Ieri s-a intamplat un eveniment desore care se va vorbi mult in scolile de jurnalism: jurnalistii unei televiziuni au fost pusi la colt de un candidat la prezindentiale, sub pretextul unei negocieri pentru o debatere electorala.

Jurnalistii au fost filmati fara sa stie (camerele erau pe o masa in lateral, dar nu a stiut/intrebat nimeni daca inregistreaza), candidatul a facut public un colaj in care sa para el o autoritate si sa-i domine, certe, agreseze verbal pe jurnalisti.

O mizerie lipsita de etica si o smecherie de golan ca sa mute discutia publica pe un scandal , in detrimentul neparticiparii sale la dezbatere si in detrimentul discutarii acuzatiilor pe care i le aduc toti ambasadorii americani care au fost in Romania (ei arata cum incalca regulile diplomatice si cum e departe de a-si onora tara, cititi scrisoarea ambasadorilor aici).

Stim ca domnul Simion nu mai vrea dezbateri pentru ca, in precedentele dezbateri, si-a aratat incapacitatea profesionala pentru functia pe care vrea sa o ocupe. Nu va recunoaste asta niciodata, dar va crea ambuscade si va arunca cu pietre ca sa mute conversatia publica pe orice altceva.

Mai are 5 zile si inca 3 dezbateri la care ar trebui sa fie prezent… si va inventa cate o tumba la fiecare, fiind plin de lasitate.

Dincolo de mizeria caracterului lui George Simion care are pretentii dictatoriale asupa continutului editorial al televiziunilor si crede ca poate decide ce si cand vorbeste in spatiul public un redactor/ reporter (ca pe vremea lui Ceausescu), am sa folosesc acest context media pentru a pune in spatiu public informatii despre mecanismele din spatele acestei meserii si cum arata negocierile pentru dezbaterile prezidentiale, din marturiile unor mar jurnalisti sau directori de campanii electorale, marturii publicate in cartile de memorii.

(daca sunteti pentru prima data aici, e bine sa stiti ca anual fac cateva zeci de  interviuri internationale cu unii dintre cei mai cunoscuti oameni la nivel global si fac aceasta meserie de mai bine de 20 de ani. Gasiti detalii despre munca mea aici)

**

Negocierea pentru un interviu la televiziune – mai ales in context politic – este un subiect sensibil din punct de vedere etic, pentru ca se afla la granita dintre dreptul la controlul propriei imagini, si respectarea principiilor jurnalismului liber si corect.

In culisele unei dezbateri electorale, echipele candidatilor negociaza adesea: formatul (timpul de raspuns, minutele de introducere/concluzie etc.), ordinea interventiilor, prezenta publicului sau lipsa lui, moderatori agreati, temele principale sau evitarea anumitor subiecte, numarul de camere, unghiuri de filmare, distanta dintre candidati.

In dezbaterile prezidentiale americane, Commission on Presidential Debates negociaza cu echipele candidatilor.

Istoria contemporana (cartile de memorii sau articolele politice) consemneaza multe  marturii despre  campaniile lui Donald Trump, in special cele din 2016 si 2020, care au fost pline de negocieri tensionate, controverse si scurgeri de informatii despre ce a cerut echipa lui inainte de dezbateri.

In 2016, echipa lui Trump a negociat intens formatul si a incercat sa blocheze anumiti moderatori, considerandu-i „partinitori” (ex: Anderson Cooper de la CNN). In 2020, Trump a refuzat participarea la a doua dezbatere cand comisia a decis sa fie organizata virtual (din cauza infectarii sale cu COVID). A spus ca nu vrea sa fie „mutat cand vor ei”.

Conform unor surse citate de presa, echipa Trump a cerut camere si unghiuri de filmare care sa nu-l dezavantajeze (ex: cadre cat mai drepte, nu laterale, si sa nu fie pus intr-o lumina slaba). De asemenea, au cerut podiumuri egale ca inaltime, dupa ce s-a discutat despre faptul ca Hillary Clinton era mai scunda si ar putea fi avantajata de unghiurile de filmare.

In 2016, in a doua dezbatere, Trump a adus trei femei care l-au acuzat pe Bill Clinton de abuz sexual si le-a plasat in sala la vedere, ca atac indirect la Hillary. Aceasta a fost o miscare negociata si regizata de echipa lui Trump, menit sa distraga atentia de la scandalul “Access Hollywood”, aparut cu cateva zile inainte.

(Washington Post a publicat o inregistrare video din arhiva emisiunii Access Hollywood (NBC), in care Trump este surprins intr-un autobuz, vorbind cu gazda Billy Bush. Trump se lauda ca, fiind celebru, poate face orice cu femeile, inclusiv sa le „apuce de organele genitale” fara consimtamant.)

Exista marturii despre aceste negocieri in cartea „Let Me Finish” – carte de memorii a lui Chris Christie (fost consilier al lui Trump), in cartea „Peril” de Bob Woodward si Robert Costa – detalii despre campania din 2020, dar si in memoriile lui Roger Ailes, fostul sef FOX si consilier al  lui Trump. Ailes e cel dupa care s-a facut filmul Bombshell (cu agresiunile sexuale) si The loudest voice (tot despre agresiuni sexuale si comportaentul lui abuziv la tv, inclusive santaje pentru ca era prieten cu Trump. In film Russel Crow il interpreteaa pe Ailes. am mai scris despre el aici)

Desi noi nu avem o comisie de etica care sa analizeze munca si jurnalistilor aplicat pe campaniile electorale, acestia nu ar trebui sa accepte conditii care limiteaza libertatea intrebarilor, sau avantajeaza evident un invitat. Negocierea formatului este acceptabila, dar nu si a continutului editorial (intrebari, subiecte interzise etc).

La nivel international exista  coduri etice celebre.

Society of Professional Journalists (SPJ) – SUA este un cod ade etica care recomanda „Evitati sa acceptati conditii care compromit independenta jurnalistica.”

BBC Editorial Guidelines care spune ca „Interviurile trebuie sa reflecte interesele publicului, nu doar ale intervievatului. Orice negociere trebuie sa respecte impartialitatea.”

Negocierea formatului unui interviu (durata, cadru, limbaj, decor) este etic acceptabila. Insa negocierea continutului editorial (intrebari, teme interzise, aprobare inainte de difuzare) este considerata neetica, mai ales in jurnalismul politic.

Din punct de vedere etic, nu este corect sa inregistrezi sau sa faci publica o negociere fara acordul celeilalte parti, cu exceptia unor situatii in care exista un interes public major sau se incearca acoperirea unui abuz / manipulare.

Si pentru ca Simion i-a acuzat pe jurnalist de lipsa impartialitatii e bine sa stiti ca sunt multi jurnalisti in lume care si0au exprimat public opiniile politice nefiind cenzurati de companiile pentru care lucreaza.

La tema de astazi, debaterile politice, unul dintre cel emai celebre cauri este cel al celebrului  Chris Wallace (Fox News) – la Trump vs. Biden in 2020, desi era de la Fox (conservator), a fost perceput ca fiind mai critic cu Trump in dezbatere. Wallace a spus public, anterior, ca „nu sustine niciun partid”, dar si-a exprimat opinii despre comportamentul lui Trump (ex: „a facut dezbaterile imposibil de gestionat”).

Exista marturii si documente despre negocierile pentru dezbaterile electorale din multe campanii… cel mai des le intalnim in cartile de memorii ale americanilor (sau acolo am fost eu interesata sa citesc).

Iata detalii despre prima debatere ever transmisa la tv in America, dezbaterile din 1960 (Kennedy vs. Nixon), in acea campanie au avut loc 4 dezbateri in toamna lui 1960, Kennedy era senator de Massachusetts, Nixon era vicepresedinte in functie.

Nixon a fost initial reticent in a accepta dezbaterile, pentru ca avea un avantaj de notorietate ca vicepresedinte si credea ca o dezbatere l-ar putea „ridica” pe Kennedy la acelasi nivel perceput.

Negocierile au implicat in special echipele de campanie si producatorii de televiziune (mai ales CBS pentru prima dezbatere).

Kennedy a insistat sa fie dezbateri televizate, intr-un cadru formal, cu egalitate totala de timp si format, si fara audienta in studio – cerere acceptata.

Echipa lui Nixon a negociat pentru o pozitie neutra a camerei de filmat, dar Nixon a refuzat machiajul profesional la prima dezbatere – ceea ce i-a afectat imaginea si a devenit legenda in istoria media.

Negocierile tehnice: luminile, temperaturile, inaltimea pupitrelor, modul de adresare, microfoanele – toate au fost discutate.

Puteti citi mai multe despre aceasta debatere istorica in Memoriile lui Pierre Salinger, purtatorul de cuvant al lui Kennedy dar si din seria de interviuri cu Fred Friendly (CBS), producator al primei dezbateri, care includ detalii despre aranjamentele tehnice si negocieri.

Pe langa informatiile care va ajuta sa aveti context si sa intelegeti care e practica si cutuma internationala in aceste situatii, vreau sa mai spun ca domnul George Simion e din nou un bafarist care incearca sa manipulee opinia publica.

El nu are niciun drept asupra continutului editorial al niciunei televiziuni, ziar sau site, refuzul lui de a participa la debateri e doar lasitate si frica: nu face fata dezbaterilor de idei, nu e pregatit pentru job-ul la care aplica.

Ma bucur ca oamenii au inceput sa se prinda ca minte grav in multe situatii doar ca sa fie in atentia presei (mai stiti ca acum 2 zile ne-a zis ca vrea Monarhie?!; ma rog le-a zis franceilor intr-un publicatie micuta, pentru ca isi imagina el ca as ava da bine la francezi si cu siguranta va fi preluat in Romania, deci va mai avea putina publicitate. Altfel, le-a promis detinutilor din penitenciare ca va da o amnistie ca sa exista un moment eros a o luam cu totii de la capat.

Cred ca George Simion e un pericol real pentru Romania si sper sa fiti constienti de asta.