In cateva zile incepe Insula Iubirii si Romania va fi din nou innebunita sa dezbata caracterele indoielnice ale participantilor. (nici o persoana serioasa, rationala nu se duce la un reality show despre tentatii si inselari ca sa-si rezolve problemele din cuplu; participantii sunt cetateni in cautare de publicitate sperand ca o vor valoriza apoi, via social media)

Anul trecut am citit cartea „Creating Reality: An Insider’s Guide to Working in Reality TV” de Pete Tartaglia, un domn care a facut parte din echipele multor reality tv-uri din Statele Unite si care s-a gandit sa explice mecanismele si job-urile care sunt in acest domeniu (ca sa fie util celor care vor sa lucreze in domeniu), iar printre provestiri a mai dezvaluit si din lucrurile necurate din format.

Personal cred ca emisiunile de acest gen sunt o mizerie si nu ar trebui sa existe, dar stiu ca oamenii care sunt in spate – in partea de productie – sunt foarte buni profesionisti si ca e o maiestrie sa-i faci pe oamenii aceia stranii sa spuna lucruri intereseante care sa inchege un fir narativ care sa capteze atentia. Cei de la montaj  care reaseaza firul narativ sunt f f buni (si in Romania) si ar putea lucra orican in cinematografie.

E trist insa ca publicul consuma mizeria si nu rad de prostie, ci cu prostii. Protagonistii de acolo, alesi pe spranceana dupa un format (vedeti imediat), devin mici vedete desi calitatea lor umana e la un nivel foarte foarte jos.

Ca fapt divers, cativa dintre cei care au fost in editia de anul trecut au fost si promotori ai campaniei electorale a lui Calin Georgescu. Erau pe target, nici ei, nici publicul lor nu intelegeau ca domnul acela e un sarlatan.

Cartea lui Tartaglia este o lucrare practica si accesibila despre productia televiziunii reality, bazata pe experienta autorului de peste doua decenii in domeniu .

Tartaglia ofera exemple concrete si anecdote – de la roluri ale asistentilor de productie pana la episodul „war room” in marile companii.

Stiu ca veti fi tentati sa va pierdeti mult timp uitandu-va la mizerie umana, dar macar cititi ce e mai jos ca sa intelegeti cum se construiesc povestile de acolo. Pentru ca evident totul e controlat; nimeni nu cheltuie sute de mii de euro intr-o productie pentru a o lasa la intamplare – din contra, manipularea e pe toate planurile si intre concurenti si cu publicul…

„Reality” TV este planificat – nu total spontan

Desi pare nescriptata, reality TV este foarte controlata si structurata. Producatorii creeaza „arcuri narative” si scene gandite dinainte pentru a obtine emotii si tensiune. Se lucreaza cu „story producers” care organizeaza povestea dupa ce este filmata.

„Productia buna inseamna poveste clara”

Reality TV are la baza aceleasi principii ca o poveste fictionala: personaje memorabile, conflict (cand nu exista il provocam speculand fricile participantilor), obstacole, rezolutie.

Producatorii „vaneaza” si organizeaza aceste momente, apoi le structureaza ca un arc narativ.

Etica si manipularea emotionala

Realitatea este editata si manipulata pentru drama. Participantii sunt uneori provocati intentionat pentru reactii puternice. Pete Tartaglia  recunoaste ca e o linie subtire intre spectacol si exploatare, iar producatorii trebuie sa fie constienti de asta.

Manipularea conflictului este una dintre cele mai esentiale si controversate tehnici folosite in reality TV – iar Pete Tartaglia vorbeste deschis despre asta in Creating Reality. Iata o sinteza a ideilor lui pe acest subiect:

Cum se manipuleaza conflictul in reality TV:

Disputele si certurile sunt sarea si piperul unei asemenea productii asa ca este estentia crearea de contexte tensionate. Producatorii creeaza conditii in care e probabil sa apara conflict: participanti cu personalitati opuse sunt pusi impreuna intentionat, se folosesc resurse limitate (bani, mancare, timp, spatiu), se adauga misiuni stresante sau competitii unde miza pare mare.

O alta smecherie pe care care o fac producatorii ca sa creeze tensiunea pentru audienta este provocarea emotiilor – dar fara scenariu

Producatorii nu spun „actioneaza asa”, dar pot: pune intrebari in interviuri care inflameaza (ex. „Ce crezi ca a vrut sa spuna cand s-a uitat asa la tine?”), oferi informatii selective sau chiar dezinformatii pentru a crea gelozie/confuzie, amplifica neintelegeri prin montaj si repetitie.

 Manipularea prin montaj

Cea mai puternica arma este editarea materialului filmat: Se pot scoate replici din context sau lipi reactii din alte momente. Tacerea sau o privire neutra poate fi taiata si folosita pentru a sugera furie, tristete sau dispret. Se adauga muzica tensionata sau efecte sonore pentru a intensifica drama.

Tartaglia spune: „The edit can make a simple disagreement feel like a war” (Montajul poate transforma un simplu dezacord intr-un razboi).

 Confesionalele – arma cu dublu tais

Interviurile personale („confessionals”) sunt ghidate de producatori, intrebarile sunt menite sa obtina reactii directe, critice, emotionale, acel „talking head” devine adesea povestitorul conflictului, dar cuvintele sunt folosite strategic.

„Framing” – cine e eroul, cine e „raul”

Prin selectia scenelor, montaj si coloana sonora, producatorii „editeaza personalitati”: cineva timid poate parea nesigur sau suspect, sineva direct poate fi prezentat ca agresiv, se creeaza „arhetipuri” – baiatul bun, fata rea, victima, tradatorul etc.

Tartaglia: „We don’t make them say it, but we sure decide how you’ll see it.” („Nu ii facem sa spuna ce spun – dar alegem cum tu, privitorul, o vei percepe.”)

Manipularea conflictului nu inseamna inventarea lui, ci amplificarea si re-contextualizarea momentelor tensionate – uneori prin situatii controlate, alteori doar prin montaj.

Pete Tartaglia vorbeste clar in Creating Reality despre criteriile de casting in reality TV. Este un subiect esential in carte, deoarece personajele sunt cheia succesului unui reality show.

Cum sunt alesi cei dintr-o asemenea emisiune (aceleasi criterii sunt si la ersiunile de maritis)

Se cauta oameni care au opinii puternice, reactioneaza emotional si nu se tem sa se exprime; Nu conteaza doar frumusetea fizica – ci carisma, energia, autenticitatea.

Tartaglia: „You want someone who either explodes or implodes on camera — never someone who coasts.”

Castingul e gandit ca un mozaic de tipologii: fata dulce vs. fata manipulatoare, bBaiatul timid vs. cel arrogant, “Vocea ratiunii” vs. „instigatorul”. Scopul este sa existe potential de conflict sau alianta, fara ca totul sa fie previzibil.

Se cauta povesti de viata cu: tTrauma, lupta, depasirea obstacolelor, rRelatii tensionate, identitate puternica, scopuri clare. Producatorii vor sa stie: „Ce il motiveaza pe acest om?”, „Care e punctul sau slab?”

O sa inceapa curand Insula Iubirii, o sa radeti, o sa va enervati, o sa va pierdeti timpul si o sa fiti manipulati emotional pentru audienta. Tineti minte ca exista si echipa de make-up si stilisti care le imbraca pe fete ca sa fie cat mai representative pe personajul pe care au fost “distribuite”.O sa fie din nou o nebunie nationala, toata lumea o sa aiba o parere despre vreun cetatean/cetateanca de acolo.

Asta inseamna ca oamenii aceia din spate, producatorii si echipele, si-au facut bine treaba.