spuna povestile.

de gay depinde cum ii privim noi.

spuneti-va povestile, eu sunt gata sa ma apuc sa le scriu.
intr-o forma literara mai decenta decit postul asta de blog.

*
ne vdm miine la 17.00 la Marsul GayFest ’09 (Piata Unirii – Piata Constitutiei – Statia de metrou Izvor)

417
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!