logo-2logo-2

Gala Hop – de la necazul de a sta pe canapea cu diploma de actor alaturi si pana la a-ti implini visul profesional.

M-am uitat online si joi si vineri la Gala Hop – un concurs pentru absolventii de la actorie care se desfasoara de 25 de ani si e o sansa pentru tinerii actori sa fie vazuti si sa-si incerce aptitudinile in conditii de stres, emotii si competitii. Editia din acest an a fost dedicata musicalului si coordonata de Razvan Mazilu, ajutat la pregatirea muzicala de minunata Maria Alexievici.

Am vazut cativa tineri absolut minunati si le doresc mult mult succes in viitor pentru ca au o meserie grea in care succesul tine si de context si dureaza pana a doua zi.

Ca de fiecare data orice asemenea competitie intre tineri absolventi e pentru mine un prilej de a ma gandi la un context mai larg si de a ma bucura de energia si nebunia lor; energie pe care unii o vor pierde pe drum in viata pentru ca uzura va fi prea mare pentru ei. Dar mai au timp sa se preocupe de asta in 5 – 10 ani, acum e frumos sa se arunce cu capul inainte.

Aseara in timp ce ma uitam la probele impuse discutam prin mesaje cu colega Oana Vasiliu care era in sala si care va scrie zilele viitoare pe urban.ro despre acesti tineri.

  Si am realizat inca o data, dandu-i detalii despre unii dintre concurenti pe care i-am vazut la munca in ipostaze in care s-au bagat fix ca sa invete si ca sa lucreze cu oameni importanti din industria lor, ca meseria aceasta – actoria – devine si ea din ce in ce mai antreprenoriala la fel cum se intampla cu meserii din multe alte domenii.

Actorii astazi trebuie sa-si faca singuri loc in industrie, nu doar prin talentul lor, ci si prin prezenta lor.

Cu diploma nu le da nimeni si un loc de munca si e normal sa fie asa, la fel cum nu le dau locuri de munca profesorilor, medicilor, mecanicilor, inginerilor. Isi gaseste fiecare dupa calificare si dupa concursuri.

Iar concurenta e mare nu doar pentru ca scoala scoate multi actori (cum se plang zilele astea in online cativa tineri proaspat iesiti de pe bancile scolii) ci si pentru ca, in actorie a fost dintodeauna o democratizare a talentului. Multi oameni care nu au avut studii de profil au fost actori – la noi poate cee mai frumoase cazuri sunt Vasilica Tastaman si Jean Constantin (actori de comedie de mare success in anii 80); in “afara” avem multi multi actori calificati la locul muncii dupa ce au fost modele, cantareti etc.

Iar in epoca social media, influencerii vin si ei gratios catre actorie si, oricat de prost credem ca ar juca, e in puterea si e dreptul lor sa-si gaseasca o audienta.

*

Esti bun? Ai caracter antreprenorial sa-ti creezi singur context sa te remarce lumea si sa-ti platesti facturile? Esti pregatit sa muncesti in draci chiar si cand nu esti in prim plan, ci esti lebada 5 in décor, dar inveti de la ceilalti?Ai o tinta exacta cu ce vrei de la meseria asta si un plan concret, dincolo de scoala, despre cum iti cultivi aptitudinile care sa te duca din punctul A in locul unde e obiectivul tau?

Daca ai diploma de actor, deci esti mai calificat decat multi atii care vor sa faca aceeasi meserie cu tine, si n-ai inca raspunsurile la aceste intrebari (care sunt valabile pentru orice alta meserie) si te astepti sa te loveasca succesul peste fatza printr-un telefon de la o agentie de casting sau de la un mare regizor, mai gandeste-te putin la ce e bine pentru tine. Si cat de mult depinde de tine ce vei face in meserie.

*

Pentru cei care citesc pentru prima data ceva din ce scriu, un disclamer: lucrez in partea administativa a entertainmentului de mai bine de 20 de ani, am lucrat cu artisti romani si straini si am invatat din fiecare proiect. De asta am curajul sa povestesc aceste lucruri aici care ar putea inspira sau pune pe ganduri pe cineva in folosul propriei cariere.

*

Prin natura meseriei am vazut la lucru foarte multi actori. Inclusiv o parte din tinerii care sunt acum la Gala Hop.

La ora la care scriu aceste randuri nu se stiu inca cine sunt cei care au castigat, dar asta nu ma impiedica sa spun ca am un foarte mare respect pt Cristina Danu si Vlad Nicolici pe care i-am vazut muncind in corp ansamblu la We Will Rock You, doar ca sa invete de la nume mari (au avut si o profesoara de la Royal Academy of Music, sectiunea musical pentru acele repetitii); cum am un respect foarte mare pentru toti cei care s-au inscris de-a lungul anilor la Gala Hop dorind sa-si arate fortele.

Cum am un respect foarte mare pentru orice actor/ regizor care si ia talentul si curajul in maini si incearca sa faca singur ceea ce inca nu-i ofera contextul si sistemul.

I-am remarcat anul acesta pe Sidonia Doica, Maria Grosu, Alex Macavei (stiu pe cineva cu acelasi nume, dar cu totul alta meserie si v-am pus gand rau pentru un story impreuna)  si ii voi urmari cu atentie in carierele lor 🙂

*

Daca sunteti tanar actor, va rog uitati-va putin in jur – toti cei care astazi sunt in atentia publicului de la noi n-au asteptat pe canapea, cu diploma de actorie langa, sa vina succesul peste ei: de la Pavel Bartos la Mihai Bendeac, cu Marius Manole si Ilona Brezoianu langa ei; de la Emanuel Parvu la Radu Muntean, cu Cristi Puiu, Cristian Mungiu si Corneliu Porumboiu la aceeasi masa, de la Cosmin Nedelcu – Micutzu pana la Matei Dima –Bromania, alaturi de Lia Bugnar. Sunt multi multi care si-au luat destinele in propriile maini, au muncit in draci si acum au succes (vorbesc strict de cei tineri cu succes acum). Mai mentionez in lista oamenilor care nu asteapta sa le bata cineva la usa pe Vicky Raileanu, Medeea Marinescu, Mirela Oprisor, Serban Pavlu…

Intrebati-i cat de greu le-a fost si lor la inceput. Cum n-au avut ce manca, la propriu, cum au fost in depresii si in culmea disperarii dar cum pasiunea pentru meseria pe care voiau sa o faca din credinta si vocatie i-a scos din fundul Iadului.

Toti au trecut prin multe dezamagiri, dar cumva si-au gasit resursele emotionale sa-si raspunda la intrebarea: cum construiesc eu pentru mine – in aptitudini, cunostinte profesionale, dar si umane – pentru a parcurge drumul catre ceea ce viseaza ei in meseria asta.

Si asta va fi necesar sa faceti fiecare dintre dvs.

2 Comments Published

3 months ago / Reply

Este foarte adevarat si acest aspect al antreprenoriatului si al promovarii personale aplicabil in orice meserie de fapt. Exemplele date ca Bendeac, Bartos, Manole, Brezoianu nu sunt bune. Sunt toti angajatii ai unor teatre de multi ani. Au avut sansa sa prinda niste posturi scoase la concurs, adica s-au bazat tot pe ce le ofera statul. Ceea ce ii pune pe ei intr-o situatie foarte favoarabila avand fiecare niste bani asigurati pe luna. Ei au facut totul fiind linistiti ca le vireaza statul banii si au avut posibilitatea sa isi dezvolte alte proiecte personale in paralel mult mai profitabile si cu mai multa vizibilitate. De exemplu celebrul Banica jr care joaca din 3 in 3 ani la Teatrul Comedie isi incaseaza salariu chiar daca nu joaca cu lunile si isi face linistit proiectele personale de zeci de mii de euro. Stiu toate astea pentru ca am lucrat cu toti. Din tot sirul de personalitati cei mai potriviti ca exemple sunt Mungiu, Micutu,Bugnar si Puiu..dar restul sunt nsite situatii fericite. Norocosi. Vorbiti de cei care fug de la un casting la altul, aplica la proiecte independente si joaca pe sume de nimic nefiind angajati si neavand nici macar asigurare de sanatate pentru ca toti sunt freelance si banii nu le acopera taxele si chiria. Ei se chinuie. Nu mai dati sfaturi doar ca sa atrageti oameni pe pagina si fara sa fiti in situatia lor, e usor datul cu parerea .

3 months ago / Reply

🙂 si iata si comentatul anonim plin de curaj si nu foarte adevarat … sa-i zicem subiectiv 🙂

Pana sa ajunga angajati au fost antreprenori in job-ul lor. Sa-l luam pe Emanuel Parvu care acum e actor, regizor, profesor univesitar si preda masterul de actorie film. Cand a terminat scoala, primul lucru facut -si-a scris text, s-a dus la Green si l-a montat singur. A luat Uniter-ul atunci.

si nu sunt eu in masura sa fac public lucruri din viata lui ca sa arat sacrificiile imense facute pana aici, unde este acum.
E doar un exemplu dintre cei numiti.

si un alt exemplu – trei dintre tinerii solicitati de colega mea de la urban.ro sa raspunda la intrebari – promovare pentru ei – nu au raspuns in timpul agreat, ci cam cu 12 ore mai tarziu pentru ca nu s-au trezit/au uitat etc… n-au mai intrat in articol fusese publicat de dimineata…

adevarul e pe undeva pe drumul seriozitatii in meseria asta unde e concurenta mare oriunde in lume. si exact aceleasi nemultumiri.

Leave a Reply to JANEDOE Cancel reply


× 5 = thirty five


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!