Unul dintre marile mele regrete pe anul 2022, pentru care m-am certat cel mai mult, este procastinarea.
Am amanat lucruri – de oboseala, din lipsa disciplinei, din lipsa “chefului” sa rezolv acea chestiune.
Ma refer la chestiuni de job, exclusiv, in viata mea privata daca stiu ca nu pot sa fac ceva nu promit, nici mie nici altora, spun nu de la inceput.
Dar professional, oricat de mult as fi muncit – si am avut zile in care am muncit si 16 ore, tot stiu ca au fost alte zile in care am amanat sa rezolv lucruri.
Am vrut sa citesc in aceasta vacanta mai mult despre procastinare pentru a intelege care sunt mecanismele emotionale care imping un om catre ea.
Si am gasit o explicatie in 3 pasi la un psiholog care are si o super carte tradusa la noi, Dr Julie Smith.
Dr Julie spune ca procastinam nu pentru ca suntem lenesi ci pentru ca:
- Avem o mare dorinta de succes si o frica si mai mare de esec, asa ca cu gandul la perfectionismul din mintea noastra preferam sa amanam, decat sa constatam ca rezultatul muncii noastre nu e perfect.
- Credem ca rezultaul muncii spune ceva despre cum suntem noi ca persoana, asa ca amanandu-l devine o forma de autoprotectie.
- Amanam confrutarea cu sentimentele care vin odata cu acel task – plictiseala, oboseala, anxietatea sau stresul.
Eu ma recunosc in toate dintre ele, in anumite momente si la anumite task-uri. M-am gandit sa va spun si voua ce am descoperit. Sa va spun si cartea unde am citit ( e si versiune audio pe voxa.ro) – dr Julie Smith – De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum
M-a ajutat sa inteleg cum functioneaza mintea ca sa stiu sa ma lupt cu ea.
Sigur asta nu inseamna ca nu imi iau momente de rasfat . Am setat doar cadrul intre ce ore muncesc si nu ma abat de la el, nu imi voi afecta timpul liber, dar incerc sa folosesc cat mai mult din acest timp.