Monthly Archives : February 2015

(VIDEO) masaj japonez pentru muschii fetei

am descoperit de citeva zile acest video cu o tehnica japoneza pentru masajul muschilor fetei.
filmul dureaza 9 min, dar e atit pentru ca sunt si pauzele de explicatie. in realitate e undeva la 6 minute.

pot sa va spun ca e minunat masajul, fatza se simte foarte bine si, eu care prefer sa-l fac cu uleiuri hidratante, pot sa spun ca ma simt ca si cum as fi iesit de la cosmetica, dupa un tratament de o ora.

imi place atit de mult incit il fac in fiecare dimineata si seara in timp ce aplic crema/ uleiurile hidratante.
incercati, pun pariu ca o sa-mi multumiti pentru pont:)
si chiar daca nu-mi multumiti, eu am sa fiu bucuroasa ca am impartit cu voi o descoperire care ne face bine…

2341
pageoStil si originalitate pe strazile din Milano la Saptamana Modei

Stil si originalitate pe strazile din Milano la Saptamana Modei

Text de Raluca Antuca

Săptămâna modei abia a început la Milano, iar pe stradă deja ies în evidență culori trăsnite, modele exotice și combinații neobișnuite. Întâi a fost New York-ul friguros, apoi Londra cu tendințele sofisticate și urbane, iar acum stilul din Italia ne reamintește de ce iubim să ne îmbrăcăm într-un anume fel.

Unele outfituri mi s-au parut mult prea ciudate, de parcă fetele au aruncat primele haine pe care le-au găsit în dulap și au venit să defileze pe străzile din Milano și pretinzând că au un simț al modei mai aparte. Păcat că doar ele cred asta. Așa că am făcut o selecție de fotografii în care modelele au atitudine și combinații rafinate de elemente vestimentare.

 

1884
pageElisabetta Franchi, feminitate si eleganta la Milano Fashion Week

Elisabetta Franchi, feminitate si eleganta la Milano Fashion Week

Text de Raluca Antuca

Zilele acestea, Milano a devenit un oraș turistic vizitat de bloggeri de modă, designeri, modele și staruri de orice fel.

Inaugurat în 1958, Milan Fashion Week a devenit o tradiție în lumea modei. Peste 40 de show-uri sunt organizate în locuri speciale, cu un design rafinat și arhitectură impunătoare, precum Palazzo Reale și Palazzo Serbolli, care se potrivesc într-o oarecare măsură cu hainele de tip haute-couture. The National Chamber for Italian Fashion deține și organizează acest eveniment, cu scopul de a promova moda și designerii din Italia. În această săptămână sunt prezentate atât colecțiile de primăvară/ vară, cât și cele de toamnă/iarnă 2015.

 Am urmarit noile trenduri în materie de modă și mi-a atras atenția colecția Elisabettei Franchi. Mi se par superbe; feminine și elegante. Stilul ei poate fi recunoscut prin multitudinea detaliilor și prin paleta de culori pe care o folosește: alb, negru, nude, auriu/ cărămiziu, roșu. Pentru această colecție, a folosit predominant mătasea, în combinații de auriu și alb.

Hainele create de Elisabetta Franchi au fost purtate de Adriana Lima, Hillary Duff, Chrissy Teigen, Christina Aguilera, iar aceasta se poate lăuda cu vânzări anuale de peste 100 de milioane de euro. Elisabetta a absolvit Institutul Aldrovandi Rubbiani din Bologna și acum deține 70 de boutique-uri proprii.

O adevărată forță feminină în materie de modă, Elisabetta se axează pe decolteuri avantajoase și talii accentuate. ,,Moda mea este feminină pentru că nu urmez tendinţele, ci cred în valoarea feminităţii şi o folosesc drept busolă pentru creaţiile mele.’’ menționează într-un interviu designer-ul.

Și pentru ca întreg spectacolul să fie desăvârșit, modelele au fost alese cu atenție. Părul împletit natural, prins cu diademe aurii sau argintii, cercei în formă de frunze, machiaj natural în nuanțe arămii, sprâncenele groase au completat povestea in care zânele defilează pe podiumul din Milano.

P.S: Fotografiile sunt superb realizate. Iubesc totul la această colecție. 🙂

 

2664
MTI4MjM0NTQ4MTA5NTU5ODE4Anii ’70, model de inspiratie pentru colectia toamna/iarna 2015

Anii ’70, model de inspiratie pentru colectia toamna/iarna 2015

Text de Raluca Antuca

Știți bine că trendurile în modă folosesc stilurile care se purtau în trecut și le reinventează. Le adaptează la ideea de modernitate și progres. Anul acesta, se pare că anii ’70 au adus în atenția designerilor elemente de fashion care pot fi folosite în noile colecții. Pentru colecția de toamnă/ iarnă 2015, motto-ul este “mai mult chic, mai puțin kitsch“.

Se anunță un sezon al jachetelor de stofă în nuanțe de maro și al sacourilor în dungi sau carouri, perfecte pentru ținutele business și nu numai. Pentru un plus de rafinament, un guler de blană sau chiar un bolero se potrivesc de minune cu hainele lungi, până în pământ, asortate cu pălării negre și maro. Prezente încă din sezonul trecut, franjurile rochiilor, fustelor și bluzelor fac furori atât pentru o ținută de zi, cât și pentru una elegantă, de seară. O noutate o constituie pantalonii evazați și mai scurți decât în mod normal. Sunt comozi și poți alege între mai multe materiale: fie raiat sau vaporos.

Și pentru că vorbim totuși de haine de iarna, designerii s-au gândit la temperaturile scăzute cu care ne confruntăm și ne oferă fulare, gulere călduroase, haine comode cu căptușeală dublă. Fularele au căpătat dimensiuni gigantice și sunt călduroase, numai bune pentru zilele de iarnă. Vă invit să urmăriți noile trenduri pentru toamna/iarna 2015, ca să vedeți ce se potrivește stilului vostru personal!

 

2723
jude aferim press conferenceMasterclass de regie cu Radu Jude

Masterclass de regie cu Radu Jude

Daca as fi student la regie, daca as vrea sa devin vreodata student la regie ca apoi sa fiu regizor m-as duce la acest masterclass cu Radu Jude, regizorul filmelor Aferim!, Toată lumea din familia noastră și Cea mai fericită fată din lume.

 

Masterclass-ul de regie de film se desfasoara în datele de 2, 9 si 16 aprilie.

Detalii de la organizatori

De-a lungul celor trei întâlniri, vor fi ridicate întrebări care își vor găsi răspunsurile atât prin intermediul discuțiilor, cât și prin componenta practică pe care regizorul o pregătește pentru participanții la masterclass.

Ce înseamnă gândirea în regia de film de ficțiune? Cum se interpretează un text dramaturgic? Cum se gândește punerea în scenă în cinema? Cum se lucrează cu actorii? Cum se lucrează cu aparatul de filmat?

Regizorul Radu Jude își propune un atelier de regie interactiv, în care participanții sunt invitați să vină cu propriile idei și opțiuni, să își pună probleme specifice unui regizor și să găsească posibile răspunsuri.

Radu Jude a absolvit Universitatea Media în 2003. A lucrat un timp ca asistent de regie.

A regizat scurt metrajele “Lampa cu căciulă” (2006) – câștigător a peste 30 de premii internaționale la Sundance, San Francisco, Los Angeles, Uppsala etc.), “Alexandra” (2007) – selectat la Cleremont-Ferrand, premiat la Oberhausen și peste 150 de spoturi

În 2009 a regizat lung metrajul “Cea mai fericită fată din lume”, selectat la Berlinale Forum 2009 (premiul CICAE) și la festivaluri precum cele din Toronto, New York, Salonic, Sarajevo și Londra, printre alte 50. Filmul a fost distribuit în cinematografele din Franța, Marea Britanie, Austria și Spania. A produs și regizat filmul independent “Film pentru prieteni”, în 2011. A regizat filmul de lung metraj “Toata lumea din familia noastră”(2012) care a avut premiera la Berlinale Forum, a primit marele premiu la Festivalul de Film de la Sarajevo, a fost selectat la Festivalul de Film de la Londra și a fost distribuit, printre altele, în Olanda și Ungaria. Scurt metrajul său “O umbră de nor” (2013) a fost selectat în secțiunea Quinzaine des Realisateurs a Festivalului de Film de la Cannes.Scurt metrajul “Trece și prin perete” (2014) a primit mențiunea specială a juriului de la Cannes în sectiunea Quinazine des Realisateurs în 2014.

pentru inscrieri mergeti aici

1868
VICHY_LIFTACTIV_SUPREME_2CONCURS: testeaza impreuna cu mine lotiunea magica care trateaza astazi imbatrinirea de miine

CONCURS: testeaza impreuna cu mine lotiunea magica care trateaza astazi imbatrinirea de miine

Ne incepem viata cu basmele care ne spun despre “tinerete fara batrinete” si despre “printul frumos pe cal alb”. Sunt primele lucruri care capata imagini in mintea noastra fara sa fi fost de fapt in fata noastra.

Pe drum descoperim ca “tinerete fara batrinete” e  o dorinta care vine inainte de toate din confort si din dorinta de a nu ne confrunta cu fricile noastre, dar continuam sa facem orice efort pentru “o  viata ca-n povesti”.

Printul pe cal alb sau potiunile magice stim de multavreme ca nu mai suntdoar o fantezie din povesti pentru ca ele au prins viata si-am rescris de multe ori pina acum filmul in care cei doi s-au intilnit si s-au iubit (pina la adinci batrinteti sau nu).

Ca in basme descoperim pe drum ca  si in viata sunt tot felul de provocari si, daca suntem onesti cu noi, realizam ca nu munca multa, banii sau alte repere sociale sunt adevaratele provocari. Sa stim sa ne luptam cu stresul, sa avem o viata sanatoasa, sa avem respect pentru corpul nostru si sa-l tratam cum trebuie sunt incercarile din care trebuie sa iesim victorioase ca in basme.

Iar factorii care ne apar in cale sunt ca balaurii din povestile copilariei.

Citeam zilele trecute ca s-a demonstrat stiintific ca fata noastra imbatrineste vizibil pe parcursul unei singure zile . Era oarecum logic ca imbatrinim cu fiecare secunda care trece, dar parca – mie cel putin – mi se parea ca brusc si dintr-o data apare un rid, nu se construieste acolo pas cu pas. Ca intr-o miercuri spre joi trecem de la chipul de 19 ani la zimbetul de 30 de ani.

Intr-o cercetare care e surprinzatoare, ca sa nu zic socanta pentru noi, cercetare realizata pe 1800 de femei cu evaluarea a 7 markeri antiri din 5 studii clinice s-a demonstrat ca tenul nostru arata mai tinar dimineata si e mai “necajit” seara. Adica a fost demonstrata o crestere a vizibilitatii ridurilor, in special pentru ridurile din zona laba-gistei si nazolabiala; reducerea tesutului viscoelastic; cresterea culorii rosie si galbene care reduce claritatea pielii, conducind la un efect de piele terna.

In grafice si cifre lucrurile stau asa:

 

Masuratorile observationale* arata ca:

 

Vesteabunaeste ca, la fel ca in basmele copilariei, exista intotdeauna niste magicieni care stiu, odata identificata provocarea, sa-i gaseasca o rezolvare.

Dupa ani de cercetare si cu gindul imbatrinirii de peste zi, Vichy a creat Liftactiv Supreme ,crema antirid care actioneaza zilnic pentru ziua de miine. Un tratament dermatocosmetic pe care-l faci acasa, aplicind crema din rutina zilnica, dar care e dovedit stiintific ca incetineste imbatrinirea de peste zi.

Zilele viitoare voi testa si eu aceasta noua crema si promit sa tin un jurnal live, as vrea chiar sa aleg una dintre cele mai grele zile ale mele ca sa fie provocarea si mai mare.

Dar si voi puteti testa cu mine pentru ca, incepind de astazi timp de o saptamina , cite 4 cititoare primesc zilnic cadou un set de 7 mostre Vichy Liftactiv Supreme. Ce trebuie sa faceti pentru asta?

Nimic mai simplu. Sa-mi spuneti printr-un comentariu care sunt provocarile prin care treceti zilnic.In fiecarezi alegem 4 cititoare care intra in jocul provocarilor anti imbatrinire.

Si, oricare ar fi provocarile voastre, amintiti-va ca de mici ne-am dorit o viata ca-n povesti. Ca am ajuns, ca femei, sa fim super eroine, sa facem multe lucruri – si profesional,si privat – , iar viata ne-o construim cum vrem noi.

De noi depinde (si de potiunile magice pe care alegem sa le folosim – de la mincarea sanatoasa pina la cosmeticele inteligente ) ca sa traim magia “tineretii fara batrinete”.

*studiu observational, * 111 femei, vârstaîntre 25-65 ani.

 

 

madonna brit awards fall(VIDEO) aseara Madonna a cazut de pe scena la Brit Awards

(VIDEO) aseara Madonna a cazut de pe scena la Brit Awards

a fost o desincronizare a costumelor, Madonna purta o pelerina Armani pe care nu  a reusit sa o desfaca in timp util, iar dansatorii au tras-o atit de tare incit aproape au sugrumat-o si au aruncat-o jos de pe scena.

 

mai jos filmul cu momentul

 

probabil ca jumatate din echipa care are treaba cu costumele nu mai lucreaza acum cu Madonna:)

3596
adriana-saftoiuINTERVIU EXCLUSIV – Adriana Săftoiu „Nu sunt dependentă de funcții sau ovații”

INTERVIU EXCLUSIV – Adriana Săftoiu „Nu sunt dependentă de funcții sau ovații”

interviu de Doru Iftime

Nu puțini sînt anii de cînd Adriana Săftoiu a părăsit postul de consilier prezidențial în urma unui conflict cu Elena Udrea. Astăzi, Traian Băsescu însuși a părăsit Cotroceniul, iar Elena Udrea află dacă va părăsi sau nu arestul. Am întrebat-o pe d-na Săftoiu cu ce ochi îi privește astăzi pe vechii amici și inamici, de ce a intrat în politică și ce măsuri ar lua dacă ar fi ministrul educației.

Alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 au venit cu premiera candidaturii a două femei, Elena Udrea și Monica Macovei. Este vorba de un progres al clasei politice românești, putem spune că femeile și-au consolidat statutul în politică? 

Adriana Săftoiu: Întrebarea ta e foarte delicată în contextul în care Elena Udrea se confruntă cu acuzele aduse de DNA. Darpercepția publică despre femeia în politica româneascămerită o discuție. Profilul ei, în acest moment, după 25 de ani, e destul de fragil. Femeia în politica noastră pare să fie dependentă, nefericit, altfel, de promovarea și susținerea ei de către un bărbat politician puternic. Ea pare că nu ajunge în vârf prin propriile ei dovezi de profesionalism, competență, putere de decizie, onestitate, de a se confrunta cu adversarii ideologici. Imaginea creată e că este firavă și se prăbușește atunci când bărbatul puternic nu o mai susține. E o chestiune de abordare și nu voi spune că ea, femeia, nu are o responsabilitate în această percepție. E nevoie de o reformare a modului în care femeile care optează pentru politică se raportează la societatea și comunitatea pe care vor să o reprezinte. Eu nu cred în ideea că societatea e misogină și de aceea femeia nu poate să devină președinte de țară sau premier. Poate că bărbatul e misogin, dar nu doar bărbații votează și, acceptând o deviație, mi-e teamă că mamele au un rol major în această educație misogină a bărbaților, uneori involuntar. Dar cred că,la nivel colectiv,oamenii care formează electoratul acceptă și o femeie conducător dacă ea se dovedește cea aducătoare de bunăstare. Morala ar fi: „Misogin, dar te susțin dacă tu, femeia, îmi dovedești că poți și ai forță să mă ajuți pe mine ca familie sau comunitate să o duc bine.” Trebuie să ieșim din prejudecăți și frici sexiste.

Confirmarea femeilor ca forță în politica noastră ar veni în momentul în care o femeie nu doar ar candida la președinție, ci ar și cîștiga?

Categoric, da. Aș vrea să fiu contemporană cu acest moment.

În continuarea ideii (poate prea optimiste) de progres al clasei politice românești, am avut pînă nu demult două femei în funcția de președinte de partid, Elena Udrea și Alina Gorghiu. Ce credeți că le aseamănă, ce le deosebește?

Doru, nu vreau să te supăr, dar paralelismul acesta nu e potrivit. Merită să privim în această paradigmă, comparația, când suntem în fața unor realizări de carieră. Alina Gorghiu e la început de drum și nu e cazul să ne aruncăm deja la analize. Elena Udrea e, se pare, la un final de etapă. Ce pot spune însă e faptul că cele două doamne au începuturi de carieră diferite, profiluri diferite, atitudini diferite. Pe de altă parte, sunt oameni de succes care diferă ca educație, ca proveniență, dar sunt în egală măsură de succes. Succes bun, desigur, că există și un succes rău, mai ales în politică. Ceea ce îi aduce în aceeași notă – pe cei de succes bun, în favoarea oamenilor- sunt forța, determinarea, pregătirea, buna cuviință, morala, viziunea în folosul oamenilor și nu în folosul imaginii tale.

Ați publicat, în perioada alegerilor, un editorial în Adevărul în care spuneați că Traian Băsescu a sacrificat pentru Elena Udrea alianțe, guverne, partide. Parcursul dvs. politic s-a separat de al dlui Băsescu în 2007. Mai este Traian Băsescu o rană deschisă pentru dvs.?

El, ca persoană, nu a fost niciodată! În schimb, modul în care s-a ratat o oportunitate extraordinară în 2004 rămâne marea mea dezamăgire în politică. Politicianul Traian Băsescu confirmă o imagine tristă: cum poate distruge puterea un om puternic, cu calități pe care și adversarii i le-au recunoscut. Traian Băsescu a fost mai mult șeful statului, decât Președintele țării, adică al oamenilor care alcătuiesc țara.

Amenințarea rusă este aproape palpabilă astăzi, și la fel era și în perioada campaniei electorale. Totuși, singurul care s-a remarcat în a lua o poziție fermă față de conflictul din Ucraina, pe parcursul campaniei la prezidențiale, a fost Traian Băsescu. Presupunînd că ar fi avut dreptul la un nou mandat, ce șanse i-ați fi dat d-lui Băsescu într-o confruntare directă cu domnii Iohannis și Ponta?

Ponta era candidatul ideal pentru dl Băsescu. Cu dl Iohannis cred că ar fi avut reale probleme. Traian Băsescu s-ar fi confruntat pentru prima dată cu un alt profil cu care nu s-a întâlnit în cariera lui. Sigur s-ar fi descurcat greu.

Și ultima întrebare despre Traian Băsescu: dacă ar fi să-i faceți un portret, cum i-ați caracteriza evoluția în cei zece ani de președinție? Rămîne România cu ceva bun după regimul Băsescu?

Eu nu trebuie să spun mare lucru. E suficient să ne uităm la ce se întâmplă acum. Cei mai apropiați oameni suspectați de corupție, o societate nesigură și neliniștită în raport cu instituțiile statului, cele care ar trebui să apere cetățeanul de abuzuri, cu un Președinte care spune că trebuie „să își apere mandatul.” Și e cam singur în acest demers. Traian Băsescu pare a fi un om care termină singur cursa. Instituțiile pe care el le-a lăudat aproape 10 ani par să nu fie așa cum ne-a spus. Chiar el a remarcat la final de mandat că serviciile au prea multe puteri, că speră ca Elena Udrea să aibă un proces corect (de ce nu ar fi corect dacă justiția e independentă?), PMP pare un partid fragilizat chiar de strategia celui care l-a creat. Probabil că după ce se vor domoli toate acestea, după ce vom vedea cine și cât a furat și cu ajutorul cui, să recuperăm și lucrurile pozitive. În politica externă cred că a fost mai inspirat și mai consecvent în sens bun. Dar, pe moment, românul trăiește cu portofelul pe care îl are, cu spitalele și școlile care sunt, și nu pare prea vesel.

V-ați dat demisia de două ori din Parlament, în 2007 pentru a deveni consilier prezidențial, apoi, în 2012, în semn de solidaritate cu demonstranții din Piața Universității. Cu ce ochi vă priviți astăzi experiența din Parlament? 

Pozitiv. Nu gîndesc în turmă, nu acționez în turmă, nu sunt dependentă de funcții sau ovații.

„Este evident că este cel mai slab Parlament (…), se încalcă zilnic regulamentul, nu mai avem oratori, nu există retorică parlamentară serioasă și argumentată, nu există dezbatere (…). Suntem pur și simplu o mașinărie de vot sau de schimbat replici de cartier între noi – meșteșugari de metafore, unele total jenante”, spuneați într-un interviu din Evenimentul Zilei.N-aș zice că Parlamentul a fost un loc în care v-ați simțit confortabil. Ați avut totuși sentimentul apartenenței, v-ați simțit ca un membru cu drepturi depline al familiei deputaților liberali/pedeliști?

Cum să te simți confortabil când ești tratat ca o masă de manevră? Înțeleg disciplina de partid, doar că această disciplină de partid ar trebui să fie acordată cu ideologia asumată prin apartenență la acel partid. Când ți se cere să votezi legi care intră în contradicție chiar cu doctrina, ideologia de partid, atunci înțelegi că e vorba doar de calcule politice, jocuri politice și că riști să te compromiți definitiv doar ca să spui că ești și tu un parlamentar. Și când mai faci și alianțe care se dovedesc în final așa cum erau de la bun început- toxice și incompatibile cu programul cu care ai câștigat voturi- îți vezi de drum. Am spus atunci când se făcea alianța PNL cu PSD că nu avea nici un sens bun și normal pentru parcursul liberal, de dreapta, păstrând toate nuanțele pe care le impune evoluția societății, cum nici PDL nu a fost mai inspirat când a făcut alianța cu PSD. Dacă îmi oferi argumentul că sunt cam naivă pentru că invoc doctrina, atunci consideră că sunt naivă și am făcut bine că mi-am dat demisia din Parlament.

Nivelul de încredere în clasa politică se află la un nivel atît de scăzut, încît nu mai poți deosebi grîul de neghină – în ambele Camere, venalitatea majorității face ca remarcarea unui eventual politician onest să fie aproape imposibilă. De ce ați intrat în politică? 

De fapt, eu am intrat în politică în 2008, când am candidat uninominal pentru Camera Deputaților. Până atunci, am fost mai degrabă pe lângă politică, oameni politici, începând cu Radu Vasile, având mai degrabă rolul de consultant. În sinea mea, speram să găsesc suficienți oameni care să aibă determinarea de a schimba ceea ce se vedea de ani buni că nu e în folosul interesului public. Poate nu am fost suficient de perseverentă, poate nu acela era momentul meu…

Privindu-vă evoluția din ultimii ani și cunoscîndu-vă spiritul liber, dar critic, nu credeți că vi s-ar potrivi mai bine o poziție în societatea civilă, de unde să vă puteți exprima punctul de vedere fără grija că lezați orgoliul vreunui șef de partid? 

Era și asta o alternativă, dar știm că cei care decid pentru cetățeni – prin legi, decizii etc. – sunt politicienii. Pe această idee, că oameni care ne par buni nu ar trebui să intre în politică pentru că acolo totul pute, atunci să nu ne mire că sunt cam aceiași de 25 de ani. Poate că nu ar strica totuși să găsim resorturi să îi sprijinim pe cei buni. Că ar fi exagerat să spunem că nimeni, dar nimeni în politică nu merită susținut.

Din perspectiva de simplu membru PNL, ce șanse aveți să deveniți ministru al educației, funcție pentru care v-ați exprimat interesul într-un interviu? 

Contează mai puțin asta, contează ca PNL să propună pentru acest ministerun om care înțelege și poate să producă schimbarea într-un consens național, ca să se termine cu aceste orgolii de asumare a reformei de către un partid. Educația este un domeniu care a fost supus celor mai multe schimbări, în intervale scurte de timp, bulversând tot sistemul, fără să îl facă mai bun, mai stabil, mai eficient. Politicienii noștri au reușit să fie în consensdoar în privința aderării la NATO și UE. Nimeni nu poate spune că guvernul cutare sau persoana cutare a făcut posibilă apartenență la NATO sau UE: au participat toți și a ieșit bine. Educația trebuie să fie tratată la fel.

Ca mamă a unui copil adolescent (sau aproape) care este lucrul care vă deranjează cel mai mult în sistemul nostru educațional?

Că nu se învață, ci se predă, se memorează și se redă. Sistemul de educație încă se bazează pe asta. Copilul trebuie să redea informația fără ca școala să îl învețe să o și folosească.Puțin îi pasă școlii de personalitatea elevului, de stările lui – căci și copilul are stări și tulburări de personalitate. Nu întâmplător România e pe primele locuri într-un test PISA care măsoară  gradul de demotivare a elevului la școală; ai noștri copii sunt cei mai demotivați.Dacă am fi sadici, am spune că, în sfârșit, suntem și noi printre primele locuri într-o evaluare PISA. Și aici au o vină egală și școala, și familia. Se pune în continuare accent pe educația academică, adică elevul e bun doar dacă știe matematică, română, fizică, chimie, și se tratează ca “dexterități” educația civică,educația fizică, muzicală, pictura, educația antreprenorială. E cazul să punem semnul egal între cel care are dexterități practice și cel care are abilități academice, și să terminăm cu elevul prost și elevul bun după notele de la matematică și română.

Și ultima întrebare, legat de ce se întîmplă în aceste zile. Credeți că divorțul d-nei Udrea a fost motivat de perspectiva deschiderii dosarului Microsoft? A divorțat d-na Udrea ca să se pună la adăpost de consecințele acestui dosar, care i-ar fi putut afecta candidatura la prezidențiale?

Doru, doar timpul ne va arăta adevărul. Eu nu vreau să speculez și nici nu mă bucur de situația Elenei Udrea.

*

Tatal a doi copii (Damian si Ana), casatorit de 16 ani cu Oana, jurnalist cu aproape 20 de ani de activitate, Doru Iftime a fost redactor sef-adjunct la Elle Romania si redactor sef la The One, Luxury si Collector’s, a scris pentru Men’s Health si Suplimentul de Duminica al Ziarului Financiar

4366
ancient-trees-beth-moon-8PHOTO PROJECT: Copacii ca oameni

PHOTO PROJECT: Copacii ca oameni

Text de Raluca Antuca

Cei mai vechi arbori din lume au fost fotografiați de Beth Moon și publicați în cartea “Ancient Trees: Portraits Of Time”. Fotografa a călătorit timp de 14 ani în toată lumea ca să găsească cei mai mari și rari copaci de pe toate continentele. A strâns 60 de fotografii cu cei mai maiestuoși, selectându-i pe criterii de vârstă, mărime și istorie.

Colectia de fotografii a lui Beth se distinge prin tipul de printare. Folosește un procedeu rar care include săruri de platină și paladiu pentru o strălucire aparte, iar rezultatele sunt impresionante. Copacii, atât de diferiți, îmi par a fi oamenii trecuți prin viață. Unii sunt maiestuoși și zvelți, alții gârboviți și tristi. Minunat cum fotografiile ne aduc mai aproape de natura care surprinde prin toate formele ei.

1857

Despre scurtmetrajul Mr. Selfie si micile bucurii ale vietii

Text de Raluca Antuca

Știi acel moment în care te afli la o ciocolată caldă cu prietenele tale cele mai bune și după entuziasmul revederii, se face liniște brusc? Auzi doar cum unghia atinge încet ecranul telefonului… Ridici privirea și o vezi pe Ana cum zâmbește pierdută în timp ce dă scroll pe Instagram.

Mr. Selfie este un scurtmetraj făcut de cei de la Weareseventeen, un grup de videomakers din Marea Britanie, care abordează dependența de smartphone. De dimineaţă până seara, în baie sau la birou, Mr. Selfie nu lasă telefonul din mână. Publică fotografii şi aşteaptă să primească like-uri, este conectat pe toate reţelele sociale uitând de viaţa reală şi de lumea care îl înconjoară .

Dorința de a vedea ce este nou în spațiul social media s-a transformat în nevoia de a fi conectați la tot ce fac prietenii nostri, dar și la ce se întâmplă în lume. Ceea ce este ok până la un anumit punct, pentru că faci selecția de informație care îți place sau care e utilă. Problema apare atunci când nu mai ești atent la micile bucurii ale vieții, deoarece ești preocupat să verifici news feed-ul de pe Facebook.

Chiar astăzi mergeam pe la Piața Kogălniceanu și am văzut un domn cu ochelari, care purta o pălărie și un palton gri lung. Fularul îi era așezat în jurul gâtului, destul de larg încât să-i dea un spirit artistic. El ținea în lesă un dalmațian de toată frumusețea, care adulmeca la orice pas. Mi-a plăcut tare aerul domnului, intelectual dar și boem! Puteam să jur că este decupat dintr-un film sau niste benzi desentate.

De aceea, vă recomand să mergeți în plimbare pe jos zece minute, jumătate de ora, căci cine știe ce vedeți sau peste ce amintiri dați 🙂

1819
OnteachingJournalism1Se ofera un job in PR. Doritori?

Se ofera un job in PR. Doritori?

O agentie boutique foarte simpatica (le stiu bine pe cele doua tinere care o conduc) cauta un PR Senior executive.
Cerintele pentru posibilii candidati sunt:

– 3 ani de experienta intr-o agentie de PR.
– Sa fie la curent cu peisajul mediactic: presa& bloggers
– Sa stie sa scrie orice material de comunicare
– Sa fie conectat, creativ, curios si implicat in job

Daca va intereseaza – cum ziceam, e un colectiv foarte fain si foarte creativ – lasati un comentariu simplu, iar cind completati infos din backgroundul comentariului aveti grija sa puneti o adresa valida de mail unde puteti fi contactati pentru detalii.

Dati mai departe vestea. Multumesc frumos.

Succes.

shutterstock_bicicleta rosieFIFI & The CITY: Bicicleta rosie – intimplarile marunte care ne fac o viata mare

FIFI & The CITY: Bicicleta rosie – intimplarile marunte care ne fac o viata mare

text de Cristina Popa

Aveam vreo 9-10 ani.In fiecare dupa amiaza stateam in fata blocului.Cu cheia de gât.Așa era moda atunci. Jucam sotron. Cu Miha de la etajul 5 si Getuta de la 10.Rar, foarte rar trecea cate-o masina.Nu prea erau masini pe drum atunci.

Din cand in cand mai iesea cate-un vecin din bloc si noi tipam in cor: Sarnaaaa. Si apoi, ne vedeam de jocul nostru simplu.Mai retusam cu creta cate-o linie stearsa si apoi saream, cat era dupa amiaza de lunga.

Din cind in cand, mama iesea pe geam si tipa La masaaaaa.Mancam pe fuga si ne intorceam la topaielile noastre.

Eram niste fetițe fericite.

Intr-o zi am cunoscut pe Dana, prietena Mihaelei. Era mai mare ca mine cu cativa ani.Aveam sa aflu mai apoi ca e un copil de bani gata. Se vedea dupa hainele pe care le purta, dupa ciocolata straina, din Germania pe care o manca fara sa o imparta si dupa masina tatalui sau. O mașină cum nici in filme nu vazusem ca nah eram pe vremea lui Ceausescu si daca aveai Dacie erai super smecher.

Pe mine toate astea nu mă afectau prea tare pentru că ai mei, deși nu erau bogați făceau pe naiba în patru să mă simt prințesă.

Dar, ceva totusi ma deranja.Privirea ei rautacioasa. Se uita mereu la noi cu niste ochi care tipau: Sărăciiilor!

Totul a culminat când într-o zi a primit de la rudele de departe o super bicicletă.A venit in fata blocului sa ne-o arate. Bicleta era rosie. Era cea mai frumoasa bicicleta din lume. Nu vazusem in viata mea ceva mai nou si mai sclipitor.Fata ne explica cu mandrie ca merge cu nu stiu cate viteze si are nu stiu ce beculete. Si ca sa ne arate cate de grozava a inceput sa faca ture stanga dreapta in fata blocului. Noi ne uitam ca la tenis. La un moment dat s-a oprit in fata noastra:

“ Ei, cum vi se pare?”

Si Getuta care era fff mica de inaltime si pricajita, un omulet, ii zice cu glas tremurat

“ Vaii e asa frumoasa si ce fain merge. Mi-o dai si mie sa dau o tura? “

Nu i-a raspuns. S-a uitat la noi toate a mai tipat o data din priviri “Sărăciilor’!!!’ s-a urcat pe bicileta si a fugit.

Getutza a inceput sa planga tare cu furia aia de copil neputincios.

“ Nu mai plange mah getutza!

Lasa mah, Cri că imi ia mie tata de ziua mea pegas, o sa vada ea! Si o sa il dau la toti copii! “

In momentul ala mi-am promis ca o sa vina o zi in care o sa am si hainele si ciocolata si bicicleta. Tot. Si ca in ziua aia am sa raman om si nu o sa umilesc pe nimeni, niciodata. Cumva cu mintea mea de copil mi-am dat seama ca banii nu inseamna nimic daca nu pui pret pe oameni.

*

Am făcut un sondaj printre prietenele și prietenii mei. I-am întrebat care a fost întâmplarea care le-a stârnit ambiția de a ajunge departe în viață. Raspunsurile unele funny, altele triste, merită citite toate.

Una materială: o casa super misto, cu mobila sculptata, paturi de mijloc cu lenjerii de mătase, in care mirosea a cireșe uscate. Apartament cu 5 cam din Centrul Bucureștiului al varului primar al tatălui. Vazut de copilul de 9 ani. Si una mentală: un tip care recunoaștea pânzele lui Rembrant. Nu mai stiu cine era, dar venise la bunica-miu cand eram fff mica. Si se uita la albumele lui si zicea: asta e Rembrant, uite tehnica asta de descompunere a luminii etc. Si mi-am dorit sa fiu si eu asa. Am ajuns tocilara:))).

 Am invatat limba bulgara de dragul unui baiat de care m am indragostit. Am slabit 15 kg pentru ca mi doream sa fiu si o tipa “buna” nu numai desteapta in liceu si am fost regina balului. mie degeaba imi dai exemplu ca nu reactionez. Trebuie sa fiu eu convinsa ca acel lucru imi va aduce bucurie si ma va implini cumva si sunt gata sa mut muntii din loc.

mai multe raspunsuri emotionante puteti citi pe blogul lui Fifi, aici

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

cover photo shutterstock

 

2126
1410957200683_wps_70_PIC_FROM_CATERS_NEWS_PICTPhoto project: Jimmy Choo, terrierul fotogenic

Photo project: Jimmy Choo, terrierul fotogenic

 Rafael Mantesso este un ilustrator din Brazilia care a realizat o serie de fotografii cu bull terrier-ul lui, pe nume Jimmy Choo. Inspirația pentru această colecție a găsit-o în viața lui personală. Când a divorțat și a rămas cu apartamentul gol, s-a gândit să folosească pereții și podeaua de culoare albă ca să facă diferite desene pentru Jimmy. Câinele este protagonistul unor activități cu totul neobișnuite- karaoke, prima întâlnire, ba chiar la închisoare. Rafael l-a așezat în dreptul desenelor, i-a spus “Stai” și gata! Iată seria de fotografii care sunt sigură că vă vor amuza.


Jimmy a castigat o multime de fani pe Instagram, unde stapanul sau a publicat fotografiile.

1645
capture-20150223-195154Vanity Fair Oscar Afterparty- fotografiile din studio

Vanity Fair Oscar Afterparty- fotografiile din studio

text de Raluca Antuca

După ce s-au stabilit câștigătorii acestei ediții a Oscarurilor, cel mai mare eveniment cinematografic al anului, vedetele au avut ocazia de a-și etala alte ținute la Vanity Fair Afterparty. Celebritățile s-au distrat și s-au lăsat pozate de Mark Seliger, fotograf renumit pentru colaborările cu GQ și Rolling Stone.

Cei de la Vanity Fair au făcut un parteneriat cu cei de la Instagram și au realizat un studio foto instant, care le-a permis vedetelor să pozeze spontan, fără insistentele paparazzilor. Mark este cel care se ocupă de contul de Instagram al revistei, iar scopul acestor fotografii este să surprindă atmosfera de la petrecere pentru fanii din toată lumea.

Dacă vă aduceți aminte fotografia, care a făcut furori, cu Lupita Nyong’o care ține în brațe Oscarul câștigat pentru cea mai bună actriță în rol secundar, să știți că a fost făcută chiar în acest studio!

Iată fotografiile de anul acesta.

Eddie Redmayne

Rita Ora

Oprah

Lady Gaga

Jennifer Aniston & Justin Theroux

Sacha Baron Cohen &Isla Fisher

Adam Levine & Behati Prinsloo

Josh Jackson & Diane Kruger

 Sofia Vergara

Conan O’Brien

Natalie Portman and Rashida Jones

Sursă foto- contul de Instagram @vanityfair

1923
oscar tinuteAparitii spectaculoase la Oscar 2015

Aparitii spectaculoase la Oscar 2015

text de Raluca Antuca

Trendsetters sau nu, vedetele care defilează pe covorul roșu de la orice eveniment de decernare a unor premii sunt urmărite cu atenție de criticii de modă. Unele lansează trenduri, iar altele se conformează celor actuale. Fie că vor să impresioneze prin extravaganță și originalitate, fie culminează prin eleganță și rafinament, vedetele sunt dispuse să faca totul ca sa nu ramina anonime pe covorul rosu. Anul acesta și accesoriile au atras atenția oamenilor de moda prin mărime, dar și prin strălucirea de lux.

Am făcut o selecție de fotografii cu vedetele care s-au făcut remarcate prin croiala rochiei, mănușile extravagante, culorile aprinse sau materialele voalate. S-a purtat mult alb și nuanțe aferente, iar majoritatea au fost mulate pe corp. Preferatele mele au fost Margot Robbie, Sienna Miller și Faith Hill.

Margot Robbie

Faith Hill

Reese Whiterspoon

Emma Stone

Jennifer Lopez

Chrissy Teigen

 Scarlet Johansson

Lupita Nyong’o

  Rosamund Pike

Lady Gaga

Jessica Chastain

Anna Faris

Sienna Miller

Zoe Saldana

 Bijuteriile care mi-au plăcut mai mult au fost purtate de Julianne Moore, Meryl Streep și Naomi Watts.

Două cupluri cu o prezență atât de naturală pe covorul roșu- Jennifer Aniston & Justin Theroux, Faith Hill & Tim McGraw.

J.K.Simmons & Michelle Schumacher

Chrissy Teigen & John Legend

1974
10426314_1058741820819669_8862163691811266120_nCover februarie 2015 L’Officiel: frumusetea fara varsta

Cover februarie 2015 L’Officiel: frumusetea fara varsta

Carmen dell’Orefice este cunoscută oficial drept cel mai vârstnic model din lume. A lucrat în industria modei timp de 68 de ani, iar între timp a fost și actriță, autoare de cărți de beauty și doctor la Universitatea de Arte din Londra.

A debutat la 15 ani cu o apariție pe coperta Vogue, iar acum, la 84 de ani, revista L’Officiel Azerbaijan conține un pictorial de excepție cu fotomodelul care ne arată ca frumusețea nu are vârstă. Fotografiile denotă o eleganță desăvârșită, iar cel mai mult îmi place cum părul alb nu o îmbătrânește deloc, ci îi dă un rafinament care se potrivește cu decorul luxos.

Carmen dell’Orefice a declarat pentru revista New You din martie: „Majoriatatea oamenilor nu știu cum să trăiască, așa că nu știu nici cum să moară. Moartea sperie și ne privează de curaj, dar ea este o parte din viață! Bănuiesc că acesta este secretul ei 🙂

 

1741
tree-change-dolls-sonia-singh-7Cum a transformat o mamica papusile Bratz

Cum a transformat o mamica papusile Bratz

 

Teext de Raluca Antuca

O mămică din Australia se ocupă de transformarea păpușilor clasice de tip Bratz în păpuși naturale, mult mai potrivite pentru cei mici. Nu numai că le dă jos machiajul exagerat, ci se ocupă și de părul lor, pe care îl împletește sau îl lasă natural și plin de volum.

Sonia Singh folosește acetonă și ulei de eucalipt ca să curațe fardul de pleoape și rujul strident. Ea vrea ca fața păpușii să fie precum cea a unui copil, fără machiaj și cu zâmbetul pe buze. Ca transformarea să fie completă, Sonia s-a ocupat și de vestimentația păpușilor, vrând să renunțe la hainele roz și sclipicioase. Mama ei este cea care coase și tricotează hăinuțele. Rezultatul? Păpuși noi care se potrivesc cu decorul familial și nu cu podiumul de la Fashion Week.

Sunt de părere că munca Soniei și a mamei ei pune pe gânduri marile companii care fabrică jucării pe principii superficiale de modă. Părinții vor păpuși care să dezvolte spiritul creativ și imaginația copiilor, nu care să le dea modele prefabricate de stil și personalitate. Drept dovadă, Sonia a vândut câteva păpuși pe site-ul ei într-un timp foarte scurt.

 Păpușile Soniei le găsiți pe Facebook și Tumblr.

3754
enhanced-8047-1424268373-6Metafora sclipiciului in fotografie

Metafora sclipiciului in fotografie

O poveste vizuală despre cum femeile sunt judecate în funcție de standardele de frumusețe.

Început ca un proiect pentru facultate, And Everything Nice se vrea a fi o analiză a femeilor care simt nevoia să fie atractive chiar și în situații criză. Seria conține opt fotografii cu femei care suferă fizic într-un fel sau altul. Elementul cheie îl reprezintă sclipiciul care înlocuiește sângele, lacrimile și voma.

Studenta Hannah Altman pune sub semnul întrebării standardele de frumusețe răspândite în toată lumea și se îndoieste de moralitatea lor. Oare este în regulă să ne conformăm regulilor impuse de societate? Ar trebui să ne acceptam așa cum suntem sau să ne resemnăm schimbării?

Alte lucrari de-ale ei găsiți pe contul de Tumblr.

 

1932
von fursenberg grahamDiane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Diane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Cum o omagiezi pe una dintre cele mai mari dansatoare si coregrafe din lume, intr-o forma care sa atiga mai multa lume, nu doar cunoscatorii muncii femeii sau celor pasionati de dans?

Inviti unul dintre cei mai celebri designeri de moda din lume sa recreeze o fotografie iconica a dansatoarei.

Altfel spus, Diane von Furstenberg o intilneste peste ani pe Martha Graham intr-un proiect emotionant care a marcat debutul manifestarilor care celebreaza 85 de ani de la una dintre cele mai faimoase creatii ale lui Graham: Lamentation.

DvF a recreat impreuna cu echipa ei si cu balerina PeiJu Chien Pott a recreat celebra fotografie The Kick, surprinsa in timpul uneia dintre reprezentatiile spectacolului Letter to the world. In fotografia recreata, pe care o vedeti mai jos, balerina poarta o rochie vintage DvF.

fotografia este foarte faimoasa in lumea artei, multi alti artisti reinterpretind-o de-a lungului timpului.

Mai jos o reinterpretare a lui Andy Warhol din 1986 .

Aici un fragment din Lamentation – Martha Graham, un spectacol pe care compania care-i poarta numele il reface in acest moment la NY cu mai multi artisti faimosi, la aniversarea de 85 de ani de la prima reprezentatie.

1629

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!