Stiu ca zilele acestea suntem mai preocupati de alte minciuni ale domnul Calin Georgescu care de cand a aparut in spatiul public o tine intr-o minciuna (de la CV, intalniri cu legionari si mercenari, promisiuni electorale elucubrante si daunatoare evolutiei europene a Romaniei), dar eu vreau sa va arat cum minte despre “prefata cartii lui Robert F Kennedy” pe care se lauda ca a scris-o.

Domnul Georgescu, aspirant la presedintia Romaniei, se lauda de cateva saptamani de cand a inceput sa se plimbe pe la televiziunile care ii ridica osanale ca… “am scris prefata cartii lui Robert F Kenedy Jr; am tinut strans legatura cu el”.

Sa lamurim cateva lucruri pentru cine nu stie cum e cu cartile si traducerile lor.

Cartea The Real Anthony Fauci de Robert F Kenney, editia originala in engleza aparuta in 2021 in Statele Unite, NU ARE PREFATA.
Are o nota a publisherului, pe numele sau Tony Lyons (“The president and publisher of Skyhorse Publishing”) si o postfata scrisa de Luci Tomlinson, care nu este o personalitate publica bine cunoscuta, ea este asociata cu echipa editoriala a cartii, contribuind la analiza sau contextualizarea continutului acesteia. Iata un print screen al cuprinsului cartii precum si coperta originala

Prefata cu care se lauda domnul Georgescu, nu e prefata ci Cuvant inainte – adica un fel de justificare locala de ce apare cartea la noi (cartea are si prefata – scrisa de altcineva – la editia din Romania aparuta la editura Prestige in 2022). Si pentru orice editor de carte e cunoscut faptul ca nu e necesar acordul autorului nici pentru cuvant inainte si nici pentru prefata traducerilor.
De asemenea, conform surselor mele, aceasta carte in mod specific a fost propusa editurii chiar de domn Georgescu, care s-a si oferit sa scrie scrie “Cuvant inainte”.
In timpul campaniei sale electorale a avut chiar reclame cu dansul si cartea lui Kennedy cu care, practic, NU ARE NICIO LEGATURA la nivelul conceptului editorial al autorului si a echipei sale, ci s-a autolipit de editia din Romania pentru propria publicitate si o inselatoare validare.
*

Si eu am scris la cateva carti prefata si asta s-a facut la propunerea editurilor. Intr-un caz a fost vorba despre cartea Orange is the new black care e aparuta la editura Publica, iar asocierea mea cu aceasta carte s-a facut via doua activitati din viata mea profesionala – am facut mai multe materiale jurnalistice din penintenciarul targsor, pe vremea cand eram redactor sef al revistei Tabu si, separate, scriu despre filme de foarte multi ani, iar cartea a fost transformata intr-un serial multi premiat.
Un alt exemplu, am scris prefata pentru traducerea cartii Arta Interviului, de Lawrence Grobel. Cred ca m-am calificat pentru job-ul acesta pentru ca fac anual cateva zeci de interviuri nationale si internationale si pentru ca citisem cartea in original (ca sa ma perfectionez in meseria mea) si am recomandat-o pentru traducere in ro, ca sa avem cat mai multe carti de specialitate in zona mass media/jurnalism. (de altfel, am scris aici de multe alte carti despre scriere si jurnalism pe care le-am citit in original si le-am recomandat altor jurnalisti spre lectura)

*

Revenind la laudele dlui Georgescu doresc sa spun ca e o minciuna… domnul se lauda dar uita sa spuna ca singura lui legatura cu cartea e, de fapt, un cuvant inainte pe care chiar el l-a solicitat.

(aceasta este o reclama inselatoare a domnului Georgescu pentru a se lipi de imaginea dlui Kennedy)

La editia romana, exista o nota introductiva care apartine traducatoarei Mariana Oanta, iar prefata este scrisa de Vera Sharav care este o figura controversata, in special datorita criticilor ei vehemente la adresa masurilor sanitare adoptate in timpul pandemiei de COVID-19, cum ar fi lockdown-urile si vaccinarea obligatorie. (a comparat politicile actuale de sanatate publica cu practicile totalitare, ceea ce a generat dezbateri intense in randul publicului)

Nota mea. Nu am gasit nicio alta carte tradusa de doamna Mariana Oanta in Romania, la nicio editura.

Care este diferenta intre “Cuvant inainte” si “Prefata”

Prefata este adesea scrisa cu accent pe motivatii si procesul de scriere (uneori este scrisa chiar de autor pentru explicatii suplimentare), Cuvantul inainte este scris de altcineva, cu accent pe introducerea cartii si a autorului, pe contextul aparitiei cartii. Ambele pot fi omise fara a afecta in mod direct continutul propriu-zis al cartii.

*
Si pentru ca tot scriu despre carti, in acest context greu al ultimelor zile vreau sa va recomand doua titluri de citit. Cred ca putem depasi aceste situatii grele doar impreuna, ca natiune unita, intelegand ce ne-a diferentiat in disputa si ne-a impartit in doua tabere care se lupta in idei. Solutia nu e niciodata in disputa, ci in eduacatie si informarea corecta, in intelegerea cat mai buna a contextului si adevarului. In respectarea drepturilor fiecaruia, in libertate (inclusive de exprimare).

Economistul politic William Davies se bazeaza pe o istorie de patru sute de ani a ideilor pentru a ne reorienta intelegerea lumii contemporane. El sustine ca tendintele globale, care au aparut cu decenii si chiar secole in urma, au redus o lume a logicii si a faptelor la una condusa de emotii – in special de frica si anxietate. Acest lucru a dus la aparitia unei ere a „starilor nervoase”, atat in corpurile noastre individuale, cat si in corpul nostru politic.
Urmarind cu elocventa istoria contabilitatii, statisticii, stiintei si anatomiei umane de la Iluminism pana in prezent, Davies arata cum am inventat expertiza in secolul al XVII-lea pentru a calma disputele violente – despre Dumnezeu si natura realitatii – care au devastat Europa. Prin separarea adevarului de emotie, faptele stiintifice, testabile, au deschis o cale de iesire din razboiul constant si au stabilit o baza pentru consens, care a devenit fundamentul politicii, afacerilor si democratiei moderne. Bazandu-se pe cercetari in domeniul psihologiei si al economiei, Davies dezvaluie modul in care sentimentele generalizate de frica, vulnerabilitate, durere fizica si psihologica si inegalitatea crescanda au remodelat politica noastra, rasturnand aceste idealuri vechi de secole privind modul in care intelegem lumea si organizam societatea.
Cartea Nervous States: Democracy and the Decline of Reason de William Davies nu a fost tradusa la noi o gasiti pe amazon.com, aici

Amanda Ripley este o jurnalista premiata care, in aceasta carte, investigheaza modul in care oamenii buni sunt capturati de conflicte puternice – si cum se elibereaza.
Cartea a fost tradusa la noi sub titlul Conflictul distructiv si o gasiti la editura Publica, aici e online.
Atunci cand suntem nedumeriti de nebunia „celeilalte parti” – in politica noastra, la serviciu sau acasa – este pentru ca nu vedem cum conflictul in sine a preluat controlul.
Acest gen de conflict este mana invizibila a timpului nostru si este diferit de frictiunea utila a conflictului sanatos ( un conflict bun si este o forta necesara care ne impinge sa fim oameni mai buni)

Conflictul distructiv este ceea ce se intampla atunci cand discordia se transforma intr-o disputa de genul „bine versus rau”, de tipul „noi” si „ei”. In aceasta stare, creierul se comporta diferit, Ne simtim din ce in ce mai siguri de propria noastra superioritate, iar tot ceea ce facem pentru a incerca sa punem capat conflictului, de obicei il inrautateste. In cele din urma, putem incepe sa imitam comportamentul adversarilor nostri, afectand ceea ce ne este cel mai drag.