Monthly Archives : April 2011

jamesthierree2Singuratate(a …lui Raoul)

Singuratate(a …lui Raoul)

Singuratatea nu o explici, o traiesti. Nu o descrii, o simti.
Iti place sau te chinuie, o alegi sau esti obligat de soarta; daca o intilnesti, trebuie sa te confrunti cu ea.

Nu ai alta sansa; trebuie sa te uiti in oglinda si sa te lupti cu tine. Iti faci fatza? Rezisti la puterea mintii tale? Face trupul pact cu mintea sau i se opune naravas?
Iti cauti prieteni in orice sau te temi de ce-I in jur, pentru ca te temi de tine?

Perfectiunea e ca singuratatea. O alegi sau esti obligat de soarta, dar – daca o intilnesti – trebuie sa te confrunti cu ea. Nu o descrii, incerci sa-i faci fata. Incerci sa-ti supui mintea pentru ca trupul sa depaseasca limitele imaginate.

Orice artist obsedat de perfectiunea muncii lui e singur. Nu are importanta cit de multi prieteni are in jur. E singur cu mintea lui. Si trebuie sa-I faca fatza.

*

la repetitiile de la Raoul (un spectacol de James Thierree, adus la bucuresti de Institutul francez, cu sprijinul orange si Samsung) m-am gindit ca spectacolul asta despre singuratate e despre toti artistii mari pe care-i cunosc. E un omagiu pentru magiile pe care ei stiu sa le faca pentru ca noi sa iesim din lumea si din mintea noastra si sa ne uimim.

in timpul spectacolului pe care l-am vazut aseara la TNB, m-am gindit ca spectacolul asta e foarte mult si despre autorul lui, James Thierree. Despre perfectionismul lui de la repetitii (l-am vazut mingiind cu palma marginea scenei pe multi metri ca sa fie sigur ca acolo nu e nimik care sa-I strice magia, cum l-am mai vazut facind acrobatii incredibile in timp ce cu o voce calma explica detalii tehnice – coarda e prea rigida, lumina face o umbra dubioasa, aici e o intirziere de trei secunde.) dar si despre racordul pe care trebuie sa-l ai cu cei din jur, chiar si cind esti genial.si singur.

*
am doua imagini in minte din zilele astea care ma fac sa-mi fie bine pe dinauntru.

Prima e replica sinzianei (colega mea). Aseara, in holul teatrului, la sfirsitul spectacolului avea un zimbet urias pe fatza: “N-am mai vazut in viata mea asa ceva”.

Cea de-a doua e o imagine fara cuvinte de la repetitii. James, asezat la marginea scenei , cu piciorul sting sub el cu celalalt in V, in lateral, cu cotul miinii stingi infipt in podea ca sa fie sprijin pentru palma care tinea barbia. Isi citea mailurile de pe un Mac de ultima generatie.

Cum cadea lumina pe el, cum era imbracat (in tricou gri, pantaloni bej, largi – descultz) si in pozitia aceea care arata o incredibila mobilitate semana cu Charlie Chaplin.
Dar era prea modern pentru Chaplin.

m-am gindit atunci ca oricit ar incerca sa se fereasca de asocierea cu familia lui celebra (e nepotul lui Chaplin) A. D. N-ul o sa aiba ceva de spus. Dar pentru cei care ii vor vedea show-urile va fi o revelatie.

Pentru ca show-ul lui e ca singuratatea – nu poti sa-l descrii, trebuie sa-l traiesti. si sa-i faci fatza.

Raoul se mai joaca la TNB simbata si duminica de la ora 20.00. si da, mai sunt bilete;

4376
coperta23principii de viata

principii de viata

As fi vrut sa aflati de la mine ca mi-am dat demisia de la Tabu, nu de la colegii care se ocupa cu site-urile specializate in stiri media. Mi-am dorit sa le explic mai intii colegilor mei de ce am luat aceasta decizie si, abia apoi, sa fac comentarii.

Acesta este singurul comentariu pe care-l fac pe tema demisiei mele.

Ieri am anuntat managementul revistei Tabu ca ma retrag din acest proiect. Cred ca directia manageriala pe care o impune noua conducere nu ma reprezinta.
Decizia am luat-o in baza unor principii de viata de la care, sper, nu voi abdica nici in alte situatii. Principii bazate pe respectul fata de mine, fata de munca pe care o fac, fata de oamenii cu care lucrez.

Nu am renuntat la Tabu pentru un alt proiect. Nu am nimic planificat pentru viitor, doar o vacanta un pic mai lunga pentru ca ma resimt dupa 6 ani de munca intensiva si agresiva la aceasta revista. (dar de care sunt mindra pina la ultima litera)
Dupa vacanta mi-as dori, cum spuneam in urma cu citeva saptamini, sa fiu junior intr-o companie care lucreaza cu si pentru online, ca sa invat de la zero un domeniu care cred ca este viitorul.


Va invit insa sa cititi cel mai recent Tabu, ultimul pentru mine din punct de vedere editorial (administrativ voi fi la tabu pina la sfirsitu lunii mai), editia de colectie “100”. Este o editie care ma bucura de la prima pina la ultima pagina si care sper sa va trezeasca niste emotii speciale si, mai ales, uimirea.
Pentru profesionalismul colegilor mei.

Tabu 100 poate fi gasit de astazi la chioscurile din toata tara☺

P.S. pentru ca nu doresc nicio polemica pe aceasta tema, nu vor fi acceptate comentariile la acest post de blog. multumesc pentru intelegere.

5257
raoul-james-thierreeRaoul by James Thierree – culise

Raoul by James Thierree – culise

In teatru, ca si in viata, cind te muti intr-un loc nou, mai intii asezi mobilierul si apoi vin si emotiile/ amintirile.
De ieri, echipa show-ul Raoul s-a mutat la TNB. Au inceput cu “mobilierul” – decorul e cuminte pe scena.
Au continuat cu “instalatiile” – nu poti sa traiesti confortabil, daca nu –ti functioneaza toate utilitatile in casa.
Vor continua cu emotiile. Mai ales cind vin spectatorii.
Iata citeva secvente de la repetitiile de ieri.

*

O cutie de coca cola, un mar roshu, o sticla de apa plata. Un MAC, un IPhone si o pinza mare, parte dintr-un décor. Toate la marginea scenei mare de la National – hrana pentru James Thierree la repetitiile tehnice pentru show-ul Raoul.

Pentru un show care imbina teatrul cu magia si cu efectele speciale aduse din lumea circului ( mai aproape de Circ du Soleil decit de bilciurile noastre), repetitiile tehnice sunt extrem de importante.

De o jumatate de ora se monteaza parte dintr-o coliba, décor in piesa… fiecare stilp (care imita copacii) din care e construita casutza poarta un numar. Fiecare e asezat dupa un anume cod, intr-o anume ordine. 5 muncitori, 4 romani, unul francez.
Primul cauta jos numarul scris pe stilp si ridica alesul, cel de-al doilea il muta 2 metri la dreapta, unde e preluat de al treilea. Al patrulea sta la baza usii care se construieste din stilpi si fixeaza capatul batului la punct fix. Cel de-al cincilea, agatzat de o scara fixeaza batul in parte de sus a usii. Par scosi intr-un film mut de demult, cu miscarile lor repetitive, in spatii mici.

*

patru cortine de pinza dispuse in forma de valuri prinse intre ele printr-un sistem straniu, iti lasa impresia ca scena e transformata intr-o corabie.
S-au instalat in mai mult de o ora, iar James a verificat marginea scenei cu mina sa nu fie ceva care sa agate pinza care formeaza valurile. Se nu incurce magia.
In multele modificari ale cortinelor sau stangilor suspendate, muncitorii romani protestasera “e prea excentric decorul asta”, “cit mai dureaza?”.

– toata lumea iese de pe scena, facem prima manevra, striga James in franceza, dupa ce putin mai devreme le vorbise muncitorilor in engleza sau italiana.

Un tehnician roman e invatat manevra pe care o va face dintr-una din culisele laterale.

– spunem 3, 2 …1. Si la 1 tragi cu forta, ii explica James tehnicianului.

In jurul angajatului de la TNB sunt 8 oameni, traducatori, tehnicieni francezi si romani, artistul vedeta in spectacol – si tehnicianul simte ca toata presiunea: munca lor de citeva ore e in manevra pe care EL trebuie sa o faca la semnal.

– hai toata lumea afara de pe scena, nu vrem sa se accidenteze cineva de la prima manevra, spune rizind james in timp ce se duce in spatele salii.

3, 2…1…
tehnicianul si-a facut treaba si pe scena porneste un joc de cortine. citeva secunde de magie. Din sala se aud aplauze. Muncitorii romani sunt fermecati de effect.

– ok, pentru o prima incercare a fost bine. Sa reasezam pinzele si betele. Intr-o ora continuam, spune James.

Probabil ca va mai reface efectul asta de citeva ori, pina va fi convins ca totul este perfect, dar muncitorii romani nu mai protesteaza.

*
Repetitiile de ieri m-au facut sa ma gindesc ca mutarea unui spectacol intr-o alta scena decit cea in care a fost facuta e ca o traducere a unui roman: trebuie sa pastrezi emotiile dar sa le adaptezi locului, ca sa obtii efectul maxim.

*

Raoul, un spectacol despre singuratate si despre cum sa te impaci cu mintea ta, poate fi vazut vineri simbata si duminica la TNB.

Mai merg si astazi la repetitii pentru ca voi scrie la sfirsit , povestea din spatele acestui show, de la primul décor pe scena pina la ultimele aplauze de la TNB.

Va rog insa sa aveti incredere in mine, sa va cumparati bilete la acest spectacol, care nu e nici teatru, nici dans, nici circ, nici pantomima.

E magia care se creeaza cu toate astea la un loc, impreuna perfectiunea dusa la extrem si cu pasiunea de a te exprima diferit de ceilalti care se joaca pe scena.

*
diseara alte povesti de la repetitii.

2995
Capsuni in aprilie1 mai – filme romanesti la HBO

1 mai – filme romanesti la HBO

Medalia de onoare; Marţi, după Crăciun; Aurora; The Shukar Collective Project… daca ati ratat vreun film romanesc anul trecut, ba chiar daca vreti sa vedeti unele noi, pe 1 mai la HBO e sarbatoare.

multe filme romanesti.

printre filmele prezentate pt prima data la tv: Căutare – regia Ionuţ Piturescu, Oxigen – semnat Adina Pintilie, 10 – în regia lui Dorian Boguţă, Apele tac – semnat de Anca Miruna Lăzărescu, Aurora – noul film al lui Cristi Puiu.

plus preferatul meu de la Anonimul de acum 2 ani : Căpşuni în aprilie – regizat de Cornel Mihalache, cu un domn Albulescu minunat.

1650
Al_Pacino_Photoal pacino la 71 de ani. azi.

al pacino la 71 de ani. azi.

„Nu incerc sa fiu misterios de dragul de a fi misterios. O fac de dragul muncii. Afisarea excesiva a unui actor e o idee prea dura, dupa parerea mea. Chiar si cind merg sa vad o piesa am o ezitare de a intra in culise. Pur si simplu pentru ca vreau sa pastrez spectacolul in memorie asa cum l-am vazut. Nu vreau sa-mi spulbar iluzia.”

„Lumea a devenit altfel pentru mine. Atata doar. Lumea s-a facut mai mica, iar casa mai mare. Cineva mi-a zis odata pe strada:
– Tu esti Al Pacino?
– Da, i-am raspuns.
– Pai bravo, arati fix ca tine.

(ride)

Alta data eram la un magazin cu Charlie. Eu il asteptam afara. Si o fata l-a intrebat:
– Ala e Al Pacino?
El i-a spus ca da. Iar ea ca nu se poate. Iar el a insisitat:
Dar este chiar el.
Si-atunci ea m-a strigat „Al?”, m-am intors sa-i raspund: „Da?”
Nu i-a venit sa creada. Iar Charlie i-a raspuns:
– Cineva trebuie sa fie el
Mi-a placut mult asta.”

Al Pacino, din cartea Autobiografia lui Al Pacino in dialog cu Lawrence Grobel.

*
Astazi Al Pacino implineste71 de ani

1884
unbearableInsuportabila usurinta de a fi/ usuratate a fiintei

Insuportabila usurinta de a fi/ usuratate a fiintei

am revazut filmul dupa cartea lui Kundera, Insuportabila usuratate a fiintei, si mi-am dat seama ca uitasem cit de mistoaca e Lena Olin

filmul e tradus „Insuportabila usurinta de a fi” .
deplasarea asta in traducere/adaptare de la „usuratate” la „usurinta” descrie exact ce s-a intimplat si cu cartea odata pregatita pentru expunerea pe ecran – a fost facuta mai accesibila.

*
da, Binoche e frumoasa. de fapt, e perfecta.

2411
marie francea murit Marie France Pisier

a murit Marie France Pisier

una dintre actritele fetish ale New wave-ul francez, Marie France Pisier, a fost gasita moarta in aceasta dimineata in piscina casei sale de vacanta. avea 66 de ani

ar trebui sa o stiti din filmul lui Truffaut – L amour a vingt ans, dar si pentru ca a fost una dintre cele mai frumoase actrite franceze ale anilor 80.

luna viitoare ar fi trebuit sa fie la cannes ca sa-l omagieze pe Belmondo.

*

cind eram mica, verisoara mea – anca – avea o colectie de carti postale cu actori. in colectia ei era aceasta fotografie minunata cu marie france pisier

1823
Sacred_Monsters_Sylvie_Guillem_Akram_Khancadouri/urari de Paste

cadouri/urari de Paste

cind eram mica, de Paste primeam haine noi sau singura pereche de pantofi pe care o purtam in anul ala… plus ceva dulciuri.

cind m-am facut mai mare, a aparut replica: „dar nu stiu ce sa-ti iau, pentru ca iti iei singura orice iti doresti”

au mai trecut niste ani  si-am inceput sa primesc altfel de haine/hrana.

*
de Pastele asta am primit

dvd cu documentarul On the edge – Sylvie Guillem (pe care l-am si vazut repede, cu o cafea fierbinde si o pasca plina de stafide alaturi)

 
*

inregistrarea spectacolului La veillee des abysses a lui James Thierree (pe care-l vedeti cu Raoul, saptamina viitoare la TNB)

 

*

 6 episoade din Crematorio, un serial care face ravagii in spania, serial in care joaca si Vlad Ivanov.

*
sa aveti un Paste fericit, cu daruri care sa va faca bine. pe timp lung. pe dinauntru.

1566
ioana4siguranta

siguranta

Sunt acasa. In bucataria in care m-am facut mare.

In fata mea, mama pregateste ultimele detalii pentru ziua de maine. Tata e langa mine si se uita curios la ce scriu. Imaginea asta ma intoarce inevitabil in timp si imi amintesc de zilele in care nu existam decat eu si ei. Nicio problema. Niciun job. Niciun gand negru. Doar eu, parintii mei si locul care m-a adapostit timp de 14 ani; in fiecare zi.

Cand Cristina a postat pe blog acum cateva zile intrebarea “ce inseamna siguranta pentru tine” raspunsul meu a venit automat: o casa mica la poalele muntilor Piatra Craiului, o familie modesta si amintirile mele. Atata timp cat pot sa am parte de aceste trei lucruri, ma simt in siguranta.

Foarte mult timp, dupa ce am plecat de acasa am simtit ca imi lipseste ceva. N-am vrut sa accept faptul ca mi-e dor de ei, pentru ca sunt foarte orgolioasa. Imi placea sa cred ca pot sa ma descurc singura, ca sunt destul de mare si ca nu am nevoie decat de mine si atat.
Am inceput sa caut protectie in oameni de foarte multe ori alesi gresit, in iubiti pe care ulterior i-am facut responsabili de nefericirea mea, in joburi care nu imi puneau calitatile in valoare, in locuri urate in care nu ma simteam deloc bine.

Nu-mi dadeam seama ca nu alegerile mele erau problema, ci faptul ca eu cautam in absolut tot ce faceam un inlocuitor pentru familia mea.

Dupa mult timp am acceptat faptul ca nicaieri in lumea asta nu o sa gasesc acea liniste si siguranta ca acasa. Din momentul ala alegerile mele au inceput sa capete culoare si sa formeze un curcubeu frumos, care imi apare in fiecare dimineata la geam.

In clipa asta ma simt mai in siguranta ca niciodata. Sunt inconjurata de ai mei sunt in casa mea, inconjurata de amintiri si locuri de neuitat. Garzile mele de corp sunt Bucegii si Piatra Craiului si… o gradinita plina de zambile si narcise.

2729
cheever povestiriJohn Cheever – povestiri

John Cheever – povestiri

tocmai ce am terminat de citit povestirile lui John Cheever, o colectie de proza scurta aparuta la Polirom.

stiu ca voi supara literatii cu ceea ce urmeaza sa scriu, pentru ca Cheever e o legenda („cehov-ul suburbiilor” – l-au branduit unii), dar pentru mine ceea ce am citit n-a fost bun.

cu o singura exceptie – povestirea care se numeste cintecul de dragoste (povestea dintre frumoasa si inocenta joan harris si domnul jack lorey, cu vietile lor care se intrepatrund aparent din intimplare, la un interval aleatoriu de ani; ea un amestec de Holly Golightly cu Vaduva neagra, care se dovedeste a fi mult mai mult de atit)

in rest, mi-am dat seama, inca o data, ca dupa ce ai citit proza scurta scrisa de Raymond Carver, oricare alte povestiri pe care le citesti par firave incercari de a duce la bun sfirsit o actiune (cu sau fara suspence).

1912
floribuneflori, ford, mot

flori, ford, mot

fac curat in telefon, prilej cu care mai fac publice citeva dintre fotografii

*
motanul mot intelectual… de dimineata cind inca nu se hotarise intre Tab si Time…

*
la mall baneasa, la standul Ford. eu intimplator la cumparaturi acolo, fetele de la stand pregatite sa-si faca treaba, mi-au explicat pe indelete cit de sigura e masina, ce facilitati inteligente are; eu – sadica – le-am lasat sa povesteasca fara sa le spun ca am fost printre primii romani care s-au plimbat cu noul ford focus. ba chiar am discutat cu cei care au facut-o.

*
parcul de mai jos, sau tentativa asta de parc imi aminteste de hong kong. da, stiu ca e dragutz ca in mijlocul bucurestiului e un loc atit de curat, cu copacei si bancute. (asta e la romana, pe culoarul dintre MCdonald s si KFC, catre lahovari). numai ca asta rezoneaza in mintea mea cu parcurile din hong kong: in orice loc aveau o bucatica mica libera nu conta ca era ciment, hai sa punem un ghiveci cu un copacel si o bancuta si sa-i zicem parc.

mi-e teama sa nu purtam conversatii cu nepotii nostri de genul „ pe vremea mea, un parc era cu zeci de copaci, te putea rataci, nu doar o bancutza linga un ghiveci”

*
iata si recolta mea victorioasa de astazi: florile de liliac obtinute cu mita la florareasa
„nu mai avem doamna liliac, nu primim”
„pai ati vazut dvs Paste fara liliac? eu nu!”
„bine doamna, rezolvam noi pina miine, sa treceti dimineata sa-l luati”
„dar margaritar? lacramioare, se mai numesc popular…”
„ei doamna, asta mai vedem”

3926
andreiSerbanAndrei Serban a cistigat UNITER-ul!!!

Andrei Serban a cistigat UNITER-ul!!!

sunt happy.

mi-a placut piesa Strigate si soapte. mult. mult. in topul meu pe 2010 a fost pe locul 1

m-a lovit personal si, la sfirsitul ei, am plecat cu gindul fragilitatii lumii in care traiesc artistii. ma mai bintuie gindul acela.

ma bucur foarte tare ca dl Andrei Serban a luat 2 premii in seara asta cu aceasta piesa (cel mai bun regizor, cea mai buna piesa). iar bucuria asta e pe multe paliere (unele tin de orgoliu, altele de umilinta; ale mele, dar si ale celor care au dat premiul. probabil ca si al celui care-l primeste)

felicitari! sa va spun ca astept UNITER-ul de la anul cu „Ivanov”?:)

*
si pentru ca vorbeam de orgoliu: Conrad Mericoffer, pe care l-am promovat in Tabu special teatru/film la sectiunea debut pariind pe talentul lui, a cistigat premiul pentru debut. e cel de-al patrulea premiu de debut pe care-l anticipam in Tabu, in lunile de dinaintea decernarii premiului.

lista cistigatorilor UNITER 2011

2156
Pulitzer[1]Pulitzer 2011

Pulitzer 2011

s-au anuntat Pulitzer-urile pentru 2011 (poate cele mai prestigioase premii, acordate numai jurnalistilor de nationalitate americana)

spre deosebire de anii trecuti, constat ca nu stiam nicio poveste dintre cele premiate; de unde trag concluzia ca ori am citit mai putin anul trecut, ori au premiat ei lucruri mai de nisa.

m-am uitat putin pe lista premiilor si-am vazut povestea unui copil de 4 ani cu o maladie ciudata. prezentata multimedia.

*
iar asta ma face sa va spun o poveste reala.

acum citeva zile cineva mi-a spus: pentru ce va chinuiti sa munciti mult pentru o poveste din revista? nu o sa cistigati pulitzerul.

raspunsul e simplu: pentru bucuria de a-ti face bine treaba, de a incerca sa ai cel mai bun story posibil pe tema respectiva… pentru a fi cel mai bun in fata ta ( nu neaparat a celorlalti)

ma rog, nuante.

1966
13Mot – fotojurnal

Mot – fotojurnal

pentru cine nu stie ma cheama Mot, am trei ani si m-a lasat tata in grija Cristinei pentru o luna. nu comentez.

*

ma plictisesc. m-am gindit sa fac reclama la Mega Image.

(dada, tot io sunt si agatzat de clantza)

*
cristina si-a luat un calculator nou, un samsung ultima generatie. cam mic. abia am intrat in cutie.

dar are tastatura misto

*
v-am spus ca ma plictisesc. noroc ca mi-au trimis prietenii mei de la Doggie Style Boutique un frumos cadou personalizat.

aaa, multumesc ca mi-ati trimis si mincare. aici maninc numai hrana de dieta, a venit nu stiu ce medic si-am inceput sa fac foamea cu mincare antialergica. multumesc dragi prieteni, multumesc.

si bine ca mi-ati trimis si jucarie, pentru ca ma plictisesc tare.

cum spuneam, in restul timpului ma plictisesc. sunt „in the spot light” cum ar spune tata, care filmeaza…

va mai scriu eu… ca mai am de stat aici

2122
sailsilhouettemerg la repetitiile lui James Thierree. ura!

merg la repetitiile lui James Thierree. ura!

saptamina viitoare, pe 29, 30 aprilie si 1 mai la teatrul national putem vedea un spectacol unic un amestec de teatru, pantomima, circ, balet… sustinut de James Thierree

simbata dimineata am fost si am cumparat bilete pentru mine, prietenii si colegii mei. am luat 2 in plus pentru ca vreau sa le fac cadou unei doamne care m-a impresionat saptamina trecuta si stiu ca s-ar bucura.

astazi, pentru ca e un echilibru in toate, am aflat ca am voie sa merg la repetitiile lui James Thierree, sa-l vad cum lucreaza cu echipa, sa mi se confirme ceea ce simt deja – ca e mega perfectionist.

asa ca ii multumesc frumos lui Karin Budrugeac si colegilor ei de la Istitutul Francez, care-l aduc pe James Thierree la bucuresti si va rog sa va uitati la filmuletul de mai jos, ca sa simtiti si voi un pic din omul James Thierree (intotdeauna la aplauze, cind artistul se bucura, dupa cum se bucura, simti ce fel de persoana e)

James Thierree fi in Bucuresti cu show-ul Raoul la TNB pe 29, 30 aprilie si 1 mai, pretul biletelor este 33, 55, 88 sau 110 ron.

1455
bear_hug_byCe inseamna siguranta pentru tine?

Ce inseamna siguranta pentru tine?

Mi-am pus intrebarea asta de multe ori in ultimele saptamini, fie ca a fost vorba de context personal, fie ca a fost un context profesional.

Siguranta este despre stabilitate, a fost primul raspuns.
Este despre a te simti bine cu tine stiind ca o sa faci fata provocarilor, a fost un alt raspuns.
E legata de familie.

E ca o imbratisare.

Saptamina asta am povestit intr-un spot ce inseamna siguranta pentru mine. Cred pina la ultimul cuvint ce am spus acolo, cum mai cred ca, pentru siguranta noastra emotionala, e bine sa acceptam ca avem nevoie de un loc cald si bun, de protectie, de imbratisari, in care fragilitatea noastra feminina sa infloreasca si sa ne inspire in ceea ce facem.

*
cred ca ford focus e una dintre cele mai sigure masini.

dupa ce am testat-o, mi-am innebunit prietenii cu optiunile speciale pe care le are aceasta masina ca sa te protejeze in trafic (senzori care declanseaza un sistem de frinare astfel incit sa pastrezi distanta pre setata fata de masina din fatza ta), ca sa te ajute la parcare (realmente parcheaza singura, ridici miinile de pe volan si vezi cum face toata treaba), ca sa ti fie un companion pentru drum lung (are sisteme de avertizare daca simte ca ai adormit si ai deviat milimetric de la drum). In plus vede semnele de circulatie cu o camera amplasata pe parbriz si te avertizeaza pe unul de ecranele de pe bord care sunt restrictiile in trafic.

aaaa, si interiorul e construit ca o imbratisare. ca si cum ai sta in bratele – ok, fie ele si de metal – ale cuiva care te protejeaza.

3030
storm-chaser-violentce-ti spune…

ce-ti spune…

intrebarea de duminica asta e, ca de obicei, un experiment.

ce-ti spune muzica asta?
alege un singur cuvint care sa descrie ce-ti spune.

* Philip Glass – String Quartet No. 3, Mishima

raspunsul meu: zbucium

artbook_2150_472482105lecturile acestui week end

lecturile acestui week end

Losing weight comes with a host of health benefits — including making your brain sharper.
Read more

*
for ever youngș more people are behaving as if they ll never grow old. is that such a good ideea? (in Time, impreuna cu o fotografie socanta, dr jeffry life la 72 de ani)
(in varianta print a revistei e o fotografie si mai spectaculoasa)

*

Malerie Marder’s intimate portraits of subjects including her mother and her ex-boyfriend, actor Peter Sarsgaard, in settings ranging from hotel bathrooms to Hollywood bungalows, collected in Carnal Knowledge, via un site minunat nowness, unde alex traila mi-a aratat filmul cu colectia chloe.

3291
theatre_stage_curtaindespre cistigatori

despre cistigatori

As a working actress, I would see so many actors that were truly dredging up deep, painful emotions, but whose work seemed self-indulgent. I realized that having deep and profound feelings didn’t necessarily make me a deep and profound person. I saw that coddling one’s pain – in life and on stage — creates almost the opposite effect. It seems self-involved, self-pitying and weak, the key characteristics of a victim. Not the most compelling choice for an actor to make.

*
An actor who merely feels tend to turn his performance inward and does not energize or inspire himself or an audience, whereas watching someone do anything and everything to override pain in an attempt to accomplish a goal or an OBJECTIVE puts an audience on the edge of their seats because the outcome becomes alive and unpredictable. Taking action results in risk and therefore, an unexpected journey. It’s not enough for an actor to be honest. It’s the actor’s job to make the kind of choices that motivate exciting results. You can paint a canvas using real oil paint, but if the final painting isn’t a compelling image, no one will want to look at it.

*
Aristotle defined the struggle of the individual to win as the essence of all drama more than two thousand years ago. Overcoming and winning against all the hurdles and conflicts of life is what makes dynamic people. Martin Luther King, Jr., Stephen Hawking, Susan B. Anthony, Virginia Woolf, Albert Einstein, Beethoven, Mother Theresa, and Nelson Mandela all had to overcome almost insurmountable struggles in their lives to achieve their goals. Indeed, the greater the obstacles and the more passion these people brought to overcoming their obstacles, the more profound the achievement or contribution they made. They didn’t become amazing, accomplished people in spite of their challenges, but because of them. These are qualities we want to duplicate in characterizations.

It’s much more captivating to watch someone try to win against the odds, than someone content to put up with life’s travails. A winner doesn’t have to actually win to be a winner — A winner tries to win, a loser accepts defeat.

Ivana Chubbuck

*
dintre lecturile ultimelor zile pentru cover story-ul Tabu de mai.

1639
ioana4lectia

lectia

Intotdeauna inaintea Pastelui mi se intampla lucruri minunate, lucruri care imi schimba cumva cursul vietii.
Inca nu am inteles care e legatura mea cu perioada asta. Stiu insa, ca exista ceva si acum nu fac decat sa analizez cam tot ce mi se intampla.

Saptamana asta a fost una foarte speciala pentru mine pentru ca am cunoscut niste oamenii cu totul deosebiti, niste oameni luminati care in mod sigur au un mesaj de transmis tuturor oamenilor care sunt dispusi sa-i auda.

Miercuri am cunoscut-o pe Miki.
O doamna extraordinara care m-a facut sa inteleg ca darul cel mai scump al unui om e iubirea si ca ea trebuie impartita catre toti oamenii in mod egal. Ea mi-a amintit ca in fiecare om din noi exista un inger, iar noi trebuie sa-l lasam sa-si desfaca aripile ca sa ne poata proteja.

Joi a fost o zi exceptionala.
As putea spune ca am avut una din cele mai frumoase emisiuni “Bine dimineata” de la Radio 21 pentru ca inca de la inceputul zilei am incercat sa transmit acea iubire, de care imi vorbea Miki, tuturor oamenilor care ma ascultau (cunoscuti si necunoscuti). Rezultatul s-a simtit imediat. Oamenii reactioneaza la iubire prin iubire. Este extraordinar sa faci exercitiul asta.

Tot joi am intrat in direct la rubrica “Romanii au valoare” cu Toma Coconea, cel mai tare parapantist din tara (participant la cea mai spectaculoasa competitie de sport extrem din lume: Reb Bul X Alps – traversarea Alpilor intr-o saptamina doar cu parapanta si in alergare). Toma, ca sa intre cu noi in direct, s-a urcat pe varful unui munte, pentru ca nu avea semnal.
In momentul in care ne-a urat “buna dimineata” am simtit un val de energie buna. Rareori poti sa simti un om cu tot ce are el de dat prin doua cuvinte.

Toma e un om care colinda munti non stop, care zboara si care se bucura de Pamant si Aer asa cum foarte putini dintre noi o fac. E un om LIBER. Cind l-am intrebat ce mesaj are de transmis romanilor ne-a raspuns ca “Fericirea ti-o poti gasi din lucruri simple. Avem o tara frumoasa. Sugerez multor persoane sa iasa din tiparul asta, din viata cotidiana, si sa se deplaseze in locuri apropiate, dar mirifice”.

Ca ziua sa fie completa, dupa acest scurt interviu, am primit un mesaj de la Cristina Bazavan care mi-a spus ca i-am facut ziua frumoasa pentru ca, in sfarsit, a avut ocazia sa-i auda vocea lui Toma.

Eu am invatat ceva saptamana asta: sa ma las libera si sa ofer si altor oameni, ceea ce in mod normal, ii ofer doar mamei mele. Cred ca asta e una din lectiile mele preferate!

Abia astept sa ma trezesc maine dimineata, ca sa o iau de la capat.

Cristina edit: sunt unul dintre cei mai mari fani ai lui Toma Coconea; in ziua aia in care emisiunea lor chiar mi-a dat o stare de as fi putut zbura pina la birou, Ioana a facut mai mult decit povesteste: mi-a dat numarul de telefon al lui Toma ca sa pot sa-l felicit pentru determinarea, ambitia si moralul lui, precum si pentru incredibilului efort pe care-l face in traversarea Alpilor.

i-am dat un sms. mi-a raspuns, la 3 zile distanta, in aceasta dimineata, pentru ca se antreneaza in munti pentru noua competitie XAlps care incepe in 2 luni: „Iti multumesc.”

3582

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!