am descoperit acest cintec aseara la teatru (noroc cu Shazaam), nu stiu filmul pentru care a fost creat (am sa-l caut), dar daca serenitatea si discretia ar putea sa aiba o coloana sonora aceasta ar fi
Moda – shopping online: prejudecatile mele legate de Fashion Days
daca tot au venit reducerile, am facut ceva shopping online si, acum cind au ajuns acasa cumparaturile, m-am gindit sa scriu citeva lucruri poate va sunt utile.
a fost prima data cind am cumparat de pe Fashion Days si asta pentru ca am fost anul trecut la ei in vizita, la depozite, si am observat un detaliu foarte important: culorile din fotografiile cu produsele sunt exact culorile produselor cind le vezi fata in fata.
(am trecut pe linga un departament care doar asta facea, lua fiecare fotografie si o aseza linga produs incercind prin retouching sa o aduca la culoarea produsului. iar eu am experienta unui brand foarte mare de la care am cumparat ceva gri- bleu si cind a ajuns acasa nu era nici macar grej, ci alb ca zapada neatinsa. iar eu fix pentru culoare cumparasem acel obiect)
asa ca vreau sa-i multumesc aici Mihaelei Ganciu cu care m-am intilnit intr-o zi in aeroport si care m-a invitat in vizita la Fashion Days. la momentul acela aveau aniversarea de 5 ani si o campanie simpatica (Ana Morodan si alti citiva oameni simpatici livrau acasa cumparaturile oamenilor)
*
pun mai jos lucrurile pe care mi le-am cumparat (nu a venit Ana la mine sa mi le aduca pentru ca s-a terminat de multa vreme campania aceea) pentru ca vreau sa spun despre o alta prejudecata a mea legata de Fashion Days.
mi se parea ca nu au produse pentru mine, mie imi plac lucrurile foarte simple, de o anume calitate, versatile (sa le poti combina in mai multe feluri) si obisnuiam sa-mi fac cumparaturile online de pe alte site-uri care par mai “de fitze”.
ei bine au in colectii si branduri foarte bune cu produse foarte bine cotate la capitolul calitate.
printre ele doua de care am beneficiat si eu acum Aerin si Ines de la Fressange
Aerin e un brand inspirat de viata doamnei Aerin Lauder, nepoata lui Estee Lauder (doamna cu imperiul de parfumuri si cosmetice), actualul director de imagine al brandului Estee Lauder , un brand cu produse de calitate care au o linie comuna “efortless chic”. Fashion Days are doar pantofi (pe care mi i-am si cumparat) dar brandul Aerin are si parfumuri, si obiecte de decoratiuni interioare; e genul acela de brand care promoveaza lucrurile frumoase, rafinate, clasice care nu-ti sar in ochi din prima, dar a caror calitate e de necontestat. Aici mai multe despre alte produse .
Ines de la Fressange e o frantuzoaica , aristocrata, care s-a nascut cu acel ceva special care stie sa transforme orice tinuta intr-un spectacol al rafinamentului si elegantei. Are si ea o serie de produse de life style, unele de lux altele mai accesibile, dar si o linie de ready to wear foarte foarte parisian chic.
Ei bine, din aceasta linie se gasesc citeva produse pe Fashion Days. (aici mai multe despre brandul Ines de la Fressange )
*
In ordine in foto de mai jos – pantofii sunt Aerin, jeans in culoarea mentei sunt Ines de la Fressange, bluza in culoarea mentei este Vero Moda, bluza cu pliseuri este Only, iar in colaj nu apar niste pantaloni conici de la Organic, in dungi alb cu bej, pentru ca nu ii mai gasesc pe site. ( scriu brandurile pentru cazul in care va plac si va doriti si voi, sa fie mai usoara cautarea. desi am vazut acum ca unele s-au epuizat)
pantalonii se gasesc insa in fotografia de mai jos, care arata inca o data cit de importanta e culoarea – pentru ca produsele sunt mai aproape coloristic de ce am luat de pe site-ul fashion days, nu ce am fotografiat eu acasa cu lumina naturala.
*
P.S. nu m-au platit cei de la Fashion Days sa scriu asta, mi-am platit cumparaturile si ma bucur de ele ca oricare alt consumator, oricum am cumparat la multe saptamini distanta de la vizita la ei la depozit, atunci cind am vrut sa beneficiez de reduceri si cind am vizitat multe alte site-uri. am scris pentru ca am avut mari prejudecati legate de ei si s-a dovedit ca nu am dreptate. in plus, e vorba de un brand care are birourile aici pentru 7 tari europene ( 6 milioane de clienti), iar asta inseamna multe locuri de munca.
sunt foarte bucuroasa de cumparaturile mele si ma gindesc ca mai sunt alti oameni ca mine care s-au gindit ca sunt mai de incredere site-urile de afara, decit cele care au birourile aici, neincurajind industria locala.
In the mood for the Kristin Scott Thomas
Kristin Scott Thomas este o actrita britanica pe care o stiti din 4 nunti si o inmormintare, Pacientul englez . Pentru ca locuieste la paris de la 19 ani, Kristin Scott Thomas a jucat in foarte multe filme franceze (Il y a longtemps que je t’aime sau Bel Ami sunt de vazut cu multa incredere).
Doamna Kristin Scott Thomas a jucat insa si intr-un film romanesc – O vara de neuitat in regia lui Lucian Pintilie – unde era sotia cosmopolita a unui capitan roman care lucra intr-o pustietate, la granita.
Beauty: masca cu turmeric
pe principiul daca ceva se poate minca si are proprietati deosebit de benefice asupra corpului, inseamna ca se poate face si o masca de fatza , ieri am folosit turmeric pentru prima data pentru rasfatul meu home made de beauty.
nici nu mai stiu de unde am turmericul, cred ca l-am primit de la cineva care a fost in tari straine, dar il folosesc pentru orez cind vreau sa fac garnituri cu arome speciale si ca sa beau din cind in cind o licoare cu ghimbir si lapte care imi da foarte multa energie. (in tin intr-un borcan de sticla care e acoperit tot timpul ca sa nu-si piarda aroma)
ieri am preparat bautura: o lingurita turmeric, o linguritza pulbere de ghimbir o cana de lapte, se fierb toate pina da in clocot si se bea cald.
ma rog se pune si indulcitor de ceva daca simtiti nevoia, mai ales ca e putin aspra si iute bautura.
bautura asta te ajuta dupa un exces alimentar pentru ca elimina toxinele si are grija de celulele hepatice, dar si te protejeaza de eventuale raceli (care-s pe aproape dupa cite grade minus avem) si ajuta celulele nervoase la dezvoltarea lor optima.
*
nu stiam nicio masca in care sa apara turmericul dar dupa putina cercetare am procedat dupa cum urmeaza:
2 lingurite faina de mei, o lingurita turmeric si smintina.
(in reteta pe care o gasisem era cu lapte si faina de ovaz, dar nu aveam decit tarite de ovaz care erau mari si aspre, si pentru ca e iarna si voiam o masca mai grasa, am folosit smintina in loc de lapte)
20 de min cu masca pe fata, curatare cu apa calda, apoi curatare cu un tampon cu ulei de masline cald (pielea se ingalbeneste usor de la turmeric si uleiul o curata perfect, dar o si hidrateaza) si … rezultatul a fost o minune. o piele foarte curata, luminoasa si foarte hidratata.
efectiv simteam cum lucreaza componentele pe fata in cele 20 de min, simteam cum intra in piele.
indiencele foloseau acest tratament din cele mai vechi timpuri pentru reducerea ridurilor, pentru hidratare si pentru curatare in profunzime.
poate vreti sa incercati:)
cover photo shutterstock, foto din interior e cu laptele meu cu ghimbir si turmeric:)
Dupa 2 ani de mincat (mai) sanatos…
In dimineata asta am fost primul client al salonului de frumusete. La ora 8.
Imi facusem programare dinainte de vacanta stiind ca o sa fie un dezmat culinar si o sa am nevoie de impachetari, masaje si alte lucruri care sa inlature urmele sarmalelor, salatei beouf si, mai ales, al cirnatilor si jumarilor pregatite in ceaun.
Pe drum m-am simtit ca-n filmul Sliding Doors: exact acum 2 ani, la inceputul anului ma duceam la acelasi salon ca sa inlatur kilogramele pe care le aveam in plus. Aveam un acut sentiment de deja vu, doar ca stiam ca de data asta dezastrele nu sunt asa de mari.
Acum 2 ani aveam dupa sarbatori 51 de kg ( am 1,60m inaltime), anul asta: 45, 5 kg.
Practic, desi am mincat toate nebuniile din lume, am luat un kg fata de greutatea mea dinainte de sarbatori.
Dar nu asta m-a bucurat cel mai tare ci cifrele din analiza elementelor de pe “dinauntrul meu” si a pielii: nu mai am retentie de apa, pielea mea este mai ferma si mai elastica, tensiunea e perfecta. Am cifre mult mai bune decit acum 2 ani la oricare capitol (inclusiv in dimensiunile coapselor, soldurilor, taliei), desi evident a trecut ceva timp si organismul ar fi trebuit sa dea semne ca a mai imbatrinit putin.
Ce am facut in acesti doi ani?
am inlocuit piinea cu griul copt. chiar si acum de sarbatori, am mincat de 3 ori in cele 10 zile de vacanta, griu copt . (ajuta la digestie, iei fibrele in stare naturala si eviti conservatii)
am baut in fiecare dimineata o cana de apa calda cu lamiie. (curata organismul, vitamina C ajuta sistemul imunitar)
am incercat sa consum cit mai putin zahar ( sigur, de Sarbatori – aniversari de toate felurile – am mincat prajituri, tort, cozonac, dar in restul timpului am eliminat pe cit posibil zaharul. cind mi-a fost foarte pofta de dulce, am facut deserturi din fructe – mere coapte, pere trase in tigaie, banana cu fulgi de cocos etc)
am introdus in fiecare zi in alimentatie un fresh de fructe. (daca nu am avut timp sa-l prepar acasa dimineata, l-am baut in loc de cafea la intilniri)
am mincat mai mult gatit acasa. (nu fac sosuri cu faina, prajelile sunt aproape inexistente. daca vreau sa maninc cartofi prajiti, ii maninc de la McDonald’s pentru ca ei controleaza temperatura uleiului si amidonul din cartof e tinut sub control. da, am mincat de la Mc Donald’s – nu in fiecare zi, dar de citeva ori bune anul asta. Si da, am baut si Coca Cola din cind in cind, nu in fiecare saptamina sau zi, dar am baut)
am introdus seminte in alimentatie ( de in, de susan, de floarea soarelui etc) si am pentru salate un ulei de cinepa cu multe Omega in stare naturala.
am mincat carne doar cind mi s-a facut pofta, cam o data la 2 saptamini, dar am mincat mult peste, creveti, fructe de mare etc
am continuat sa fac abdomene in fiecare dimineata (fac asta de la 25 ani, constant) si m-am plimbat cit am putut de mult in aer liber.
in ultimii doi ani n-am mers de foarte multe ori la masaje si impachetari pentru intretinerea corpului (cred ca de max 5 ori), in schimb am facut reflexo terapie in cure de cite 2 luni, in fiecare an.
am tinut dieta Oshawa o data pe an (curata incredibil nu doar corpul ci si mintea, am mai scris despre asta aici)
Si dincolo de toate astea, mai ales in ultima parte a lui 2014, am invatat sa-mi curat mintea ca un exercitiu zilnic, prin exercitii de meditatie.
*
Nu zic sa faceti ca mine, spun doar ca la mine s-au vazut rezultate cu eforturi foarte mici. Mai exact doar cu o atentie constanta pe ce nevoi au corpul si mintea mea.
Si, pe termen lung, organismul a invatat ca primeste ce trebuie si-a reglat mecanismele si a ajuns la forma si fondul cu care se simte bine.
Si eu cu el:)
*
Ma rog, dupa vizita la salon, am incercat si ceva shopping ca-s reduceri si am avut o problema, chiar si hainele S imi sunt mari. Asa ca una dintre rezolutiile pentru anul asta e sa gasesc o croitoreasa f f buna, care sa-mi ajusteze hainele.
15 coperte Vogue din 2015
e un exercitiu frumos sa te uiti la versiunile nationale ale aceluiasi brand international cind e vorba de reviste pentru femei.
simti diferenta dintre piete si vezi ingeniozitatea art directorilor care – desi au acelasi book brand – reusesc sa faca lucruri diferite si ca stare, si ca directie artistica.
iata 15 coperte Vogue din 2015
Australia, ianuarie 2015
Germania, ianuarie 2015 – cu Andreea Diaconu pe una dintre coperte
Italia ian 2015
Mexic, ian 2015
Rusia ian 2015
Spania ian 2015
Thailanda , ian 2015
Ucraina, ian 2015
Statele Unite, ian 2015
Japonia, ian 2015
Uk, ian 2015
India, ian 2015
Turcia , ian 2015
Franta, dec 2014 – ian 2015
Japonia, februarie 2015
Black Mirror – poate cel mai bun serial pe care l-am vazut in ultimul an
6 episoade in doua sezoane (plus un bonus in sezonul 2 de Craciun). 6 povesti independente, 6 filme de televiziune de o ora.
toate legate printr-un cuvint : tehnologie.
Black Mirror e o satira dura si socanta a efectelor tehnologiei asupra noastra, satira spusa prin povesti care reinterpreteaza lucrurile care ne distreaza, dar pe care acum le vezi din partea cealalalta a monedei.
*
episodul 2 din sezonul 1 e despre un tinar care in fiecare dimineata se trezeste intr-o camera cu pereti cu leduri care transforma locul intr-un peisaj frumos. dupa igiena zilnica intr-o baie plina de tehnologie se duce la sala de sport si pedaleaza la bicicleta. maninca sanatos – un mar, bea vitamine, apoi se intoarce la sala de sport.
e parte dintr-o societate care pedaleaza ca sa stringa kilometri cu care poate cumpara distractii: acces la filme porno sau show-uri de talente.
intr-o zi aude vocea unei tinere si stie ca ea ar putea fi cistigatoarea concursului de talente, asa ca ii doneaza 15 mil de credite ca sa se poata inscrie la concurs. si viata lui se schimba, ca si a ei…
e minunat unde se duce subiectul mai departe si cum arata – in cea mai curata forma, fara tulumbe emotionale, fara dantele in vorbire – ce face din om dorinta de a fi validat de un grup, dorinta de celebritate.
*
preferatul meu e episodul 2 din sezonul 2, care pare povestea unei lumi de alieni cu fata umana, in care toata lumea fotografiaza sau filmeaza fara sa ajute o femeie aflata in nevoie. morala e atit de dura, si felul in care echipa alege sa o spuna, incit te gindesti mult daca se te mai joci cu propriul telefon.
dar si primul episod din sezonul 1 in care printesa preferata a britanicilor e rapita si primului ministru i se cere sa faca sex cu un porc ca sa fie eliberata. iar intreaga natiune se uita la televizor la momentul in care premierul, fortat de partidul din care face parte, face sex cu un porc.
*
cautati serialul. pentru cei care sunt obisnuiti cu fenomenul binge watching (vizionarea cursiva a mai multor episoade) e o chestiune de un week end.
stiu ca la sfirsit o sa-mi dati dreptate ca e unul dintre serialele care a lasat cele mai multe urme in voi. si v-a facut sa va ginditi mai mult la efectele pe care le are tehnologia asupra personalitatii noastre.
Black Mirror e din multe puncte de vedere mai bun decit multe dintre serialele de succes ale acestor ani (si-am vazut de la House of cards pina la Homeland, de la Mozart in the Jungle – despre care am sa scriu curind – pina la Scandal, si multe multe altele). Cautati-l. O sa fie o experienta foarte foarte tare.
(multumesc frumos Sorana ca mi-ai spus sa ma uit la serialul acesta)
remember 2014: povesti & interviuri
La inceput de an, o parte mica din intilnirile anului trecut.
3 povesti despre oameni care au schimbat putin lumea din jurul lor si 3 interviuri cu tineri de la care am putea invata sa schimbam lumea din jurul nostru. in bine.:)
Povestea vietii Nadiei Lacoste, PR-ul Casei Regale de Monaco, romanca gratie careia Grace Kelly a fost o printesa si mai buna.
Omul care a vazut moartea cu ochii, de fapt a trait-o intr-o groapa comuna dupa un bombardament in Dresda si care astazi invata limbi straine ca sa-ti tina mintea activa. Si face plimbari lungi cu bicicleta de cite ori singuratatea celor 80 de ani vrea sa puna stapinire pe el.
Culisele Disneyland – magia apare cind e foarte multa munca si dorinta de perfectionism. De ce suntem fascinati si cum ne e captata atentia in Disneyland, o poveste despre lumea de dincolo de personajele costumate.
*
Attila Kim – un arhitect care stie ca fiecare casa, nu doar ca are povestea ei, dar are dialoguri cu casele de pe strada ei. Despre discretia frumosului.
Andreea Badala – un designer care munceste cu rigoarea unui om de stiinta. O femeie care a facut din discretie si bun simt o arta.
Mihai Pohontu – romanul care e vicepresedintele Disney. O poveste despre inteligenta viitorului.
*
Daca nu le-ati citit anul trecut, ar putea fi o lectura frumoasa de inceput de an. Cum ziceam, fiecare dintre aceste persoane are o poveste care ar putea fi transformata intr-un film.
Romania frumoasa: Cind credinta in visul si in menirea ta e profunda
O poveste reala aflata in timpul reportingului pentru un alt subiect.
Intr-un centru familial dintr-un oras moldovean un copil de clasa a VIII si-a dorit foarte tare sa se faca preot. A picat insa examenul la Seminarul teologic care era intr-un oras la citiva zeci de km de orasul sau de resedinta si s-a rugat de asistentii sociali sa-l lase, cu rabat de la regulament, sa faca liceul in orasul cu Seminarul ca sa ramina cit mai aproape de mediul teologic, de profesorii de la Seminar.
El voia sa se faca preot.
Dupa 4 ani, Preasfintitul de la care avea nevoie de binecuvintare ca sa dea la facultatea de Teologie nu i-a acordat-o pentru ca nu facuse liceul de profil, asa ca tinarul i-a rugat din nou pe asistentii sociali sa –l ajute ca sa aiba o intrevedere cu o alta inalta fata bisericeasca dintr-o alta regiune pentru a avea binecuvintarea.
A dat la facultate si a luat. Doar ca a fost admis la locurile cu taxa.
Avea nevoie de 26 de milioane de lei pentru un an scolar. A facut rost de la o ruda indepartata – care a vindut o bucata de pamint – de 11 milioane si-a incercat sa-si gaseasca de munca pentru a stringe si restul banilor.
Asistentii sociali vazindu-i determinarea, impreuna cu directoarea directiei judeteane de asistenta sociala si protectia copilului, au facut o stringere de fonduri locala si au adunat restul de bani.
Tinarul a tras tare in primul an de facultate , a reusit sa intre in anul 2 la locurile de la buget, iar in vacanta a muncit carind cutii intr-un depozit.
La inceputul anului 2 de studii, rectorul facultatii i-a pus in cont banii din taxa primului an. Ii aflase povestea, ii intelesese daruirea si determinarea.
S-a intimplat in Romania anului trecut.
Iar tinarul va fi in curind preot.
de astazi pe ecrane Into the woods
Gata, de astazi avem in cinematografe Into the woods una dintre cele mai mari super productii ale sfirsitului de an 2014, un film in care joaca jumatate de Hollywood – de la Meryl Streep la Johnny Depp, de la Emily Blunt la Anna Kendrick – si care reuneste mai multe dintre temele povestilor fratilor Grimm – Scufita Rosie, Cenusareasa, Rapunzel, Jack si vrejul de fasole.
Ca sa va conving sa mergeti sa-l vedeti, mai sus e un filmulet cu detalii despre lumea magica realizata din costume si coafuri, despre minutiozitatea alegerii fiecarui costum si a fiecarui make-up pentru personaje, dar si despre colaborarea de mai bine de 40 de ani a lui Meryl Streep cu make-up artistul Roy Helland (lucreaza impreuna de la Alegerea Sofiei, Helland a cistigat un Oscar pentru munca alaturi de Streep). In film Helland nu se sfieste sa recunoasca modul in care si-a pus Streep amprenta asupra a ceea ce ar fi trebuit sa fie personajul vrajitoarei din perspectva make-up-ului si hair stilism-ului.
Va fi un film despre care se va vorbi mult si care va influenta o multime de alte productii cinematografice sau show-uri de divertisment (am mai scris despre influentele din animatii/ povesti aici), asa ca va recomand din inima sa mergeti sa-l vedeti.
Plus ca, dincolo de orice, povestea e minunata iar Meryl Streep e… magica.
iata si o mostra de emotie la cel mai ridicat nivel
Into The Woods a intrat in cinematografe de astazi, in toata tara.
(revin cu povesti despre el)
15 ilustratii cu poveste
Oana Eremie e unul dintre tinerii minune: danseaza, deseneaza, invata in limba germana, a jucat intr-un film al lui Radu Gabrea. Are 17 ani si cel mai probabil va face medicina, desi poate face orice meserie de pe lumea asta. In citiva ani probabil ca nu va mai fi in Ro, va studia medicina in Germania si va ramine acolo.
Sau cine stie, se va face artist. Ilustrator. Va colora amintirile copiilor in carti de povesti sau imaginatia doamnelor in reviste lucioase.
iata 15 desene de Oana Eremie pe care o veti mai intilni pe blog in 2015. daca vreti sa va deseneze si voua o gasiti aici
(pe Oana am cunoscut-o in toamna cind am mers la Timisoara la expozitia maestrului Stefan Caltia, am scris despre intilnirea noastra aici)
Cum influenteaza desenele animate standardul de frumusete si industria muzicala
Intre artistii din muzica anilor 2000 si desenele animate exista legaturi puternice si, dupa cum merg lucrurile, putem anticipa cam care va fi idealul de frumusete al pustoaicelor care au acum 10 ani pe cind vor fi adolescente. Si, implicit, putem planifica “look-ul” vedetelor care vor fi pe placul lor, ca sa fim cit mai eficienti in business-ul care se numeste entertainment.
Ginditi-va la asta cind copiii vostri se uita la desene animate.
*
Prima “printesa” din anii 2000 in divertisment
Primul album al lui Britney Spears – Baby one more time a aparut in ianuarie 1999 si, la sfirstul anului, era denumita “printesa” pop, idolul adolescentilor din lumea intreaga. Pina atunci fusese cunoscuta (doar) in America ca vedeta a unei emisiuni de televiziune, The Mickey Mouse Club, un show pe care Walt Disney l-a gindit in 1930 ca sa completeze aparitiile lui Mickey Mouse (cel mai bine vindut brand al sau) intre doua premiere de filme animate. Britney a fost vedeta in versiunea anilor 90 a acestei emisiuni TV, alaturi de Christina Aguilera, Ryan Gosling si Justin Timberlake.
Inca de la inceputul carierei Britney a avut imaginea unei versiuni moderne a personajului principal din animatia Disney – Frumoasa din Padurea Adormita, iar in 2005 cind a devenit imaginea parfumului Fantasy al casei Elisabeth Arden, pozitionarea ei de “Frumoasa din Padurea Adormita” a fost si mai evidenta.
Reclama parfumului o arata drept o printesa moderna care alearga printr-o padure unde un cavaler o loveste cu sageata lui magica transmitindu-i dragostea, o versiune de 30 de secunde a unei povesti asemeni celor desenate de echipele Disney, condimentata cu erotism.
Ce alte vedete ale muzicii pop au fost ajutate sa semene cu un personaj celebru din desenele animate?
Katty Perry vs Alba ca zapada
( o versiune cu mult sex appeal si nuditate a aceleasi declinari – Dida Von Teese- cintareata de cabaret)
Jared Leto – capitanul Hook din Peter Pan (par lung, haina lunga, eventual un accesoriu in spate in prelungirea hainei, uneori palarie plus un accesoriu metalic pe o mina)
O versiune mai agresiva a capitanului Hook, si poate nu la fel de celebru ca Leto – Russel Brand – vedeta britanica de radio si tv.
Lady Gaga – Maleficent din Frumoasa din Padurea Adormita
Iggy Azaleea – Cruella
Taylor Swift – Wendy (din Peter Pan)
De ce tin aceste vedete sa semene cu un personaj Disney macar in citeva aparitii? (sa nu ne imaginam ca e o coincidenta, lucrurile la nivelul acesta se fac cu multe echipe de specialisti)
*
Desenele animate sunt primele povesti pe care le descoperim
Sunt primele vise cu iluzie de realitate care poarta ACELASI CHIP pentru toata lumea si lasa amprente puternice in personalitatea fiecaruia.
Walt Disney a fost CREATORUL lor.
El a creat primul desen animat cunoscut peste tot in lume, strategia lui de a structura povestile si de a le da un “twist” foarte emotional-apropiat de spectatorii de toate virstele se pastreaza si astazi pentru toate animatiile. Iar industria pe care a creat-o cu parcurile de distractii si show-urile de televiziune prelungire a filmelor animate e, la aproape 100 de ani distanta, mai infloritoare ca oricind.
Ba chiar a scos din necaz industria muzicala care – in epoca internetului – nu mai traieste din vinzarea albumului, ci din spectacolul pe care-l poate oferi. (am mai scris despre strategiile de captare a atentiei si de creare a unei dependente emotionale la vizitarea parcurilor Disneyland aici)
Filmul Alba ca Zapada (primul lung metraj animat din lume, realizat in 1937), inspirat de un basm al Fratilor Grimm adaptat de Walt Disney e, in esenta, povestea unui copil amenintat de gelozia parinteasca manifestata prin pedepse care-l fac pe cel mic sa evadeze intr-o lume unde gaseste alinare, dragoste, independenta si, in cele din urma, autoritate. E povestea de viata a lui Walt Disney – iar el recunoaste acest lucru in cartea lui Neal Gaber – Walt Disney, The Triumph of the American Imagination , dar este si povestea in care se pot regasi milioane de copii din lumea intreaga. Copii care pleaca de acasa si isi inlocuie familia biologica, cea in care s-au nascut, cu una urbana (prieteni) pina la casatorie, formarea unei noi familii traditionale.
Cenusareasa vinde ideea de a scapa de saracie prin casatoria cu un tinar bogat, un model de viata pe care-l urmeaza multe tinere astazi si care a fost urmat de tinere din totdeauna.
Peter Pan este cel care nu mai vrea sa creasca, iar studiile arata ca avem o generatie intreaga de Peter Pan (tineri care nu vor copii, nu sunt interesati sa stringa bani pentru pensie/batrinete, ci vor doar sa traiasca momentul. Am mai scris despre asta aici)
evolutia vizuala a personajului Alba ca zapada
Martin Lindstrom, un faimos specialist in marketing, scrie in cartea sa Brand Washed despre cum brandul “Justin Bieber” e construit sa atinga atit nevoile tinerelor de 14-20 de ani , dar si pe cele ale mamelor lor (care doresc si sa fie confirmate in ochii fiicelor ca mai sunt tinere, dar si sa ramina “actuale” ) prin asemanarea lui Bieber cu o vedeta a anilor 70, Donny Osmond.
In acest fel, mama e incintata sa mearga cu fiica la concert (deci e gata sa plateasca mai multe bilete) , iar bunica isi aminteste cu drag de vremea in care fiica ei avea virsta nepoatei si le valideaza experienta.
Tot Lindstrom povesteste despre desenele animate ale ultimilor ani care sunt construite cu un limbaj cu dublu inteles, astfel incit sa-l distreze pe copil, dar si pe parinte (care descopera subtile trimiteri sexuale: pe regele din Shrek il cheama Farquaad, care se pronunta FUCKwad; scene intregi din The Simpsons pun accentul pe tensiuni homoerotice pe care niciun copil nu le simte, el fiind mai interesat de cit de nataflet este Homer; sau…”in Toy Story 2, cind se indragosteste de vacuta Jessie, lui Buzz i se intaresc aripile”.) Lindstrom numeste aceaste situatii “strategia Shrek (am mai scris despre asta aici)
Astazi, contextul e creat in asa fel incit parintii sa-si doreasca sa-si duca odraslele la desenele animate si tot mai multi copii se intilnesc tot mai devreme cu animatiile. E normal ca peste o vreme sa reactioneze aproape instinctual cind vad pe un ecran, intr-un videoclip, ca fantezia din copilarie a prins viata.
E normal sa i se activeze simpatia, pentru ca i se pare un subiect – infatisare – familiara si sa dezvolte o afectiune: ceea ce visa in copilare poate deveni realitate si pentru el. Cum e natural ca parintele sa plateasca pentru concert sau merchandise (tricouri, papusi etc) cu vedeta respectiva pentru ca vrea sa ramina “cool”, tinar si , instinctual, simte si el ceva familiar la personajul respectiv.
Ce se intimpla insa cind esti in industria divertismentului si stii ca asta e una dintre retetele care te pot duce la succes in epoca fast forward, cind nu mai asteptam sa creasca florile sau copacii pe care-I sadim, ci ii plantam in curte direct infloriti; epoca in care daca un obiect e defect nu cautam sa-l reparam, ci sa-l inlocuim?
*
Animatiile si operatiile estetice
Cei care au acum 20-25 de ani au crescut cu un desen animat pe nume Josie & the Pussycats – versiune reactualizata a unei animatii din anii 70. Unul dintre personajele cele mai indragite din aceasta poveste animate era Foxy Love – o vulpitza cu un posterior proeminent, cu lenjeria la vedere, vulgara si obraznica.
Poate ca nu e intimplator ca Nicki Minaj si-a operat posteriorul devenind o versiune aproape unu la unu cu Foxy Love . ( aici o fotografie dintr-un concert al lui Nicki Minaj in care o defectiune a costumatiei arata operatia estetica de marire a posteriorului).
Si-ajungem astfel la mutatiile de look si comportament pentru ca astazi stiinta a ajuns la nivelul in care putem lua de-a gata (cu ceva operatii estetice, adica) orice infatisare ne dorim. In cazul lui Nicki Minaj e vorba de infatisarea care sa atinga publicul afro american, dar si tinerii care au fost fanii serialului cu Foxy Love.
In aceeasi directie, Iggy Azaleea si-a scos coaste pentru a avea o talie mai subtire si si-a marit si ea posteriorul ( e daca vreti, versiunea blonda a lui Nicki Minaj), iar din showbiz lucrurile coboara usor spre public: fete care – prin operatii estetice – au luat chipul unor personaje animate Elsa din Frozen, Barbie etc au ajuns in showbiz fiind platite cu bani fumosi sa apara la televiziune sau la petreceri private.
In varianta mai putin extrema si agresiva cu propria persoana, dar care poate arata lipsa unei culturi si a oricarui alt model de viata in afara desenelor animate asimilate fara eforturi prea mari, e look-ul multor tinere de 20-25 de ani. Versiuni de Barbie, Rapunzel, Alice in Tara Minunilor etc, un comportament echivalent cu al copiilor care n-au ajuns inca la scoala ca sa aiba posibilitatea sa aiba si alte repere.
*
Animatie – Realitate. Dus – intors
In 2013, la Festivalul de film de la Cannes a avut premiera filmul The Congress in care Robin Wright interpreteaza o actrita careia ii sunt surprinse emotiile si caracteristicile pentru a fi transformata intr-un personaj animat, cedindu-si pentru totdeauna unui studio drepturile de utilizare asupra persoanei sale ca actrita. Motivatia directorului studioului este legata de imbatrinirea iminenta a actritei care o va duce in imposibilitatea de a mai putea juca in filme de actiune. (am mai scris despre film aici)
Filmul e o metafora frumoasa despre cum distanta dintre lumea animata si cea reala s-a redus tot mai mult, iar personajul lui Wright – ajuns la batrinete – se duce la un congres al personajelor animate ca sa intilneasca versiunea sa desenata, la multi ani distanta de cind “nu-si mai apartine”.
Pentru ca e un limbaj universal si e una dintre industriile care pot “produce” vedete care stau independent in business (actorii, de exemplu, depind de alti colegi si de regizori), muzica e exemplul cel mai bun despre cum nevoile pe care animatiile le sadesc in mintea copiilor capata o noua viata in lumea reala.
Desigur, si traseul invers – pentru ca e foarte profitabil – functioneaza. In muzica avem nu doar artisti care se inspira in look din desene animate ci si unii care au propriile seriale de benzi desenate si jocuri (cu ei super eroi) sau linii de papusi cu infatisarea lor. Miley Cyrus e cel mai bun exemplu.
E o evolutie fireasca a pietei.
Din copilarie ni se sadeste o saminta care creste frumos si e imposibil ca, intr-o lume care scoate orice pe taraba, sa nu fie fructul cules de cineva si folosit. Ce fac echipele de marketing ale vedetelor din muzica e doar sa foloseasca intr-un mod eficient nevoile si emotiile care ne-au fost create de-a lungul timpului.
Cu putina imaginatie, dat fiind succesul imens al filmului Frozen de anul trecut, putem sa presupunem cam cum va arata viitoarea vedeta care va cuceri lumea muzicala internationala in 3-5 ani si care va fi idealul de frumusete pentru tinere peste 10 ani.
*
In Romania, echipele celor care fac muzica sunt la inceputul drumului catre un business eficient, marketat in asa fel incit sa speculeze nevoile create de altii.
Inna a avut aparitii care o duceau in zona Pocahontas, Elena Gheorghe a avut de citeva ori un look asemanator cu al lui Ariel, Andreea Balan are adesea un look de Barbie, CRBL este protagonistul unui joc pentru copii “Fanica si CRBL” in care artistul e ilustrat intr-o versiune animata, iar baietii din trupa VUNK au fost super eroi pentru cel mai important concert al lor din 2014.
Doar ca, intr-o lume in care distanta nu se mai masoara in centrimetri ci in fractiuni de secunda – cit atingi un ecran ca sa accesezi un nou link-, nu va imaginati ca, daca sunt prea putini dintre “ai nostri” care folosesc puterea animatiilor, copiii vostri nu sunt atinsi de strategiile altora care vor sa aiba un loc mai bun in industria divertismentului.
Multumesc frumos Edi Enache (Urban.ro) pentru ajutorul acordat la realizarea acestui articol.
MODA: eleganta princiara
daca e sa invatam ce inseamna eleganta, rafinamentul si cum o rochie simpla se poarta cu gratie, atunci printesele (cele adevarate, nu din desene animate) pot fi oricind o sursa de inspiratie.
mai jos – in tinute de zi – o regina si trei tinere printese si gratia lor educata, dar si stilul vestimentar al unei doamne pe care eu o admir foarte mult Sofie, contesa de Wessex, nora Reginei Angliei, care are o virsta inaintata dar care reuseste intotdeauna sa gaseasca o cale sa se imbrace tineresc fara sa fie frivola.
Rania, Regina Iordanului
Printesa Letizia a Spaniei
Kate Middleton
Charlene de Monaco
Sophie, Contesa de Wessex
si cu mare drag, mereu o sursa de inspiratie in eleganta, simplitate, rafinament: Alteta Sa Regala, Principesa Margareta a Romaniei
o urare de An NOU
gata si anul asta. nu stiu pentru voi cum a fost, dar pentru mine a fost… intens.
ca in fiecare an, urarea mea preferata are legatura cu “a simti”. sa fiti mai preocupati de simtire decit de gindire si sa va bucurati de ceea ce aveti inainte de a suferi pentru ce credeti ca va lipseste.
e urarea in care cred cel mai mult si pe care o repet, in forme diferite, in fiecare an ( in 2011, in 2012, in 2013) 🙂 . e urarea pe care o putem transforma in realitate doar prin exercitii cu noi insine si printr-o curatire interioara, e o urare ca un razboi pe care il vom duce in fiecare zi, dar cu fiecare victorie mai mica sau mai mare o sa crestem frumos. si o sa ne fie bine.
*
anul trecut adaugam un speech minunat al unei mari sportive “never give up” , iar in 2012 insoteam urarea de un cintec al lui Robbie Williams pe care-l iubesc mult, Feel. pe Robbie o sa-l avem la Bucuresti in 2015 si e ca si rezolvata jumatate din urare, pe principiul “daca nu renunti niciodata sa crezi si sa lupti si sa speri la ceea ce-ti doresti, se indeplineste in cele din urma” 🙂
in urarea de anul acesta va rog sa va uitati la inca un speech, ii apartine unei alte sportive – Janine Shepherd – care, dupa ce a ramas paralizata ca urmare a unui accident, a invatat sa zboare. nu e o metafora: a devenit pilot.
e un fragment in acest speech care suna asa:
They moved me from intensive care to acute spinal. I was lying on a thin, hard spinal bed. I had no movement in my legs. I had tight stockings on to protect from blood clots. I had one arm in plaster, one arm tied down by drips. I had a neck brace and sandbags on either side of my head and I saw my world through a mirror that was suspended above my head. I shared the ward with five other people, and the amazing thing is that because we were all lying paralyzed in a spinal ward, we didn’t know what each other looked like. How amazing is that? How often in life do you get to make friendships, judgment-free,purely based on spirit? And there were no superficial conversations as we shared our innermost thoughts, our fears, and our hopes for life after the spinal ward.
I remember one night, one of the nurses came in, Jonathan, with a whole lot of plastic straws. He put a pile on top of each of us, and he said, “Start threading them together.” Well, there wasn’t much else to do in the spinal ward, so we did. And when we’d finished, he went around silently and he joined all of the straws up till it looped around the whole ward, and then he said, “Okay, everybody, hold on to your straws.” And we did. And he said, “Right. Now we’re all connected.” And as we held on, and we breathed as one, we knew we weren’t on this journey alone. And even lying paralyzed in the spinal ward, there were moments of incredible depth and richness, of authenticity and connection that I had never experienced before. And each of us knew that when we left the spinal ward we would never be the same.
intr-o lume tot mai dominata de vizual si material, va doresc sa va faceti prietenii dupa spiritul si sufletul celor cu care simtiti ca va puteti insoti pe drumul care se poate transforma intr-un zbor lin.
La multi ani. Sa aveti un An Nou bun.
despre dragoste si controversa in doua povesti incredibile
in aceasta lunga vacanta e timp si pentru citit. daca nu carti, poate citeva articole ale acestui an, din presa internationala, care arata povesti de viata uluitoare.
am ales pentru aici doua povesti despre dragoste, disperare si controverse scrise atit de frumos prin impartialitatea jurnalistilor – care nu pun emotii, nu judeca, doar relateaza cu multe referiri stiintifice si cu puterea de a fi in mintea personajelor principale – incit nu-ti dau nicio ocazie sa banuiesti care e opinia lor despre subiect. Povesti la care ti se stringe stomacul uneori, te socheaza experientele si desigur, in calitate de cititor, esti tentat sa tragi concluzii repede.
va rog cititi-le cu mintea curata. sunt lungi, va ia cam 30 de min pt fiecare poveste (poate chiar mai mult), sunt controversate cazurile, dar sunt 2 mostre de jurnalism minunat.
1. o mama decide sa se omoare impreuna cu fiica ei, care are o forma de autism care implica foarte multa violenta, agresivitate.
That Sunday, it was raining, and Kelli drove Issy, Ainsley, and an aide the mile to Matt’s school to use the indoor track, where “just out of nowhere Issy pulls my hair and starts hitting me pretty hard around my head and face.” Kelli was on the ground, and a few people around her managed to pull Issy away. Kelli was “crushed” by the episode, she said, and then started speaking in the present tense, as if she were back on the floor of the track. “I don’t know what to do,” she said. “I feel like God should have picked someone else to be her mom.”
Before she got up from the ground, Kelli said, she caught a glimpse of Ainsley, who is 18 months younger and much smaller than Issy and who has occasionally had to hide under her bed or lock herself in a car to avoid the rage of her older sister. “I see Ainsley, and I think, ‘I can’t stay here. She won’t be safe.’ And I don’t know what to do. I know there is a tragedy coming, but I don’t know what it looks like.”
textul a aparut in New York Times, este scris de Hanna Rosin si se numeste By noon they’d both be in heaven. il puteti citi aici
2. parintii unui copil cu displasie corticala sunt pusi in fata unei decizii foarte grele; pentru ca micutul sa traiasca trebuie sa-i fie inlaturat jumatate de creier.
Wrestling with the abstract concept of the surgery, however difficult, failed to prepare the couple for the sight of the metal operating-room doors swinging closed. Neither could speak. Thoughts, bad ones, looped.
Are you praying hard enough?
What did I do wrong?We’ve lost.
I’ve just sentenced my child to die.
Somehow the Buttarses dragged themselves to their hotel room.
Jeff walked family and friends through the surgical procedure on their blog. He slogged through a never-ending tide of phone calls from well-wishers. He paced.
Tiernae fell into bed, wrapped herself in a blanket, and stared out of the window. She wouldn’t move—couldn’t—for the next nine hours.
Her thoughts drifted to her other children—she was grateful for them. A day earlier, after Jeff prayed over the entire family, her first-grader, Alex, had said, “I just feel really, really sad for William.” Through tears, she caught sight of a church steeple and began singing a hymn, “Lead, Kindly Light.” A sense of calm washed over her. If William is supposed to pass on, it’s the will of the Lord, she thought.His body wasn’t perfect in this life, but it will be in the next.
(…)
Fully integrated into mainstream classes there, he always volunteers to read aloud—and does so with better inflection and more fluidity than most of his “normal” peers. He’s a popular child with a good sense of humor. Most of the other students don’t yet perceive that William is different until he tells them. “The kids are usually pretty amazed,” Seever says. “They’re like, ‘Wow, William, you can do so much with half of your brain.’” The teacher feels the same: “I never expected someone like him to do so much.”
articolul a aparut in Indianapolis Monthly in august, se numeste The boy with half a brain si este scris de Michael Rubino. il puteti citi aici.
si daca mai aveti timp si chef de asemenea articole, exista un site Longreads unde editorii aduna texte de forma lunga din presa americana pe care vi-l recomand din inima.
ce faci cu 2,5 ron intr-o zi?
2,5 ron inseamna o calatorie cu metroul (si-ti ramine si rest) . sau un pachet de guma de mestecat. sau doi covrigi.
pentru cei mai multi dintre noi, 2,5 ron e maruntisul pe care-l avem prin buzunare adunat de peste zi si-l punem in vreun borcan/cutie ca sa nu ne incurce.
nu ne facem foarte multe ginduri legate de ce am putea face cu 2, 5 ron intr-o zi.
dar daca ni s-ar da ocazia sa alegem un copil caruia sa-i daruim 2,5 ron pe zi – timp de o luna sau un an – care ar insemna sansa lui de a merge la scoala , de a-si construi singur un viitor mai bun pe care nu si-l permite in conditiile in care traieste astazi?!
stiti ca se spune “nu-i da omului peste, invata-l sa pescuiasca” .
World Vision Romania are un program prin care puteti sa alegeti un copil dintr-o comunitate defavorizata caruia sa-i donati 2, 5 ron pe zi – 68 ron pe luna – pentru ca el sa poata sa mearga la scoala.
e ziua de Ajun, deja am pregatit mincaruri mai multe decit o sa mincam; avem daruri linga brad si prietenii aproape; suntem norocosi.
si pentru ca am muncit mult ca sa avem aceste lucruri, dar si pentru ca am avut norocul sa ne nastem/traim in zone mai “bogate”. sunt sigura ca puteti gasi in bugetul dvs de Sarbatori inca 68 de ron pentru un dar nepretuit.
pentru un copil care, ajutat de World Vision, o sa mearga la scoala si poate peste ani va putea ajuta si el.
68 de ron= 2, 5 ron in fiecare zi timp de o luna.
puteti sa vedeti comunitatile aflate in proiectele World Vision pentru educatie si puteti dona aici.
e important sa donam acum, la sfirsit de an, pentru ca banii strinsi vor putea ajuta anul viitor, vor fi baza pentru proiectele viitoare in educatie ale World Vision si vor asigura linistea care vine din siguranta ca poti face niste pasi importanti intr-un proiect. linistea pe care ne-o dorim si noua in anul care vine si pe care o punem in urarile pentru cei dragi.
multumesc frumos.
Sarbatori linistite si cu oameni frumosi alaturi.
cover photo shutterstock
uitati-va bine… dar BINE
in dreapta blogului meu e un banner albastru si un nume acolo UTOK.
Domnii din spatele brandului acesta au facut sa se intimple o magie: au daruit pentru copiii de la Spitalul Fundeni Sectia Oncologie, tablete cu aplicatii educative preinstalate. 30 de copii care sunt in spital de sarbatori si care acum o sa-si ocupe timpul cu ceva amuzant si educativ. Si poate o sa zimbeasca putin.
S-a intimplat asta gratie lui Cristian Manafu, Costin Cocioaba, Dan Pandrea si Alina Iatan.
Pentru mine povestea e asa.
Cristi care o cunoaste pe Alina , terapeut care are in grija copii de la Fundeni, m-a intrebat daca vreau sa cedez spatiu publicitar unui brand care ar putea dona tablete pentru copiii din spital.
A trimis catre mine si alti multi bloggeri proiectul lui special de Craciun
Mai departe povesteste el intr-un mail
”Aveam ideea de a oferi unui brand o campanie de bannere si articole pe blogurile dornice sa ajute si sa ofere spatiu de reclama, dupa posibilitati. L-am sunat pe Dan Pandrea, blogger de-al nostru si parte din echipa UTOK, si i-am explicat ce intentionez sa fac. I-a placut ideea, a dus-o mai departe si in ultimele zile a facut tot posibilul sa se intample.
Acum doua zile, m-a sunat Costin cu intrebarea: Dar aceste tablete sunt configurate? Hmmm… Vin din depozit ca la orice magazin. Atunci s-a mobilizat si a preluat task-ul de a pregati – ready to play – cele 30 de tablete.
*
Intre timp darurile au ajuns la copii si, impreuna cu alti 59 de oameni care avem bloguri si o comunitate online (si care au raspuns DA la solicitarea lui Cristi Manafu), va rugam sa va uitati la bannerul UTOK si sa faceti o vizita pe site-ul lor. Daca le descoperiti produsele e ca si cum le-ati spune multumesc pentru fapta minunata pe care au facut-o.
Bravo baietilor – Cristi, Costin si Dan, imbratisari Alinei.
Sa avem cu totii Sarbatori magice cu oameni care se aduna-n gind si fapta buna.
Fifi & The City: de ce Mos Craciun e gras
text de Cristina Popa
Mi-l amintesc vag. Prima dată l-am așteptat ore în șir și el a venit, a lăsat cadourile și a fugit. N- am apucat să-l văd. Una din marile frustrări ale vieții. Apoi, mi-l amintesc de la o serbare. Țin minte că avea barbă mare albă, mi-am zis da, e mos de-a binelea. Dar avea o căldură în ochi pe
care nu am să o uit niciodată. În timp imaginea s-a conturat mult mai clar. Și am realizat că Moș Crăciun e gras. Simpatic, dar gras.
Am zis că poate mă lămurește Fifi mica:
– Maria, de ce Moș Crăciun e gras?
– Pentru că e vegetarian.
– Și de aia?
– Da. Mânincă doar zacuscă de fasole, terci de ovăz, cartofi prăjiți…și beau mult suc de
portocale. Într-o zi a iești scandal pentru că a băut tot sucul de portocale de la elfi. Tot, tot, tot! Și ei s-au supărat pe Moș Crăciun și nu au mai vrut să lucreze…
Am rămas mută. Nu mă gândisem la explicația asta. Și am hotărât să întreb și alți copii, poate, poate mă lămuresc. Iară răspunsurile lor:
Pentru ca fiecare copil il serveste cu ceva. Bomboane, cozonac. Iar el nu refuza! :)))
Nu e gras! Dar daca ar fi gras, de ce s-ar intimpla asta? Pentru ca maninca dulciuri? Nuuu, nu maninca dulciuri. Tu n-ai vazut ca nu are nicio carie?
Pentru că mama lui i-a dat bomboane când era mic.
Pentru că toată ziua stă și citește scrisori de la copii și nu face sport. Și seara mănâncă numai prostii și bea țuică.
Pentru că…așa sunt moșii! Grași!
Mos Craciun nu e gras. Da, are o mică burta, dar el e mic.
Mai multe raspunsuri puteti citi aici.
*
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.
o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE
Cover photo shutterstock
4 idei simple pentru decoratiunile de Craciun
in ultimii ani am inceput sa confectionez de Craciun decoratiuni neconventionale
am desenat din post it-uri un brad colorat pe tabla de la birou , intr-un an in care stiam ca o sa petrec destul de mult timp din vacanta la coltul de lucru de acasa, obisnuiesc sa transform borcanele de sticla – din alea mari de la IKEA sau de prin tirguri de vechituri – cu aranjamente care includ margele de culoare rosie, funde verzi si poleiala argintie.
dar de fiecare data la capul patului trebuie sa fie un ingeras.
am un folder in computer cu fotografii pe care le adun peste an ca sa ma inspire in zilele de dinainte de Craciun.
mai jos citeva idei simple si eficiente de creat rapid decoratiuni de Craciun (si eu vreau sa fac astazi braduti pe betisoare de scortisoara). Cover photo e cu citeva decoratiuni din casa de la mine, de anul asta.
daca stie cineva cum sunt facuti aricii astia din conuri… 🙂
cum sa trimiti Popcorn prin Facebook
internetul ne-a schimbat mult viata. tehnologia avanseaza si anul asta s-au facut primele experimente sa poti trimite la distanta – prin telefon – mesaje olfactive, cu parfumul, aroma prestabilita.
facebook-ul ne anunta zilele de nastere, mobilizeaza multimi, schimba guverne (in alte tari) si … e o lista lunga.
era normal sa fie si Mos Craciun pe Facebook, dar v-ati gindit vreodata ca puteti sa trimiteti prin Facebook o cutie mare de pop corn pentru cineva care merge la film?
cum sa trimiti Popcorn prin Facebook
In vacanta aceasta lunga va fi mult timp de mers la filme (si ceva premiere dragutze sunt ca sa fie si motive de mers la film), iar tu poti sa faci pe Mos Craciun cu ajutorul celor de la Cinema City.
Poti sa daruiesti o cutie de pop corn si o felicitare dragutza via o aplicatie pe FB catre orice prieten care stii ca se va duce in vacanta asta la film. (sau ca sa-l inviti la film cu tine). Tu intri in aplicatie, il inviti la Cinema City si ii trimiti o felicitare amuzanta plus o cutie de pop corn. La destinatar ajunge felicitarea si un cod care e valabil in orice Cinema City din tara cu care isi poate ridica darul.
De cele mai multe ori , darurile acestea mici fac mult mai mult decit darurile mari si scumpe. Iar daca ai prieteni cinefili, urarea aceasta de sarbatori poate sa fie amuzanta si… foarte gustoasa.
Asa ca… sa purcedem la distractie. Aici e aplicatia , mai jos cum functioneaza si aici programul de la cinema. Aplicatia e valabila pentru toate cinematografele Cinema City din tara.
Fiti Mos Craciun cu popcorn cald si bun pentru prietenii care merg la film in vacanta asta.