a fost intr-o vreme cind m-am intrebat cum iubeste un artist? ma gindeam daca iubeste diferit avind in vedere sensibilitatea si empatia mai dezvoltate decit restul lumii, dar si puterea de a se “conecta” la niste resurse interioare pe care noi nici nu le intuim.

am avut norocul sa aflu o parte din raspuns, dar tot pastrez curiozitatea voyeuristica de a analiza iubirile artistilor.

acum citesc scrisorile de dragoste dintre Antonin Artaud (unul dintre cei mai mari teoreticieni ai teatrului) si Genica Athanasiou (Eugenia Tanase- o actrita franceza de origine romana)

Pe vrema cind ii scria aceste scrisori, Artaud incerca sa devina actor. e incredibil cit de multe lucruri poti afla dinscrisorile de dragoste ale cuiva; despre caracterul sau, despre felul in care iubeste, despre felul in care traieste.

dar ce ma fascineaza in cazul acesta e “verbul la limita” -> energia pe care o degaja o scrisoare de dragoste cind simti ca fiecare cuvint e scris cu o tremuratura pe dinauntru.

marseille, vers le 9 juillet 1923

Chere femme,

Nous sommes aussi mal l’un que l’autre. J’ai cru vraiment mourir, ces jours -ci, au propre sens du mot. Imagine cela: un sentiment de d’engourdissement general et de faiblesse intense et qui serait en meme temps une douleur. Et que mes bras soient lourds comme du plomb, et mes jambes, que je ne sache plus ou mon corps.

scrisorile de dragoste ale lui A. Artaud catre Genica Athanasiou vor fi citite de celebra actrita Carole Bouquet pe 11 si 12 februarie la Teatrul Odeon, la Invitatia Institutului Francez. (cum cartea cu toate scrisorile se afla la mine in acest week end, prin amabilitatea lui Karin Budrugeac, va voi mai posta in avanpremiera citeva fragmente.)

iata-o pe Genica