sunt momente in care Bucurestiul arata precum capitala altei tari.

aseara, de exemplu, la metrou la universitate (acolo unde era niagara acum vreo luna cind ploua tare) era o imagine incredibila.

in mijlocul pasajului, pe pufi colorati, stateau studenti la arte si arhitectura, ascultind prelegerea unei tinere din Cehia despre cum uneori nu e nevoie de spatiu mare ca sa faci lucruri creative.

mi s-a parut ca printre trecatorii care s-au oprit era si domnul Vlad Paunescu, proprietarul Castel Films, dar nu sunt f sigura pentru ca eram pe partea cealalta.

la doar citiva metri distanta de locul cu prelegerea (unde era si un proiector si se aratau schite si filmulete), e amplasat un teren de fotbal parte dintr-o campanie cu campionatul european de fotbal. pe terenul ala , 2 copii se jucau cu o minge imaginara, din lumina.

mai sus, cind sa ies catre Teatrul National, erau promoterii de la o ciocolata care cadoriseau lumea ca sa ii faca seara mai dulce.

pentru citeva clipe, in pasajul de la Universitate, aseara, m-am simtit mai bine (si mai mindra) decit in orice alta capitala europeana.