acum citiva ani, pe cind Catalina Ponor voia sa se retraga din activitate, am facut pentru tabu o sedinta foto mai apropiata de fashion decit de profil de sportiva, iar una dintre colegele mele a facut un interviu cu ea.
desi nu aveam treaba directa cu materialul, am vrut sa merg la locul de antrenament al gimnastelor pentru ca fetele astea au si pentru mine ceva magic.
cit asteptam sa se pregateasca luminile pentru cadru (una dintre fotografii era pe birna, cu Catalina intr-o rochie vaporoasa) ne conversam ca fetele.
– dar pentru competitii si, in general, federatia v-a facut si voua un contract cu un salon de cosmetica, pentru epilat si alte cosmeticale feminine?
– nu. ne descurcam noi cum putem, mi-a raspuns senina Catalina.
***
mi-a ramas asta in minte si stiu ca de multe ori am vrut sa le organizam – noi cei de la acea vreme in echipa tabu – o dupa amiaza de relaxare cu masaje si alte rasfaturi la un salon de cosmetica. vorbisem chiar cu Andreea Raducanu sa-i convinga pe dl Belu si dna Bitang sa le lase pe fete.
nu ne-a iesit pentru ca ba aveau competitii, ba erau plecate nu stiu unde la cantonamente… in cele din urma am plecat noi cu totii de la revista.
***
peste 10 zile toata tara o sa urle de fericire ca fetele astea mici au pus in fund toata lumea cu exercitiile lor care sfideaza gravitatia. de asta scriu acum, in avans:
sunteti zeci de saloane cochete si cu minuni de rasfat in bucuresti, cu tratamente super luxoase. nu vreti sa le faceti o surpriza fetelor?
***
dar oferiti-va acum, cind nu sunt premiante; oferiti-va in semn de respect si admiratie pentru munca lor. si tineti minte gindul ca sa-l duceti la capat
stiti ca de exemplu, englezii trimit flori la cabina inainte de inceperea spectacolului si nu le dau la sfirsitul lui? e un semn de apreciere, de “am incredere in ceea ce vei face in spectacol”
asa ar trebui sa se intimple si la noi, acum cu gimnastica.
Count me in, please, daca putem face ceva, daca pot face ceva pentru ele.