Monthly Archives : October 2014

locuriLocuri – Stefan Caltia, de luni in librarii

Locuri – Stefan Caltia, de luni in librarii

in aceasta seara am fost la lansarea albumului de arta Locuri- Stefan Caltia la Muzeul de Arta din Timisoara, acolo unde pina pe 5 decembrie se afla si lucrarile maestrului.

a trebuit sa vorbesc la lansare si m-am chinuit mult pina sa gasesc o structura, o forma care sa poata contine referinte la mai multe laturi ale personalitatii maestrului Stefan Caltia.

inainte de ceremonie mi-a daruit albumul cu autograf si o mapa cu desene. nu stia despre ce o sa vorbesc dar unul dintre desene se numeste “Seminte” si-are multe plante, un altul e cu o coroana regala construita din flori. dupa ce le inramez, poate vi le arat:)

*
cu acest album mi se pare ca editura Curtea Veche deschide o noua nisa pe piata cartilor de arta si e parte din comunicarea smart si eficienta, foarte multa in online, pentru aceasta ezpozitie datorata tinerilor entuziasti de la Galeria Posibila si prietenei mele, Noemi Meilman. maestrul Caltia ridea si spunea ca a fost “material didactic” la acest eveniment pentru ca restul au facut tinerii.

albumul Locuri – Stefan Caltia este scos in conditii grafice exceptionale dar, printr-o magie (care include si sustinerea Muzeului de Arta din Timisoara), Curtea Veche a reusit sa scoata albumul la costul unei carti de beletristica, 45 ron.

sper din toata inima sa se vinda bine ca sa se dezvolte aceasta nisa de carti si la noi.

altfel, va intilniti cu magia Maestrului Caltia la tirgul de carte curind. o sa raspunda si la intrebari si o sa aflati si o parte din povesti. (a promis in seara asta:) )

mai jos cam ce am spus in seara asta, poate va convinge sa cumparati cartea:) povestea cu plantele care vorbesc intre ele o voi scrie zilele acestea pe blog:)

*

In urma cu citeva saptamini am fost in atelierul maestrului Caltia pentru o fotografie care urma sa fie in campania de promovare online a acestei expozitii. Ma imbracasem cu o rochie gri ca sa ma pierd printre obiecte pentru a fi puse in valoare tabloul cu care pozam. Cind am ajuns in atelier am vazut ca tabloul ales de maestru e cu un personaj androgin, imbracat in gri, cu parul roscat. Lucrarea se afla in expozitie, o gasiti in sala din spate se numeste Iarna zburatorului.

“Artistii au inspiratie”, a zis maestrul cind m-a vazut asezata linga tablou, atit de asortata cu pictura.
Eu am vrut sa ma apar si sa spun ratiunea pentru care ma imbracasem asa, dar maestrul mi-a taiat propozitia ferm, desi ridea “artistii au inspiratie, eu stiu mai bine”.

Pe drumul catre casa m-am gindit la perspectivele diferite asupra acestui mic detaliu si mi-am zis ca asta e diferenta intre noi, muritorii de rind, si artistii care se exprima si prin alte mijloace ca sa -si spuna povestile si sa-si sustina un punct de vedere: ei cred mai mult si mai profund decit noi intr-o lume fantastica, intr-o lume de basm.

Si asta pentru ca ei stiu intr-un fel in care noi mai uitam din cind in cind – sau nu ne mai aducem deloc aminte -, ei stiu sa acceseze zona aceea a copilului din fiecare.

Cind eram mica pentru a reusi sa ma apropie de muzica clasica, unchiul meu care era compozitor imi povestea vietile marilor muzicieni. Imi spunea povesti despre ei.
Mi s-a creat reflexul asta si, mai tirziu, m-am imprietenit cu pictura prin detaliile din vietile pictorilor.

Pt mine maestrul Caltia e domnul care stie ca plantele vorbesc intre ele, se protejeaza sau isi revendica teritoriul, dar e si pictorul care, desi profund interesat de radacini si de origini, isi picteaza multe dintre personaje plutind, calatorind prin aer, fara nici o radacina vizibila care sa le tina legate de pamint. Iar eu- rationala- ma gindesc ca asta e felul domniei sale de a spune – mie si altora ca mine – ca trebuie sa visez mai mult, ca sa fiu in basm.

Eu sunt aici, la aceasta expozitie si lansare de carte, in calitate de… ceea ce se cheama in termeni de marketing end user. Consumatorul. Care are sau nu are pregatire pentru a intelege ceea ce are in fata, dar care intr-un fel, pe limba lui, pricepe ceva din aceste picturi, din povestile spuse prin stari, si pleaca acasa mai linistit. Mai luminos pe dinauntru. Cu un gind de libertate interioara.

Si cum expozitia nu e accesibila tuturor pentru ca e greu de deplasat la nivel national intreaga instalatie de lucrari, le multumesc celor de la Muzeul de Arta din Timisoara, celor de la Galeria Posibila si celor de la Editura Curtea Veche ca au publicat si o carte cu toate lucrarile din expozitie.

Ca sa ne luam fiecare acasa doza de poveste si sa o putemm accesa in orice moment am avea nevoie, miine sau peste zece ani, cind ne cautam linistea intre o multime de lucruri care ni se pare ca ne tin legati, cind de fapt ne dezradacineaza.

Multumesc frumos.

timisoara 31 oct 2014

3389
shutterstock_luminadaca ai mai avea mai putin de 24 de ore de trait ce-ai face?

daca ai mai avea mai putin de 24 de ore de trait ce-ai face?

miine, 1 noiembrie, tinara Brittany Maynard (30 de ani) a ales sa moara. in ianuarie a fost diagnosticata cu un cancer al creierului, neoperabil, care o va duce catre o moarte chinuitoare , dureroasa, in invaliditate.

ca sa moara demn s-a mutat intr-un stat american in care sinuciderea asistata e legala si-a ales ca pe 1 noiembrie va lua pastilele pe care medicii i le-au dat deja (le poarta in portofel de citeva luni).

a facut public asta tocmai pentru a fi un purtator de mesaj pentru optiunea fiecarui om de a trai si muri demn.
*

Brittany a anuntat in urma cu doua zile ca a ales sa traiasca si sa moara dupa propriile ei reguli si ca a schimbat data sau decizia de a se sinucide asistat pe 1 noiembrie. (imaginati-va avalansa de jurnalisti care stateau la usa ei de citeva zile si relatarile care mai de care mai tabloide, mai patetice sau mai dramatice. si presiunea la care e supusa si de media si de propria-i decizie in raport cu familia in zilele astea)

*

cind am citit prima data despre Brittany si decizia ei m-am gindit ce va face in ultimele 24 de ore, lunind in calcul fix aceasta presiune care vine din toate partile. si mi-am zis ca e un exercitiu onest si frumos pe care am putea sa-l facem fiecare, din cind in cind: sa ne gindim daca am fi constienti ca mai avem doar 24 de ore de trait, ce-am face in ultimele ore?

cindva, intr-o alta viata, m-am aflat intr-o situatie asemanatoare prin context (un diagnostic care imi anunta o durata limitata de viata, am scris despre asta aici; sunt bine dupa cum se vede, activa si pusa pe treaba sa-mi stresez si enervez prietenii).

atunci aveam o anume idee pe care sa o duc la capat pentru ultimele zile, care in timp s-a dovedit ca nu e o solutie corecta.
astazi zic ca daca m-as afla in situatia asta, as scrie multe ilustrate cu mesaje foarte personale si foarte targetate despre ce cred eu despre oamenii pe care i-am intilnit si le-as trimite ca sa le ramina.

habar n-am ce as face miine sau peste niste ani daca si cind voi fi in situatia asta.

*
dar e un bun exercitiu pe care sa-l facem epntru o curatire interioara si puteti raspunde aici, sub anonimat.

sa stiti ca imediat dupa aia o sa vina intrebarea “si ce te opreste sa faci asta chiar astazi, chiar acum?!”

*
foto cover shutterstock

4616
shutterstock_casetaDoru Iftime: Story of My Life – Dusmanul (part 3)

Doru Iftime: Story of My Life – Dusmanul (part 3)

text de Doru Iftime

Aici puteti citi primul episod din poveste, aici pe al doilea.

În zorii zilei de 1 ianuarie 1990, unchiul descindea la Arad. Gara era la fel de pustie ca și trenul în care unchiul se congelase în ultimele 12 ore, aducându-l mai aproape de casetofonul mult dorit. De-a lungul timpului, unchiul avusese o relație ambiguă cu trenurile. Absolvent al Facultății de Transporturi, cu specializarea căi ferate, le făcuse arabilor capul calendar cu locomotivele românești și cu vagoanele care se fabricau, culmea, chiar la Arad. Criza petrolului din 1973 l-a surprins în Libia, unde trebuia să perfecteze un contract de export de vagoane și utilaje agricole și, preț de cîteva săptămîni, nu s-a putut întoarce acasă. Douăzeci de ani mai tîrziu mi-a spus întîmplător, într-o discuție fără legătură cu trecutul său, că atunci a vrut să se sinucidă aruncîndu-se de pe hotelul în care era mai mult sau mai puțin captiv. Depresia l-a lovit din nou pe unchiul după Revoluție, dar pentru un motiv mai degrabă pueril: a rămas fără garaj. Proprietarul și-a revendicat casa și garajul și le-a obținut destul de repede, iar unchiul s-a trezit că trebuie să-și țină mașina în parcarea din fața blocului.

Ar fi fost mai puțin grav dacă el și mătușa și-ar fi pierdut casa. Eram student în anii aceia și îi vizitam destul de des – mătușa avea întotdeauna o supă caldă și proaspătă, unchiul un subiect de conversație sau o teorie nouă, plus casetofonul la care trăgeam muzică aproape în fiecare săptămînă. Însă după ce a rămas fără garaj, unchiul devenise de nerecunoscut: stătea cu capul pe biroul transformat în masă de lucru (își descoperise, la pensie, pasiunea pentru ceasuri și, după cîțiva ani de antrenament, ajunsese să repare aproape orice ceas mecanic). Stătea așa ore întregi. Eu îmi mîncam supa în bucătărie, iar mătușa îmi mai povestea ce mai făcuse unchiul: „De dimineață stă așa. N-a mîncat, n-a băut cafea, nu s-a schimbat de pijama. Stă cu capul pe birou.”

Unchiul se pensionase cu cîțiva ani înainte de Revoluție și în noul context își găsea destul de greu rostul. Și pînă atunci se implicase cu devotament în diverse chestiuni minore și suferea ca un cîine cînd, dintr-un motiv sau altul, nu-i ieșeau aranjamentele – lucruri de obicei nevinovate, dar care pentru cel sau cei pe care voia să-i ajute erau importante. Nu l-am văzut foarte des pe unchiul în anii de după pensionare, dar după Revoluție, cînd am venit în București la facultate, l-am găsit mult schimbat. Bărbatul jovial din copilăria mea dispăruse lăsînd loc unui bătrîn ursuz și irascibil pe care îl deranjau… trenurile.

Unchiul și mătușa locuiau de cînd îi știu lîngă Gara Basarab, dar supărarea pe trenuri era recentă. De fapt, pe unchiul îl deranja că trenurile fluierau cînd intrau și ieșeau din gară: un tren care intra în Gara de Nord trăgea sirena cam în dreptul gării Basarab; pe de altă parte, locomotiva unui tren de 5-6 vagoane aflat pe punct de plecare ajungea tot în dreptul gării Basarab. Așa că, la plecare sau sosire, zi și noapte, trenurile fluierau în dreptul ferestrei unchiului. Am dormit la ei de nenumărate ori și pot spune că mai degrabă mă deranjau tramvaiele la 5 dimineața decît trenurile. Dar unchiul făcuse o fixație cu locomotivele cu care lucrase o viață.

A făcut vreo cîteva memorii către CFR și către Ministerul Transporturilor, solicitînd ca trenurile să sune fie înainte de intrarea în București, fie să nu mai sune deloc, așa cum automobilele nu au voie să claxoneze în zonele rezidențiale. Nu știu dacă a primit vreun răspuns, probabil că nu și cred că asta îl deranja cel mai tare. Să fie ignorat.
*
Cel de la care trebuia să cumpere casetofonul nu locuia chiar în Arad, ci într-o localitate din apropiere. Ca orice bărbat aflat în fruntea unei expediții, fie ea și solitară, unchiul a ezitat să ceară îndrumare de la unica sursă de informații – impiegatul care moțăia în sala de așteptare, cu chipiul pe genunchi și fluierul între dinți. Omul sforăia pe inspirație și fluiera la propriu pe expirație, intimidîndu-l pe unchiul care, după ce s-a mai perpelit vreun ceas în frigul din sală, și-a luat inima în dinții clănțăninzi spunîndu-și că ora 8.00 nu e totuși prea matinală pentru a trezi un ceferist adormit în post într-o gară de la marginea țării.

Impiegatul buimac nu i-a fost de mare ajutor unchiului. Nu merge nimic spre Lipova, i-a zis privindu-l tulbure, apoi a adormit la loc, reluîndu-și fluieratul solemn. Unchiul nu s-a dat bătut, a ieșit din gară și s-a oprit descumpănit în parcarea goală, străjuită de cîteva blocuri care păreau nelocuite, atît erau de încremenite. Singurul prezent la datorie era vîntul, care mîna fulgii obligîndu-i să se vălătucească pe caldarîm sub forma unor enorme fuioare de vată de zahăr.

Tocmai cînd unchiul era pe cale să eșueze pe culmile disperării, din norul de zăpadă se întrupează un cal și în urma lui o căruță cu un tînăr zdravăn pe capră. Purta o flanelă din acelea care se lucrează de mînă în casă, n-avea căciulă și nici mănuși în mîinile de culoarea vișinelor coapte. Unchiul a ridicat mîna ca la taxi și destoinicul tînăr a tras de hățuri oprind calul și căruța într-un nor imaculat de omăt (am avut întodeauna impresia, din poveștile unchiului, că omul a oprit căruța cu un drift, dar așa ceva nu se poate, e doar imaginația mea infestată de virusul automobilului…)

„Vă duc eu, că tot n-am altă cursă la ora asta. Hopa sus!”, i-a spus unchiului tînărul mucalit după ce acesta l-a întrebat cum ajunge la Lipova. Unchiul a privit descumpănit căruța, mai decapotabilă decît orice mașină sport la care visase vreodată, s-a mai uitat odată la vata de zahăr pe care vîntul o distribuia gratuit în spatele gării și s-a suit cu un icnet pe capră.

Tînărul a scos pledul pe care stătea, i l-a dat unchiului și i-a zis să și-l pună pe picioare. „Țineți-vă bine!”, a mai zis căruțașul după care a scos un șuierat care l-a făcut pe bietul cal să execute un burnout, adică să patineze pe loc pînă a prins asfaltul ferm sub copite și a zbughit-o trăgînd după el căruța de parcă ar fi fost o coală de hîrtie.

*
Casetofonul a devenit cea mai prețioasă posesiune a unchiului. Însă nu știu dacă, după ce l-a cumpărat, l-a folosit vreodată. Trecuseră de mult vremurile cînd îi aproviziona pe ai mei cu muzică – de la el am auzit prima dată Kenny Rogers, ABBA, Boney M, dar și muzică de petrecere – Tiberiu Ceia, Romica Puceanu și alții asemenea. Mai mult îl foloseam eu, ca să înregistrez muzică de la colegii de facultate sau de cămin. Însă accesul la casetofon nu era tocmai facil. Trebuia să-l sun pe unchiul înainte și să mă programez pentru o sesiune de înregistrări. Era normal și politicos să sun, aș fi făcut-o oricum, dar unchiul îmi mai livrase un motiv pentru această procedură: zicea că nu ține casetofonul acasă de frica hoților; că îl duce la un prieten care are vilă cu sistem de alarmă și că, dacă vreau să înregistrez, trebuie să meargă întîi la respectivul prieten și să-mi aducă aparatul.

Chiar dacă am crezut la început povestea asta, numărul sesiunilor de înregistrări nu s-a diminuat, cum poate spera unchiul. Mi-am dat seama mai apoi că de fapt, impunînd această etapă intermediară în accesul meu la casetofon, spera să mă descurajeze, să-mi dea de înțeles că îl pun să facă un efort ca să aducă scula, apoi s-o ducă înapoi și așa mai departe. Îi înțelegeam atitudinea și atunci, și azi, cu atît mai mult: orice bărbat are jucăriile lui favorite, care sunt doar ale lui și la care ar vrea să nu umble nimeni. Dar pasiunea mea pentru muzică nu mai avea de-a face cu bunul-simț din liceu, cînd îi furam mamei bani din portofel ca să-mi cumpăr casete și să le duc la înregistrat; așa că, o dată pe săptămînă mă înființam la unchiul cu teancul de casete.

În cîteva rînduri i-am propus să mi-l vîndă. Agonisisem ceva bani vînzînd sucuri în cămin, îmi mai dăduseră și ai mei cîte ceva – una peste alta, se adunaseră vreo 500 de dolari. I-am pus banii pe masă într-o seară. M-a privit stînjenit. Nu-l interesau banii. Nu voia nici să mă supere sau să mă jignească, dar nici nu putea renunța la casetofon. Și-l dorise prea mult și izbutise să-l obțină într-o perioadă în care părea că înregistrează pierderi și eșecuri pe toată linia. Simțea că suntem la fel, că îi semăn din perspectiva patimii pentru scule, și totuși m-a întrebat de ce vreau să dau bani pe casetofon, cînd aveam acces la el oricînd. Nu era ironic, dar compromisul acela era tot ce putea să-mi ofere: accesul pe după cireș, prin curtea vecinului, la prețiosul casetofon. Nu putea renunța la el, dar nici pe mine nu-l lăsa inima să mă refuze.
*
Casetofonul a ajuns la mine cîțiva ani mai tîrziu, după moartea unchiului. Mi l-a dat mătușa, martor tăcut al interminabilelor sesiuni de înregistrări și al nenumăratelor mele negocieri cu unchiul. Însă timpul nu stă în loc, tehnologia nici atît, astfel că, din postura de proprietar, am folosit la rîndu-mi casetofonul destul de puțin – apăruseră între timp CD-urile, calitatea sunetului era mult superioară casetelor din care aparatul meu și al unchiului scotea tot ce se putea.

Probabil că așa ajung anumite obiecte să fie neprețuite și, cînd cineva îți cere să renunți la ele, parcă ți-ar smulge o unghie sau ți-ar tăia un picior. Casetofonul unchiului stă sub biroul meu, în husa pe care i-a cusut-o mătușa acum mai bine de 20 de ani. Din cînd în cînd îl scot să-l mai șterg de praf. Nu știu dacă mai funcționează, nu l-am mai pornit din 1995.

Dacă i-aș pune o casetă, probabil mi-ar spune o poveste despre tenacitate, despre cum să-ți urmezi visul, despre puterea de a nu renunța. Dacă aș asculta mai bine, poate că aș auzi și șuierul crivățului în Arad, în acel început de an 1990, și l-aș vedea pe unchiul urcînd în trenul care-l duce acasă. E singur într-un compartiment înghețat de clasa a doua. Aburul care ar trebui să încălzească vagoanele le înconjoară pe dinafară, astfel că pe geam nu se vede nimic. Și n-ar fi nimic de văzut, doar o gară pustie în care vîntul distribuie gratuit vată de zahăr. Unchiul se așază pe banchetă. Își trage căciula pe urechi, își înfundă mîinile în buzunarele paltonului și pentru o clipă chipul i se întunecă la gîndul interminabilei și înfriguratei călătorii. Apoi dă cu ochii de casetofonul pe care l-a pus sus, în plasa de bagaje: își lasă capul pe spate ca să-l poată privi mai bine, trage aer cu nesaț în piept și zîmbește.

*
Tatal a doi copii (Damian si Ana), casatorit de 16 ani cu Oana, jurnalist cu aproape 20 de ani de activitate, Doru Iftime a fost redactor sef-adjunct la Elle Romania si redactor sef la The One, Luxury si Collector’s, a scris pentru Men’s Health si Suplimentul de Duminica al Ziarului Financiar

1443
iPhone6Diseara Vodafone lanseaza noul iPhone intr-o desfasurare impresionanta de forte (P)

Diseara Vodafone lanseaza noul iPhone intr-o desfasurare impresionanta de forte (P)

mi se pare fascinant cum reuseste Apple sa comunice global si sa faca o vilva incredibila pentru fiecare dintre produsele sale. noul iPhone – cu numarul 6 – are programata lansarea oficiala in Romania, stabilita de strategii Apple, in aceasta seara spre miezul noptii.

ca la toate marile lansari iPhone in RO Vodafone are o mare desfasurare de forte la nivel national in mai multe locatii simultan, iar in mod special – in seara aceasta – in Centru Vechi se deschide un nou magazin Vodafone cu un concept si design inedit.

imi place foarte mult ca in Centru Vechi incep sa vina magazinele gindite inteligent, cu design modern care targeteaza un public rafinat si educat, pentru ca asta inseamna ca usor usor se va face curatenie acolo.

noul magazin Vodafone din Centru Vechi este pe strada Lipscani nr 27 si incepind cu ora 22.30 se deschid portile pentru super evenimentul de lansare iPhone 6. Zic sa veniti pentru ca se anunta super surprize. Si daca nu ne pierdem prin cele 2 etaje generos compartimentate, ne vom si vedea pentru ca si eu vreau tare sa vin:)

pentru cei din celelalte orase ale tarii, intilnirile cu magicul iPhone 6 la Vodafone sunt de la ora 23;40 in urmatoarele locuri:

CLUJ – la Magazinul Vodafone din Piata Unirii.

TIMISOARA -Store Timisoara, Str. Augustin Pacha nr.2.

IASI – Retail Store Iasi 1, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant.

BRASOV Store BV 1, Diaconu Corressi nr.1.

*
banuiesc ca vreti sa stiti despre oferta si cit va costa si ce avantaje aveti, asa ca aici detaliile

de miine iPhone 6 este in toata tara, asa ca… va fi multa veselie in rindul fanilor Apple. ceea ce va doresc si dvs.
care puteti sa aveti telefonul inca din seara asta:)

1648
hateFifi & The City: de ce stai intr-o relatie care e toxica?

Fifi & The City: de ce stai intr-o relatie care e toxica?

text de Cristina Popa

Mai mult te enerveaza decat iti face bine.

Te desconsidera, te chinuie, de multe ori te face sa te simti ultimul om.

El sau ea, partenerul tau cu care esti de cateva luni. Sau poate chiar de ani. Iti dai seama ca e o relatie fara viitor dar totusi nu te poti desprinde. Ca te-ai obisnuit in mocirla asta calduta. Si obisnuita bate singuratatea. Stiu atat de multi
oameni care stau in relatii gresite doar pentru ca nu au curaj sa plece, simt ca nu ar gasi ceva mai bun si la ce folos sa riste?

Un partener care nu crede in tine, care are alt sistem de valori, care te umileste de fiecare data cind prinde ocazia…va suna cunoscut, asa-i?

Am facut un sondaj si am ramas uimita sa vad cum oamenii se complac in
realtii sau chair casnicii de zeci de ani. Din lene, din comoditate, din prostie. Pina la urma fiecare om are o doza de lasitate in adn. Doar ca la unii e usturator de mare. Si te mint in fata, pozeaza in fericiti pentru tine si pentru altii dar chiar si pentru ei. Cu cat poza de familie pare mai fericita cu atat scheletul din dulap e mai mare.

Pentru inceput cititi o conversatie cu una dintre cele mai frumoase si interesante femei pe care o cunosc eu. Am ramas uimita…

– Ai stat vreodata intr-o relatie toxica, nepotrivita? Ce te tinea langa un om care stiai ca nu iti face bine? Cum ai reusit sa scapi?
– Da. Nu am reusit.
– Si de cati ani stai in povestea asta?
– 6 ( sase)
– Si de ce crezi ca nu poti sa scapi?
– Obisnuinta, comoditatea
– Da nu te gandesti ca iti pierzi cei mai frumosi ani din viata? Tu esti o femeie foarte frumoasa, inteligenta cu cariera…
– Am ramas mereu de moment ca oricum nu a aparut nimic altceva la orizont am ramas asa.Nu e neaparat toxic. Nu e ceea ce imi doresc.
– Si cu ce argumente te intoarce din drum?
-Ca in orice alta relatie noua e frumos la inceput si in final se ajunge la o anumita monotonie. Asa imi zice. Si ca nu e o solutie sa caut ceva nou. Ma iubeste si e tot timpul acolo.
– Lasa mah ca o sa vina printul din poveste si tu o sa fi printesa din castel, o sa vezi! :))))
– Sper. Sa fie colectionar de arta pls!!! :)))

Va invit sa cititi in continuare raspunsuri de la barbati si femei si sa vedeti cum fara sa vrem zicala au ce doare, dar ce place e cat se poate de adevarata.

Da, am stat cativa ani intr-o relatie care imi facea rau. Nu am o explicatie pentru ce simteam. Simteam că omul acela îmi face rău, că îmi consum cu el foarte multă energie si spre sfârsitul relatiei am înteles că omul îmi făcea rău ai am renuntat Era o relatie toxică pentru ca nu îl iubeam. Dar aveam nevoie de el…

Problema cu relatiile toxice e ca nu prea stii ca-s toxice, decat foarte tarziu, cand deja toxicitatea lor s-a imprimat foarte adanc, in ADN-ul tau. Nu stii ca omul pe care-l consideri Soarele si Luna, 2 in 1 superoferta iti face rau si ca te-a subjugat in cel mai parsiv mod cu putinta: cu acordul tau. Am trait pe pielea mea o astfel de relatie, cu grad inalt de toxicitate, care din fericire a durat doar doi ani, insa din nefericire au fost si cei mai frumosi – primii ani de facultate. Am invatat enorm despre mine in urma acestei relatii, dar nu-mi mai da nimeni anii aia inapoi, din pacate. Cum am scapat? Am avut inger pazitor, pentru ca El a fost cel care apus capat relatiei. Mie-mi era prea frica s-o fac, desi simteam de multa vreme ca nu mai era totul in ordine. Si din fericire pentru mine, a si fost genul care a sarit rapid la alta, in next level si nu m-a mai sacait pe mine, cum altminteri mi se pare a fi cel mai toxic mod de a chinui pe cineva: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace. Am vazut in jurul meu, la alte prietene, ce poate insemna genul asta de du-te vino si ma bucur ca am fost lasata in pace de-a binelea, din prima. Oribila experienta, dar ce dulce a fost trezirea! Dupa un iad din asta, cresti cat altii in zece raiuri.

Ti se pare ca daca e cu nabadai e frumos, nu te plictisesti. Eu zic PAS la primele semne de toxicitate, nu la primele certuri, ci la primele semne de intruziune…

mai multe opininii de la prietenele lui Fifi puteti citi aici

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1806

De vazut: Brothers (2009)

o poveste despre alegerile unui prezent care nu mai e bun in viitor.

cu Natalie Portman, Jake Gyllenhaal si Toby Mcquire , regizata de Jim Sheridan, dupa un film danez facut de Susanne Bier.

*
Susanne Bier e doamna care a facut recent Serena unde Ana Ularu e colega cu Jennifer Lawrence si Bradley Cooper, si-a cistigat un Oscar pentru cel mai bun film strain cu In a better world in 2010.

*

si pentru ca Jim Sheridan apare rar in orice text in ultima vreme (cindva cu In the name of the father sau cu My left Food era coperte de reviste), e bine sa cautati In America, unul dintre cele mai frumoase, mai rafinate si mai sensibile filme despre adaptare dupa un dezastru pe care le-am vazut vreodata. l-a regizat domnul Sheridan in 2002.

2056
lvfcea mai spectaculoasa cladire a lui Frank Gehry, pavilionul Fundatiei Louis Vuitton, a fost inaugurata astazi

cea mai spectaculoasa cladire a lui Frank Gehry, pavilionul Fundatiei Louis Vuitton, a fost inaugurata astazi

de astazi inainte, cind mergeti la Paris, mai exista un spectaculos loc de vizitat: Pavilionul Fundatiei Louis Vuitton creat de unul dintre cei mai mari arhitecti ai lumii, Frank Gehry.

cladirea, care are 43 de metri inaltime si structura unei pagode amplasate intr-un parc de copii, a fost construita cu bani privati si va fi donata orasului peste 55 de ani.

ea va gazdui unul dintre cele mai mari muzee de arta contemporana din lume (la donarea cladirii, lucrarile nu vor trece la primaria Parisului:) )

ceremoniile de inaugurare sunt impartite in 3 etape: incep astazi si se incheie in septembrie 2015.

prima serie de expoztii contine una  dedicata desigur lui Gehry si creatiilor lui extraordinare, dar si unor artisti noi si foarte bine cotati precum Oliver Beer, Thomas Schuette, Olafur Eliasson.

pentru miine este anuntat un concert Lang Lang cu Mozart, Chopin si Listz in repertoriu (un bilet costa 80 de euro), iar din 6 noiembrie , timp de 8 zile, Kraftwerk isi prezinta opera integrala (un performance pe care l-au avut si la MoMa)

 

personal, desi nu am o pasiune speciala pentru Paris, iau in calcul sa ma duc curind doar pentru aceasta cladire (fie, si vreo 2 restaurante foarte chic). dar in cladire e o librarie care se anunta a avea cea mai importanta colectie de carte de arta contemporana si arhitectura.

aici puteti face un tur virtual

 

2738
willow1cea mai simpatica fetita din lume : willow

cea mai simpatica fetita din lume : willow

Willow are 2 ani si ii place cind are hainute noi sau e costumata. mama ei, Gina, e fotograf si s-a gindit  sa faca o luna speciala in care in fiecare zi Willow sa apara costumata altfel pe instagram sau pe facebook.

asa Willow a devenit celebra in toata lumea imitind secvente din ET, Forest Gump sau Frida. Sau transformindu-se in printesa Kate:)

 

 

 

 

 

aici contul de instagram al mamei ei, gina lee

1788
CuteCircuit-ready-to-wear-collectionFashion revolutionar: cu materiale textile inteligente printr-un click ne vom schimba culoarea hainelor intr-un minut

Fashion revolutionar: cu materiale textile inteligente printr-un click ne vom schimba culoarea hainelor intr-un minut

anul trecut a fost si in Ro o expozitie cu textile din materiale inteligente (realizata in colaborare cu Institutul Francez la Muzeul National de Arta)

atunci am vazut prototipuri, acum s-a ajuns la colectii pret a porter!

brandul interactiv CuteCircuit a lansat o teorie prin care spune ca in viitor nu ne vom mai cumpara mai multe camasi, de exemplu, ci vom downloada modele diferite pentru o camasa din material inteligent pe care am achizitionat-o.

Francesca Rosella a creat acest brand interactiv de haine impreuna cu un programator pe nume Ryan Genz si a inceput pe picior mare, realizind o creatie haute couture pentru Katy Perry in urma cu 2 ani. Rochia avea 3000 de mini led-uri si a fost purtata de cintareata la  Metropolitan Costume Institute Gala.

Cute Circuit a facut o prezentare de moda revolutionara in cadrul unei expozitii care a vorbit despre tendintele viitorului. colectia pret a porter Cute Circuit contine piese care pot fi activate cu aplicatii pentru smartphone. si sunt facute din materiale care se spala ca orice alta haina.

aici citeva imagini din prezentarea colectiei.

Rosella crede ca prin noua inventie mediul va fi protejat intrucit se vor produce mai putine produse, ele putin fi schimbate, modificate de consumatori zilnic printr-un simplu download fara sa fie nevoie de achizitia unui nou produs.

 

2895
dus curcubeuGADGET: curcubeul tau in baie

GADGET: curcubeul tau in baie

zice Mathias Malzieu in Mecanica Inimii “a inchis ochii si printre gene a tisnit curcubeul”.

daca vreti in baie propriul curcubeu, adica un cap de dus cu led-uri care sa functioneze drept cromo terapie , e mult mai simplu decit credeati

costa de la 8 pina a 54 de euro (in functie de numarul de culori pe care le poate “prodcuce”  si -l gasiti pe ebay

 

 

Cromoterapia apare ca metoda de vindecare holistica inca din grecia si egiptul antic cind camerele erau vopsite in culori diferite cu scopuri terapeutice, iar cristalele erau asezate in dreptul surselor de lumina pentru a descompune lumina in diferite culori cu scop terapeutic.

Conform medicinii traditionale chineze, de exemplu, rosul are rol de a ameliora metabolismul, de a stimula functiile ficatului si activitatea sexuala masculina; portocaliul stimuleaza sistemul respirator, faciliteaza asimilarea calciului in organism, stimuleaza sistemul imunitar al organismului si ajuta la calmarea problemelor digestive; culoarea albastra produce o crestere a capacitatii de aparare imunitara a organismului si faciliteaza regenerarea celulara fiind indicata pentru: hipertensiune arteriala, afectiuni ale gatului, dureri de cap, afte, insomnie, abcese gingivale, alergii, stari febrile, insolatie, palpitatii.

Asa ca e bine sa aveti un curcubeu in baie:)

1955
dungi 3In Dungi, un pictorial f f simpatic din Vogue SUA

In Dungi, un pictorial f f simpatic din Vogue SUA

in zilele astea in care multi ajung in Ro la puscarie, e foarte simpatic sa ne gindim ca hainele in dungi se pot purta cu stil.
ma rog, la puscarie in ro nu mai e tinuta obligatorie in zeghe de multa vreme, dar… oricind putem sa facem haz de necaz.

e in vogue sua un pictorial absolut minunat (simplu, rafinat, care are un echilibru frumos intre haina si manechinul care o poarta).

The lines of beauty se numeste. Model este Vanessa Axente, iar fotograful Karim Sadli.

Iata doar 4 dintre cadre, in revista sunt mult mai multe:)

1786
KenzoDigi2Oameni care ne inspira: Kenzo Digital

Oameni care ne inspira: Kenzo Digital

Kenzo Digital un artist care imbina tehnologia de ultima ora cu povestile spuse prin muzica sau film, unul dintre cei mai spectaculosi si creativi inovatori in arta (cu expozitii la Guggenheim, Tate Modern) este unul dintre noii directori artistici Google.

ce a facut Kenzo Digital in viata asta?
a lucrat in campanii pentru NIKE, Kayne West, lucrarile lui au fost in New York Times, Vogue, The Wired si multe multe alte publicatii avangardiste, are filme prezentate in festivaluri unde a luat premii pentru inovatie (face parte din grupul Ridley Scott & associates) si e profesor asociat la Harvard la laboratorul de inovatii.

printre altele a creat momentul Beyonce de la Natiunile Unite din 2012. uitati-va la el , va rog, inainte de a citi mai departe ca sa aveti pe deplin detaliile de la ce povesteste.

iata 3 raspunsuri dintr-un interviu pentru complex, care sunt trei lectii despre cum se face astazi entertainment.

How has the relationship between music and visuals changed in pop culture since you started out?
I’m a ’90s kid. Back then, music videos served as little featurettes that brought that world of music to life. You waited for a music video to premiere at a specific time on a certain station, like mini events. Nowadays you practically have to make a music video just to release a song. Sure, you have a music video for every song, but the quality and the craft have changed. The rate of consumption that the Internet created has driven down the ability to make a quality product. While I don’t particularly care for that aspect of it, I understand it’s a necessity.

The interesting thing that’s come out of it is artists really investing a lot of time and energy into their live performances. The artist’s ability to create an experience and a world that has its own physics, smell, and feel is new. Certain groups, like Phish, have a long history of really incredible live performances, but I think it’s really interesting to see that come to life with popular music in a powerful way.

What’s the most exciting live performance you’ve seen?
To be honest, I’m not even a huge live music guy. You’re way more likely to catch me zoning out, staring into deep space, at a James Turrell exhibit at MOMA. That’s more my speed and my inspiration. I’m a lot more driven and inspired by things that have almost nothing to do with music. For example, the project I did with Beyoncé at the UN was more about time travel and teleportation than it was about music. It was about taking a space that has such a long history, and turning it into a living, breathing character.

Is there a particular area of technology that has you hyped right now?
I think there’s a lot of interesting potential in virtual reality and immersive storytelling. A lot of my projects, even going back to City of God’s Son and Beyoncé, are about building a world, spinning the viewer into disbelief, and putting them in a parallel universe. Anything that gives me the ability to get more immersive—go into another dimension—is something I’m really excited about.

There’s so much psychology that goes into how a person enters a room. The way they enter the room sets up the expectation of how they’re going to feel, what’s going to happen in that room. Anything that gives me more tools to play with that, that suspension of disbelief—that’s really something I look for.

il puteti urmari pe Kenzo Digital pe Instagram sau pe Twitter ca sa simtiti o parte din ce-l inspira.

*
ca multi dintre artistii care stiu ce inseamna expunerea in afectarea vietii private, Kenzo Digital nu apare in fotografii sa i se vada fatza:)

1793
shutterstock_zaharinca 5 motive pentru care ZAHARUL e rau.

inca 5 motive pentru care ZAHARUL e rau.

intr-o vreme eram mare consumatoare de ciocolata si de dulciuri in general. apoi am inceput sa fiu mai atenta la ce imi cere corpul meu sa manince (cind mi-e pofta de ceva) si sa inteleg de fapt ce vrea sa imi spuna.

astazi maninc muuult mai putina ciocolata, spre deloc si nu mai folosesc zahar . cind mi-e foarte pofta de ceva dulce maninc fructe.

punctul declansator a fost cind am inteles ca zaharul functioneaza ca un drog (in momentele mele de maxima oboseala, corpul urla dupa zahar, dar ii dau fructe si fibre si se recupereaza mai repede decit daca m-as rasfata cu ceva dulce).

iata inca 5 motive pentru care ar trebui sa nu mai consumati zahar

1. consumul de zahar are un impact direct asupra abilitatii corpului de a regla nivelul de zahar in singe si poate duce la o reactie extrema a producerii de insulina; fie hypo fie hiper glicemie cu efect pe termen lung in aparitia diabetului. Prezenta zaharului in singe in doze care depasesc limitele pe care le agreaza corpul poate duce la ruperi ale vaselor de singe, afectiuni cardiologice, dar si ale rinichilor, nervilor si ochilor.

2. zaharul scade activitatea sistemului imunitar distrugind celulele autoimune care se afla in corp pentru a distruge bacteriile.

3. Zaharul opreste absorbtia mineralelor din alimentele pe care le mincam cu efecte foarte mari asupra absorbtiei de magneziu. magneziul este util pentru fuctionarea fiecarei celule a organismului si este esential in absorbtia calciului in corp.

4. zaharul influenteaza sanatatea creierului dar si buna dispozitie. chiar daca pe termen scurt, zaharul da o senzatie de bine in corp, el are efecte negative importante asupra creierului si asupra bunei dispozitii pentru ca , odata aflat in corp, el consuma rezervele de vitamina B de care are nevoie pentru metabolizare.

5. influenteaza sanatatea pielii. reduce colagenul si elastina din piele, ceea ce duce la pierderea elasticitatii pielii si la aparitia prematura a ridurilor.

*

si mai am o veste trista. zaharul brun e o mare minciuna. nu e mai sanatos decit zaharul rafinat. e la fel de rau.

fotocover shutterstock

3211
shutterstock_aplauzeaplauze

aplauze

cind apar aplauzele la un spectacol se echilibreaza energiile.

spectatorii care au acumulat emotii dau mai departe, inapoi catre scena, din ceea ce au primit si, intr-un fel, se elibereaza. se descarca.

actorii, cintaretii, dansatorii stiu dupa forma aplauzelor (carnoase, cu pofta, din inima, de complezenta) care e rasplata muncii lor, se bucura de ce primesc, dar se elibereaza si ei de tensiunea care s-a depus pe drumul dintre idee- executie- prezentarea in fata unui public.

ca in viata, ca in iubire, momentul aplauzelor e unul dintre cele mai emotionante, cind e sincer.

dar cum ar fi ca pentru un spectacol, pentru un singur spectacol, nimeni sa nu aplaude.

dupa ce se va fi terminat actul artistic, lumina in sala de spectacol sa fie la maximum. performerii sa se aseze la marginea scenei si sa-si priveasca spectatorii in ochi. spectator cu spectator. sa le prinda privirea si sa se uite inauntru. unde e adevarul care n-are carne, pofta, inima sau complezenta. e simplu si curat. se simte daca a fost sau nu a fost.

iar spectatorii sa le intoarca/sustina privirea. cu emotia de s-a-uitat-la-mine-cel-de-pe-scena pusa la un loc cu emotia spectacolului tisnindu-i din ochi. cautind adevarul.

pentru citeva minute. intr-o liniste de clepsidra.

si-apoi sa plece fiecare, continindu-si emotia si indoiala, amplificate in schimbul acela de priviri fara vorbe, catre casele lor.  pina la o viitoare reprezentatie.

cum ar fi.

*

later edit dintr-un minunat comentariu pe facebook

Miruna Runcan  Ce noi sunt lucrurile pe lume, mereu, luate de la inceput! La “Vicarul” lui Penciulescu, la Bulandra, NIMENI nu aplauda la sfarsit, fara nici un fel de prevenire/semnal de vreun fel. Actorii erau cu totii pe scena si publicul, pur si simplu, intelegea: isi inghitea nodul din gat si pleca in varful picioarelor, fara fosnet. La “…au pus catuse florilor” al lui Hausvater, nu s-a aplaudat niciodata, stagiuni la rand. Incepea sa urle sirena si publicul era “evacuat” ca oile, asa cum si intrase, aproape pe branci. Spre tacerea catarctica. Asta numai la noi – si numai in viata mea. Altminteri, la Paradise Now (Living Theatr) iesirea era asemanatoare, fara pacaneala, zic cronicile si istoria. Tot astfel, la inceputul secolului XX, la Miracolul lui Reinhardt, in catedrala din Kohln sau in piata de la Notre Damme, n-ar fi fost loc/timp de aplauze, nici gand pentru asta. In fine, e bine cand lucrurile sunt noi, inseamna ca lumea/pamantul se invarte (in sens de rotatie ori de revolutie).

Miruna Runcan Nu vreau (jur) sa fac pe nebuna. Vreau doar sa zic ca un spectacol isi castiga cu (cea) mai mare greutate tacerea (pioasa) decat aplauzele de complezenta. Iar credinta mea e ca asta se face doar facand UN ANUME FEL de spectacole, in care in om se modifica instantaneu obisnuintele “de consum”, nu marketing sau dezbateri…

 

 

coverphoto shutterstock

 

2887
dog bedcadou pentru iubitorii de ciini sau pisici

cadou pentru iubitorii de ciini sau pisici

daca nu v-ati prins inca de cit de mare e dragostea unui proprietar de animalutz de casa pentru odrasla lui e bine sa stiti ca e nepretuita.

numai asa se explica de ce niste oameni pot sa faca business cu camere pentru catei/pisici . adica pat, cu noptiera , perna si tot deranjul ca sa nu mai fie tentat catelul sau pisica sa locuiasca in patul proprietarului.

practic nu cred ca se va intimpla asta, pt ca animalutzul face ce vede la stapin si nu cred ca stapinul se va culca in patul catelului, dar…

daca vreti sa faceti cuiva proprietar de pisica sau catel un cadou simpatic, acesta e. si-l gasiti aici.

 

1855
kenzo 2015cele mai frumoase 20 de reclame de moda din aceasta toamna

cele mai frumoase 20 de reclame de moda din aceasta toamna

nu stiu voi cum sunteti, dar eu ma uit mult in revistele glossy la reclame.

mi se pare ca acolo gasesc trendurile nu doar pentru haine ci si directiile vizuale (compozitii, fotografie) pentru anul urmator. imi fac la fiecare sezon foldere cu reclamele marilor branduri de moda, asezate pe mass market si up market pentru ca , puse una linga alta, reclamele astea sunt ca un mood board pentru niste directii pe care sa le folosesti in subiecte, comunicare, haine pentru anul urmator.

cum in Romania apar din ce in ce mai putine reclame pentru brandurile de haine, m-am gindit sa pun aici 20 cele mai frumoase ad-uri pentru colectiile de toamna iarna 2014-1025. s-ar putea sa fie un exercitiu frumos si pentru voi.

e o selectie personala, daca mai aveti si alte propuneri, va astept cu drag:)

incepem cu cele mass market

Alexander Wang for H&M

Pull & Bear

Bershka

 

Dsquared2

Diesel

 

si sa mergem catre up market – luxury

 

Kate Moss pentru Stella McCartney

 

Kenzo

Viviene Westwood

Dolce and Gabbana

Chanel

 

DIOR

Givenchy

Michael Kors

Prabal Gurung

Tom Ford

 

 

4354
bazavan 1CONCURS: cind ai pielea foarte foarte alba …

CONCURS: cind ai pielea foarte foarte alba …

Daca m-as muta acum in Japonia (unde sper sa ajung cindva) mi-ar fi foarte bine.

Nu stiu nici limba, nu inteleg mai nimic din cultura lor (desi mi se par a fi unii dintre cei mai rafinati oameni) si probabil de foarte multe ori m-as simti ca in filmul “lost in translation”, dar cu toate astea stiu ca japonezii m-ar placea. Si stiti de ce? Fix pentru unul dintre lucrurile care imi aduc multe probleme in viata mea cotidiana in Europa: am pielea f f f alba.

Acum citiva ani eram la New York si o tinara eurasiatica, foarte fashionista si mondena, stabilita la NY de citiva ani mi-a zis: “tie ti-ar fi foarte usor sa intri in cercurile mondene din NY”.
i-am zis ca visul meu legat de America e departe de mondenitati, ca eu vreau sa ma intorc acasa nu sa ramin in NY, dar ea a insistat

“Esti atit de slaba incit oamenii vor crede ca esti foarte bogata, pentru ca numai oamenii cu foarte multi bani pot minca aici atit de bine incit sa ramina slabi. Si mai ai si pielea asa de alba incit pare ca esti nobila, pentru ca restul aici stau mult la solar.”

A fost o lectie dura despre perceptii si judecati “pe dinafara”, dar mi-a ramas in minte. Mi-am reamintit-o in Hong Kong cind copii de 4-5 ani dintr-o gradinita m-au invadat uitindu-se la mine ca la o papusa (sunt f mica de inaltime, pt cine nu stie; si pe vremea aceea eram blonda) – punindu-mi mina pe fatza si pe par si rinzind la fiecare miscare pe care o faceam… se misca papusa:)

Si eu cred ca e o forma de rafinament estetic sa ai pielea alba, neteda si matasoasa si – am mai scris despre asta. Bine, ma ajuta si ADN-ul pentru ca nu pot sta mult la soare dar, chiar si fara aceasta situatie genetica, stiu ca expunerea masiva la soare face rau si ca o piele prajita e imbatrinita. In plus, expunerea la soare nu duce doar la bronzare, ci la aparitia a mici pete pigmentare.

Stiu asta pe pielea mea, pentru ca mi s-a intimplat sa nu am crema de protectie solara – sau sa folosesc creme de fata fara factor de protetie – si soarele sa-si spuna povestile pe fata mea, desi mi-ar fi placut sa pastrez amintirile intimplarilor respective numai in suflet:)

Acesta este si mesajul campaniei Eucerin care atrage atentia asupra cauzelor principale pentru aparitia petelor pigmentare.

*
De-a lungul timpului am incercat solutii care ilumineaza si care rezolva, pe moment, problema. Dar evident ca imi doresc tot timpul ca Solutia sa fie pe termen lung pentru ca vreau ca toata lumea un ten luminos, fresh, plin de vitalitate, o piele cu aspect sanatos si frumos.

Eucerin aduce acum in atentia femeilor din Romania gama Eucerin EVEN BRIGHTER care are efect profund si constant, primele efecte vizibile de reducere a pigmentarii apar dupa 4 saptamani de utilizare zilnica a produselor, indiferent de nuanta tenului.

M-am gindit ca s-ar putea sa va intereseze si pe voi; eu tocmai ce testez aceste produse si ma simt foarte ok cu ele. Imi imaginez ca mai sunt si alte femei care au aceasta problema indiferent de cauzele aparitiei petelor pigmentare.
Si ca sa fim impreuna in acest experiment de transformare, ma gindesc ca ar fi frumos sa va ofer si voua un set Eucerin EVEN BRIGHTER pentru testare.

Cum procedam?
Va rog sa-mi lasati un mesaj la aceasta postare in care sa-mi spuneti povestea petelor voastre pigmentare si cauzele care au condus la aparitia lor.

Tragem la sorti 5 norocoase care primesc nu doar setul complet Eucerin EVEN BRIGHTER ci si inca trei mini creme Eucerin EVEN BRIGHTER pe care le puteti face cadou altor prietene care se confrunta cu aceeasi problema.

Dar din dar se face rai.

Stabilim cistigatoarele vineri, asa ca succes in a va spune povestile.

foto cover by Alex Galmeanu. (un foarte bun exemplu despre pielea mea cea alba. fotografia nu are niciun fel de interventie in photoshop)

iggy azalea 21 campaignIggy Azalea in campania brandului Forever 21

Iggy Azalea in campania brandului Forever 21

Forever 21 e un brand pe care eu l-am intilnit doar in Londra, cu hainute ieftine si prost cusute. genul de fast fashion.

brand care o are in campania de sarbatori pe Iggy Azalea.

Iggy Azalea e noua stea rap a tinerilor (are si un iubit american jucator la LA lackers, Nick Young), stea care are o problema maricica pe care o ascunde. E mult mai grasuta decit o cere piata, dar … exista photoshop.

iat-o pe Iggy in concert

iat-o pe Iggy in campania de sarbatori

 

N-am nimic cu fata asta, nici muzica ei nu-mi place in mod deosebit, doar mi se pare amuzant cite minciuni pe cm patrat de hirtie putem avea intr-o reclama; hainele nu arata asa in magazin, fata nu arata asa in realitate.

🙂

2080
neil_patrick_harrisCine sunt cei care au refuzat sa prezinte Oscarurile 2015?

Cine sunt cei care au refuzat sa prezinte Oscarurile 2015?

Academia Americana de Film a anuntat in aceasta dimineata cine va fi prezentatorul Oscarurilor din 2015 Neil Patrick Harris ,care pe linga actorie stie si ceva magie, e si cintaret, dar si producator.

Insa odata cu numele cistigatorului a aparut si lista celor care au refuzat sa mai participe: Ellen Degeneres, James Franco, Anne Hathaway, David Letterman, Seth MacFarlane, Chevy Chase, Chris Rock,Julia Louis-Dreyfus.

E foarte surprinzator prentru toata lumea ca nu i-a fost propus lui Jimmy Kimmel care are clar toate datele necesare sa capteze o audienta internationala.

 

in cover Neil Patrick Harris.

iata-l pe Kimmel intervievindu-l aseara pe Keanu Reeves:)

1928

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!