zilele astea am unul dintre cele mai frumoase proiecte din viata mea profesionala, o recunoastere a eforturilor mele de multi ani.
si, desi sunt mindra, sunt – din cu totul alte motive – intr-una dintre dispozitiile cele mai triste din ultimii ani.
mi se pare ca uneori cineva vrea sa tina lucrurile de pe linga mine intr-un echilibru perfect. prea multa bucurie e echilibrata in alta parte de altceva…
ciudat sentiment.
Am inceput sa resimt si sa realizez ca de multe ori echilibrul e o stare naturala pentru Balante, un echilibru care pare sa fie creat fara voia noastra si caruia nu ne putem sustrage.
Echilibru perfect 🙂 inteleg. ai scris postul exact de ziua mea, si asta cautam.. echilibrul 🙂