Tag : vanity fair

inside-potd-kim-kardashian-interview-magazine-coverCele mai tari coperti de reviste din 2017

Cele mai tari coperti de reviste din 2017

Pana se termina vacanta mai avem timp sa ne uitam peste bilanturi si analize, peste topuri ale celor mai bune intamplari din anul trecut ca sa ne inspire si sa invatam din istoria care tocmai a trecut.

Iata un clasament american al celor mai bune copperti de reviste, realizat de o asociatie a art directorilor, graficienilor, designerilor.

(ar fi minunat sa existe si la noi asemenea clasamente pentru ca ele i-ar motiva pe cei care lucreaza in domeniu si le-ar da un scop sa fie mai creativi de la un an la altul. din pacate noi mai avem atat de putina presa scrisa si, in ce emai multe cazuri, se face cu bani f f putini si oameni si mai putini, incat reursele – inclusiv cele creative – sunt f limitate)

iata insa coperti care sper sa va inspire

Jay-Z

T Magazine , December 3, 2017

jayz-t-magazine-cover-2017

 

Hayley Williams

Fader, July/August 201

potd-paramore-hayley-williams-fader-cover-homepage

Frank Ocean

i-D, Winter 2017

frank-ocean-id-cover-split

Cardi B

New York Magazine, November 13, 2017

cardi-b-new-york-magazine-cover

Colin Kaepernick

GQ, Decemeber 2017

potd-inside-colin-kaepernick-gq-cover

 

Lady Gaga

Harper’s Bazaar, January 2017

inside-lady-gaga-covers-dec-2016jan-2017-issue-of-harpers-bazaar

 

Nicki Minaj

Paper Magazine, Winter 2017

nicki-minaj-paper-magazine-cover-winter-2017

Broad City

Nylon, August 2017

inside-photo-of-the-day-broad-city-nylon-cover

 

Harry Styles

Rolling Stone, May 4, 2017

inside-harry-styles-cover-rolling-stone-magazine-full-size

 

Emma Watson

Vanity Fair, April 2017

emma-watson-vanity-fair-magazine-cover-full-size

 

RuPaul

Paper Magazine, Summer 2017

inside-photo-of-the-day-rupaul-covers-paper-magazine

Selena Gomez

Billboard, December 9, 2017

potd-inside-selena-gomez-billboard-cover

Kim Kardashian & North West

Interview Magazine, September 2017

inside-potd-kim-kardashian-interview-magazine-cover

Kendrick Lamar

Variety, November 2017

potd-inside-kendrick-lamar-variety-cover

Paris Jackson

Rolling Stone, February 9, 2017

inside-paris-jackson-covers-rolling-stone-magazine-full-size

Rihanna

Vogue Arabia, November 2017

potd-inside-rihanna-vogue-cover

Miley Cyrus

Billboard

May 13-19, 2017

inside-miley-cyrus-covers-billboard-magazine-may-2017-full-size

Star Wars

Vanity Fair

Summer 2017

inside-1-star-wars-vanity-fair-covers-2017

The Silence Breakers

Time Magazine, December 18, 2017

time-person-of-the-year-2017-cover

 

2048
gagaCele mai spectaculoase portrete de la Oscar Vanity Fair Party

Cele mai spectaculoase portrete de la Oscar Vanity Fair Party

Ca in fiecare an, revista Vanity Fair face o petrecere imediat dupa Oscar. In ultimii ani, de cand instagramul a luat amploare, Vanity Fair a avut o idee absolut minunata.

Produce continut super up market pentru instagram, pictoriale – portrete super spectaculoase, de la petrecerea respectiva.

Amenajeaza un studio, aduce unul dintre cei mai tari fotografi – Mark Seliger – si profitinad ca toate vedetele sunt de-a gata imbracate si machiate, trece la treaba.
iata 6 sintre cel mai frumoase fotografii realizate azi noapte

Elisabeth Banks
10_Elizabeth banks_0122_1a

Jessica Biel Justin Timberlake
biel timberlake

Lady Gaga
gaga

John Hamm
john hamm

Sofia Vergara
sofia vergara vanity fair

Taylor Swift, Lorde si fratele lui Swift, Austin.
taylor swift lorde

3162
landscape-1435692406-uploadUltimele aparitii glamorous ale lui Caitlyn Jenner

Ultimele aparitii glamorous ale lui Caitlyn Jenner

Text de Raluca Antuca

Caitlyn Jenner a fost un subiect controversat după prima apariție din Vanity Fair. Am văzut fotografia de copertă realizată de Annie Leibovitz în care Caitlyn apare într-un cadru foarte glamorous și am citit povestea din spatele omului, detalii despre tranziția la corpul de femeie.

Dar eram tare curioasă de evoluția acestui personaj atât de mediatizat. Voiam să o văd pe Caitlyn, nu pe atletul Bruce care s-a transformat în femeie. Oare ce stil va adopta, ce produse va promova și ce imagine publică își va crea?

Dacă la început m-am mulțumit cu câteva fotografii de pe contul de Instagram, acum curiozitatea mi-a fost satisfăcută de cele trei apariții din weekend ale vedetei. Aceasta a participat la New York’s Pride Festival și s-a afișat într-o rochie cu model leopard, deloc pițiponcească, ba chiar elegantă prin croiala chic.

După care aceasta a fost văzută ieșind dintr-un butic luxos, deținut de Patricia Field, cea care s-a ocupat de ținutele fetelor din Sex and the City. Carrie Bradshaw sigur ar fi fost de acord cu fusta mini colorată și jacheta neagră, care ne arată că puțină îndrăzneală nu strică atunci când nu mai ai 20 de ani, dar te simți ca atare.

landscape-1435692406-upload

Cel de-al treilea outfit este unul tare classy, pentru că amintește de stilul lui Kate Middleton. Rochia de dantelă seamănă foarte bine cu cea purtată de ducesă la fotografiile de logodnă.

M-am convins că femeia Caitlyn știe să-și evidențieze trăsăturile frumoase, iar gusturile în materie de modă îi sunt rafinate, poate mai rafinate decât ale multor femei de vârsta ei. Într-o listă realizată de BBC, Woman’s Hour Power List, Caitlyn a fost numită una dintre cele mai influente femei din lume, în ideea că exercită un anumit impact asupra societății și mass-mediei.

rexfeatures_4889873ygallery-1435677648-rs-600x600-150628151148-600caitlyn-jenner-pridejl062815 gettyimages-479048906 mcx-caitlyn-jenner-01 mcx-caitlyn-jenner-02 mcx-caitlyn-jenner-03 screen-shot-2015-06-30-at-112308-am

 

2514
556c7a224ae56e586e457d3e_vf-cover-bruce-jenner-july-2015Faceti cunostinta cu Caitlyn Jenner in Vanity Fair

Faceti cunostinta cu Caitlyn Jenner in Vanity Fair

Text de Raluca Antuca

I’m so happy after such a long struggle to be living my true self. Welcome to the world Caitlyn. Can’t wait for you to get to know her/me.

Acesta este mesajul postat pe Twitter de Caitlyn Jenner, cunoscută mai înainte ca Bruce, atletul care a câștigat aurul la Olimpiada din 1978 și care a anunțat că este transsexual. Povestea ei este deja cunoscută în toată lumea, mediatizată de toate canalele de comunicare și distribuire de știri.

Nu a fost linșat de opinia publică, ci chiar a primit mai multe comentarii pozitive, datorită susținerii din partea familiei Kardashian. Ei bine, acum Caitlyn a decis să-și arate noua identitate pe coperta revistei Vanity Fair și într-un cover story de 22 de pagini. Drept motto, ea a ales vorbele „Call me Caitlyn”, adică vrea să renască, folosind o imagine fresh, feminină care speră să-i redea încredere și fericire.

Fotografia de copertă a fost realizată de Annie Leibovitz, iar Caitlyn a ales Vanity Fair pentru că este singura revistă care îmbină cu succes jurnalismul și vedetele. Are credibilitate, bun gust și odată cumpărată, poate fi pusă pe măsuța de cafea, de unde o poate lua oricine ca să citească.

Câteva vorbe din suflet spuse de ea și un video de backstage în care vedeți cum a fost realizată coperta superbă!

It’s not about the fanfare, it’s not about people cheering in the stadium, it’s not about going down the street and everybody giving you „that a boy, Bruce”, pat on the back, O.K. This is about your life.

I’m not doing this to be interesting. I’m doing this to live.
I’m looking forward to more girls’ nights where everybody is treating you the same way. You can talk about anything you want to talk about. You can talk about outfits. You can talk about hair and makeup, anything you want. It becomes not a big deal.

A guy came in the other day and I was fully dressed. I said „Hi, Bruce here.” And I went, Oh fuck, it ain’t Bruce, I was screwing up doing it.

707
capture-20150223-195154Vanity Fair Oscar Afterparty- fotografiile din studio

Vanity Fair Oscar Afterparty- fotografiile din studio

text de Raluca Antuca

După ce s-au stabilit câștigătorii acestei ediții a Oscarurilor, cel mai mare eveniment cinematografic al anului, vedetele au avut ocazia de a-și etala alte ținute la Vanity Fair Afterparty. Celebritățile s-au distrat și s-au lăsat pozate de Mark Seliger, fotograf renumit pentru colaborările cu GQ și Rolling Stone.

Cei de la Vanity Fair au făcut un parteneriat cu cei de la Instagram și au realizat un studio foto instant, care le-a permis vedetelor să pozeze spontan, fără insistentele paparazzilor. Mark este cel care se ocupă de contul de Instagram al revistei, iar scopul acestor fotografii este să surprindă atmosfera de la petrecere pentru fanii din toată lumea.

Dacă vă aduceți aminte fotografia, care a făcut furori, cu Lupita Nyong’o care ține în brațe Oscarul câștigat pentru cea mai bună actriță în rol secundar, să știți că a fost făcută chiar în acest studio!

Iată fotografiile de anul acesta.

Eddie Redmayne

Rita Ora

Oprah

Lady Gaga

Jennifer Aniston & Justin Theroux

Sacha Baron Cohen &Isla Fisher

Adam Levine & Behati Prinsloo

Josh Jackson & Diane Kruger

 Sofia Vergara

Conan O’Brien

Natalie Portman and Rashida Jones

Sursă foto- contul de Instagram @vanityfair

776
pat kingsleyprima mea vizita in America (la Oscar), Pat Kingsley si o initiere

prima mea vizita in America (la Oscar), Pat Kingsley si o initiere

In martie 2001 ma duceam la Los Angeles sa vad Oscarurile de la ei de acasa.

Era un cadou – in loc de prima de bune rezultate la job – pe care managementul Europa FM mi-l facuse pentru munca si rezultatele din campania de lansare a “primului post privat de radio cu acoperire nationala” (acesta a fost primul descriptiv pt efm, anul urmator a devenit “un radio de milioane de romani”)

Ca si acum, nici atunci nu ma interesau banii, ci experientele si amintirile pe care mi le-as fi putut face din ceea ce traiam/ intilneam, asa ca obtinusem cadoul asta cind seful statiei ma intrebase “ce prima vrei pentru ce ai facut in anul asta?”/ “sa ma duc la Oscar daca obtin acreditare”, am raspuns scurt si direct, iar dinsul – Dan Ghibernea (mai tirziu ambasadorul Romaniei la Londra) – a zimbit si mi-a facut acest dar memorabil, mobilizind echipa de vinzari sa-mi gaseasca cazare buna, bilete de avion etc etc.

*

In avion – in calatoria aia lunga – ca sa nu ma plictisesc, am citit din scoarta in scoarta editia Vanity Fair care era atunci pe piata.

Adica editia cu aceasta coperta care se deschidea spectaculos in 3 parti.

Era, evident, un numar special Hollywood si-avea multe articole spectaculoase, nu doar ca informatie, ci si ca modalitate in care erau scrise, o tehnica pe care la vremea respectiva nu o intelegeam in detaliile ei, dar ma uimea prin felul in care curgeau informatiile si cum era structurat textul. (nici macar asta nu stiam sa spun atunci, ma uimea pur si simplu dar nu stiam sa spun de ce… in presa anilor 90 in Ro fusese o mare veselie, nu-si punea nimeni problema sa scrie articole in felul asta)

Am adus revista acasa si multa vreme am avut-o in colectie, apoi – cindva cind m-am mutat dintr-o casa in alta – am pierdut-o. Habar n-am unde si cum, dar regret si acum ca nu mai pot avea acces (nu sunt online) la citeva articole de acolo.

Unul era despre oamenii cheie de la Hollywood, despre Michael Ovitz si Pat Kingsley.

Ovitz era talent agent cu super fler si putere, cel care a infiintat Creative Artists Agency (printre clientii sai erau Tom Cruise, Dustin Hoffman, Kevin Costner, John Belushi, Michael Douglas, Bill Murray, Sylvester Stallone, Barbra Streisand, Steven Spielberg, Barry Levinson, Sydney Pollack) si care fost presedinte al Walt Disney Company pentru 2 ani si jumatate la sfirsitul anilor ’90.

Kingsley era doamna NU, publicistul cu cea mai mare putere de la Hollywood; printre clientii ei erau Tom Cruise, Al Pacino, Will Smith, Robert Redford, Candice Bergen, Raquel Welch, Charlie Chaplin, Jodie Foster …

La vremea aceea articolele despre ei au fost ca si cum mi-ar fi aprins cineva lumina intr-un tunel si am inceput sa vad pe unde merge stirea despre o vedeta si cit de “despre control si planificare” e vorba in showbiz.

Astazi stiu ca au fost mult mai mult de atit.

*

Am gasit din intimplare in aceasta dimineata (cautam sa aflu detalii despre publicistul lui Meryl Streep pentru ca tocmai a facut o noua miscare de comunicare foarte foarte smart si am vazut ca doamna care o are in grija pe Meryl, Leslee Dart, a fost partenera lui Pat Kingsley in business) un minunat articol despre Kingsley post activitatea ei din comunicarea pentru vedete.

Un articol care-i arata relaxarea de dupa stresul controlului pe care-l impunea si si-l impunea (desi era cea mai buna prietena a lui Tom Cruise, vorbeau in fiecare seara la telefon, pe vremea cind era in activitate spunea ca meseria ei e sa-i deschida usa limuzinei in fata covorului rosu cu smerenia si respectul ca intilneste unul dintre cele mai mari staruri ale lumii si sa se asigure ca fiecare jurnalist l-a intrebat ce e util pentru actor, nu pentru orgoliul jurnalistului :) ), un articol in care ii vezi super increderea in sine si asumarea a tot ceea ce a fost, dar in care da si ‘din casa’ foarte mult.

On Cruise: “His assistant called and made an appointment for Tom to come into my office. He had never been to my office before. And he came in, had a few minutes of chitchat, and he said, ‘I want you to know I’ve decided to make a change.’ I said: ‘I knew that was going to happen today. I guess I’ll probably take a pretty big hit with the media.’ And he said, ‘Well, we’ve all had those hits, haven’t we?’ I said, ‘Yeah. I’ll be OK.’ And then I said, ‘A lot of people have worked on your behalf that you’re not aware of, and I’d like to have you say hello to them.’ So I took him around, and he saw everybody and even went to see the mailman, just as cordial as could be.”

(…)
Cruise’s Scientology played a role, but only toward the end. Before that, there had been just one serious conflict with reps for the religious organization, “but it was taken care of very early in the game,” says Kingsley. “I felt that they were involved in a story that I was doing on Tom, and I said: ‘It’s not your story, it’s Tom’s. You have to step aside.’ And they did.”

Later, however, Cruise wanted to be more vocal about his beliefs. “I did have that conversation with Tom, about cooling it,” notes Kingsley, saying she told him: ” ‘Scientology is fine. You want to do a tour for Scientology? Do a tour for Scientology. But Warner Bros. is sponsoring this tour.’ That was for [2003’s] The Last Samurai. He didn’t say yes or no, except he did not discuss Scientology on that European tour.”

articolul a aparut in Hollywood Reporter in urma cu 2 ani si il puteti citi aici. este o minunatie de portret al unei femei care nu are nimic de demonstrat nimanui.

Drive up to Pat Kingsley’s house in Pacific Palisades, Calif., and you’ll be in for a bit of a shock. Amid the elegant homes and manicured mansions, it seems incongruously small, a modest, single-story place built in the early 1950s, its blandness almost studied, with little to set it apart except, perhaps, for the blinds drawn closed, as if to keep the world out.

This is where you’ll find the woman who ruled Hollywood for years, dispensing favors to a few and fearsomeness to many more, terrifying reporters and editors alike — and even several of the studio executives who paid her bills — a woman who, before her 2009 retirement, held sway at the nexus of Hollywood and the media, as authoritative as she was authoritarian, as strategic as others were tactical, a giant in a land of dwarfs.

*
Pentru mine, reintilnirea in aceste zile cu un text despre Pat Kingsley – la 14 ani de cind am aflat de existenta ei – intr-un context special al vietii mele profesionale (am sa dau detalii curind), mi se pare … un zimbet mare.

In 2001, cind m-am intors din America, mi s-a parut ca a fost lectia mea despre maturizare. Era prima data cind plecasem singura undeva (deplasarile mele in strainatate nu depasisera Parisul – pentru job mai ales- si Turcia pentru vacanta), ma dusesem ca jurnalist si informatiile din relatarile mele fusesera preluate si de Pro Tv si de presa nationala; aveam deci motive de mindrie.

Astazi stiu ca deplasarea aceea n-a fost doar despre asta. Ci a fost un fel de initiere.

Si da, inca imi mai doresc sa am editia aceea de Vanity fair, dar nu am mai gasit-o nicaieri.

1288
Angelina-Jolie-Variety-Magazinecind Angelina Jolie isi face publicitate… chiar isi face

cind Angelina Jolie isi face publicitate… chiar isi face

Angelina Jolie e zilele astea pe copertele a doua reviste foarte importante, Vanity fair (editia de decembrie) si Variety.

Justificarea celor de la Vanity fair este ca au desemnat-o femeia anului, iar a celor de la Variety este ca a anuntat ca renunta la actorie ca sa faca regie.

De fapt, cu toate astea adevarate sau nu, Angelina are premiera unui nou film regizat de ea: “Unbroken”, cu scenariu scris de Joel si Ethan Coen :)

fotografiile in ambele cazuri sunt minunate

in Vanity Fair semnate de Mario Testino

si din Variety semnate de Art Streiber

 

 

aici puteti citi integral coverstory-ul din Vanity fair centrat desigur pe filmul Unbroken despre care se spune ca are sanse la Oscaruri (desigur tot parte din promovare, din a-l aseza corect pe drumul lui inca de la inceput)

857
baryshnikovIn the mood for Baryshnikov

In the mood for Baryshnikov

sau despre cum batrinetea nu e o povara. ci infrumusetare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sura, fata maestrului- profesoara de dans. Intr-o fotografie de mai sus, din Life, era mica alaturi de mama ei, Jessica Lange.

1524
catherine-robbe-grilletcea mai celebra dominatoare a Frantei in Vanity Fair

cea mai celebra dominatoare a Frantei in Vanity Fair

povesteam anul trecut despre tendintele din 2014 si spuneam ca una dintre ele va fi BDSM-ul – ca influentele sado-maso vor fi vazute in moda, in cinema dar si in textele din reviste.

ma bazam pentru asta pe doua lucruri care dau contextul – comemorarea a 200 de ani de la moartea Marchizului de Sade (se intentioneaza sa fie facute publice o parte din scrierile care sunt inchise de la moartea lui) si lansarea filmului Fifty Sades of Gray.

filmul e, de fapt, cel care va impinge mult contentul BDSM in publicatiile de larg consum pentru ca sunt interese mari comerciale la mijloc.

*

in Vanity Fair de februarie este un articol mare, spectaculos, cu doamna care e recunoscuta drept cea mai celebra dominatoare a Frantei, Catherine Robbe-Grillet .

are 70 de ani, locuieste intr-un castel din sudul Frantei impreuna cu o doamna de 51 de ani care si-a lasat “viata si placerea” pe miinile ei.

ce face Vanity Fair in povestea foarte foarte lunga este o bijuterie de scriere. ii descrie viata prin oglinda celor mai importante personaje din viata sa, plecind de la noua partenera de viata Beverly, mergind la sot , trecind prin multele ei infidelitati (“am avut multi iubiti, barbati si femei, dar un singur Stapin”, zice doamna undeva in text), infidelitatile sotului (una cu o celebra actrita, mijlocita chiar de ea) si anuntul sotului – la 53 de ani – ca renunta la orice viata sexuala.

si felul in care e (de)scris totul plaseaza orice actiune intr-o zona burgheza, fara nimic obscen, fara nicio judecata, fara nimic care sa fie “de sus”. nu cred ca e cineva care ar fi putut scrie asta in Romania. nu cred.

n-are legatura cu deschiderea la minte, sunt multi oameni deschisi la minte printre jurnalisti care sunt in stare sa scrie despre un subiect fara sa traga concluzii in vreo directie, are legatura cu intelegerea rafinamentului … din multe.

e diferenta intre cineva care s-a nascut intr-un castel cu mobilier vechi de sute de ani, incredibil de valoros, si stie ca mobilierul e acolo pentru ca e mobila de uz caznic, asa ca se poarta ca atare, si cineva care si-a cumparat recent o piesa de mobilier extrem de scumpa si pe care o foloseste ca pe o comoara.

diferenta intre firesc si pretios.

intreg story-ul e aici.

si pentru ca vorbim despre Vanity Fair, adica de redactia care are un departament special de 100!!! de persoane care nu fac altceva decit sa verifice jurnalistul ca si-a facut bine treaba si toate informatiile din articol sunt corecte, avem si un bonus la story: contractul dintre Chaterine si sotul ei, Alan, prin care acesta isi stabilea termenii relatiei lor SM. il puteti citi aici

*

cum unul dintre cele mai citite articole ale mele este despre filme erotice de facut cadou (face zilnic 2-300 de vizualizari, desi e vorba de filme foarte intelectuale:) ), ma gindesc sa scriu curind un articol despre cartile erotice care merita a fi citite. mult mai rafinate si mai bine scrise decit Fifty Shades:)

una dintre ele e scrisa chiar de doamna care e subiect in Vanity Fair, din care banuiesc (cam tare) ca s-a inspirat autoarea de la Fifty.

 

1370
vogue_logoputerea stylingului – noua coperta vogue

puterea stylingului – noua coperta vogue

acum niste ani, Brindusa Niro – o romanica desteapta care a fost consiliera pentru Vanity fair si New Yorker – mi-a spus uitindu-se pe revista pe care o conduceam: “o sa mai treaca 20 de ani pina o sa ai fotografii ca de vanity fair sau vogue. nu pentru ca fotografii nu ar fi talentati, dar nu au inca scoala shootingurilor, cum nu aveti inca make-up si coafura la nivelul de afara. sansa ta e pe fotografie de reportaj si-a aratat spre fografiile din dosar, care erau cu real people, oameni care nu apar la tv sau in ziare de obicei.

m-am incruntat, mi s-a parut nedrept pentru ca erau citeva shootinguri bune acolo, dar viata m-a invatat ca un shooting de studio, pt fashion, cu un fotograf de afara si unul de la noi, cu aceleasi haine si aceleasi dotari tehnice, ba chiar si cu acelasi model, nu vor arata la fel. cel “strain” va fi intotdeauna mai dinamic, mai vesel, iar hainele vor fi mai bine puse in valoare.

iar cind vine vorba de styling, de cite ori vad cite o coperta cu o fata care pe strada n-ar trece nici macarde frumusica, iar ea arata senzational pe coperta, respir adinc si … astept sa mai treaca dintre anii de care vorbea Brindusa. primul sfert s-a dus:)

*

iata coperta vogue de luna viitoare care e cu interpreta principala din serialul Girls, Lena Dunham

 

iar fata arata cam asa

1064
Robert Wilson erhaelt Hein-Heckroth-Buehnenbildpreisminunatul Robert Wilson monteaza Rinocerii la Craiova

minunatul Robert Wilson monteaza Rinocerii la Craiova

Robert Wilson este un artist america vizionar care se exprima prin teatru, muzica si instalatii de lumini, un artist care mergea in directia teatrului multimedia cind inca nici nu definiseram corect notiunea “multimedia”.

un regizor care iubeste minimalismul si care face din fiecare piesa de teatru o bijuterie visuala.

habar n-am cum l-au convins sa vina sa lucreze ceva in romania, dar … in citeva zile incepe sa lucreze la Craiova cu echipa de acolo Rinocerii lui Eugen Ionesco.

va fi probabil unul dintre cele mai importante evenimente din teatru in anul acesta si sunt sigura ca vom merge constiinciosi la Craiova, ca turisti, ca sa vedem aceasta piesa.

*

Wilson a mai fost in Romania cu un spectacol de-al sau “Femeia marii”, o bijuterie vizuala, acum citiva ani la Festivalul National de Teatru, a tinut si un seminar atunci pt studentii de la UNATC (il am inregistrat, daca isi doreste cineva), iar in America a lucrat cu unii dintre cei mai mari actori.

acum citiva ani, Vanity Fair facea o coperta pentru numarul dedicat artei cu o fotografie cu Brad Pitt in ploaie. intregul pictorial, si coperta, erau fotografii realizate de Robert Wilson.

2627
nicole-kidman-pool-photos.sw.12.nicole-kidman-demarchelier-ss01-aNicole Kidman – Grace Kelly

Nicole Kidman – Grace Kelly

linga pat, acasa, e un scaun rosu unde se afla citeva albume de arta. deasupra – cel pe care-l vad in fiecare dimineata cind ma trezesc e Remembering Grace (un cadou de la Noemi).

o vad atit de des pe Grace Kelly incit mi se pare ca e ca o ruda:)

*
In Vanity Fair de decembrie e Nicole Kidman pe post de Grace Kelly si rezist tentatiei sa citesc revista ca sa ma bucur pe deplin de ea in vacanta de Craciun, cind voi sta cu ochii catre Acropole, cu o cafea aromata alaturi.

Vanity Fair a facut insa publice toate fotografiile din pictorial si iata cit e de minunata doamna Kidman surprinsa de domnul Patrick Demarchelier

746
audrey-hepburn-rome-styleRoma lui Audrey

Roma lui Audrey

prima data cind am fost la Roma am fost pt Michelangelo.

pe vremea aia il iubeam pe Michelangelo, inca il mai iubesc si -l consider un alien (niciun om nu poate face astazi cit a facut el acum citeva sute de ani, cu o tehnica mult mai putin dezvoltata din toate punctele de vedere)

am luat pas cu pas toate cladirile in care era un semn al lui – o sculptura, o pictura sau ceva din matematica speciala a arhitecturii lui. imi amintesc ca, intr-o seara pe linga Spanish Steps, am ascultat poeziile pe care i le-a scris lui Tomasso, iubirea lui cea mare, iar ca sa-mi inving oboseala si sa merg sa vad o biserica al carei nume nu-l mai stiu, dar care s-a dovedit a fi cea mai frumoasa prin austeritatea si minimalismul ei, mi s-a spus ca sub o anume piatra linga ea Michelangelo isi lasa scrisorile de dragoste catre singura doamna din viata lui, Vittoria Colona. am prins aripi si -am primit si scrisorile lor, in italiana, cind am ajuns la fata locului:)

**

a doua oara am fost la Roma cu treaba. interviuri, n-am avut timp de multe, dar mai stiu ca intr-o noapte am luat-o aiurea pe strazi ca sa simt putin orasul.

***

a treia oara am fost pentru Fellini. s-a intimplat sa fac un interviu cu Gilbert Adair (domnul care a scris The Dreamers, dupa care a facut Bertolucci filmul) si sa fie frumoasa conversatia intre noi. cum a scris si o biografie a lui Fellini, am aflat o multime de ponturi pe unde l-as putea cauta/ simti altfel geniul lui Frederico Fellini.

aproape o saptamina am intilnit oameni care l-au cunoscut, am fost in casa in care a locuit si mi-am petrecut timp in cafenelele lui preferate.

***

am mai fost de atunci de citeva ori la Roma, m-am plimbat si m-am ratacit pe strazi si, teoretic, n-am ratat niciunul dintre obiectivele turistice importante.

cel mai recent, anul trecut am fost pentru trei zile ca sa-l vad pe Akram Khan dansind, cind am avut parte si de una dintre cele mai magice intimplari plecata de la o intrebare nevinovata de jurnalist (daca nu stiti povestea, va rog, va rog, cititi despre Ingerii lui Akram Khan)

astazi de dimineata, citind Vanity Fair care o are pe Audrey Hepburn pe coperta mi-am dat seama ca desi iubesc filmul Vacanta la Roma, la niciuna din vizitele mele acolo, n-am fost pe urmele lui Audrey.

o parte din story-ul din VF o puteti gasi aici, nu e insa si textul pe care fiul ei, Luca Dotti, l-a scris pentru aceasta editie VF.

el incepe asa

A short time ago, while letting me off by my doorstep in Rome, a taxi driver said to me “I know this place. years ago I used to bring a beautiful woman here”. That woman was my mother, Audrey Hepburn.

partea simpatica este ca din descriere si stiu unde e strada, stiu si zona unde e restaurantul care e mentionat drept preferatul ei.

de dimineata am realizat ca de cele mai multe ori am fost la Roma dupa barbati:) si-am hotarit ca ma voi reintoarce curind, pe urmele lui Audrey.

 

 

999
Anna_WintourAnna Wintour -un nou job la Condé Nast

Anna Wintour -un nou job la Condé Nast

text de Mihaela Simina

Chiar astazi, miercuri, 13 martie, Condé Nast International -publisher-ul Vogue, Vanity Fair, GQ etc- urmeaza sa anunte numirea Annei Wintour intr-o noua functie, cea de director artistic al companiei. Functia nu e noua doar pentru celebra jurnalista, ci chiar si pentru prestigioasa companie media.

Cum asa? De ce infiinteaza Condé Nast, acum, un nou post in structura sa executiva?

Uite asa: “I would go to great distances to avoid losing Anna, particularly in the prime of her career”, ne lamureste CEO-ul companiei, Charles Townsend.

Astfel, miscarea de la varful Condé Nast pune capat zvonurilor conform carora Anna Wintour ar urma sa isi incheie activitatea pentru Vogue (U.S.) -unde e prezenta de aproape 25 de ani- si, totodata, o plaseaza pe aceasta in randul celor mai puternice femei din industria editoriala.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

864
cn_image.size.kate-moss-extra-prsuferintele lui kate moss

suferintele lui kate moss

banuiesc ca jumatate din populatia feminina a planetei – cu acces la macar o revista glossy – a auzit de kate moss si a si admirat-o in vreo reclama.

in numarul de decembrie vanity fair va fi un interviu in care se dovedeste inca o data ca si cele mai admirate femei ale lumii sunt ca oricare altele, cu nesigurante si suferinte, si frustrari.
iata citeva fragmente

despre pozele nud
“I see a 16-year-old now, and to ask her to take her clothes off would feel really weird. But they were like, If you don’t do it, then we’re not going to book you again. So I’d lock myself in the toilet and cry and then come out and do it. I never felt very comfortable about it. There’s a lot of boobs. I hated my boobs! Because I was flat-chested. And I had a big mole on one. That picture of me running down the beach—I’ll never forget doing that, because I made the hairdresser, who was the only man on the shoot, turn his back.”

despre kate moss de acasa
“I don’t want to be myself, ever. I’m terrible at a snapshot. Terrible. I blink all the time. I’ve got facial Tourette’s. Unless I’m working and in that zone, I’m not very good at pictures, really,”

despre iubirea pentru johnny depp

“There’s nobody that’s ever really been able to take care of me. Johnny did for a bit. I believed what he said,” Moss says. “Like if I said, ‘What do I do?,’ he’d tell me. And that’s what I missed when I left. I really lost that gauge of somebody I could trust. Nightmare. Years and years of crying. Oh, the tears!”

despre a fi fashion icon

I just wear black jeans now. Or gray. If you do a different look every day, they’re going to be waiting for the next look, and then it’s a paparazzi shot. Whereas if you just wear the same thing, then they get bored and leave you alone.”

interviul nu e inca public, sunt doar citeva fragmente aici

836
cn_image.size.pollock-painting-ruth-kligman-headerthe wife or mistress of a genius

the wife or mistress of a genius

e in Vanity fair un story despre o pictura controversata, Red, Black & Silver, al carui autor inca se mai discuta daca este sau nu Jackson Pollock.
pictura s-a aflat pina acum 2 ani in posesia amantei lui Pollock, Ruth Kligman (care amurit in 2010) si urmeaza sa fie scoasa la licitatie in septembrie.
cum ultimul Pollock licitat s-a vindut cu 140 milioane de dolari, e de inteles de ce acest tablou si controversa din spatele lui suscita mare interes.

mai jos e un fragment genial din articol, in care autoarea, Lesley M. M. Blume, incearca sa o caracterizeze pe Ruth fara sa numeasca direct ce fel de om se spunea ca este. e minunata tehnica doamnei Blume de a descrie ceva, prin fapte, nu prin vorbe, iar tot articolul reuseste o performanta rara: vorbeste despre evaluari de picturi, despre critici de arta, despre context in istoria artei, pe foarte multe pagini, dar are suspence si e minunat- accesibil- placut de citit.

intregul articol aici

inainte de a citi fragmentul de mai jos, va rog sa nu o condamnati pe Ruth pentru alegerile ei; nu stiu cite dintre femeile pe care le cunosc ar fi rezistat tentatiei de a fi nevasta unui geniu. sau amanta.

In 1956, Kligman was a 26-year-old art student, working at a minor Midtown Manhattan gallery. A voluptuous former Seventh Avenue model, she was said to strongly resemble screen sirens Elizabeth Taylor and Rita Hayworth. Pollock biographers Steven Naifeh and Gregory White Smith state in Jackson Pollock: An American Saga that Kligman, as a child, had fantasized about becoming a great artist—and, just as frequently, about being “the wife or mistress of a genius.” Artist Audrey Flack recalls that in early 1956 Kligman befriended her and asked her to explain the nuances of the New York art scene.

“Ruth asked, Who are the best artists, who should I know, [and] in what order—one, two, and three?” Flack says. “I said, ‘Jackson Pollock, Bill de Kooning, and Franz Kline,’ and told her they all go to the Cedar Bar. She said, ‘I gotta meet Pollock.’ I took a piece of paper and drew a map. I told her, ‘This is where Pollock sits at the bar,’ and what he looked like. That night, she goes to the bar and meets him, all set for it. It was very, very pre-determined.” In her 1974 book, Love Affair: A Memoir of Jackson Pollock, Kligman would assert that her Cedar Bar meeting with Pollock had been coincidental, and that “he had meant so much to me for so long as a heroic figure.”

For Pollock, 1956 was a year of eclipse. To many in the art world, it appeared that the artist had passed the pinnacle of his career. The art critic Clement Greenberg—Pollock’s onetime champion—would later say that by this time “Jackson knew he’d lost the stuff” and was “never going to come back.” Pollock was drinking heavily and had fallen into an abyss of nonproductivity; he was in a “death trance,” according to another biographer friend, Jeffrey Potter.

Pollock’s marriage to Lee Krasner had dramatically unraveled. Krasner, enraged by her husband’s affair with Kligman, decamped to Europe that summer. Kligman promptly moved into the Pollock-Krasner home in the Springs, a hamlet in East Hampton—by some accounts, on the very day that Krasner boarded a transatlantic ocean liner. One source says that Kligman hung her clothes in Krasner’s closet and set up shop in her painting studio.

730
askia swift by howard schatznude – body study

nude – body study

am descoperit ieri studiile de nuduri ale lui Howard Schatz (domnul care face fotografiile In Character pentru Vanity Fair – portrete de personalitati cu diferite expresii, asezate ca o secventa cinematografica in serii de 3-4 cadre)

iata citeva dintre preferatele mele

aceasta nu este din seria de nuduri, ci dintr-o serie care se numeste dancers dar imi place f f tare.

se numeste balance.

Howard Schatz este un fost medic oftalmolog american care a devenit faimos pentru fotografiile sale publicate in 17 carti, prezente in toate marile muzee ale lumii, dar si in colectii private. Are 71 de ani.

941
brindusa niroromance destepte part 1: Brindusa Niro

romance destepte part 1: Brindusa Niro

pentru ca tot este 1 decembrie si e in plina desfasurare campania “romanii sunt destepti”, m-am gindit sa va arat niste romance destepte si foarte speciale despre care nu scrie foarte multa lume, romance despre care am scris sau am publicat articole anii trecuti.

citeste despre alte romance destepte si celebre in lume, aici
***

Brândușa Niro, O româncă guru în lumea modei la New York
februarie 2008

„Ce am acum pe birou? Un laptop Sony Vaio; un CD cu filmul lui François Truffaut ‹‹Day for Night›› (n. red.: ‹‹Noaptea americană››, în traducerea românească) pentru că mă inspiră la ce lucrez acum pentru noul număr de revistă, și am și câteva numere din Daily-ul curent. Mai e aici o poză fabuloasă cu Ana Wintour și Andre Leon Talley (n. red.: icon-uri ale revistei Vogue SUA) care citesc Daily, și altă poză foarte mare a unei alte fete care tocmai a fost aici, australiancă, pe care cred că o vom fotografia pentru numărul viitor. Mai am o poză a lui Toma, mare, foarte frumoasă, ca eternă inspirație, apoi am zeci de alte mici fotografii și bilețele de la designeri, actori, modele, colaboratori de la Michael Kors la Giorgio Armani, cu ‹‹mulțumesc pentru asta ori pentru aia›› și e drăguț când primești mulțumiri, așa că le păstrezi. Mai am câteva articole. Cam astea sunt în birou.“

Ne-am „întâlnit“ via telefon, și cum tot ceea ce știam despre Brândușa Niro venea din articolele scrise despre ea (de la Vanity Fair până la The New York Times), am vrut să o simt dincolo de descrierile de business. Așa că am pus întrebarea despre cum arată biroul și mi-a plăcut că toate numele mari pe care tocmai le-ați citit au fost rostite fără nici un semn de laudă, cu aceeași tonalitate cu care mi-a povestit începuturile carierei sale extraordinare.

Când ați plecat din țară?

Brândușa Niro: În 1979, în Franța, imediat ce am terminat facultatea. Eu eram studentă la teatru și am făcut câteva filme în România. Am jucat în „Nea Mărin miliardar“ (r. Sergiu Nicolaescu), în „Filip cel bun” (r. Dan Pița) și am mai jucat în „Rătăcire” (r. Alexandru Tatos). La facultate eram colegă cu Mihaela Caracas (care s-a măritat cu Pino Caramitru), cu Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Adrian Pintea (am auzit că a murit, îmi pare rău, am jucat cu el mult în școală). și cu splendidul Marcel Iureș. E genial, e ceva de vis acest om.

V-ați mai întâlnit cu el?

M-am întâlnit întâmplător pe stradă, în New York, în timp ce filma „The Peacemaker” cu George Clooney. Pe vremea aia îl cunoșteam bine pe George Clooney, nu era așa de faimos cum este acum, și mă duceam la hotelul Peninsula ca să mă întâlnesc cu niște prieteni comuni. Se filma în zona aia și am dat peste Iureș; n-aveam nicio idee că e în acest film, l-am întâlnit la colțul străzii și mi-a zis «hai să vorbim mai încolo că sunt în cadru». Filmau goana prin New York. Ne-am văzut câteva secunde, dar a fost simpatic, nu ne mai văzuserăm de 10 de ani sau mai mult chiar. și el a rămas complet siderat.

Care a fost primul job în străinătate?

B.N.: În Franța am luat niște cursuri de istoria artei, mă gândeam să fac poate publishing în teatru. M-am gândit că pot ajunge critic de teatru și film. Apoi la Toronto, unde am plecat pentru că așa își dorea primul meu soț, am început să lucrez în publishing. Mi-au dat să scriu un articol pe săptămână, apoi, după trei luni, făceam patru pagini. Am ajuns editor de fashion & beauty. A fost o șansă formidabilă. și după asta am primit job-uri la reviste din Canada, mereu mai mari.

Dar cum ați ajuns la toate astea de la marketing?

B.N.: Când m-am mutat la New York, am primit un job foarte mare la Hugo Boss ca Senior Vice Președinte Global Marketing. Am lucrat cu Richard Avedon, a fost fantastic, o altă mare oportunitate.
Am lucrat cu Sundance Film Institute și Robert Redford de la bun început; noi am fost primii care am sponsorizat Sundance-ul. Eu am fost responsabilă pentru toate astea din partea Hugo Boss.
Am stat acolo opt ani, după care am plecat la Ralph Lauren pentru a dezvolta un proiect mare.
Apoi am primit o ofertă la The New Yorker. M-am dus pentru că devenisem prietenă de-a lungul anilor cu președintele New Yorker-ului de la vremea aia, Tom Florio, care e acum publisher-ul lui Vogue.
El m-a invitat să-l ajut să creeze un mediu interesant pentru publicitarii din fashion & luxury. Am lucrat cu Tina Brown (n. red.: fostul redactor-șef de la Tatler, și fost redactor la Vanity Fair, două dintre cele mai celebre publicații din lume) care era redactor-șef la The New Yorker. Am fost legătura între marketing, bussines, redacție și lumea modei. și în timp ce făceam asta, am vrut să-mi deschid compania mea. Am făcut o companie de Internet care era asemănătoare cu ce fac acum pentru IMG, dar era în ’99, când toată lumea făcea afaceri pe net. Compania a avut succes imediat, se numea Fashion Wire Daily, era ca un Associated Press on line pentru industria modei. Din păcate, după 11 septembrie, a fost complet răvășită.

Cu o idee similară v-ați dus la IMG.

B.N.: M-am gândit cum să creez o companie care să combine și ceea ce făcusem pentru net, dar să fie o conexiune între internet și presă. Căutam un brand solid în ambele platforme. Am ales această companie și le-am propus lor afacerea pentru că sunt proprietarii lui New York Fashion Week și a multor altor Fashion Week din lumea întreagă. Au cea mai mare agenție de modele din lume, IMG MODELS. Mi s-a părut că sinergia e extraordinară pentru că puteam să creez o revistă care are acces la cele mai tari lucruri imediat. știi cât de greu e dacă voi vreți să o puneți pe Giselle pe copertă în shooting-ul propriu. Așteptați imens, dacă nu cumva e aproape imposibil. Doar dacă ești Vogue merge mai repede.
Dar noi avem acces direct la cele mai tari evenimente de modă pentru că suntem publicația exclusivă a New York Fashion Week. Am dezvoltat proiectul și on line, apoi am făcut Fashion Mini care este o revistă pe care o găsești la tarabe, lunară, care, de anul viitor, va avea un Hollywood Mini și Model Mini. Anul trecut în decembrie am cumpărat Tennis Magazine, numărul 2 în America în publicațiile de sport. și i-am refăcut designul, am reorientat revista… a fost un succes imens.

Ați făcut actorie, vă plăceau literele, apoi v-ați dus într-o zonă tehnică. Cum ați făcut switch-ul?

B.N.: Am învățat totul făcând, n-am un master degree în business, masterul meu e în artă teatrală și cinematografică. Însă mi-a folosit tot, fiecare element, spiritul antreprenorial pe care probabil că îl am din familie, de la bunici, combinat cu imensa iubire pentru reviste și
publishing. Când ești redactor șef la o revistă, trebuie să ai 70 de idei și toată credibilitatea pentru ca oamenii tăi să le transforme în realitate. Sigur că e nevoie de mult timp ca să ajungi la fiecare dintre membrii echipei, dar dacă ai o echipă talentată, creativă și care generează efervescență, este incredibil ce lucruri se pot întâmpla.

Cum erați în copilărie?

B.N.: Absolut întotdeauna am fost prima în clasă. N-am avut note mai mici de 10, dar nu în modul ăla în care să stai să studiezi mult. Întotdeauna m-am distrat, ieșeam cu fetele în parc, chiuleam, eram foarte naughty. Dar pe de altă parte, eram întotdeauna foarte atentă în clasă și nu trebuia să-mi petrec foarte mult timp acasă facându-mi lecțiile pentru că foloseam timpul din clasă.
și asta fac și acum, adică sunt foarte concentrată când sunt la birou, nu-mi pierd vremea nicio secundă, dar pot să am o viață personală. și am o viață care îmi place foarte mult.

Vă veți opri cândva?

B.N.: Probabil că o să fac meseria asta toată viața. Pentru că iubesc ce fac, ador. Mă culc seara și mă gândesc: ce minunat, mâine mă duc din nou la muncă! Într-o zi, când voi ieși la pensie, dacă o să mi se întâmple vreodată asta, aș vrea ori să scriu o carte ori să predau, pentru că e foarte important cum să faci să transformi o idee într-o afacere.

Ați cunoscut o mulțime de personalități. E cineva pe care v-ați dorit să-l întâlniți și nu s-a întâmplat încă?

B.N.: Am cunoscut cam pe toată lumea pe care am vrut să o întâlnesc, pentru că nu mi-am dorit niciodată să întâlnesc președinți de stat sau lucruri de genul ăsta. Eu vreau să cunosc scriitori, oameni de artă.

Dar nu ați mai tremura un pic la gândul ca v-ați întâlni cu cineva anume?

B.N.: Gabriel Garcia Marquez. Aș muri să mă întâlnesc cu el, dar mi-e frică. Uneori e mai bine să-ți păstrezi idolii în memorie așa cum ți-i imaginezi.

Regretați că nu aveți copii?

B.N.: Niciodată n-am vrut cu adevărat copii, să spun foarte drept. Îmi plac copiii, dar nu m-am văzut pe mine mamă. Întotdeauna am avut o pasiune pentru libertate absolută și m-a și pasionat foarte tare profesia. și mi-am dat seama că nu poți să le ai pe toate în viață; sau poate poți, dar nu la același nivel. Sunt așa de implicată în ce fac, încât n-ar mai rămâne destul loc. Să-l faci și să-l lași bonei? Nu știu, nu critic asta, poate e bine pentru alții, dar n-aș fi făcut așa ceva. Eu sunt o persoană care se dedică total.

Am vorbit mai mult de o oră, nu doar despre munca sa, ci și despre România, revistele pentru femei de aici, despre cum vede țara de la un an la altul când vine acasă, despre copilărie și inconveniențele plecării – „Mi se pare absurd faptul că a trebuit să plec din țara mea ca să pot să fac o carieră când ar fi trebuit să pot să o fac acolo“.
și dacă mi-a plăcut cu adevărat ceva în toată conversația noastră a fost pasiunea cu care își susținea punctul de vedere, focul interior pe care-l simțeai.
Recunoștea fără emfază că e bună în ceea ce face, că a fost întotdeauna prima și la școală și în business, și simțeai forța cu care poate să facă lucrurile să meargă.
Iar eu mai știam un detaliu care mi-o făcuse dragă; în fiecare duminică la ora 17 ora României, oriunde ar fi în lumea asta, își sună mama, profesoara Matilda Caragiu Marioțeanu.

(nota mea din decembrie 2011, Doamna Caragiu Marioteanu a incetat din viata in urma cu un an. Pe Brindusa am si intilnit-o cind a venit la Bucuresti si e la fel de savuroasa si in realitate. Anul acesta a scris cronici pentru The One)

6122
lady-gaga-vanity-fair-january-2012lady gaga in vanity fair ian 2012

lady gaga in vanity fair ian 2012

pe coperta din ianuarie 2012 a revistei Vanity fair este Lady Gaga (da, stiu ca suntem in noiembrie si ca e schizoid sa avem pe tarabe o revista care are drept data de aparitie ian 2012 – va fi la vinzare din 6 decembrie, dar sa ginditi-va ce schizoid e pentru oamenii care lucreaza acolo sa lucreze de prin septembrie 2011 pentru ianuarie 2012!)

coperta vanity fair cu lady gaga e un frumos exemplu despre eleganta. care n-are nimik de-a face cu frumusetea.

492
Julia_Roberts_Julia Roberts holds Oscar for Best Actress, photo.standardCeremonia Oscarurilor asa cum nu o stiti de la TV

Ceremonia Oscarurilor asa cum nu o stiti de la TV

In 2001 am fost unul dintre norocosii care au vazut ceremonia Oscarurilor, la Los Angeles, ca jurnalist acreditat.

Cum orientarea mea jurnalistica nu e foarte “glamour”, ci mai degraba in zona de investigatii, anul acela am descoperit la fata locului citeva lucruri s!mpa pe care jurnalistii romani care au mai fost acolo nu le remarcasera.

A fost editia in care Julia Roberts a cistigat Oscarul pentru Erin Broncovich, iar ceremonia in Romania a fost comentata de Andi Moisescu si Teo Trandafir. Cind am vazut inregistrarea am fost onorata sa constat ca citasera multe dintre informatiile pe care eu le descoperisem si pe care le publicasem, prin contract, intr-un cotidian. Evident nu citasera si sursa, dar asta e doar o remarca a orgoliului meu.

Iata citeva dintre lucrurile nespuse despre Oscar:

limuzinele pe care le vedeti linga covorul roshu nu sunt… ceea ce par.
Doar actorii/regizorii mari nominalizati au limuzina lor inchiriata de studioul producator care-i aduce de acasa prin tot LA-ul. Restul vin cu masinile personale, le parcheaza in cea mai apropiata parcare subterana si iau una dintre limuzinele de la iesirea din parcare, conform unei programari atent stabilite.

intr-o sala cu 6000 de locuri, unde unii ar ucide ca sa poata intra sa vada ceremonia, sunt citeva sute de figuranti platiti de Academie.
Pentru ca ceremonia e lunga si personajele principale se plictisesc (mai ies la tigara, mai ies la toaleta etc), cineva trebuie sa le “acopere” disparitia din sala. Asa ca sunt figuranti frumos imbracati care stau pe locurile ramase libere, inclusiv cind un actor/regizor se ridica de pe scaun ca sa mearga sa inmineze/ridice un premiu.

pentru ca secretomania academiei e deja celebra, figurantii sunt alesi dintre rudele organizatorilor si sunt obligati sa semneze un contract stufos; printre clause: nu au voie sa vorbeasca cu actorul/regizoru/producatorul linga care stau. daca vecinului de scaun i se face rau, nu au voie sa-l atinga, trebuie sa ceara ajutorul paramedicilor. In plus, figurantii – ca sa fie acceptati- trebuie sa faca dovada ca sunt foarte sanatosi (aduc analizele la zi), femeile aduc o dovada de la medic ca pot sa stea pe tocuri cel putin 8 ore si ca nu sunt gravide.

pe covorul roshu se da din coate teribil, in zona jurnalistilor.
Acreditarea nu-ti spune unde ai loc pe covorul roshu ca sa poti sa faci fotografii si doar greii ABC, NBC, CNN au studiourile lor. Restul jurnalistilor vin de joi dupa amiaza (cind zona covorului roshu e disponibila pentru jurnalisti) si isi marcheaza teritoriul: pungi, sticle, etichete. Ca pe vremea lui Ceausescu la coada la lapte. Jurnalistii sunt obligati sa vina in tinuta de gala (rochii lungi si tocuri pentru doamne, frac-uri pt domni)

Joi si vineri se fac repetitii pentru actorii care anunta cistigatorii;
sunt programati pe ore, nu se intilnesc intre ei, dar trebuie sa vina constiinciosi sis a repete cele citeva replici scrise de scenaristii show-ului. Pentru ca prin lege Academia nu are voie sa plateasca actorii prestatori la ceremonie, drept recompensa pentru deranjul lor de a veni la un show care are o audienta incredibila la nivel modial, actorii primesc un cos cu bunatati: sponsori diversi isi lasa cite un cadouas (ceasuri, diamante, tratamente cosmetice etc) in cosul minune. Valoarea lui depaseste annual 35k dolari.

In acest week end pe tabu.ro puteti afla o multime de exclusivitati legate de Oscar. Vor fi imagini de culise de la ceremonie ( ce fac cistigatorii in press room dupa ce au primit statueta, ce se intimpla la petrecerile Vanity Fair si Elton John etc) si analize ample despre rochiile alese de actrite, toate exclusiv de la Los Angeles.

1640
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!