a trecut o saptamina din dieta de detox in care maninc doar griu, orez, hrisca si mei.

abia ieri am avut un hop. am mers la film, 3 ore de petrecut cu DiCaprio si Wolf of Wall Street fara popcorn.

de cind am aflat ca mergem la film ieri si am inteles ca mergem la filmul pe care l-am ocolit mult (tocmai pt ca dura 3 ore), am suferit la gindul ca nu voi minca popcorn. dar sa fii in sala de cinematograf, sa simti mirosul de popcorn cald, cu unt, sa se manince popcorn chiar linga tine si sa nu gusti nici macar o floricica… asta da exercitiu de vointa.

asta in conditiile in care eu as minca popcorn oricind, oriunde si cu friptura si cu prajitura.

in rest sunt bine, cu foarte multa energie, cu deja mirosul si vazul foarte accentuate – stiam toate parfumurile din jurul meu si in sala de cinematograf. si cu ironii de la prieteni pentru ca vineri seara am socializat insotita de un pahar cu apa plata la o petrecere surpriza pentru Miruna Berescu (cei care merg la festivalul Anonimul sau la Dakino sau la Festivalul de Psihanaliza si film … si nu numai, stiu cine e superbitatea blonda  care raspunde la numele de Miruna Berescu), dincolo de cina importanta cu domnul de la Disney gambling (a caruit poveste vi-o spun zilele viitoare).

am mai descoperit si o alta parte buna a dietei: nu se mai invita nimeni la mine “sunt prin centru, esti accasa?” si nu m-a mai sunat nimeni cu “auzi dar tu ce ai de mincare, ca as trece pe la tine…” 🙂

deci n-am mai gatit nimic.

la film insa as fi mincat niste crabi cind vedeam mesele grandioase de pe ecran, dar m-am intors acasa si-am executat o portie de mei fiert, transformat intr-un fel de mamaliga.

la o cina la care desigur n-a vrut nimeni sa participe.

si stiti de ce mi-e pofta? de un pahar de vin. roshu.