Tag : sarbatori

foto claudiu murarasu 5TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

Te rog pune-ti pentru cateva zile rama aceasta la profilul fotografiei tale de pe FB – aici o gasesti, pune hashtagul #daruiestelumina si mentioneaza Caminul Constantin si Elena, Caransebes. Fiecare rama de fotografie inseamna 100 kwh energie pentru ei oferinti intr-o campanie speciala de E.On. Te rog. Multumesc.

Despre centru mai jos.

foto claudiu murarasu 3

Cand vin Sarbatorile – de Craciun sau de Pasti – ne lovim mai des de informatii despre cei aflati in situatii care necesita atentia noastra, de la copii pana la batrani. Dar chiar si-atunci – ca e vorba de o stire au de un mail al unei asociatii care te invita sa contribui cu ceva pentru a le face viata mai usoara celor defavorizati – chiar si atunci, nu ai timp sa intri in detaliile si emotiile situatiei in care ti se solicita ajutorul.

Zilele trecute am fost in Caransebes, la 80 de kilometri de Timisoara, cu treaba. Am vizitat si Caminul pentru Persoane Varstnice „Sfintii Constantin si Elena”care se afla in grija Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a Consiliului Judetean Caras Severin.

Intr-o zona ca aceasta din Banat, unde s-a muncit in minerit si foarte multe persoane au plecat la munca in vest, batranii sunt intr-o situatie mare de risc: raman singuri (pentru ca le-au plecat copiii la munca peste hotare), locuiesc in zone izolate. Asa ca in regiune exista trei centre pentru varstici cu o capacitate totala de aproape 200 de locuri.

Nu sunt toate ocupate, dar cand asistentii sociali sau primarii din satele izolate recomanda ajutarea unei persoane, ea intra in grija unuia dintre centre, in baza unui dosar aprobat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras Severin

Iarna e cel mai greu. Un batran singur intr-o zona izolata inseamna acces greu la sursa de caldura (n-are lemne, sau n-are cine sa i le taie pentru foc), dificultatea de a avea medicamente sau la asistenta medicala.

La Caransebes sunt 31 de beneficiari ai centrului pentru varstnici, in acest moment, dar caminul are o capacitate de 50 de locuri.

foto claudiu murarasu 4

31 de beneficiari, femei si barbati, unii trecuti de 80 de ani, cei mai multi singuri pe lume.

Printre ei, femei care au lucrat in mina, sau doamne care au studiat in copilarie in franceza, barbati care au fost profesori pentru generatii sau care au fost agricultori. E o diversitate de profesii, culturi, obiceiuri, educatie, dar – cu siguranta – trairi comune – dorul de cei pe care nu-i mai au aproape.

Locuiesc in camere cate doi, ca sa-si mai povesteasca lucruri, sa mai imparta amintiri. Fiecare camera are baia ei, dar si un televizor. Dimineata si de cate ori este nevoie sunt sunt vizitati de asistentii medicali, iar un medic de familie ii consulta periodic. Au un living cu o biblioteca mare plina de carti – e locul unde se intalnesc si se uita cu totii la plasma mare, ca-n orice familie. Au bucatarie, unde li se pregateste masa zilnic, in timpul postului mancare de post.

Zilele trecute, de 1 decembrie au avut la masa de pranz fasole cu ciolan si, in colturile meselor, langa farfuriile lor, au fost prinse fundite tricolore. Vor avea si brad de Craciun si cadouri de la Mosul (un fruct sau un alt cadou mic pe care si-l doresc). Pentru ca miza cea mai mare pentru cei care ii au in grija e cum sa creeze lucruri pentru ca zilele lor sa fie diferite, sa-i scoata din monotonie.

Crenguta Dragan e directoarea centrului si a creat de cateva luni un program special in colaborare cu elevii unui liceu din oras. Tinerii (cei mai multi in clasa XI-a) vin miercurea si fac activitati cu varsnicii, asculta povestile din alte vremuri, invata istoria cum n-a fost trecuta in carti si, mai presus de orice, aduc o alta energie in camin.

crenguta dragan foto claudiu murarasu

Caransebes e un oras mic si nu foarte bogat, dar are o istorie frumoasa. Primaria e copie fidela a primariei din Viena, pentru ca la inceputul secolului trecut primarul Constantin Burdea a cerut o intrevedere cu imparatul Frantz Iosif, rugandu-l sa finanteze constructia unei cladiri a administratei locale. In primarie e o aula cu scaune rosii de catifea care i-a gazduit pe taranii care au mers din partea Banatului la reuniunea de la Alba Iulia in 1918 cand s-a stabilit Unirea.

In oras nu mai sunt multe fabrici (celebra fabrica de mobila a fost inchisa), iar oamenii traiesc din servicii si, pe alocuri, din turism. Asa se face ca toti sunt obisnuiti sa chiverniseasca banii si sa calculeze orice cheltuiala.

In Caminul pentru persoane varstnice sunt si oameni care au scris o parte din istoria locului, ca domn profesor care a avut cea mai mare scoala de soferi din zona, domn profesor prin mana caruia au trecut multe generatii – parinti si copii. A trecut de 80 de ani, i-a murit sotia de doar cateva luni si, pentru ca durerea e inca vie, mai trece pe holuri plangand. Il vad ingrijitorii, il incurajeaza si, cel mai adesea, reuseste sa intre zambind in livingul unde e toata lumea.

Daca-i intrebi, toti beneficiarii caminului isi doresc cel mai mult sa se plimbe si in afara lui. Cei care se pot deplasa merg in oras, isi cumpara nimicuri sau, pur si simplu, mai vad lumea. Chiar si cei care e deplaseaza cu cadrul au in carucior ies din cand in cand in oras.

Pentru ca le stie dorinta, Crenguta vrea sa le organizeze o zi la cinematograful din oras. Posibil ca sa vada Morometii, pentru ca e un film romanesc care sigur le va placea.

Cand e sa traga linie in dreptul ei, directoarea Caminului, Crenguta Dragan, spune ca intalnirea cu batranii i-a schimbat viata; e un om al cifrelor, exact, calculat, pragmatic, dar dupa cateva luni alaturi de povestile batranilor a devenit mai empatica si si-a luat in serios responsabilitatea de ”fiica adoptiva” a tuturor.

Caminul are 20 de persoane in personal auxiliar si cheltuieli de aproape 50.000 ron lunar. O parte din medicamentele batrinilor le suporta caminul pentru ca multi au pensii mici si, daca n-ar fi fost beneficiari ai caminului, nu si le-ar fi putut cumpara.

Cand o intrebi pe Crenguta ce bucurie le-ar face batranilor daca ar avea mai multi bani, fata i se lumineaza pentru ca, apoi, omul cifrelor sa –si faca simtita prezenta.

”Stiu ce isi doresc cel mai mult: sa mearga la manastirile din zona. E obiectivul meu la anul: sa fac rost de un autocar de la cineva ca sa mearga si dansii la manastirile la care isi doresc. E important pentru ei, nu doar sa iasa din camin, dar sa se si incarce emotional cu ceea ce simt ca au nevoie la varsta lor”.

foto claudiu murarasu 10

Acest reportaj nu-si doreste decat sa prezinte o realitate. Am dorit sa pastram anonimatul beneficiarilor caminului si sa vi-i prezint doar prin detaliile minunate ale fotografiilor lui Claudiu Murarasu, care e om al locului, din Resita.

Batranilor din Caminul pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes le e bine unde sunt si cum sunt. Sunt ingrijiti, si-au creat fiecare in camera lor o mica oaza de amintiri si cineva ii supravegheaza cu dragoste tot timpul, dar intotdeauna se poate mai bine. Si de Sarbatorile acestea, daca puteti ajuta un batran de oriunde sa o faceti din inima. Dincolo de orice beneficiu material, ceea ce isi doresc cel mai mult e dragoste. Si sa nu se simta singuri.

foto claudiu murarasu 2

Daca te-a impresionat povestea Caminului pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes, te rog sa ma ajuti ca acestuia sa ii fie putin mai bine. Ne ajuta  E.ON Romania, compania care ofera 3 forme de energie: electricitate, gaz si stradania de a fi bun.

Ce ai de facut concret? Trebuie sa instalezi rama de profil personalizata, disponibila pe pagina de Facebook Daruieste Lumina, (aici) sa folosesti, in descrierea imaginii de profil, hashtag-ul #DaruiesteLumina si sa mentionezi organizatia pe care vrei sa o ajuti, din cele patru incluse in editia de anul acesta a campaniei. E.ON Romania va darui, in numele tau, 100 kwh energie organizatiei mentionate, in acest caz Caminului pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes.

Campania “Daruieste Lumina”, initiata de E.ON Romania, a ajuns la cea de-a cincea editie si a daruit peste 500.000 kwh in cadrul celor 4 editii derulate pana in prezent.

 

 

6425
Whiskey_WedgeBARBATI: 3 cadouri cool de Craciun

BARBATI: 3 cadouri cool de Craciun

Stiti cum e cu Mos Craciun? Stie el ce ne trebuie, dar din cind in cind mai trebuie si ajutat.

Daca domnii din viata voastra nu i-au scris inca lui Mos Craciun ce isi doresc sa primeasca, iata 3 idei super simpatice pe care mai aveti timp sa le comandati ca sa aveti sub brad daruri ca nimeni altcineva.

Cuier pentru Bicicleta.

Costa intre 15 si 95 de dolari, in functie de facilitatile pe care le doriti. Ma rog trebuie sa mai aveti si peretii potriviti acasa, adica spatiu pe pereti ca sa stea bicicleta asa cocotata. Dar pun pariu ca e cool chiar si pentru voi, nu doar pentru ei:)

poate fi cumparat de aici

*

Pahar de wiskey cu racitor inclus. Are inauntru o perna de silicon pe care o racesti inainte, asa ai si bautura rece, dar nici nu e diluata.  Plus ca arata super cool.

costa 15 dolari si poate fi cumparat de aici

*

sosete sport extrem pentru pus darurile de Craciun. desigur, daca domnul e pasionat de orice sport extrem. mi se par atit de amuzante, incit mai ca ma gindesc sa cumpar si eu. arata ca un sac de supravietuire, si poate contine… bomboane:)

cele din fotografie costa 20 de dolari, dar pot fi gasite aici si mai ieftine

 

 

 

3535
pici cu lipiciPici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special

Pici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special

amintirile sunt cele mai frumoase cadouri pe care le putem face celor dragi.

ii imbogateste mai mult decit orice dar material (desi uneori e nevoie si de acelea ca sa faci o bucurie sau viata mai usoara cuiva).

daca aveti copii si vreti o amintire cu totul si cu totul speciala pentru aceste Sarbatori, iata o propunere simpatica.

fotografii personalizate pe care le puteti transforma in carti postale.

il stiu pe domnul care face fotografiile – Sandu Marin – e unul dintre cei mai calzi si mai calmi oameni pe care-i stiu, daca e sa se simta bine copilul vostru (oricit demic ar fi) cu cineva, atunci Sandu e cel care va poate face una dintre amintirile cele mai frumoase

5, 6, 7 decembrie si 12, 13, 14 decembrie sunt zilele in care puteti face minunate fotografii cu copiii vostri pe care le puteti trimite apoi prietenilor de Craciun in cea mai frumoasa felicitare: cine poate aduce mai multa bucurie ca un copil simpatic?!

 

 

1433
cardTi-ai trimis felicitarile de sarbatori?

Ti-ai trimis felicitarile de sarbatori?

Ti-ai trimis felicitarile de sarbatori?
Mai gindeste-te o data.
Sigur ti-a mai ramas cineva “ne-colindat” si… poti face o fapta buna trimitindu-i o felicitare.

Nu ma refer la bucuria pe care o aduci celui pe care-l feliciti, asta e de la sine inteles, ma refer la Proiectul Romtelecom prin care doneaza 10.000 de euro catre 3 asociatii, in functie de voturile noastre.
cum se procedeaza?

intri in aplicatia de Facebook cu cele 3 felicitari Romtelecom, alegi una si o trimiti la prieteni (nu ai voie sa trimiti decit la maxim 5 prieteni, scopul nu e spamul si sa facem cunostinta cu asociatiile si sa fie rasplatite pentru munca lor de catre Romtelecom)

pe 31 decembrie se contabilizeaza cite “voturi” (felicitari cu numele asociatiei) a primit fiecare asociatie si Romtelecom ii premiaza.

asociatiile sunt unele dintre cele mai cunoscute: Little People (cea care are clubul temerarii cu copiii supravietuitori ai cancerului, copii minunati care merg prin spitale si le explica altora care sunt in situatii dificile ca se POATE), asociatia Pavel (care are in grija tot copiii bolnavi de cancer) si SOS Satele Copiilor (locul minunat unde sute de copii fara parinti sunt in case de cite 5 membrii cu o mama sociala si invata sa se descurce singurei)

In functie de numarul de felicitari trimise (cu insemnele lor), Romtelecom le doneaza in ordine 5000, 3000 si 2000 de euro.

hai, dar din dar se face o donatie! cind urarile tale au mai avut efect dublu?

trimite o felicitare de aici. multumesc

1399
cadoucum aleg cadourile de Sarbatori

cum aleg cadourile de Sarbatori

nu traiti sarbatorile intre doua extreme? bucuria de a darui lucruri care sa faca placere celor pe care-i iubiti si enervarea inghesuielii prin magazine?

pentru mine fiecare ajun de Craciun (+ 2 zile inainte) e perioada in care, daca pot, o iau la fuga din Bucuresti ca sa nu ma lovesc de oameni agitati si disperati in cautarea cadourilor.

urasc sa ma ingramatesc prin magazine inainte de Craciun, dar nu ma pot lipsi de bucuria de a face cele mai speciale daruri, asta e motivul pentru care ma organizez bine pentru cadourile de sarbatori.

cind fac un cadou ma gindesc la destinatar si la ce CEVA isi doreste dar nu-si permite sa-l aiba ( nu-si permite material sau poate nu are contactele necesare pentru a ajunge la acel obiect/fapt etc). uneori fac si cadouri cu mesaj – la asta e valabil mai ales cu cartile pentru ca sunt carti care stiu ca ii vor bucura pe unii oameni dincolo de cuvintele scrise intre coperte, ca  le vor da niste senzatii (chiar daca uneori ar putea fi si lacrimi) care vor fi memorabile.

de exemplu, anul asta vreau sa fac cadou Autobiografia lui Andre Agassi unui domn caruia nu-i place sa citeasca. daca-l conving sa citeasca 50 de pagini din carte, doar primele 50, e aproape un dar pe care mi-l fac mie, asa de bucuroasa am sa fiu.

pe lista de cadouri pe care am sa le fac anul asta vor fi o experienta inedita si personalizata in Experimental bar ( cu cocktailuri pregatite pe personalitatea celui care va beneficia de dar)

bilete la un spectacol de teatru din londra (nu pot sa spun pina dupa Craciun ca sa nu stric surpriza destinatarilor)

o mare smekerie de fier de calcat de la Philips care are o unitate care face aburi si are o talpa inteligenta astfel incit poate sta 5 minute pe material si nu se arde, nu se strica nu nimic rau:)

ma rog, mai sunt cadouri pregatite dar nu le pot scrie ca stric surprizele.

oricum, dupa cum vedeti, ma gindesc din timp la ce cadouri sa fac si imi planific multe lucruri in avans. inclusiv bugetul, pentru ca a face daruri, pentru mine, nu e neaparat despre a cheltui mult ci despre a oferi niste experiente.

***

pina la sfirsitul anului BCR are un program special de creditare pentru bugetele cadourilor de sarbatori.
pachetul de sarbatori de la BCR contine creditul de nevoi personale Divers BCR si cardul de credit Powercard BCR

– are cadou 100 RON pentru clientii care iau pachet in campanie si care fac o tranzactie la POS cu cardul. Banii se vor vira in contul de card de credit pana pe 15 ianuarie, doar clientilor care au achizitionat ambele produse si au efectuat minim o tranzactie cu cardul de credit la un comerciant.

– are comision analiza credit: 0, comision emitere card credit: 0, comision administrare card credit in primul an: 0

Tot BCR a realizat o simpatica aplicatie pentru facebook unde poti sa-i scrii lui Mos Craciun ce-ti doresti sa primesti si cum facebook-ul e mare, sigur mesajul ajunge la Mos-ii din preajma ta.

am completat si eu o lista, mai mult ca sa va inspir pentru alte cadouri speciale, inedite, pe care sa le faceti iubitelor voastre (dragi domni)

P.S. dragii mei cititori, va rog sa nu faceti pe Mos Craciun cu lista mea din aplicatie. din experienta wishlist-ului de acum 2 ani de ziua mea, stiu ca daca fac public ca-mi doresc ceva, voi faceti posibil sa se indeplineasca. daaaaaaaaaaaaaar, acesta este doar un wishlist demonstrativ care ar putea fi inspiratie pentru cadourile voastre catre cei dragi. (nu catre mine). multumesc.:)

1773
scrisoare_de_la_mos_craciunPrimul meu Craciun in Rai (Anca Macoviciuc)

Primul meu Craciun in Rai (Anca Macoviciuc)

povestea face parte din proiectul primul ebook din Romania cu povesti de Craciun

Primul meu Craciun in Rai

Cand m-am trezit, in camera nu mai era nici urma de televizor. Nu stiu de ce, primul reflex a fost sa caut telecomanda si s-o indrept catre locul gol de pe masuta de langa usa, doar – doar l-oi face sa apara. Merde!, mi-am zis si-am vrut si sa pronunt dar nu mi-a iesit. Nu m-a susprins ca n-am putut verbaliza o prostie, mi s-a tot intamplat in ultimii ani in Belgia.
M-am uitat roata prin camera si n-am recunoscut nimic din ce era ieri dupa-amiaza cand am adormit scriind de zor la teza de doctorat. Cu toate astea, locul imi era cumva familiar. Da, m-am trezit intr-o camera care nu era a mea, dar era plina cu lucruri pe care le-am recunoscut si le-am mangaiat. Pe fiecare in parte. Si la fiecare mangaiere imi aminteam clipa si locul in care le-am primit si privirile persoanelor care mi le-au daruit. Am staruit zambind in fiecare privire. Cand in sfarsit m-am asezat pe pat, incercand sa-mi pipai realitatea, m-a luat cu ameteala – ca in prima dimineata de Pasti fara tata. Aveam roua pe maini, de la florile care-mi umplusera patul. Atat de multe flori albe, brr. Am reusit sa ma usuc cu poalele rochiei. Si-apoi m-a lovit: nu ma trezisem. Eram inca in visul de ieri dimineata, ala scurt cat somnul de dinainte de micul dejun luat in pripa pe foile de la capitolul 6. Si-n visul ala eram singura in rochia asta, si un pic trista, dar nu vedeam nimic in jur. Acuma vad
, mi-am spus. Vad ca nu e nicio sursa de incalzire in camera asta, dar nu mi-e frig de loc. Roua s-a uscat, patul se incalzeste de la flori, si pasii mei, pe masura ce parcurg camera asta mare de-a lungul si de-a latul, sunt calzi, ca dupa o frectie cu otet.

Asta a fost prima mea fraza “observationala”. Cand mi-am intors privirea catre usa, l-am vazut pe tata. Am stiut, inainte sa-mi zica “buna”. Si nu m-am speriat.
Am inteles unde sunt, si ca ieri se continua cu un altfel de azi decat ala in care imi programasem sa fac curat impreuna cu mama in apartamentul pe care-l luasem in rate. Am stiut ca pe El n-am sa-l mai tin niciodata de mana. O singura lacrima, atat am simtit pe obrazul drept. Una calda, atunci cand tata mi-a sarutat mana.

Ne-am asezat la masa bunicii, aia pe care-mi scrijelisem numele cu creta colorata la 7 ani, si-am povestit. Stia tot ce facusem, dar ii tot dadeam inainte oricum versiunea mea, cu tot ce-am vrut sa-i spun o viata si n-avusesem timp. M-a scos la plimbare apoi, si, rand pe rand i-am revazut pe toti cei carora le spusesem in biserici “la revedere”. Si ei m-au invatat, fiecare cu tehnica lui, cum sa ma uit la toti cei care mi-au spus acelasi lucru, cu gandul, cu vorba, cu flori si lumanari, cu strigat, cu durere, cu intelegere sau cu revolta. Si pana la ziua mea, am invatat cum sa-i fac sa ma simta aproape. Pe cei care ma lasa aproape, ca deh, daca sunt aici nu inseamna ca am super puteri.

*
Le-am vazut la patinaj. Prima lor iesire intr-o astfel de locatie si formatie mi se datoreaza, stiu. Ana se descurca foarte bine, Iulica la fel, Mireille nu mai zic. M-am prapadit de ras cand le-am vazut pe Anca, Andreea si pe Ancuta inaintand timide pe langa mantinela aia urata. Dar le-am dat curaj. Sunt asa mandra de Ana.

Ancuta era prima data pe patine. Am vrut sa aprind prima noastra tigara. Aia pe care o aprinsesem la filtru cand am fumat prima oara, la geamul din camera mea, intr-a 11a, parca, dupa ce ne-am facut ochelari. N-am reusit, ca aici, lucrurile adunate in camera nu dispar niciodata. Uneori se fac mai mici, sa faca loc altora. Chestie ciudata Raiul asta.

Ancuta si-a dat joc manusile de piele si si-a aprins o tigara. Mirosea ca laleaua aia alba pe care mi-a adus-o dimineata la Serbanesti si care sta in ghiveci langa celelalte primite de Craciun. Pentru alea dinainte nu mai e loc in camera, stau in gradina. Am uitat sa zic, am o gradina destul de mare. Tata glumeste, cica la 30 de ani o sa am prima gradina botanica din zona asta.
Erau rosii in obraji.

Mama a facut cozonac si a vorbit cu Ana, sa vina impreuna. Au venit toate pe seara, sa cinsteasca un pahar pentru mine si sa se uite la poze. Fetele s-au tinut de mana si s-au tinut sa nu planga, pentru ca na, au tinut la mine. Durerea e galbena. Am vazut-o facandu-se mare cat o minge medicinala cand au auzit-o pe mama vorbind cu El la telefon. A ramas in Belgia. In camera noastra de acolo ferestrele-s acoperite de multe mingi din astea galbene.

Fetele-au povestit care cum ce-au mai facut, nu si ce-ar mai vrea sa faca. Eu asta as fi vrut s-aud. Si mi-am promis c-o sa fac cumva sa le-ascult pe fiecare in parte, care pe unde s-or duce. Macar atat.
Mama a adormit mult dupa ce-au plecat fetele pe la casele lor.

Am sarutat-o pe frunte. De multe ori am vrut sa fac asta in adolescenta, cand mai adormea suparata, dupa vreo zi grea la scoala.
Florile din camera s-au deschis de la toate lacrimile cazute in pamantul pe care-l vad prima data de Craciun altfel.
In rama foto goala de pe noptiera, el imi cauta inca privirea in amintirile care curgeau alandala si-n care eram impreuna. L-am vazut cum se enerveaza ca nu merge netul, se opreste si se roaga. N-a crezut niciodata in miracole, si dupa ce mi-a luat ultimul bilet de avion catre Romania, in chestia aia otelita in care m-au pus in rochie, n-a mai crezut in nimic bun in general. Am atins mijlocul ramei si-am vazut cum se schimba la fata. In mijlocul desktopului i-a aparut ultima noastra replica de chat. Aratam tare bine in avatar. Am zis lol, in gand, dar n-am putut pronunta. Aici nu pot sa vorbesc altfel decat am facut-o acolo. A zambit si a deschis explorer-ul.
I-am simtit increderea. O pagina de yahoo, cu stiri ingramadite, cu casuta de logare in dreapta. Dedesubt, o reclama tampita: “Love is a gift”. Mai tii minte cand ai zis ca n-o sa dai niciodata click pe un banner
? I-m sters replica asta din memorie.
In acelasi loc, in acelasi timp, am atins un pixel. S-a deschis o pagina de povesti de Craciun.

“I see the countless Christmas Trees around the world below,

with tiny lights, like heaven’s stars, reflecting on the snow.

The sight is so spectacular, please wipe away that tear,

for I am spending Christmas with Jesus Christ this year.

I hear the many Christmas songs that people hold so dear, but the sounds of music can’t compare with the Christmas choir up here.

I have no words to tell you, the joy their voices bring,

for it is beyond description, to hear the angels sing.

I know how much you miss me, I feel it in your heart,

but I am not far way. We’re really not apart.
Be happy for me dear. You know I hold you dear,

Be glad I’m spending Christmas with Jesus Christ this year.

“Love” is The gift, more precious than pure gold.

It was always most important in stories that we told.

Please love and keep each other, as my Father said to do,

for I can’t count the blessings or love he has for you.

So, have a Merry Christmas and wipe away that tear.

Because I’m spending Christmas with Jesus Christ this year”.

Stiu, e cam tampita poezia asta, as zice ca e chiar penibila de fapt, ca unele din serialele la care inca se mai uita fetele sau ca versurile de Maya Angelou puse pe cartonase de doliu, dar atat am putut face: un click pe un banner care-a dus la o pagina unde cineva si-a publicat durerea, s-o citeasca altii ca sa si-o vindece pe-a lor.

Si ne-am bucurat impreuna. Ca la primul nostru brad. Mingile galbene au disparut de prin camera. A ramas una mica, sub pat.

Mi-a promis c-o sa faca singur curat pana-n Craciunul urmator.
In ultimii 3 ani am incercat sa-l fac sa se tina de cuvant si am pus in aplicare tot ce-am invatat la cursurile de aici. Imi dau deja masteratul in vindecare. Tata zice c-o sa-mi publice astia lucrarea de disertatie, in franceza, engleza si romana, ca am un titlu scurt si haios: Primul Craciun in Rai.


PS: Celor carora le e dor de poze cu mine, o sa le dedic un blog. Trebuie sa-i mai trimit niste vise din alea increzatoare Ancutei.

PPS: Dimineata si seara deschideti geamul. Larg. O sa va zambesc sanatos de la prima gura adanca de aer.

Cu drag,

N.

1343

sa va intilniti cu Mos Craciun

in urma cu citeva zile am decorat cu nepotelul meu un bradutz care se afla in curtea blocului.
pe la 10 noaptea, pe ascuns, coborind in pasi usori pe scari cu cutiile cu globuletze, soptind si furisindu-ne dupa tufisuri la orice lumina care venea de la masinile care treceau pe strada. am vrut sa le facem o surpriza vecininilor pentru dimineata cind pleaca de acasa.

a doua zi i-a incoltit o idee “daca am mai facut un brad, s-ar putea ca Mos Craciun sa-mi lase un dar si aici, linga el.”
*
mai devreme, in trecere pe linga tv, am vzt ca era filmul Miracolul de pe strada 34 si mi-am adus aminte de domnul din poza aceasta. fotografia n-a fost prelucrata deloc. domnul nu poarta barba artificiala. e real 100%.
despre el aici

1485

super sales

Incep sales-urile inca dinainte de Craciun, se vopsesc vitrinele pe New Bond Street.
*

acum citeva ore in londra. semne d recesiune?

856

cadouri de vinzare -dar pentru andrei – colectia cotidianul

avem multe carti din colectia cotidianul donate de colegii nostri.

cind am fct inventarul cartilor primite mi-am dat seama ca anul asta au fost citeva carti f f tari in colectia cotidianul.
am sa fac citeva recomandari speciale pentru carti pe care v-ar placea sa le cititi.
spre seara voi posta titlurile.

*
si mai avem, BONUS TRACK, tot de la colegii de la cotidianul, inca 4 seturi sezonul 1 Prison Break (30 RON/bucata) pentru ca aseara a fost batalie pe ele:)

*
restul de postari spre seara. acum e rindul meu sa fac shopping:)

1326

cadouri de vinzare – dar pentru andrei – coffret Clarins


Coffret Clarins
3 set-uri
200RON/buc

donatie speciala pentru acest proiect, Corina Goreac ( Ina Center/ Clarins)

*
Anul acesta am decis sa fac publice toate darurile pe care le primesc la companie de Sarbatori, sa le pun pe blog si sa le scot la vinzare. S-au oferit sa mi se alature Liliana Ionescu cu daruri dragutze din divizia Beauty si Ana Onisei cu carti scumpe, bune de daruit intelectualilor rafinati.
Intre timp proiectul a luat amploare si ni s-au alaturat tot mai multi prieteni.

Ne gindim ca v-ar placea ca in loc sa va inghesuiti prin magazine dupa un dar de sarbatori, sa cumparati lucruri dragutze de la noi; mai ales ca e pentru o cauza frumu.

Banii pe care-i stringem ii donam lui Andrei, un baietel de 5 ani tare simpatic.
Cum puteti sa cumparati si de ce are Andrei nevoie de bani, aflati aici

In cazul in care cumparati ceva, veti primi cadoul impreuna cu un card: “Banii pentru acest cadou au fost donati lui Andrei” , iar cel/cea caruia ii daruiti va sti ca ati fct o fapta buna si se va bucura cu voi:)

860
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!