Increderea este una dintre cele mai fragile resurse pe care le avem in relatiile dintre oameni. Se construieste incet, cu gesturi mici, cuvinte atent alese si consecventa in fapte.

E ceva ce ma preocupa constant de multi ani si referitor la incredere in ceilalti, dar si la increderea in mine.

Cand eram mai tanara nici macar nu m-am gandit la increderea in sine – aveam un alt drive, performantele academice mi-au dat in capul meu o superioritate, sau o confirmare ca sunt smart,  iar asta imi aducea si increderea in mine.

Acum stiu ca nu stiu, chiar si atunci cand am notiuni multe despre un domeniu, si increderea in mine s-a mai tocit pe la colturi. Si ma gandesc de ceva vreme la aceasta fluctuatie a increderii.

Exista momente in viata in care increderea in sine pare de neclintit. Ne ridicam, facem pasi hotarati si simtim ca putem muta muntii. Dar exista si clipe in care, fara sa ne dam seama, ea se subtiaza, se pierde printre ezitari si se ascunde dupa frici.

Si ma tot gandesc unde se duce increderea in sine cand se duce?*

Zilele trecute m-am entuziasmat ca am reusit sa am un interviu emotionant cu o persoana pe care o intalneam prima data, e antrenata media corporate (deci lasa rar garda jos) si cu toate astea, in timpul interviului subiectul a ajuns la ceva atat de intim si greu de dus in viata incat ne-am emotionat amandoi foarte tare.

Si dupa ce am terminat, i-am dat un mesaj unei prietene “Mai pot face sa fie magie in interviuri, sa lase oamenii garda jos. Uite ce mi s-a intamplat…”

Si mi-am dat seama ca, pentru o vreme n-am mai avut incredere in mine cand e vorba de interviuri, desi sunt foarte pregatita pentru asta… si nu ma alint, chiar am pregatire in domenii dincolo de jurnalism care ajuta la interviuri – in psihologie, limbajul trupului/ nonverbal etc.

Fac interviuri multe intr-o luna, dar nu mai facusem de mai bine de jumatate de an, acest gen de interviu corporate cu un manager f f destept, de top la nivel international, super antrenat media, si intamplarea m-a facut sa ma gandesc mult la “unde se duce increderea cand se duce?”*

Poate ca se retrage in trecut, in acele zile in care am fost siguri pe noi, si ramane acolo ca o amintire greu de atins. Sau poate ca se ascunde in umbrele noastre interioare, in acea voce critica ce ne spune ca nu suntem suficient de buni, suficient de pregatiti, suficient de demni.

Cred ca increderea nu dispare complet, ci intra intr-o forma de hibernare, asteptand momentul potrivit sa reapara.

Cand o pierdem, simtim golul ei in toate gesturile simple. Ne indoim de alegeri banale, amanam lucruri pe care altadata le faceam fara efort, ne comparam mereu cu ceilalti.

 Increderea in sine pleaca acolo unde se hraneste din indoiala si nesiguranta, acolo unde fricile noastre devin mai puternice decat curajul.

Si totusi, viata m-a invatat  – iar acest exemplu cu interviul corporate e o dovada – ca increderea nu se rataceste pentru totdeauna. Uneori e nevoie sa o chemam inapoi pas cu pas: printr-o reusita mica, printr-o decizie respectata, printr-un „da, am reusit” spus in fata propriei oglinzi.

Increderea in sine se intoarce atunci cand ne permitem sa gresim fara sa ne judecam, cand invatam sa fim rabdatori cu noi si cand ne recunoastem valoarea chiar si in imperfectiune.

Poate ca ea nu pleaca, de fapt, nicaieri. Poate doar se ascunde ca sa ne testeze.

Ne pune intrebari incomode, ne forteaza sa privim cine suntem dincolo de aparente si ne provoaca sa crestem. Iar cand invatam sa o recuperam, descoperim o versiune mai solida a noastra, o incredere care nu se mai clatina la primul vant.

In fond, increderea in sine nu se duce. Ea se transforma in lectie, in exercitiu, in drum. Si ne asteapta mereu sa o regasim. Iar can d e cu nou seduce 😊*

Poate va ajuta gandurile si framantarile mele… sa aveti incredere, si sa va fie bine. Increderea reapare cu primul „incerc din nou”.

„Pot. Merit. Reusesc,”, imi spun eu in fiecare dimineata… e o mantra pe care am dezvoltat-o cand aveam un accident la un picior, nu puteam merge prea bine si incercam sa ma imprietenesc cu un baston.

Poate povestesc asta alta data… 😊 sa-mi fac curaj 😊