Tag : tiberiu mercurian

brazucao minunata lectie de parenting: munca pentru o minge

o minunata lectie de parenting: munca pentru o minge

O poveste despre parenting. Faptele.

Radu are 9 ani, face scrima, e talentat, a luat si premii, e ambitios si a  invatat de la antrenamentele de sport ca trebuie sa muncesti ca sa ai succes.

Parintii lui sunt oameni cu cariere frumoase care pot sa-i ofere orice isi doreste, doar ca prefera ca, in loc sa-l rasfete, sa-l invete valoarea muncii si a banului.

Radu isi doreste foarte mult o minge de fotbal care costa citeva sute de lei (mai exact o minge Adidas, Brazuca, mingea oficiala de la campionatul mondial care tocmai s-a incheiat).
N-ar fi o problema pentru tatal lui sa i-o cumpere, dar i-a propus ca, pentru minge, sa faca o fapta buna, sa ajute pe cineva, sa “munceasca” cum poate el undeva.

Cum tatal  lui este Tiberiu Mercurian, cel care scria aici despre plasarea inteligenta de produse in piesele de teatru si e  unul dintre putinii oameni care fac sales pentru cultura & sport  (adica isi pune curajul si perseverenta in cautarea sponsorilor), iar printre clientii lui se afla Festivalul International de Teatru de la Sibiu sau Festivalul de teatru independent de orice- Undercloud,  Radu a mers citeva zile la Undercloud sa ajute cu ce poate el.

Va avea din partea tatalul lui un fee zilnic, pentru cite zile ajuta, iar la sfirsit va fi evaluat de membrii adulti ai echipei din care face parte si, daca primeste note bune, mai primeste o suma de la tatal sau. Suficient cit sa-si ia singur mingea pe care si-o doreste.

Chris Simion (directorul festivalului) si Carla Teaha (directorul executiv) s-au gindit sa-i dea un”job” foarte special: a fost cel care a anuntat inaintea fiecarei piese ca spectatorii trebuie sa-si inchida telefoanele mobile.

*

L-am vazut pe Radu in fiecare seara urcind pe scena sa-si spuna monologul: “Buna seara. Sunt Radu si in calitate de voluntar, va rog sa va verificati telefoanele mobile daca sunt puse pe silent. va multumesc si va doresc vizionare placuta.” Fara nicio exceptie, in fiecare seara toata lumea l-a ascultat cu atentie si l-a aplaudat generos.

In prima zi a spus textul citindu-l de pe o coala mare, cu vocea usor tremurinda; avea emotii. Aseara in penultima zi de festival a vorbit fara microfon cu voce super puternica la un spectacol in aer liber. Intre aceste doua “performante” in spatiu public, Radu a prins curaj, incredere, si-a facut prieteni noi (l-am vazut salutindu-se in sala cu spectatori pe care-i revedea la show-uri pentru ca erau fani de teatru) si-a asistat la multe spectacole fiind barometrul perfect pentru “burtile” din spectacole.

***

P.S. Sunt foarte mindra ca ma pot numara printre prietenii lui Tiberiu Mercurian, desi il mai necajesc din cind in cind :), pentru ca e un om tare fain (are educatie germana,apropo). Imi place foarte mult felul in care a decis sa-l ajute pe fiul lui sa aiba mingea pe care si-o doreste, cum imi place felul in care are incredere in copiii lui (aveau voie sa se joace oriunde in raza lui de actiune in curtea de la MTR, dar daca se auzea un anume semnal sonor prin care-i chema, un semnal cunoscut doar de ei, apareau amindoi – Radu mai are o sora mai mica – in citeva clipe linga tatal lor)

fotocover shutterstock

2543
fetitaTiberiu Mercurian: Despre inovatie si curajul de a fi altfel

Tiberiu Mercurian: Despre inovatie si curajul de a fi altfel

(nota mea. Opinia de mai jos ii apartine unuia dintre oamenii care au facut istorie in marketingul din Romania, in multinationale cu renume. Am privilegiul sa-l cunosc si sa se numere printre prietenii mei – sa ma mai si sfatuiasca adesea – si sa stiu pasiunea lui de a convinge oamenii de marketing sa investeasca in cultura sau sport. Ma bucur si ii multumesc mult ca a dorit sa povesteasca din culisele straduintelor lui in crearea unui drum frumos si coerent in asocierile brandurilor cu evenimente culturale.)

 

text de Tiberiu Mercurian

De mai bine de doi ani si jumatate ma incapatanez sa cred ca actul cultural poate fi o platforma de comunicare pentru branduri. Sigur ca nu pentru orice tip de brand, ci pentru acelea pentru care publicul tinta consuma cultura.

Si da-i si lupta, si lupta, si da-i.

Am propus asocieri intre cele mai puternice branduri cu cele mai interesante evenimente culturale (devenite intre timp branduri culturale).

Am convingerea ca atunci cand vorbim despre asocierea dintre doua branduri, 1+1 da intotdeauna mai mult de 2. La fel se intampla si cu asocierea unui brand cultural si un brand comercial. Suma dintre un brand cultural de genul: Festivalul International de Teatru de la Sibiu (al treilea ca importanta din Europa) sau Festivalul de Teatru Undercloud (primul festival de teatru independent din Romania) sau piese de teatru din reprtoriul companiei Daya (cel mai important brand cultural independent din domeniu) si un brand comercial (aici nu voi da nume sa nu fac reclama gratuita pe blogul Cristinei) face intotdeuna mai mult de 2.

Si din pacate aceste branduri culturale inca se mai finanteaza prin: doamna de la PR de la nu stiu ce companie are o slabiciune pentru dans si se implica, domnul de la nu stiu ce banca s-a intalnit cu presedintele festivalului si i-a placut de ochii lui si se implica, fetita doamnei de la nu stiu ce “cola” este pasionata de teatru si vrea mama sa o introduca in mediul artistic. Offf, iar exemplele pot continua.

Foarte frumos, merge si asa (ca de, suntem in Romania), dar business-ul? Business-ul unde e? Sustenabilitatea unde ramane? Domnul sau doamna de la marketing pleaca si constatam ca firma de telefonie care a finantat ani de zile nu stiu ce festival de film se retrage, pentru ca deodata are alte prioritati.

Si totul incepe cam asa: omul cu care discut, cel de pe partea cealalta a mesei imi confirma tot ce ii spun:

– brandul lui se adreseaza unor oameni care sunt din ce in ce mai greu de “atins” cu mesaje transmise prin medii “clasice”

– targetul lui: nu se mai uita la TV (din ce in ce mai multi constata inutilitatea televizorului in casa si renunta la el), nu mai citeste ziare si reviste (pentru ca se informeaza de pe net), radio mai asculta numai posturi care nu difuzeaza publicitate.

De asemenea, domnul sau domnisoara brand manager sau marketing manager este de acord ca targetul lui este mai activ (face mai mult sport), merge mai mult la terase, se duce mai mult la teatru, este atras de evenimente gen festivaluri.

Pana aici suntem pe aceeasi lungime de unda.

Apoi incepem sa vorbim de brandurile culturale amintite.

Ridica sprancenele a mirare, incepe sa dea din cap admirativ, daca cumva a fost pe la vreun spectacol de care ii pomenesc, e al meu. Discutia se termina pe un ton pozitiv. Va primi o propunere mulata pe nevoile lui asa incat transmiterea mesajului sa nu fie cazuta din luna.

Si totusi, cand e sa dea un raspuns (sunt norocos, unii mai si raspund!!!) marea majoritate zic NU. “Nu anul asta”, “nu prea am cum sa strecor in bugetul de anul asta”, iar lista poate continua.

De cele mai multe ori acest NU vine din frica de a-si asuma sa fie diferit. Daca alege varianta “clasica” nu i se poate intampla nimic. Daca face ceva out of the box poat fi penalizat/a. Paradoxul continua… Toti marketerii fac cursuri: cum sa gandeasca si sa actioneze out of the box, traininguri despre inovatie, blue ocean- TEORIE.

Pe modelul “am vazut si romani fericiti”, simt nevoia sa scot si eu pe cineva in fata careului: un brand de cafea. Am ajuns la ei evident printr-o cunostinta. Insa ceea ce i-a facut sa fie diferiti a fost curajul. Curajul si asumarea de a fi altfel decat turma. Asumarea acelui punct din valorile companiei si ale brandului: inovatia, nu numai la nivel teoretic, ci prin tot ceea ce fac. Proiectul dezvoltat impreuna a avut la baza un dialog in urma caruia propunerea customizata a dat nastere unei prezente a marcii intr-un mod firesc intr-un cadru care a surprins. In mod concret decorul a luat forma brandului care a sustinut spectacolul. Iar ecoul nu a intarziat sa apara. Bravo.

Si ca sa inchei cu un mesaj pozitiv: ne definim prin ceea ce facem, nu prin ceea ce spunem ca facem. Inovatia nu trebuie sa se opreasca la nivelul produsului ci prin toate punctele de interactiune cu beneficiarul. Aveti curaj de a fi diferiti.

PS: brandul scos in fata careului este Tassimo. Bravo pentru curajul de a fi altfel.

*Tiberiu Mercurian, pasionat de marketing

3978
mihaela marin2014, bine ai venit. astept 2015:)

2014, bine ai venit. astept 2015:)

in delta, cind barcile/salupele se intilnesc pe canale isi reduc viteza. unda de energie pe care o transmite apa, valul care se face de la viteza cu care trece o barca, poate rasturna cealalta barca, asa ca incetinirea e un semn de protectie si de respect. si pentru ca incetinesc, oamenii din barci au timp sa se salute. mai ales ca se vad rar.

*
2013 e primul an in care nu am facut un bilant detaliat, pe luni, cu amanunte de culise, pe blog de la ce a fost.

a fost un an bun.
am luat premii pentru munca mea, am facut parte din juriile unora dintre cele mai importante competitii din tara si-am schimbat putin (in bine, sper) viata unor scriitori, actori, studenti, jurnalisti cu deciziile privind premiantii.
am fost implicata in organizarea (in partea de comunicare) a unora dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului (fest international de teatru de la sibiu, fest anonimul, campania UNITER artisti pentru artisti), am trainuit – la TIFF- actori cum sa comunice mai bine.
una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din 2013 e faptul ca, impreuna cu Tiberiu Mercurian, am schimbat ceva in Sibiu pentru totdeauna. si-mi place mult pentru ca iubesc Sibiul, dar si pentru ca oamenii nu vor afla cum de s-a schimbat un anume loc care o sa-i bucure multi ani de acum incolo.:)
am lucrat pentru si cu VUNK in proiecte minunate si gasca de nebuni simpatici de la Sublime (compania care manageriaza trupa VUNK) m-a facut de multe ori sa fiu foarte mindra ca-i cunosc si lucrez pentru ei.
am vorbit in conferinte si-am incercat sa spun, pe limba mea, despre lucrurile in care cred, sperind ca asta ii va ajuta si pe altii sa mearga pe drumul lor cu hotarire si rabdare.

doar ca in reportofon sunt interviurile de la cel putin 8 povesti care asteapta sa fie transcrise de luni de zile. in draft sunt alte citeva articole neterminate. iar pe drum sunt niste prieteni cu care n-am vorbit la fel de des ca in anii trecuti si niste lucruri-situatii-intimplari -povesti-amintiri aminate sau abandonate.

iar 2014 va fi probabil unul dintre cei mai aglomerati ani cu care m-am confruntat pina acum.
stiu ca o sa fac proiecte frumoase care o sa ma bucure si de care o sa fiu mindra, ca o sa-mi implinesc cel putin unul dintre visurile mele mari.
dar la fel de bine stiu ca o sa traiesc in viteza, cu disciplina si cu un timing perfect calculat al fiecarei zile pentru ca altfel n-am sa pot sa duc la bun sfirsit multele puncte de pe to do list.

astazi vreau doar sa le multumesc celor care au incetinit barca lor ca sa ma lase (si) pe mine sa trec. pentru ca reducindu-si viteza cu care au mers pe linga mine, am avut timp sa-i salut si sa-i mai vad din cind in cind. si pentru ca, incetinind, nu ne-am scufundat.

sa va fie bine si sa ne auzim fericiti si linistiti pe 1 ianuarie 2015

*
fotografie de Mihaela Marin (poate cel mai linistitor si mai emotionant loc din Delta, acolo unde Dunarea se varsa in Marea Neagra)

2454
Drapelul-nationalo altfel de parada de 1 decembrie

o altfel de parada de 1 decembrie

am primit de la un prieten , Tiberiu Mercurian, acest mail. i-am cerut voie sa-l fac public pentru ca sunt sigura ca sunt multi care gindesc ca el (eu sunt printre ei)

*

De dimineata impreuna cu Radu si cu Alexa ne-am luat bicicletele si ne-am indreptat prin parcul Herastrau catre “marea defilare” de la Arcul de Triumf. A devenit o rutina de cand sunt tata sa merg la parada de 1 Decembrie. Primii ani au fost atractivi atat pentru Radu cat si pentru mine, insa 2012 se pare ca este anul in care pana si Radu s-a saturat de aceleasi masini scoase din garajele unitatilor si unse cu tone de vaselina.

(Nu pot sa nu-mi aduc aminte de statile mobile de la unitatea din Campina unde am servit patria, care aratau ca noi fiind imbibate in vaselina, dar care nu erau pornite niciodata, ci impinse de racani pe campul de exercitii al unitatii).

Revenind, nu pot sa nu amintesc de mirosul de motorina arsa amestecata cu ulei din belsug, pe care il emana toate harburile armatei romane, in timp ce oamenilor de rand li se cer euro 3,4, 5 si Dumnezeu stie cate vor mai fi.
Si asta ar trebui sa ne faca sa ne simtim mandri ca suntem romani.

Dar ce zici de o parada la care organizatorii sa ii invite pe toti cei care intradevar ne fac sa ne simtim mandri ca suntem romani.

Ce zici ca parada de 1 decembrie sa fie deschisa de Cristi Mungiu si echipa lui din “Dupa Dealuri”, urmat de sportivii care ne-au reprezentat la Olimpiada de la Londra. In continuarea lor lotul olimpicilor la matematica- condusi de dl.Radu Gologan profesor coordonator-, mai departe lotul olimpicilor la fizica, chimie etc.

Cred ca ar fi o parada “altfel” mult mai OK in care copii sa faca poze cu Ana Maria Branza sau cu Cristina Flutur si nu cu dl. capitan Nimenica Anonimescu (nimic impotriva armatei- fiecare cu hobby-urile lui). Parada ar putea fi incheiata de cativa ostasi. Suntem in secolul 21, iar noi romanii avem nevoie mai mult ca oricand sa ne scoatem in fata valorile nu armata.

Vrei sa facem o campanie sa incercam sa schimbam mascarada asta de 1 decembrie?

*

eu am raspuns pe loc da si mi-am promis ca o sa republic scrisoarea aceasta la inceputul lui noiembrie viitor ca sa avem timp sa ne organizam pentru o asemenea parada. tu?

sibiu colectieFITS 2011 oameni si faze

FITS 2011 oameni si faze

astazi dimineata, m-am intilnit pe strazile Sibiului cu Tiberiu Mercurian. in primul moment nici macar nu m-am prins ca e in Sibiu pentru ca el e marele sef de marketing al companiei care are si berea Becks care e sponsor al festivalului.

putin mai tirziu, la o limonada in piata mica, am aflat o poveste simpa.

Tiberiu e din Sibiu, in copilarie a locuit intr-una din cladirile din Piata Mica, foarte aproape de Podul Minciunilor. s-a mutat in Bucuresti in urma cu multi ani, iar prima lui intilnire cu festivalul de teatru a fost in urma cu 12 ani.
Anul trecut, prin noiembrie la o jumatate de an de la numirea sa in pozitia de director marketing Bergenbier S.A, l-a sunat pe Dl Chiriac:

– eu vreau sa fiu sponsor la Festivalul de teatru…

pentru citeva clipe a fost liniste la capatul celalalt al telefonului, dupa care Dl Chiriac a ris

– stii, de obicei eu ma duc la sponsori, nu vin sponsorii singuri la mine.

Azi cind vorbeam in piata mica, Tiberiu era foarte fericit ca e partener; si nu era doar business-ul la mijloc, era si-un fel de patriotism local si bucuria ca acum e implicat intr-un festival care-i aduce amintiri frumoase.

*
pe Tiberiu il stiu de mai bine de 5 ani, de pe vremea cind lucra la Henkel, cind a lucrat cu Tabu pentru citeva proiecte (ma rog, mai intii l-am cunoscut pe tatal lui, un suuuper personaj care a fost subiectul unui interviu al meu). am o amintire foarte frumoasa legata de una dintre conversatiile noastre de business. faceam un pictorial cu fetele de la Oltchim, henkel era partener al echipei nationale de handbal si acoperea costurile pictorialului, asa ca discutam cam ce vom face si cum administram timpul pe care ni -l acorda fetele intre doua antrenamente. din discutie in discutie, Laura – stilista- i-a povestit o idee despre un alt pictorial pe care ea isi dorea foarte tare sa-l faca.
si reactia lui, pe care o sa o tin minte mereu, a fost “pai faceti niste costuri, daca voi credeti ca o sa iasa ceva foarte frumos si va doriti pictorialul asta, hai sa vedem daca putem sa ajutam”

*
povestea cu sponsorul festivalului e despre cum locurile si evenimentele speciale, cu energie buna, atrag oamenii cu energie buna.
de fapt, si Tiberiu mi-a zis “de fiecare data cind vorbesc cu Constantin, ma umplu de energie pozitiva”

*
miine va povestesc despre cea mai grea zi din acest festival pentru directorul FITS, Constantin Chiriac

1820

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!