Monthly Archives : March 2024

shutterstock_cartiCE CITESC politicienii romani? Eu nu am sa votez pe cineva care nu a citit macar 2-3 carti anul trecut

CE CITESC politicienii romani? Eu nu am sa votez pe cineva care nu a citit macar 2-3 carti anul trecut

Vine campania electorala si  politicienii romani se vor bate cu pumnul in piept pe tema educatiei si cat de importanta e.

Sigur ca multi vor uita sa spuna ca si-au terminat scoala pe la 35 de ani (bacalaureatul adica, caci studii universitare e frumos sa faci toata viata pentru ca e important sa inveti mereu si sa-ti tii mintea educata si antrenata), cum vor uita (sau nu vor stii) sa mentioneze ce au citit in ultima vreme.

Cred ca sunt foarte putini politicieni romani care citesc constant, care stiu ce a parut relevant la nivel international in publicistica despre istoria politica, despre management si leadership.

Mi-ar placea ca viitorul presedinte al tarii sa faca, cum are Bil Gates sau Barack Obama, o lista anuala cu cartile preferate, filmele preferate si muzicile din anul acela. E o cale de a face educatie informala si a fi un exemplu pentru natiune, inclusiv in zona culturala.

Dar cred ca numaram pe degete politicienii romani care au citit. Marea majoritate are un vocabular minimal de 2000 de cuvinte maximum, nu nimereste o limba straina, cum nu nimereste nici “pe care” in propozitiile acuzative…

Ma rog, studiile approximative si job-urile false le analizeaza foarte frumos Valeriu Nicolae si va recomand seria lui de pe youtube cu Starea impostorilor.

Revenind la cartile pe care nu le citesc in mod frecvent, ca parte din educatia si informarea constanta, am doua povesti personale cu politicienii romani.

  1. Acum 15 ani in studio la A3 la emisiunea de week end a Ioanei Raduca vorbeam despre scoala, educatie si – ca si acum – ce ar trebui sa citeasca politicienii. Langa mine, din greseala pentru domnia sa, era Cristian Rizea, la momentul acela deputat PSD (acum puscarias, pentru ca a fost condamnat la 4 ani si 8 luni pentru coruptie). Ma enervasem foarte tare pentru ca domnul Rizea scotea panglici pe nas cu baliverne fara sens si nu nimerea limba romana si l-am rugat sa-mi spuna care este ultima carte pe care a citit-o.

S-a eschivat si a zis ca e o carte despre Drept. Eu, plina de nervi in continuare: “si cum se numeste cartea? De cine e scrisa?” Domnul Rizea face din nou o eschiva si se duce pe campii cu raspunsul. Eu insist.

Vine pauza de publicitate si dl Rizea, care era asezat in dreapta mea, spune “haideti doamna, nu mai insistati cu cartile, am fost si eu aseara la un botez si sunt obosit.” Evident cand am revenit in direct am persevrat sa spuna ce citeste pentru ca educatia vine de la fiecrae dintre noi si am tras eu concluzia ca nu citeste nimic. Si n-a mai comentat, a tacut pentru urmatoarele 10 minute.

  • 2. Acum 12 ani, la un drum catre Londra vecinul meu de scaun in avion era domnul Mircea Geoana.

Eu aveam loc la fereastra, dansul la culoar. M-a ajutat sa-mi urc rucscaul la compartimentul bagaje (stateam doar o zi la Londra, ma duceam pentru un spectacol de balet) si am intrat in vorba. Stiu sigur ca nu mi-am spus tot numele si nici cu ce ma ocup, era evident ca stiu cine este dansul pentru ca era post candidatura domniei sale din 2019 la presedintie, cand nu i-a fost prea bine, dar a fost in atentia intregii tari.

Imi aduc aminte ca i-am spus ca ma duc sa vad un spectacol de balet si ca dansul mi-a spus ca Londra e doar escala si cred ca mergea la New York. Avea in fata o carte despre Facebook si influenta pe care o aduce in diferite grupuri sociale, cartea era in engleza. Evident ca am fost surprinsa de ce citea si mi-a povestit ca e preocupat sa inteleaga cat mai multe din tehnologia momentului, nu doar cea care aduce marile inventii, ci cea de la firul ierbii, de care se loveste orice om.

Nu era inca in carti pentru NATO, mai tarziu ca vicepresedinte NATO am vazut ca are in grija si partea de tehnologie.

Sincer, mi-ar placea ff tare sa stiu ce carti citeste Mircea Geoana si ce carti au insemnat mult pentru dansul, pentru ca sunt sigura ca citeste cateva carti pe an. (am urmarit podcasturile la care a fost tocmai ca sa aflu asta, dar nu l-a intrebat nimeni)

Cand a murit Kissinger a facut o referire la cartea care se numeste  Leardeship, in care sunt 6 portrete de lideri de state asa cum i-a vazut Kissinger in situatiile de criza ale mandatelor lor…  Bine, domn Geoana se stia personal cu Kissinger, dar asta e alta treaba😊

Leadership e o bijuterie de carte pe care am citit-o si eu pentru ca nu e doar despre politica, ci despre cum iei decizii in context, despre cum pui mai presus un interes si beneficiu pe termen lung, nu o victorie pe termen scurt. Stiu ca si atunci mi-am zis ca e f interesant sa stim 10 carti care au insemnat ceva pt Mircea Geoana. Poate il intreaba Curtea Veche, editura la care a scos acum carte, si ne spune, sunt f f curioasa.

Am cartea dansului (mi-a trimis-o editura) o voi citi zilele astea sa vad mai ales ce referinte la carti are; am vazut in prolog ca are o referire la o pictura de Magritte.

Ce vreau sa spun cu aceste exemple si cu intrebarea mea “ce citesc politicienii?”: nu ar trebui sa votam pe nimeni care nu isi face timp sa citeasca 2-3 carti intr-un an.

Pur si simplu, nu ar trebui. Daca el/ea nu citeste nimic, nu are cum sa fie preocupat de educatia altora, nu are cum sa ne ajute sa fim noi mai buni si sa ne fie mai bine.

Stiu ca suna categoric, dar obiceiul cititului spune foarte multe despre caracterul si educatia unei persoane.

P.S. poate fac o serie de interviuri despre cartile pe care le citesc cei care candideaza… dar in live, nu prin scris sa le raspunda capriorii angajati care sa caute sa-i faca destepti.

5152
the-regime-reviewAm vazut Regimul, noua miniserie de la HBO Max. Desi e o satira politica fictionala, sunt multe asemanari cu regimul dictatorial pe care si noi l-am trait, si chiar cu Elena Ceausescu

Am vazut Regimul, noua miniserie de la HBO Max. Desi e o satira politica fictionala, sunt multe asemanari cu regimul dictatorial pe care si noi l-am trait, si chiar cu Elena Ceausescu

Am vazut in screeners miniseria pe  care o vedeti de maine la HBO, la care am zambit amar. Imi doream sa o vad pentru Kate Winslet care e presedinta unei tari fictive, intr-un regim autoritar, dictatoriale si credeam ca e un fel de House of cards cu o doamna eleganta.

Dar este mai aproape de umorul negru din Don’t Look Up si, desi ca spectator stii tot timpul ca e o societate fictiva abordata in cheie comica, pentru est europeni care au avut comunismul in casa, n-ai cum sa nu vezi asemanari. Cu o Kate Winslet spectaculoasa, amuzanta si infricosatoare in rolul imperiosului cancelar al unei tari fictive si fara nume din Europa Centrala, serialul este o comedie care nu ignora niciodata dramele reale si globale.

The Regime a fost filmat partial in Austria, in  Schonbrunn, resedinta istorica de vara a Habsburgilor. Sunt multe indicii din viata reala a celor ca noi, care am trait comunismul, chiar daca stim din mini serie ca e o tara din Europa centrala (n-are niciodata nume).

In primul rand pe dictatoarea sefa o cheama Elena si undeva se spune ca e fizician. Ea pare departe de orice fizica, iar noi romanii  stim ca Elena Ceausescu era chimist de renume mondial fara sa stie sa scrie prea bine. (o meteahna a minciunilor despre educatia academica pe care o ducem mai departe si la 30 de ani de la caderea “regimului” din tara noastra.)

Apoi, Elena -Kate Winslet e ipohondra, crede ca in palatul ei e mucegai, are un cetatea care masoara umiditatea in fata ei, oriunde merge prin palat. Mai mult chiar, are bufeuri pentru ca e la menopauza, asa ca opreste nu doar caldura din palat ci din toata tara, iar cetatenii stau iarna cu haine groase pe ei.

Ajunge sa fie in disputa cu Statele Unite si isi doreste prietenia Chinei (aici, avem de la Putin la oricare alt dictator, inclusiv Evita Peron a carei eleganta e cumva copiata de personajul lui Winslet).  Pe masura ce povestea avanseaza si ea devine tot mai dezlantuita, serialul echilibreaza abil comedia si drama, punand in discutie legaturile din lumea reala.

Vladimir Putin ne vine inevitabil in minte, mai ales cand vedem cum Elena isi transforma in puscariasi rivalii sau cum comploteaza sa invadeze o tara vecina, pretinzand ca a fost a ei dintotdeauna. Are discursuri la balcon catre ceea ce ea este convinsa ca este un public adorator, cum a avut Ceausescu dar si Eva Peron. Manipuleaza mass-media, spunand minciuni flagrante si oferind spectacole ostentative, dansand si cantand “Mos Craciun” ca mesaj video de Craciun pentru tara. Bunul gust nu este punctul ei forte.

Dar povestea devine din ce in ce mai intunecata pe masura ce se indreapta spre un final care da de gandit, nu neaparat cel pe care ai putea crede ca il va urma. Tara e atacata de rebeli in prejma Craciunului si ea e nevoita sa fuga prin canale subterane.

In lumea reala, regimurile din URSS si Romania, ambele dictatoriale, au “cazut” de Craciun.

Nu va spun intriga total pentru ca sa nu va stric surpriza si urmariti miniseria, adaug doar ca apare si Hugh Grant intr-un episod, ca muzica e facuta de genialul alexandre Desplait, ca serialul a fost creat de Will Tracy, care a co-scris filmul satiric The Menu si a scris la cateva episoade Succession, si e regizat de Stephen Frears (The Queen) si Jessica Hobbs (The Crown), fiecare cu cate 3 episoade.

Regimul, e o satira absurda, dar cu multe elemente de pe langa noi impachetate in evenimente amuzante, insa cu consecinte grave. Si dincolo de amuzamentul povestii, e o tristete ascunsa cand vezi ca marile regimuri dictatoriale au avut atat de multe in comun si toate au fost niste caricaturi sociale. Poate de asta filmul are un ton care pare ca iti transmite ca cel mai bine este sa razi ca sa nu plangi de ceea ce e in jurul tau.

Miniseria de 6 episoade incepe de maine 4 martie la HBO Max.

8705
echilibru piatraTo do list pentru linistea si echilibrul meu. Poate va inspira in alegerile dvs saptamanale

To do list pentru linistea si echilibrul meu. Poate va inspira in alegerile dvs saptamanale

Am norocul sa imi pot organiza timpul cum imi doresc, chiar daca am de indeplinit niste deadline-uri.

Cum functionez foarte bine cu to do list, si am carnetele speciale pe care le achizitionez la inceputul anului (pe langa agenda in care imi am programul mare pe multe luni inainte si imi fac intrebarile pentru interviuri),  in ultimii ani am invatat sa-mi pun pe to do list, nu doar chestiunile de job, ci si cele pentru sufletul si echilibrul meu emotional.

Iata  to do listul meu pt echilibru si linistea sufletului meu.

Chestiunile zilnice: exercitiile de kineto (am avut ceva probleme de sanatate si sunt importante exercitiile zilnice), rutina de beauty, cel putin o masa “cruda”, cel  putin o vorba buna catre cineva, o fapta buna, o incurajare pentru cineva cu care n-am mai vorbit sau simt ca are nevoie de sprijin.

  • Obligatoriu, daca vad ceva scris bine si frumos, daca vad un interviu bun facut in online trimit un mesaj celui care l-a facut si dau share. Mi se pare ca e important sa spunem catre altii si lucrurile bune pe care le fac, nu doar sa ii criticam pe cei pe care-I prindem in offsaid.
  • Nu urmaresc multe lucruri in online pentru ca nu sunt in targetul meu, nu gasesc sensul emisiunilor in care se comenteaza stirile/podcasturile; inteleg trendul, pentru unii e distractie si un acces mai facil la asimilarea, intelegerea unor informatii. Pentru mine sunt 3 ore in care pot citi o carte, daca vreau sa aflu ceva despre omul respectiv pe care-l “explica” altii, il sun direct, altfel pot judeca cu mintea mea orice vad nu trebuie sa vad pe cineva dandu-se cu parerea despre ce a spus X sau Y. (am testat vreo doua emisiuni de astea cu comentarii sa inteleg ce fac tinerii si aveam mai multe referinte si din carti, si din viata, decat ei… deci pt mine e pierdere de vreme.)

Chestiunile saptamanale.

Sa fac ceva care imi place si imi aduce confort.

  • In cazul meu inseamna prajituri si flori in week end, o carte buna, o muzica frumoasa, stat la soare pe terasa intr-o carciuma faina sau pe balcon unde bate soarele.

Sa ma bucur de o pauză de ceai sau de cafea cu o carte sau cu un prieten.

  • Imi iese nu chiar in fiecare saptamana din considerente de vreme, dar macar cateva mesaje catre prieteni tot trimit 😊

Sa ma opresc din tot ce fac/gandesc.

  • E un exercitiu greu si imi ia o jumatate de ora cel putin in week end sa pot sa-mi cobor ritmul interior.

Sa-mi aloc timp sa ma gandesc la imaginea de ansamblu și la lucrurile bune din viata mea. Mi se pare ca ma ia viata in viteza, ca am prea multe deadline-uri si griji pe care cateodata le mut de pe o zipe alta pt ca nu doveddesc toate lucruriel intr-o zi si, daca nu mi-as lua o pauza mentala, sa fac un pas in spate si sa ma bucur de ce mi se intampla, as fi ca un soricel care se invarte intr-o cusca in alergare.

  • Sunt o persoana foarte norocoasa, mi s-au intamplat si mi se intampla foarte multe lucruri minunate in viata si tin mult sa nu ma “fure” agitatia vietii si sa nu iau de-a gata lucrurile frumoase. Sa-mi gasesc timp sa le constientizez sa fiu recunoscatoare pentru ele si sa “pay it forward”
  • Am mai povestit ca la fiecare incasare de bani dintr-un proiect special fac o donatie fie catre o asociatie care are grija de pisicute (am doua preferate), fie catre o casa de ajutor pentru copiii si batranii dintr-un sat.

In ultima vreme am un nou obicei, ma concentrez dimineata asupra lucrurilor pe care vreau sa le imbunatatesc la mine: la nivel fizic sau intelectual.

  • Pentru ca sunt preocupata sa invat in fiecare zi cate ceva. (si la urban.ro am pus un motto pt cititori, “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un drive care imi da sens sa muncesc, si cred ca si colegului Eduard, faptul ca intr-o lume plina de mizerii avem privilegiul sa punem in spatiu public lucruri din care oamenii sa invete ceva frumos)

Mi-ar placea sa mai fac un curs ceva, sa mai invat formal lucruri, cu lectii si profesori, cu disciplina de rigoare, dar din pacate e un efort fizic si mental pe care nu mi-l permit acum. Am renuntat oricum la multe proiecte, ca sa mai cobor ritmul de munca.

La sfarsitul saptamanii, am mereu momentul de rasfat cu flori, cafea sau ceai in cesti de portelan, cu the newyorker (care momentan nu mai vine, nu stiu de ce, am fct tulumbe la postas sa se rezolve), momentul de spa de acasa care include o baie cu arome, masti de fata si alte rasfasturii de fetite😊 )

Viata m-a invatat ca, in teorie, ne dam seama ca avem nevoie de asemenea momente dar, daca nu le punem pe un to do list si nu verificam periodic daca le-am dus la bun sfarsit, apar alte chestiuni mai importante si trecem peste aceste lucruri esentiale pentru liniste si echilibru.

De asta eu tratez foarte serios aceste aspecte care tin de echilibrul meu mental.

Ceea ce va doresc si dvs.

5438

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!