Monthly Archives : November 2013

Little-Black-DressMy little black week-end la Promenada

My little black week-end la Promenada

Toata lumea are “the little black dress”. Cel putin una.
Rochia aceea care te scoate din incurcatura atunci cand apare evenimentul pentru care trebuie sa iesi din casa in maxim o ora.

Eu am doua, asa cum presupune stilul clasic “the little black dress”: de lungime medie, pana la genunchi. Pe una am cumparat-o acum 10 ani, cred, pe alta acum 2 ani. Amandoua imi vin, in continuare, perfect – pentru ca am cam aceeasi greutate, dar si pentru ca sunt fabricate din materiale de calitate si au croieli impecabile.

Pentru mine sunt cateva caracteristici care fac din “the little black dress” o rochie speciala: sa fie simpla, eleganta si sa cada perfect pe corp. Sa invaluie misterios si sa devina inexplicabil de sexy din cateva accesorii, cel mai adesea perle.

Ei bine, saptamana aceasta toata lumea o sa vorbeasca mult despre “black” pentru ca vine Black Friday – sarbatoarea comerciala care se celebreaza mai peste tot. Partea frumoasa este ca si in moda negrul se pastreaza in tedinte in aceasta toamna (oare cand n-a fost), doar ca de data asta e intr-o zona foarte rafinata – suprapuneri de materiale cu structuri diferite sau cu intensitati diferite de opacitate/ transparenta.

In spiritul “the little black dress” – al elegantei care sa spuna ceva despre cea care poarta rochia – la Promenada, incepand de vineri se intampla cateva lucruri frumoase, nu doar pentru buzunar sau garderoba, ci si pentru mintile frumoase.

Asa se face ca vineri, toti cei care vor veni la cumparaturi imbracati in negru, sau cu accesorii negre (o esarfa pentru doamne sau un papion negru pentru domni) vor avea parte de tot felul de surprize. In aceasta zi Promenada va functiona dupa un program extins, mall-ul fiind deschis intre orele 09.00 – 24.00, oferindu-le vizitatorilor posibilitatea de a se bucura de o zi speciala de cumparaturi.

Sambata, 30 noiembrie, vom redescoperi traditii de mult uitate de Sfantul Andrei, iar de Ziua Nationala vom pasi in trecut prin intermediul unei expozitii de fotografii alb-negru.

In acest week-end Promenada le va oferi clientilor sai posibilitatea de a cauta oferte avantajoase, lucruri alese cu rabdarea si atentia cu care iti cumperi „the little black dress” – o achizitie pentru multi ani, intr-o atmosfera eleganta, prietenoasa si calda.

Ne vedem pe aleile din Promenada.

1948
shutterstock_flowersConcurs: Transforma-ti ziua, de tine depinde sa te simti bine

Concurs: Transforma-ti ziua, de tine depinde sa te simti bine

stiu ca astazi cind v-ati trezit v-ati gindit la lucrurile complicate pe care le aveti astazi de rezolvat la munca, v-ati incruntat ca e frig afara si ziua vi s-a parut mai grea.
ati plecat la birou pe acelasi drum ca in fiecare zi si pentru ca pasii sau masina par cca va duc singuri, mintea s-a dus pe alte drumuri. nici macar nu v-ati mai uitat la cladirile pe linga care ati trecut. sunt acolo de atita vreme, ce schimbare poate sa fie.

dar oare la cer v-ati uitat?
*
stiu ca mintea omnului e cel mai complex mecanism si ca avem nevoie de putin ca sa trecem de la marea bucurie la o tristete profunda sau viceversa.
obisnuiesc sa spun ca cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra nu in afara ei.

si tocmai de aceea cred ca depinde foarte mult, cel mai mult, de noi ca zilele sa ne fie senine si frumoase.
ca orice ar fi greu/rau/trist din jur ne afecteaza in masura in care lasam sa ne afecteze.

*
sunt multe exemple despre cum nu ne mai bucuram de lucrurile din jur si nu ne facem viata mai frumoasa si m-am gindit sa va provoc: transformati-va ziua, astazi, miine sau poimiine.

faceti ceva ce n-ati facut niciodata sau n-ati mai facut de multa vreme

mergeti la birou pe un alt drum, plimbati-va prin parc, colorati-va casa si biroul cu flori de toamna, lasati un biletel simpatic pentru un coleg/colega (daca-i transformati ziua si a voastra va fi mai frumoasa pentru ca bucuria se reflecta).

transformati-va ziua in altceva decit a fost pina acum. din mici detalii, ca accesoriile pe o rochie.

si trimiteti-mi fotografii cu micile voastre gesturi care v-au bucurat sau i-au bucurat pe altii. pe mail la (cristina.bazavan la gmail.com)

daca adun intr-o saptamina minim 50 de marturii, le punem intr-un ebook ca sa se inspire si altii. semnatarii a 10 dintre cele mai frumoase marturii merg impreuna cu mine la concertul lui Woodkid din 5 decembrie, Transformation Event by Absolut.

(trebuie sa aveti peste 18 ani ca sa puteti intra la eveniment)

*
Incepe de astazi sa-ti transformi zilele ca sa te bucuri, ca sa iesi din rind si sa fii altfel, si sa traiesti din plin. E mesajul din noua campanie Absolut Transform Today in care 4 artisti va arata cum si-au transformat viata crezind in ideile lor. detalii aici

foto via shutterstock

1826
The_Invisible_Woman_posterThe invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

The invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

abia astept filmul asta. pentru toate lecturile mele din Dickens, pentru Ralph Fiennes (care e si regizor), pentru Felicity Jones si pt minunata Kristin Scott Thomas.
si pentru poveste care e reala.

pe la mijlocul vietii, Dickens a intilnit o tinara de care s-a indragostit si care a fost alaturi de el pina la moarte. tinara care a fost marele lui secret, o parte importanta din dialogurile lui Fint cu Estella din Marile Sperante sunt inspirate din dialogurile lui cu tinara lui iubire secreta.

ma rog, secreta pina la momentul la care tinara – dupa ce Dickens a murit – n-a mai avut puterea sa-si controleze ego-ul si a scris o carte despre relatia lor. care e acum transformata in film de Ralph Fiennes.

care seamana cu Dickens din viata reala (si cel din film, pe care-l si intruchipeaza) pentru ca e mai coerent si puternic pe scena si in film, decit in viata lui privata.

e un film pe asa de multe layere ale timpului si realitatilor incit o sa fie o delicatesa pentru spectatori.

2165

On love – Derrida

One of the first questions one can pose is the question of the difference between the who and the what.
Is love the love of someone or the love of some things?

Okay, supposing I loved someone. Do I love someone for the absolute singularity of who they are? “I love you because you are you”. Or do I love your qualities, your beauty, your intelligence? Does one love someone, or does love something about someone?

The difference between the who and the what at the heart of love, separates the heart.

It is often said that love is the movement of the heart. Does my heart move because I love someone who is an absolute singularity, or because I love the way that someone is? Often, love starts with some type of seduction. One is attracted because the other is like this or like that. Inversely, love is disappointed and dies when one comes to realize the other person doesn’t merit our love. The other person isn’t like this or like that. So at the death of love, it appears that one stops loving another not because of who they are, but because they are such and such. That is to say, the history of love, the heart of love, is divided between the who and the what.

The question of Being – to return to philosophy – because the first question of philosophy is: What is it “to Be?” What is being? The question of Being is itself always already divided between who and what. Is “Being” someone or some thing? I speak of it abstractly, but I think that whoever starts to love, is in love, or stops loving, is caught between this division of the who and the what. One wants to be true to someone – singularly, irreplaceably – and one perceives that this someone isn’t x or y. They didn’t have the qualities, properties, the images, that I thought I’d loved.

So fidelity is threatened by the difference between the who and the what.

Jacques Derrida din filmul Derrida

*
simbata la Gaudeamus am trecut pe linga o editura, Cartier cred, si-am vazut titluri cu semnatura lui Derrida.
astazi am simtit nevoia sa ma intorc la el si la lecturile mele din studentie. (ii mai multumesc si aici, inca o data Dlui Bogdan Ghiu pentru cronicile sale minunate din Dilema in care povestea despre Derrida. dinsului ii datorez o parte din lecturile mele frumoase din studentie)

in seara asta am revazut filmul din care citez mai sus. uitati-va 10 min, de la minutul 27, cind incepe sa vorbeasca despre sotia lui si despre iubirea dintre ei, de fapt cum nu povesteste prin vorbe pt ca e incurcat, i se intra in intimitate, dar povesteste prin gesturile de timiditate. si cele casnice. si cum isi analizeaza apoi reactia, precum si placerea ca nici el nici sotia n-au spus mult, dar s-au gindit la aceleasi lucruri.

chiar si la cei mai minunati filosofi ai lumii, cei care pot sa deconstruiasca (si la Derrida, cuvintul e perfect folosit) iubirea in milioane de chipuri, chiar si ei o traiesc frumos prin lucruri marunte.

imediat dupa analiza asta, incepe sa povesteasca – ezitind la inceput – despre dragoste. si e fragmentul de mai sus.

2007
athena-7-minute-liftAthena 7 minute lift – crema cu care iti faci photoshop pe viu:)

Athena 7 minute lift – crema cu care iti faci photoshop pe viu:)

Athena 7 minute lift este o crema care a revolutionat lumea anti ageing pentru ca a promis ca face lifting nechirugical. ca reduce dramatic ridurile si cearcanele.

stiam de 2 saptamini ca primesc aceasta crema sa o testez si am tot cercetat sa vad ce face.

in primul film pe care l-am vazut transformarea era atit de socanta incit…

… m-am intrebat ce naiba contine si cum functioneaza, gindindu-ma ca poate fi ca Botox-ul care paralizeaza muschii. n-as prea fi vrut sa nu mai am nicio expresie pe chip:)

are 12 uleiuri grecesti – folosite de “zeite” inca din vremuri indepartate – si care dau un efect de umplere (cam ca la gloss-urile care maresc dimensiunile buzelor) , un ingredient care apare in toate cosmeticele antiageing cu rezultate rapide, pe loc, Acetyl hexapeptide-3 care e ca un neurotransmitator de suprafata si reduce contractia muschilor in zona aplicata.

cu aceste informatii am aplicat-o pe ridurile de la ochi si cel de expresie care face legatura intre nas si coltul gurii pe partea dreapta. dupa 7 min de asteptare, cuminte, fara vreo expresie pe fata, ridul disparuse.

nada. nimic. ca la 20 de ani.

am simtit niste piscaturi in primele 2 minute, dupa aplicare, dar ma asteptam la asta pentru ca stiu ce fac uleiurile acelea pump up.

am aplicat si pe partea stinga, unde ridul de expresie este mai adinc (zimbesc mai mult pe partea aia, cum zice un prieten de-al meu “pentru ca stai la dreapta barbatului, nu la stinga”:) ) s-a diluat vizibil, dar a mai ramas acolo o urma mica si delicata.

am cronometrat cit a durat efectul. dupa 8 ore, m-am culcat si nu mai stiu:). deci minim 8 ore.

am folosit-o a doua zi si-a fost vizibil pentru toti cei cu care m-am intilnit “ce stralucesti, parca ai intinerit, esti indragostita?” asta a fost replica cel mai des intilnita. desi eram bolnava (racita) si inainte de aplicare aveam niste cearcane cit Casa Poporului.

n-am foto (nu-mi place sa ma fotografiez acasa), dar cum saptamina asta se lanseaza oficial pe piata promit sa le rog pe fete la lansare sa facem un test cu jumatate de fatza si sa va arat fotos.

n-am testat-o in combinatie cu make-up (fond de ten, pudra) pt ca le folosesc foarte rar bucurindu-ma de pielea mea care arata curat si pe care o hidratez din greu:)

*

deci da functioneaza si am deja o lista de prieteni carora vreau sa le-o fac cadou. am un dar inedit pentru Craciunul asta. si mi se pare incredibil unde a ajuns tehnologia in cosmetice.

practic, aceasta crema face un photoshop cosmetic pe durata a 8 ore si daca ai o aparitie publica in care vrei sa pari cu 10-15 ani mai tinara, efectul e garantat.

in prospect spune ca utilizarea pe termen lung duce la reducerea ridurilor, dar asta pot sa va spun daca e adevarat sau nu peste 2-3 luni.

later edit: o puteti gasi aici 🙂 ma iertati ca am uitat sa mentionez

imaginea Athena 7 min lift in Ro este Dana Savuica

12663
caudaliepielea, una dintre obsesiile mele si un cadou mmmmmm

pielea, una dintre obsesiile mele si un cadou mmmmmm

in materie de beauty, am doua mari obsesii – pielea (calitatea, starea ei, inclusiv a tenului) si silueta, forma trupului.

si cei care ma cunosc suficient de bine stiu ca n-am folosit gresit cuvintul “obsesie”:)

am suparat de multe ori pe multa lume cind m-am dat cu presupusul despre atentia pe care o acorda lucrurilor pe care le maninca ( si in ce cantitate) si cum se reflecta asta asupra corpului lor. nu mai fac asta, ma gindesc ca e treaba lor, cum e si treaba mea sa ma respect pe mine si fiecare particica a corpului meu nesolicitindu-l cu mincaruri aiurea, kilograme in plus.

cind vine vorba de intretinerea pielii cred ca nu am ratat la testare niciun ulei de corp, lapte sau unt pentru corp, stiu o multime de trucuri de preparat in casa pentru a hidrata /curata profund pielea.

mi se pare frumos sa ma preocupe ceva ce nu e la vedere, nu e pentru altii – decit pt titularul de contract, desi nu asta e scopul grijii pe care o port pielii mele.

sa faceti un experiment si sa luati o pereche de pantofi din piele veritabila; unul dintre pantofi sa-l scoateti la soare si vint, pe balcon, pe celalalt sa-l tineti in casa cremuindu-l zilnic. dupa o luna sa-i comparati.

cu exercitiul asta mi-am convins multi dintre prieteni sa foloseasca creme hidratante pentru fata si corp.

n-a mers si cu uleiurile, acolo deja ajungem intr-o zona care implica niste erotism pentru ca sunt purtatoare de parfumuri speciale, dar…

(uneori nici nu ma parfumez, uleiurile de pe piele miros ca si cum as avea parfum pe tot corpul, si e mult mai discret decit orice altceva)

*

scriu despre asta , acum, pentru ca – intr-o zi in care iar am febra, iar tusesc, ma doare capul si-s necajita din cauza de toate astea – a sunat un curier la usa si am primit un dar de inveselire.

fetele de la Centrofarm stiu ca Caudalie este gama mea preferata de cosmetice de intretinere (chiar daca e mai scumpa decit media, veti vedea cit de bune sunt la o singura utilizare, le gasiti doar in farmacii) si mi-au trimis: unt de corp, lapte de corp si o crema “gurmanda” pentru miini si unghii.

sa completez ca detin – gomaj Caudalie, ulei de corp Caudalie  ( e divin, divin, am povestit despre el si in Marie Claire pt ca e parte din rasfatul meu zilnic) si alte cosmetice pentru fatza ale aceluiasi brand? (toate sunt facute din struguri, seminte de struguri)

brusc mi-a trecut durerea de cap si zimbesc

multumesc frumos dragelor

2175
Mihai Bendeac Richard III 2005Bendeac, misca-ti naibii fundu’ si fa teatru

Bendeac, misca-ti naibii fundu’ si fa teatru

de doua zile au aparut stiri cum ca audienta de la IComedy de vineri a fost mai mare decit la cel putin 2 emisiuni cu Bendeac. sigur ca a fost buna, pt ca toata lumea a fost curioasa sa se uite ce se va intimpla dupa scandalul care l-a scos pe Bendeac din grila.

sa vedem audienta peste 2- 3 saptamini insa.

stirile astea cu audienta si sa ne laudam cu ceva care stim ca nu e organic , ci conjuctural, au trezit spiritul dreptatii in mine:) si iata-ma scriind ceva.

*

Bendeac e unul dintre cei mai buni si cei mai tehnici actori aparuti in ultimii 20 de ani. are o ambitie incredibila de a munci el cu el, are talent si are puterea de a se implica pina la ultima celula a corpului lui intr-un rol.

pentru ca ridem la comedii, ni se pare ca e o treaba usoara si nu ne gindim ca de fapt acolo e la fel de multa tehnica de actorie, daca nu chiar mai multa, ca in cazurile unor roluri dramatice.

dar ce stie, sau mai corect ce poate, Mihai Bendeac sa faca in materie de actorie – in zona de comedie – este foarte foarte greu si arata talentul lui imens.

nu stiu daca va mai amintiti cum a semnat el contractul cu Antena 1; a facut-o in direct la Mircea Badea, in emisiunea “In gura presei”. a fost atunci un moment de 5-6 minute in care Badea ii indica diverse nume si Bendeac se transforma instant – doar din voce si expresia fetei – imitindu-le. neajutat de niciun accesoriu, fara pauze pentru a trece de la un personaj la altul, ca sa-si schimbe starea mai organic. si banuiesc, fara o pregatire prealabila, adica nu stia ce va imita, nu stabilise cu Badea care sunt personajele.

dupa momentul ala mi-am promis ca o sa fac un interviu cu Bendeac pentru ca trebuie sa fie un om foarte misto – n-ai cum sa ajungi la tehnica aia daca nu muncesti cu tine in draci, daca nu studiezi personajele in milioane de detalii (iar asta inseamna cunostinte de limbaj corporal, uneori si de psihologie ). mi-a luat ceva mai bine de un an sa-l conving pe Bendeac sa faca interviul dupa regulile mele, sa fie cu garda jos 100%.

si nu mi-a inselat asteptarile nicio clipa din cele 4 ore ale intilnirii noastre.

da, e nebun. si e pasionat de meseria lui pina la o extrema pe care putin o cunosc. dar tocmai de aceea face ce face; oamenii normali fac lucruri normale, oamenii care ies din rind fac lucruri care misca lumea. si Bendeac asta o sa faca, in legea lui, pe drumul lui, judecat de multi.

*

daca, printr-o intimplare, Mihai citesti asta, te rog …

misca-ti fundu’ si fa teatru. fa actorie si arata publicului ce stii si poti face in meseria asta. alege un text in care sa-i faci sa plinga, asa stiu cei mai multi sa aprecieze arta – ca forma de catharsis prin plins, nu terapie prin ris.

tu mi-ai zis ca „Artistii mari sunt artistii imitabili. Asta e unul dintre motivele pentru care am decis sa renunt la show-urile gen ‘In puii mei’ si iau serios meseria mea de actor de teatru, de film, de seriale. Nimeni nu stie care este stilul meu ca artist; in afara de cei care au fost la teatru, poate.”

e momentul sa incepi sa-l arati pe Bendeac pe care sa -si doreasca lumea sa-l imite.

misca-ti naibii fundu si fa actorie pe o scena mare. intr-un proiect al tau, intr-o piesa grea cit mai clasica pe care sa o aduci in lumea ta, actuala. stiu ca poti. si stiu ca o sa-i uimesti pe toti.

*

ca sa nu existe discutii; nu sunt prietena cu Bendeac, ne-am intersectat profesional de 3 ori in viata – in doua dintre cazuri eu spectator la productiile in care el era vedeta – si-atit. dar am un respect imens pentru pasiunea pe care o pune in meseria lui si pentru talentul lui.

si pentru ca pastrez in minte uimirea mea din cele 5-6 minute din emisiunea “in gura presei” de acum citiva ani cind a imitat personaje pe banda rulanta, mi se pare onest sa scriu ceea ce tocmai am scris.

 

in fotografie, Bendeac e in Richard III-lea pe vremea studentiei, un rol in care si-a uimit si profesorii si colegii

4770
Cimitirul-desen-superb-350x350Cimitirul – sau ce faci din prietenie

Cimitirul – sau ce faci din prietenie

el s-a dus pentru mine pina in nordul Londrei (ma rog, sta la Londra, n-a fost chiar un deranj foarte mare) ca sa asiste la filmarile unei productii la care Akram Khan facea coregrafia si sa-mi scrie mie un reportaj; eu am glasuit la lansarea cartii lui – Cimitirul, rostind cuvinte pe care altfel nu le-as spune niciodata in public.

tocmai am descris prietenia mea cu Adrian Telespan, proaspat autor de roman.

n-am alte vorbe mai potrivite ca sa va recomand mai bine cartea, asa ca incerc sa-mi aduc aminte cam ce am spus la lansare.

*
Telespan a intrat in viata mea via Sanziana Pop. a venit la revista la care lucram sa scrie pentru site. cred ca in primele 3 luni n-am vorbit 30 de cuvinte. dupa care a inceput sa faca glume si sa spuna adevaruri printre glumele alea.

Telespan mi-a captat suta la suta atentia cind a venit in redactie si-a zis “eu vreau sa fac, pentru site, un interviu cu Oana Pellea.” Recunosc ca nu i-am dat prea multe sanse de reusita pentru ca imi imaginam ca Oana o sa-l puna rapid la punct cind e vorba de micile lui obraznicii.

Ei bine, nu doar ca Oana Pellea i-a raspuns, dar interviul ala – care nu respecta nicio regula a interviului clasic – e un profil minunat al Oanei, al umorului ei, al relaxarii pe care o are in fata unei persoane care se uita la ea ca la un OM, dar care stie sa glumeasca cu ea ca si cum ar glumi cu prietenii lui. (aici e interviul minunat)

Ce a facut atunci in interviul cu Oana Pellea face si acum in cartea lui de debut. Stiu ca sunt foarte multi care vor ride si se vor simti bine, se vor amuza de replicile haioase ale personajelor si si-si vor spune cu satisfactie in barba “uite o carte care vorbeste foarte explicit despre sexul intre barbati ”.

Dar vor fi unii care vor trece dincolo de glume si vor vedea adevarurile simple si frumoase, spuse ironic ca sa fie mai usor de ingurgitat. Si n-am folosit intimplator acest ultimul cuvint.

E o secventa in care Adrian Green, personajul principal al cartii, isi descrie unul dintre iubiti, Daniel, de fapt i se adreseaza, vorbindu-i nu cel mai frumos despre toate partile lui anatomice. Si la sfirsit e o voce interioara care comenteaza:

Futu-ti gura ma-tii de perfect. Esti perfect, o pula. Esti perfect doar pentru mine, boule. Dar nu vrei sa intelegi asta!

Si dincolo de limbajul asta care e dur si mie mi-e greu sa-l rostesc in public, desi el e real si poate fi intilnit in conversatii private, e un mare adevar; despre perfectiunea imperfectiunilor in iubire, perfectiunea pe care doar noi o gasim in persoanele pe care le iubim.

Mi-ar placea sa cititi cartea asta cautind aceste adevaruri spuse ironic. E plina de ele.

*

si, da si mie mi-e greu sa cred ca am rostit injuraturile alea calm, senin, cu cea mai calda si clara voce pe care am antrenat-o in multi ani de radio.

gasiti cartea Cimitirul in librarii sau direct pe site-ul editurii, aici.

P.S. ca sa intelegeti cum e Telespan. ne-a dresat si aliniat pe toti sa venim imbracati in negru la lansare, zeci de oameni s-au conformat si el, senin, era in pulovaras rosu si tricou alb. di-vin.

2596
hope-hands1Mircea Albulescu si Bogdan Dumitrache: “Rabdarea este o virtute, nu si pentru pacienti”

Mircea Albulescu si Bogdan Dumitrache: “Rabdarea este o virtute, nu si pentru pacienti”

Imaginati-va ca suferiti de o boala cronica, acasa aveti copii care depind de voi si-ati vrea sa-i vedeti mari si asezati la casa lor dar boala pe care o aveti va macina zi de zi. Ati aflat de pe internet sau de la prieteni ca in strainatate sunt deja medicamente care maresc speranta de viata in boala dvs. Si-ati vrea sa aveti acces la ele, dar nu aveti bani. Legea din Romania aparent e de partea dvs – ati platit asigurari medicale, statul trebuie sa va plateasca medicamentatia in cazul bolilor cronice. Doar ca statul nu vrea sa recunoasca medicamentele cele mai performante pentru ca sunt foarte scumpe.

Si va simtiti neputinciosi pentru ca sunteti intr-un cerc vicios, vi se pare ca sunteti prea mic ca sa puteti face ceva, ca sa puteti schimba lumea din jurul vostru, ca sa puteti sa va luptati cu sistemul.

*

in Romania anul 2013, bolnavii cronici nu acces la medicamentele ultimei generatii pentru ca statul nu a actualizat de 6 ani lista medicamentelor compensate si gratuite.

lucrez la un articol despre un domn care – pentru a avea acces la medicamentele de ultima generatie in maladia de care suferea – a fost dispus sa faca parte dintr-un proiect experimental: sa fie testat pe el un nou medicament.   il veti citi in curind.

Asociatia Pacientilor Cronici din Romania a inceput una dintre cele mai emotionante campanii din ultima vreme: actori MARI, tineri sau mai putini tineri, citesc scrisori ale pacientilor care sufera de boli cronice si nu pot avea acces la tratament de ultima generatie.

Mircea Albulescu citeste scrisoarea unui pacient cu melanom ocular

Bogdan Dumitrache citeste scrisoarea unei mame al carui copil are artrita idiopatica juvenila si-o sa-i simtiti emotia de tata pe care o controleaza greu in timp ce citeste. pentru ca stie ce inseamna grija pentru viata copilului lui.

Mai sunt in campanie Florin Zamfirescu, Ilinca Goia si Ada Condeescu cu scrisori la fel de emotionante. Voi reveni asupra lor zilele viitoare.

De ce scriu despre asta astazi?
Dincolo de faptul ca e un subiect la care lucrez de citeva saptamini bune si care m-a plimbat prin multe spitale, scriu pentru ca oamenii astia singurei nu pot schimba sistemul.

Dar uniti cu parintii, prietenii lor, cu oamenii care stiu ce inseamna sa fi pierdut pe cineva drag pentru ca nu au fost disponibile medicamentele cele mai potrivite, cu cei care cred in mai bine, uniti, impreuna, oamenii astia pot deveni o forta. Imensa. Si reprezentantii autoritatilor ar trebui sa-i asculte.

In ianuarie 2014 se va revizui lista de medicamente compensate si gratuite. Avem aproape doua luni ca sa ne facem auziti.

Ma ajutati? Puteti incepe cu un share. Bulgarele se va rostogoli online si va deveni mai mare. Multumesc.

2259
nicole-kidman-pool-photos.sw.12.nicole-kidman-demarchelier-ss01-aNicole Kidman – Grace Kelly

Nicole Kidman – Grace Kelly

linga pat, acasa, e un scaun rosu unde se afla citeva albume de arta. deasupra – cel pe care-l vad in fiecare dimineata cind ma trezesc e Remembering Grace (un cadou de la Noemi).

o vad atit de des pe Grace Kelly incit mi se pare ca e ca o ruda:)

*
In Vanity Fair de decembrie e Nicole Kidman pe post de Grace Kelly si rezist tentatiei sa citesc revista ca sa ma bucur pe deplin de ea in vacanta de Craciun, cind voi sta cu ochii catre Acropole, cu o cafea aromata alaturi.

Vanity Fair a facut insa publice toate fotografiile din pictorial si iata cit e de minunata doamna Kidman surprinsa de domnul Patrick Demarchelier

2000

iubire

de astazi de dimineata circula pe net acest film emotionant despre primul an de viata al unui copil care s-a nascut cu 3 luni si jumatate mai devreme si avea sanse mici de supravietuire.

desi povestea si filmuletul sunt f f emotionante, ce mi-a placut cel mai mult e ceea ce nu se vede in film: tatal copilului.

cit de generos e el ca nu apare in niciun cadru, cu cita iubire se uita prin camera la copil si la sotia lui.

pe tinarul tata il cheama Benjamin, pe frumoasa lui sotie o cheama Lyndsey, iar eroul – ala micu’ – e Ward Miles Miller

dar filmul asta arata fara sa o spuna ca asta micu’ traieste pentru ca e foarte foarte multa iubire in familia in care a venit. fara sa fie nimic ostentativ, fara sa fie nimic prea mult sau prea evident.
si asta mi-a placut cel mai mult.

1563
mi-e-pofta-sa-fac-bineCasa Ronald – un loc unde cuvintul afectiune e un drum cu dublu sens

Casa Ronald – un loc unde cuvintul afectiune e un drum cu dublu sens

am mai scris cindva ca afectiune e in limba romana un cuvint care descrie doua stari opuse – boala si iubire – si ca din intilnirea acestor doua situatii /stari ies povesti din care, mereu, invatam. iata una dintre ele.

V-ati intrebat vreodata ce se intimpla cu monedele pe care le puneti in cutiile transparente de la McDonald’s? Restul care e atit de mic incit pare ca nu conteaza si iti zici “nu imi mai incarc buzunarele si cu asta”?

Banii din cutiile acelea ajung la Fundatia McDonald’s si se transforma in fapte bune catre copii bolnaviori. Zilele trecute am fost la Spitalul Grigore Alexandrescu si in curte, in lateral, e o casuta colorata cu un design vesel: Casa Ronald.

Am vazut de multe ori casa, dar nu mi-am imaginat niciodata ce ascunde. E un loc in care pot sta parintii copiilor care necesita tratament indelungat in spital sau copiii care fac chimio/ recuperari de orice fel pe perioada zilei, iar seara ar putea dormi in alta parte, dar sunt prea saraci si necajiti ca sa-si permita un hotel. Sau n-au rude in Bucuresti.

*

Casa Ronald are 2 etaje si 18 camere. La parter sunt 2 camere pentru copiii care nu se pot deplasa, iar la etaj sunt 8, respectiv 6. Cu baie proprie, asternuturi gonfrate cu desene colorate. Jos e un living, o spalatorie si o bucatarie cu aragaze electrice si doua frigidere mari care poarta in coltul drept cite un magnet cu numere: 1-8, 9-16. Numerele camerelor care depoziteaza acolo mincare.

Pe pereti sunt fotografii cu copiii care au fost gazduiti aici – cei mai multi de la chimioterapie. Unii mai sunt in viata, altii nu. Dar printre cei mici care revin la tratament sunt unii care spun “Merg la spital, dar doar daca stau in Casa Buna”.

Casa Ronald e un loc care pare ca n-are nicio legatura cu spitalul, desi e in curtea lui; nu miroase a medicamente, sunt multe instalatii de joaca in living. E ca o casa in care copiii merg in tabara.

*

Miercuri l-am cunoscut pe David care acum are 2 ani si 2 luni. S-a nascut cu o malformatie a picioarelor care facea ca gamba sa fie ridicata in sus pina aproape de genunchi. “Nici nu puteam sa-i pun sosete”, a zis mama lui care acum zimbea pentru ca David mergea singurel prin casa si daca nu mi-ar fi spus care a fost problema lui, nu m-as fi prins ca e bolnavior.

David face in continuare recuperare kineto si electrostimulare, cite 2 ore pe zi, o saptamina pe luna si, daca n-ar fi fost Casa Ronald parintii ar fi trebuit sa plateasca un hotel pentru ca sunt din Galati si n-au rude in Bucuresti.

David e prieten cu o alta fetita cu care s-a cunoscut in Casa Ronald careia putini i-au dat o sansa de supravietuire intrucit la nastere a avut o disfunctie a maduvei spinarii. Acum merge , ride si intelege tot ce-i spui, chiar daca are un corset care ii tine spatele drept si se prelungeste cu doua cercuri metalice – ca niste catuse – pe pulpa fiecarui picior.

Si ea face recuperare si merge din bine in mai bine, dar si-ar fi permis cu greu sa stea atit de mult in Bucuresti, lunar, anual, daca n-ar fi fost Casa Ronald.

*

Cum ajung copiii si parintii in Casa Ronald?

Exista un protocol intre spitalul Grigore Alexandrescu si Fundatia McDonald’s prin care parintii copiilor care trebuie sa stea mai mult in spital sunt ajutati sa locuiasca, fara costuri, in Casa Buna din curte. Sunt reguli exacte care trebuie respectate si nu se poate face acest lucru fara recomandarea medicilor din spital pentru ca ei stiu, mai ales in cazul copiilor pe care-i recomanda pentru Casa Buna, daca pot sta fara supraveghere medicala noaptea.

Exista in multe alte tari Casa Ronald si fundatiile McDonald’s din alte tari colaborareaza intre ele. Prietena mea, Alexandra Olaru – care lucreaza la McDo si mi-a povestit despre Casa, iar eu m-am cerut in vizita – mi-a spus ca in unele cazuri, copiii romani care merg la tratamente in spitale din strainatate stau in casele Ronald.

*

Asa ca data viitoare cind primiti rest la Mc Happy-ul copilului vostru, lasati maruntisul in cutiile transparente de linga fiecare casa. Pentru ca volumul de vinzari e foarte mare la McDonald’s in toata tara, se string bani frumosi in cutiile transparente din gesturi care pentru cei mai multi par ca nu au nicio semnificatie. Dar care pot schimba vieti, ca a lui David.

Si e frumos ca nici macar nu stii ce copil ai ajutat, cum nici el nu stie de unde sunt banii care-l ajuta sa stea intr-o casa frumoasa si sa nu i se mai para tratamentul un calvar.

Iar cind hostess- ele va spun ca e saptamina stringerii de fonduri pentru Fundatia Mc Donald’s , lasati un banut acolo; Anul asta fundatia a cumparat – cu banii facuti in aceasta saptamina de campanie de stringere de fonduri – un computer tomograf nou si performant pentru spitalul Grigore Alexandrescu. Anii trecuti au ajutat alte spitale din tara, dar au investit in continuare in spitalul Grigore Alexandrescu modificind structura unei camere ca sa poata intra un aparat de radiologie foarte performant, achizitionind monitoare super perfomante pentru un RMN care nu era functional. Numai in Spitalul Grigore Alexandrescu au ajutat cam 70.000 de copii anul trecut cu investitii majore.

Astazi e ultima zi din campania pentru Fundatie si pentru tomograf. De dimineata la Mc Donald’s din Romana, directorul spitalului, Dan Enescu – care este acest om minunat care mi-a dat niste lectii frumoase despre credinta, bucurie, bun simt si loialitate zilele trecute – a vindut produse alaturi de Amalia Nastase, directorul McDonald’s Daniel Boaje, dar si de multe alte personalitati.

 

P.S. Nu, nu m-a platit nimeni sa scriu acest text. Am aflat de la prietena mea Alexandra de Casa Ronald si m-am cerut singura in vizita pentru ca mi-a placut ideea ca resturile de la ceva – in acest caz, maruntisul pe care-l primim rest – se poate transforma intr-un lucru minunat. Asta e ideea de caritate pe care eu o iubesc: sa contribui anonim, cu oricit de putin, stiind ca din volum se face diferenta.

Sigur ca McDonald’s si de aici si de oriunde din lume contribuie pentru caritate si dincolo de donatiile oamenilor (ar fi luat tomograful si daca nu se stringeau banii de la cumparatori), dar in cazul asta – consumatorii si faptele lor bune fac diferenta.

4726

Ce fac de Black Friday si ce gadgeturi am?

Promenada, mall-ul simpatic din Floreasca, nu e doar o insiruire de magazine intr-un spatiu cu design frumos.  E un concept despre oameni cu gust si vieti frumoase, despre oameni care apreciaza detaliile care pentru altii nu inseamna nimic.

Asa se face ca legat de Promenada sunt citeva produse media – online dar si print – care pun luminile catre subiecte de atmosfera, cu oameni frumosi (ma gindesc aici la interviul cu Crina Semciuc din TalkShop, o revista pe care o gasiti la Promenada).

Produsul On-line se numeste Let’s Brunch si este cu o serie de interviuri.

Zilele trecute, impreuna cu Cristian Manafu, am participat la Let’s Brunch si-am povestit despre gadgeturi si Black Friday.

 

 

1543
bazavan tedx clujTEDx Cluj 2013: Intre matematica si dans

TEDx Cluj 2013: Intre matematica si dans

as fi putut fi profesoara de matematica, sunt jurnalist si mi-as dori sa fac dans.

cind eram copil, eram foarte buna la matematica, olimpic, am mers in galop prin manualele scolare cu mult inaintea colegilor, am intrat usor la facultatea de matematica si-as fi putut fi o profa de mate, sper, simpatica.

in anul II de facultate, pentru ca aveam nevoie de bani ca sa ma intretin, am inceput sa muncesc pentru unul dintre radiourile bucurestene, Radio 21, in anul III terminam scoala BBC de radio si televiziune si ajungeam redactor sef la stirile Radio 21, iar un an mai tirziu incepeam sa construiesc impreuna cu niste oameni minunati, Europa FM.  dupa ce Europa FM era deja un radio de milioane de romani, am schimbat directia catre presa scrisa si am fost redactor sef al revistei Tabu.

astazi sunt jurnalist freelancer, produc continut pentru diverse companii si am un blog care a fost premiat la inceputul acestui an, drept cel mai bun blog al unei femei din Ro.

de fapt, sunt unul dintre acei copii care s-a prins foarte repede ca e ceva mai destept decit majoritatea, fara sa fie nicio aroganta in asta.

social, nu mi-a folosit foarte mult in copilarie acest lucru, pentru ca am fost genul de copil care e mai preocupat sa cerceteze, sa descopere singur lucrurile, mi-am pus multe intrebari si am cautat raspunsurile in carti…n-am fost foarte sociabila si nu am legat foarte multe prietenii in copilarie.

*

vin dintr-o familie saracuta din Alexandria si, pentru ca stiam ca pot duce mult cu mintea mea, am inteles repede ca invatatul e singura cale sa pot sa-mi depasesc conditia. asa ca am devenit din ce in ce mai competitiva si mai determinata sa progresez eu cu mine. si nu mi-am dat alta sansa decit sa fiu printre cei mai buni.

ca sa intelegeti cum functiona mintea mea: la scoala BBC am obtinut 98 de puncte din 100 si, desi mi se spusese ca am avut cea mai mare medie din istoria scolii, prima mea reactie a fost “unde am pierdut cele 2 puncte?!”.

din totdeauna, mintea mea a fost aliata mea. am citit mult despre cum functioneaza si ma mai intreb si astazi cum de nu m-am gindit sa dau la medicina, sau psihologie tocmai pentru a intelege lucrurile care ma preocupau. cred ca mi se parea mai atractiv faptul ca incepusem sa lucrez la radio si era dragutz, era… cu staruri rock:)

*

ca in orice relatie insa, si intre mine si mintea mea –  la un moment dat, au aparut si ceva probleme.

acum citiva ani am avut o problema delicata de sanatate in care mi s-a parut ca marele meu aliat, creierul, m-a tradat. vocea aceea cu care ne zicem lucruri si de bine si de rau in capul nostru ii spunea corpului meu sa faca mici lucruri, iar el nu le mai executa.

a fost momentul in care mi s-a parut ca e un hau urias intre ce gindim si ceea ce putem pune in practica si ca suntem norocosi cind putem face cu usurita saltul, intr-o secunda, intre gind si fapt.

pe perioada recuperarii  am inceput sa inteleg ca nu perfectiunea, nota maxima, e ceea ce conteaza, ci progresul zilnic. sa faci astazi mai mult decit ai facut ieri. sa intelegi care sunt pirghiile pe care sa apesi ca sa mentii ceea ce ai astazi pentru a imbunatati miine.

sa te preocupe detaliul progresului in mic, sustinut, cu gindul la victoria finala. si sa-ti doresti sa-ti depasesti limitele.

*

la putin timp am fost invitata sa particip la un proiect in care a trebuit sa invat timp de 7 saptamini 7 stiluri diferite de dans,  parte dintr-o campanie publicitara.

si iata-ma in sala la prima lectie: valsul.

(acesta e valsul pe care s-au intimplat cele descrise mai jos :09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala )

cred ca e cel mai simplu dans valsul, 1 – 2,3, 1 – 2,3. am invatat pasul de baza, executat pe loc, doar cu picioarele. ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete, cu o pozitie sofisticata a partii superioare a corpului.

pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte  – pentru ca erau mult prea multe informatii in acelasi timp care necesitau coordonare intre partea inferioara a corpului si cea superioara, s-a bulibasit totul in mintea mea.

stiam despre mine ca nu stau cel mai bine la coordonare. in plus veneam dupa aceasta problema de sanatate care se jucase putin cu corpul meu. asa ca a aparut panica.

in mijlocul ringului de dans, n-am putut executa pirueta tinind o pozitie corecta a corpului, pastrind ritmul cu muzica, in timp ce picioarele sa execute frumos 1 – 2,3. 1- 2,3.

m-am oprit ca venita din alta lume. m-am uitat la colegele mele cum continuau sa tina ritmul cu numaratoarea celui care ne antrena. imi simteam oboseala si neputinta. si panica.  era ciudat insa ca nu ma enervam pe neputinta mea.

timp de mai multe minute am reincercat sa intru in ritm, in rind cu miscarile lor. am facut opriri si reintrari in dans de citeva ori pina cind, calmindu-ma, am reusit sa fiu in sincron cu toata lumea  o secventa lunga de pasi.

banuiesc ca pentru doamna Simona Noja aceasta e o senzatie pe care a incercat-o pe la 5-6 ani la inceputul lectiilor de balet, cum stiu sigur ca Florin Piersic jr sau Cristina Flutur au experimentat genul asta de panica de multe ori in timpul spectacolelor, deci cu o presiune si mai mare.  dar eu nu eram obisnuita cu asa ceva.

*

pe drumul catre casa m-am gindit la lectia aceea de dans si la cit mi-a luat sa intru in ritm cu toti si mi-am spus ca e o lectie pe care  o pot translata si in viata: daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa fii elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau, poti sa dansezi frumos.

si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; poti continua frumos dansul daca (re)intri corect pe ritmul muzicii. dar pentru asta trebuie sa fii linistit pe dinauntru. si sa stii pasii de baza.

daca mi s-ar fi intimplat asta la 25 de ani probabil ca as fi fost foarte necajita, pentru ca  mi-as fi spus ca am gresit pentru ca nu m-am concentrat, am fost lenesa sau nu muncisem suficient de mult.

aproape 10 ani mai tirziu, intimplarea nu m-a mai deranjat la fel de tare pentru ca in anii astia am acceptat ca pot fi buna la unele lucruri si mai putin buna la altele;

la scoala cind te pregatesti sa fii profesor, la pedagogie nu te invata nimeni – sau cel putin pe mine nu m-a invatat – ca provocarea nu e sa scoti olimpici, sa lucrezi cu copiii dotati peste medie, ci sa-i faci pe cei care nu exceleaza in ceva sa progreseze dincolo de limitele pe care si le-au setat singuri.

suntem obisnuiti sa-i rasplatim/validam social pe cei care au notele maxime la examene, care ating limita superioara a baremurilor, dar nu asta e cheia in a invata, ci progresul fiecarei persoane pe scara propriilor limite.

astazi, cu experienta unui om care n-a acceptat niciodata o nota mai mica de cea maxima, stiu ca nu nota conteaza. ci cit ai invatat. si ce ai invatat. si daca ti-ai descoperit bucuria de a invata.

intre mine – cea de la 25 de ani si cea de acum e o diferenta enorma: da, perseverez sa cer de la mine sa fiu cit mai aproape de ceea ce stiu eu ca inseamna perfectiunea, iubesc sa invat lucruri noi si am o curiozitate care ma tine in priza mereu… dar nu mai pun presiune pe mine.

astazi cred ca as fi o profesoara mai buna decit la 25 de ani, desi nu mai stiu aproape nimic din analiza matematica. pentru ca astazi, eu cea careia nu-i placea sa se imprieteneasca cu ceilalti, as sti cum sa vorbesc cu cei mai multi dintre copii.

*

partea frumoasa, dar complicata, este ca, in viata, mai devreme sau mai tirziu, suntem un fel de profesori pentru cineva din apropierea noastra – copilul, sotul, sotia, prietenii. si nu exista cursuri de pedagogie pentru asta. si daca sper sa ramineti cu ceva din experienta mea povestita astazi aceasta se reduce la o simpla propozitie:

TRANSFORMAREA IA TIMP.

am invatat asta pe parcursul a aproape 10 ani.

asa ca dati-va si dati-le timp celor pentru care sunteti profesori de ocazie.  o sa merite dansul. pentru ca daca aveti rabdare si incredere vor invata macar 2 pasi in plus fata de pasii de baza.

eu perseverez sa invat sa devin o dansatoare mai buna.

multumesc.

*

Cluj, 2 noiembrie, 2013

vvintageCe facem in acest weekend

Ce facem in acest weekend

text de Noemi Revnic

Sunt sigura ca aveti deja program, dar va propun cateva activitati cat se poate de placute, despre care am aflat de curand.

In primul rand avem o noua editie V for Vintage, la Sala Dalles, sambata, 23 noiembrie si duminica, 24 Noiembrie. Tema este inspirata de Roma si de filmul “Roman Holiday” iar imaginea este nimeni alta decat simpatica Ana Morodan. In afara de expozantii cu state vechi din zona vintage, avem din nou zona Molecule-F cu best of Romanian designers, alaturi de MURMUR, Andra Andreescu si 109 si bunatati de la Verde Aromat și Chez Maman

Apoi mergem la Galateca, la expozitia de fotografie “FASHION TEN: Primii 5”, cu lucrarile fotografilor Dan Andrei, Vali Barbulescu, Andreea Retinschi, Vlad Birdu si Eduard Mariut.

Pentru constanteni, in cazul in care nu ati aflat inca, saptamana trecuta s-a lansat in orasul fermecator de la malul marii primul Concept Store Marks & Spencer din Romania, cu o suprafata de 1400 metri patrati si un décor si niste vitrine wow.

Va doresc un weekend linistit, sanatate si bucurii, bucurii.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1891
yaris hybridun cadou frumos de la Toyota pentru un om bun

un cadou frumos de la Toyota pentru un om bun

sunt printre femeile care nu se simt cele mai destepte soferite: mi se pare ca nu am reflexe bune, ca atentia imi e distrasa de la trafic de orice imi apare in cale sau de orice conversatie din masina.

dar directiile in care merg cei care fac inovatii in tehnologia masinilor mi se par croite pentru oameni ca mine si asta ma face sa ma simt bine si-mi dau ceva mai multa incredere in mine.

imi plac masinile inteligente care te ajuta, te protejeaza in cel mai direct sens al cuvintului, pentru ca sunt facute sa intimpine micile tale neputinte de pilot (cutia automata sigur a fost creata de o femeie, sau de un domn cercetator care avea o doamna acasa dornica sa aiba viata mai usoara la volan).

pentru mine o masina trebuie sa insemne inainte de orice, siguranta si inteligenta. daca se poate sa consume si putin combustibil – ceea ce inseama si protectia mediului inconjurator, dar si a portofelului meu – e ideal. ceea ce fac foarte bine masinile hibrid.

pe drumul asta al masinilor smart, Toyota a facut pasi frumosi si stiu ca pentru Toyota Prius – cu care am si avut placerea sa ma plimb – se sta la coada pentru ca sunt foarte multi solicitanti. Si va recomand daca aveti ocazia, doamnelor si domnisoarelor, sa va suiti macar o data la volanul unei Toyota Yaris Hybrid. o sa intelegeti de ce dupa ce va veti juca cu ecranul tactic si veti beneficia de camera video pentru marsalier.

am prieteni americani pentru care Toyota este THE CAR si cind i-am intrebat de ce, mi-au spus ca e una dintre cele mai functionale, confortabile si ecologice masini. si zimbesc mereu de cite ori vad o Toyota intr-un film hollywoodian. cred ca e cea mai prezenta masina in filmele de familie.

*

si nu stiu daca stiti, dar domnul care a avut una dintre cele mai frumoase initiative ale anului acesta, Alex – care a creat o companie de taxi la care se merge GRATIS dar doar pentru urgente, foloseste acum o Toyota hibrid, una dintre masinile acestea inteligente.

Irina Pacurariu l-a intervievat si il puteti vedea aici.


ce mi se pare minunat este ca omul asta face aceste curse pe banii lui. cei de la Toyota l-au vazut, au inteles ca este un om special, genul de om care poate schimba in mic lumea din jurul lui pentru a se obtine o imagine mai mare si mai frumoasa, si mai buna pentru toata lumea, asa ca i-au dat o Toyota hibrid sa o foloseasca pentru faptele sale bune.

*

altfel, Toyota Romania a facut un infografic prin care arata drumul pe care compania l-a parcurs pe drumul tehnologiei si al protectiei mediului fata in fata cu avansul tehnologic in telefonia mobila, o directie care ne-a intrat deja sub piele pentru ca telefoanele sunt prelungirea mintii si a miinilor noastre.

e un exemplu frumos despre drumul care devine din ce in ce mai curat si mai prietenos pentru soferitele ca mine.

1774
visual blackfridayconcurs: ce surpriza pregateste eMAG de Black Friday?

concurs: ce surpriza pregateste eMAG de Black Friday?

ati intrat in febra de black friday? aveti lista de cumparaturi?

v-ati pregatit berea/vinul si prajitura/popcorn-ul ca sa celebrati revelionul cumparaturilor si sa treceti la actiune de la 12 noaptea?

ei bine… mai aveti citeva ore si m-am gindit sa pun putina sare pe rana, sa va mai trezesc si eu putin curiozitatea cu ceva.

eMAG a anuntat ca va lansa o noua categorie de produse, cu scopul de a darima un alt mit din lumea online-ului. ce noi produse credeti ca vor intra in oferta?

cine ghiceste pina la 23.50 ce surpriza pregateste eMag pentru Black Friday primeste un voucher de 1000 de lei! 

voucher-ul poate fi folosit pentru cumparaturi pina la finalul anului.

deci porniti la asalt cu presupunerile:)

alegem cistigatorul prin tragere la sorti dintre raspunsurile corecte si-l anunt miine dimineata.

baftaaaaa

later edit: cistigatorul este Mustafa Edilen. vei primi informatii pe mail despre cum intri in postesia voucherului.

dan_enescudespre credinta, sinceritate si bucurie cu domnul Dan Enescu, directorul spitalului Grigore Alexandrescu

despre credinta, sinceritate si bucurie cu domnul Dan Enescu, directorul spitalului Grigore Alexandrescu

astazi mai mult ca niciodata am realizat ca seriozitatea – a-ti face treaba bine – e o munca de Sisif. o iei de la capat, de la zero, in fiecare zi. si reusesti sa iesi victorios, daca faci cu dragoste si credinta orice lucru.

am fost la Spitalul Grigore Alexandrescu sa vizitez casa Ronald, un proiect minunat al celor de la McDonald’s prin care ajuta parintii copiilor care au probleme si necesita spitalizare foarte lunga (parintii sau copiii in recuperare pot sta in aceasta casa colorata pe care copiii o numesc buna). miine va povestesc mai multe despre casa Ronald, astazi un fragment dintr-o conversatie magica cu domnul Dan Enescu, directorul spitalului Grigore Alexandrescu.

Care este povestea icoanelor din spate (nota mea. in biroul dinsului erau citeva icoane in biblioteca si pe o masuta laterala)?

Stiti, toti cei care intra aici in spital la noi stiu ca noi facem lucrarea Domnului. Eu personal ma consider o prelungire a Lui si cel mai important pentru mine in aceasta viata e sa nu pierd legatura cu El.

Dar icoanele sunt primite de la pacieniti? Ma gindeam ca sunt un fel de rasplata de la parinti.

Da, acelea (arata spre un birou lateral unde e macheta unei biserici in miniatura ) sunt primite de cei de la Giulesti, iar aceasta este invitatia la botez a celor doi frati de la Giulesti. Dvs vedeti ca sunt multe pentru ca ati venit de afara, mie nu mi se par.

Stiti cum este? Noi, fiind niste bieti oameni avem nevoie de cite ceva care sa se vada, pe care sa punem mina ca sa credem, si lui Dumnezeu i se face mila si iti mai trimite, din cind in cind, cite o diploma, cite o icoana.

Eu am un principiu. Ma infioara intotdeauna la tenis ( joc putin, nu profesionist, dar mai mult ma uit) momentul care dupa ce jucatorul a ridicat mina ca sa se verifice mingea, se asteapta rezultatul. E o tensiune acolo, toata lumea e cu respiratia la gura: sa vezi daca a intrat sau nu mingea in teren.

Eu cu Dumnezeu, nu zic ca joc, dar incer sa-I dau mingea mereu inapoi pe centrul terenului, fie ca sunt in fileu, fie ca sunt bine. Dar n-as vrea sa vad niciodata mingea aia care ma infioara, care n-atinge dunga terenului si e afara. Pentru ca in clipa in care am dat-o afara s-a terminat totul. Si nu vreau sa ajung in afara terenului macar pina la sfirsitul zilelor, daca nu si dupa aia pentru ca am impresia ca mai important e dupa aia.

 

Aveti o zi grea astazi?

Fiecare zi e grea.

Dar cum puteti sa va duceti acasa si sa mai zimbiti dupa ce toata ziua ati intilnit necazurile copiilor?

E foarte usor pentru ca vin vesel, plec vesel. fac ce fac aici cu dragoste si din tot sufletul, eu nu vin aici la serviciu, la spital. Acum ceva vreme mi-am rupt tendoanele si m-am operat la profesorul Lascar si-mi dadeau telefon prietenii “ce faci? cum esti?”. Raspundeam “sunt la spital”… si ei imediat “aaa, bine, vorbim dupa aia.” Si-am stat o luna jumatate si nimeni n-a stiut ca eu sunt in spital ca pacient.

Pentru mine nu este ca vin la spital, sunt fericit ca vin aici si nu e o fericire timpa; nu. Incerc sa inteleg pe toata lumea si , va spun, sunt si eu o biata fiinta omeneasca si stiu precis ce limite am, dar cu trecerea timpului incerc sa fiu mai permisiv, in sensul ca am inceput sa inteleg slabiciunile, propriile mele slabiciuni, ale celorlalti si atunci automat, lucrez mult mai bine si reusesc sa ajung mult mai departe.

Dar vedeti in fiecare zi copilasi necajiti.

Da, dar facind drumurile cu dragoste ti se intoarce. Iar copiii, nu vreau sa spun chiar toti, dar cam asa este, cind ajung linga ei intind mina si rid. Pentru mine nu va puteti imagina ce stimulent este, este ca un drog.

Si m-am gindit asa, in clipa in care un copil n-o sa mai rida si n-o sa mai intinda mina spre mine, pentru ca nu mai vede ce stie el ca vede, trebuie sa ma las sa ma apuc de altceva. Dar, deocamdata, mi se intimpla lucrul asta.

Mi s-a intimplat luni. Ved zeci si zeci si ajung la el. Si trag aer in piept si spun “Dumnezeule da-mi putere sa-l mai vad si pe el”. Pentru ca vin de departe, sunt bolnavi, pe tren, sunt necajiti. El vine cu durerea lui de acolo si trebuie sa -i explici si sa te uiti cu drag la  el. Si luni, un copil care a venit cu toata nenorocirea lui, avea o luna si jumatate, cum a intrat in cabinet mi-a intins mina sa ma ia de git si a inceput sa zimbeasca.

Copiii te obliga sa fii onorabil. Din cauza asta se spune ca astia micii, copii, au Dumnezeul lor, Pe ei nu poti sa-i minti, pe un copil de o luna si jumatate nu ai cum sa-l minti. Nu merge cu domnul doctor, cu domn profesor. Ei sunt puri si spun ce gindesc.

 

Un copil m-a intrebat:

–  Ma operezi, dar eu cind ma duc sa joc fotbal?

– Saptamina viitoare.

I-am spus asta pentru ca asa am crezut, nu ca sa-l incurajjez sau ceva. A facut insa o infectie, l-am reoperat, a mai durat. Cind m-am dus in salonul lui la vizita erau trei golani – eu asa rid si le spun cind depasesc 6 ani, “golani” , stateau picior peste picior pe scaune si l-am auzit:

“Asta e mincinosul ala de care v-am zis”

Stiti cum s-au uitat copiii aia trei la mine?! N-am sa uit in viata vietilor mele: ca la o rima.

Si-atunci pis, pis, pis am iesit de-acolo si i-am zis asistentei sa mi-i aduca pe rind la pansat. “Acolo nu mai intru”, era o atmosfera ultra ostila. (ride)

Pe bune, era nasol, nasol rau de tot. Cred ca eu stateam linistit acasa si ei vorbisera “Bai, e un nesimtit aici, un golan care mi-a promis ca joc fotbal si m-a mintit. Vi-l arat eu cind vine ca sa-l vedeti.”

Deci cu copiii nu te joci. Si nu vorbisem aiurea, pur si simplu m-am pacalit pentru ca a aparut o neprevazuta. Poti sa-i povestesti? Nu.

Pentru el totul este la “mi-ai zis ca joc fotbal”. punct. “N-am vorbit de complicatii, nu mi-ai spus de smecherii. Uite acum nu joc, sunt aici cu piciorul in sus.”

Copiii sunt puri, sunt adevarati. Era vorba cu “imparatul e gol”, acolo – intre copii – ei te dezbraca in citeva secunde. Esti in fundul gol si nici nu stii ce e cu tine.

 

2777

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!