Author : Cristina Bazavan

14 years ago

Am cumparat Gazeta Sporturilor si-am aruncat-o la gunoi

Am tot respectul pentru ce face managementul GSP, de la dezvoltarea in print pina la cea on line, trecind prin campanile foarte smart de marketing cu inserturile pentru multe categorii de virsta.

Cu toate astea, nu citesc GSP pentru ca … zic eu ca nu sunt in target, nu ma intereseaza sportul fotbalul si, daca vreau sa citesc despre sporturile pe care le pricep, o fac via net.

Ieri, pentru prima data in ultimii 5 ani (cel putin) am cumparat Gazeta sporturilor; anuntau o editie speciala Radu Cosasu si vroiam sa o pastrez in colectia legata de domnul Cosasu ale carui scrieri le iubesc.

Ba chiar am cumparat 2 exemplare, sa-i dau si Anei Onisei unul, ca si ea e fan Dl Cosasu.

Numai ca, dupa lecturare, le-am aruncat direct la cos.

*

Ceea ce era legat de domnul Cosasu (cu exceptia a 4 mici editoriale) erau lucruri pe care le citisem deja DE FOARTE MULTA VREME. (ba chiar, doua dintre editoriale le citisem cu o seara inainte pe net)

Iar editorialele echipei, cu tot respectul, nu faceau altceva decit sa urle prin stilul de scriere “si eu pot sa scriu cu artificii spectaculoase ca dl Cosasu.”

Diferenta e ca, la domnul Cosasu, scrierile nu sunt artificii, nu sunt titirombiluri din vorbe, nu sunt panglicarii. E ceva ce nu poate fi copiat si imitat, stilul domniei sale vine din educatia sa, din cultura sa incredibila si, cred eu, din simtirea sa fina.

*

Nu inteleg de ce sa faci un “supliment” Radu Cosasu pe care sa-l comunci asa, stiind ca vor veni si “fani externi de GSP” sa te cumpere, iar tu sa le livrezi o marfa integral veche. Orice fan Radu Cosasu a citit si articolul domnului Plesu din Dilema si interviul de pe blogul dl Ioanitoaia si stie si foarte multe dintre cronicile sale de pe vremea Sportul Romanesc.

Sigur, spun ca au facut un supliment ca sa-i ureze la multi ani Domnului Cosasu. Doar ca ziua domniei sale (cind a implinit 80 de ani) a fost pe 28 octombrie, adica cu o luna si ceva in urma, deci au avut timp suficient sa gasesca solutii jurnalistice.

Si chiar si-asa, daca faci un supliment in onoarea unui super mare scriitor, n-ai dorinta provocarii de a scrie si ceva nou despre dinsul? Altceva decit propriile tale opinii (mai degraba orgolioase – scrise cu mindria ca ma va citi Maestrul, trebuie sa performez-, decit jurnalistice) exprimate in 2000 de semne? Altceva adica un reportaj, un profil de culoare… (pentru ca da, stim, dl Cosasu da rar interviuri)

*

Ieri m-am simtit mintita de Gazeta Sporturilor. Si nu cred ca o mai cumpar alta data.

4
1695
carti simpa
14 years ago

duminica, teatrul odeon, ora 11

Mi-a povestit de carte pe terasa la Carturesti, asta vara.
Aveam fiecare in fatza cite o limonada cu menta si miere, fara gheata. tocmai ce venea dupa o raceala si vorbea soptit.

Mi-a ramas in minte o secventa din poveste.

*

Pentru unul din zecile de interviuri din carte s-a dus la un director de teatru. Stia ca lucrase cu personajul ei si ca ar fi fost o marturie care ar fi contat in carte. A asteptat in hol 2 ore si cind, in sfirsit, directorul si-a facut timp (desi aveau fixata intilnirea cu mult inainte), i-a spus:
Nu pot eu sa vorbesc despre asta.

Si doamna nu s-a lasat. A luat-o de la capat cu altcineva care i-ar fi putut spune o marturie care sa conteze.

*

Asa e facuta cartea “O carte atipica, despre un actor atipic, Stefan Mihailescu Braila” scrisa de doamna Rodica Mandache. E construita din perseverenta dumneaei de a lasa marturii scrise despre oamenii care au contat in teatru.

*

Pentru mine e emotionant ca doamna Mandache (a carei finete a cuvintului e remarcabila si in timpul conversatiei, nu doar in scris) isi face timp sa scrie despre ceilalti. Jurnalistic. Facind investigatii. Cautind prin arhive.

Sper sa scrie cindva si amintiri din viata sa.

*
Cu doamna Rodica Mandache am o relatie aparte.
Stie mai multe despre mine decit stie mama, pentru ca – pur si simplu – cind ma intreaba ceva nu pot sa nu-i raspund direct, fara menajamente.
Si cum, adesea, ma intreaba despre mine…

La schimb, dupa fiecare lucru “greu” pe care i-l spun, imi povesteste si dinsa ceva foarte personal.

*

Doamna Mandache mi-a spus odata “Multumirile sau laudele sunt acceptate la fel de greu ca si injuraturile. Ele sunt primite pe acelasi canal” si mi s-a parut brusc ca a fost aprinsa o lumina pe strada care pe care ma rataceam cind ma loveam de multumirile altora catre mine.

Tot doamna Mandache m-a trimis sa citesc interviurile cu Pacino din cartea lui L. Grobel.
Dupa aia am daruit-o cui stiam ca o va intelege in nuante si detalii.

*
Mi-ar placea sa veniti duminica asta la Odeon de la ora 11 la lansarea cartii “O carte atipica, despre un actor atipic, Stefan Mihailescu Braila” scrisa de doamna Rodica Mandache.

Daca n-ati intilnit-o niciodata fata in fata pina acum pe doamna Mandache ar trebui sa descoperiti ce farmec hipnotic are.

Intrebati-i pe cei care au vazut –o la teatru in Joi. MegaJoy, E doar sfirsitul lumii sau in Marea Iubire a lui Sebastian.

1
1766
personal
14 years ago

am cea mai frumoasa rochie din lume

era pe wish list-ul de ziua mea… am primit-o in seara asta cu participarea Alinei Ene, de la cea care a gindit-o si creat-o si lucrat-o, Vika Gorenco.

Vika e geniala, ce stie ea sa faca din tricotaje nu poate fi descris, trebuie vazut si simtit, puteti vedea aici

rochia mea este aceasta

multumesc mult mult mult Vika.
multumesc mult mult mult Alina.

later edit: multumesc si Paulei Negrea pentru ca am aflat ca ea a fost cu ideea.

love you for ever.

*

dragilor,
acum invitati-ma la un party la care sa o port, zic.

7
2849
raducan_221106_438Andreea Raducan m-a mai facut o data sa pling
diverse
14 years ago

Andreea Raducan m-a mai facut o data sa pling

Andreea Raducan – minunata gimnasta, campioana si, pentru cei care o cunosc, minunata femeie – si-a lansat astazi cartea Reversul Medaliei.

la 10 ani de la Olimpiada de la Sydney cind i-a fost retrasa medalia de aur, Andreea isi spune povestea. simplu, sincer, emotionant.

*
am plins astazi la lansarea cartii. a fost un moment in care andreea a spus ca dedica aceasta carte tatalui e… “mi-as fi dorit sa fie aici… si mi-as fi dorit… atit”.

in pauzele dintre aceste propozitii vocea a inceput sa-i tremure si i-au dat lacrimile.
dar nu asta m-a emotionat cel mai tare, ci faptul ca doua clipe mai tirziu, cind a revenit la microfon a zis “am facut-o lata, am zis ca nu am emotii si acum am plins” cu zimbetul acela de competitie, pe care-l afisa inaintea intrarii in concurs.

lupta asta cu sine, pentru a fi perfecta, m-a emotionat cel mai tare.

*

toate cartile erau semnate dinainte pentru ca nu care cumva un invitat (era o lansare pentru prieteni) sa plece fara sa fi primit o carte.
si-a ales singura coperta cartii (un gest care o reprezinta, semnul victoriei de la sfirsitul exercitiului de la sol)
a ales data lansarii in asa fel incit sa-i fie aproape toti prietenii.
si-a pregatit singura filmuletul de prezentare.

si arata ca o lady. impecabila. cu o rochie roshie, cu parul strins intr-un coc sofisticat si cu un make-up care o ducea in zona Audrey Hepburn.

aici impreuna cu mama si cu fratele, sorin.

*
n-am apucat inca sa citesc cartea, dar lansarea de astazi am simtit-o ca pe un pas catre vindecare pentru Andreea. sigur ca spune ca a depasit momentul cind i-a fost luata pe nedrept medalia de aur, sigur ca viata ei merge mai departe, dar cartea asta cred ca e o usita deschisa catre sufletul ei cam ca lacrimile de astazi, pe care incerca sa le ascunda sub zimbetul si nervii antrenati in marile competitii sportive.

*
vazindu-le pe toate celelalte sportive prezente la lansare m-am gindit inca o data ce viata grea au; nu doar pentru ca fac super sacrificii ca sa realizeze performante incredibile, ci pentru ca – dupa ce termina – daca nu sunt solide emotional si cu o minte brici- ramin fara NIMIC.
iar pentru unele sportive, in functie de sport, asta se intimpla foarte devreme.

Andreea e o norocoasa. A fost geniala in sport, are o minte brici si in afara birnei sau solului, si mai are o ambitie incredibila.

duminica 12 decembrie, la ora 12, la Diverta de la Mall Vitan e lansarea cartii Reversul Medaliei de Andreea Raducan. mergeti si sustineti-o, are emotii “eu nu sunt scriitoare, am scris foarte simplu”, mi-a spus la telefon inainte de lansare.

4
1818
14 years ago

Julian Assange vrea atentie. inainte de orice

de ce face dezvaluiri peste dezvaluiri Julian Assange?

uitindu-ma la fotografiile lui din ultimii 3 ani cred cu tarie ca face toate pe care le face pentru ca vrea atentie. isi construieste o platforma de imagine pentru ceva viitor, important. ce e acel ceva viitor e alta discutie, dar hai sa ne uitam un pic la foto.

asa arata in 2007

uitati-va la haine, atitudine, tunsoare.

*
asa arata in 2008

atitudine mai increzatoare, haine mai “puternice”

*
asa arata in 2009

parul din ce in ce mai scurt, hainele mai corporate.

*

cum arata acum?

iata fotografia pe care le-a dat-o celor de la guardian pentru ilustrarea primului interviu dupa dezvaluirile senzationale.

are deja un stilist care se ocupa de parul lui, cu siguranta si unul care se ocupa de haine.

si victoria finala?

coperta Time de saptamina acesta

viata m-a invatat ca un om care face schimbari de imagine cu participarea unui specialist, e foarte constient de impactul imaginii lui la public, de rezultatele pe care doreste sa le obtina…

inainte de orice alt efect al dezvaluirilor lui, Julian Assange vrea atentie. din acelasi motiv nu a acceptat sa-i fie platita cautiunea, e mai spectaculos cu el in inchisoare. stirile de la tv sunt mai atractive.

carti simpa
14 years ago

Conversatii cu Truman Capote

At one time I used to keep notebooks with outlines for stories. But I found doing this somehow deadened the idea in my imagination. If one notion is good enough, if it truly belongs to YOU, then you can’t forget it…it will haunt you till it’s written.

*
I suppose my superstitiousness could be termed a quirk. i have to add up all numbers: there are some people I never telephone because thei number adds up to an unlucky figure. Or I won’t accept a hotel room for the same reason. I will not tolerate the presence of yellow roses… which is sad because they’re my favorite flower. I can’t allow three cigarette butts in the same ashtray. Won’t travel on a plane with two nuns. Won’t begin or end anything on a Friday. It’s endless, the things I can’t and won’t.

*

Before publication, and if provided by persons whose judgement you trust, yes, of corse criticism helps. But after something is published all I want or read or hear is praise. Anything less is a bore, and I’ll give you fifty dollars if you produce a writer who can honestly say he was ever helped by the prissy carpings and condescensions of reviewers. I don’t mean to say that none of the professional critics are worth paying attention to… but few of the good ones review on a regular basis. most of all, I believe in hardening yourself against opinion. (…) And in this connection there is one piece of advice I strongly urge: never demean yourself by talking back to a critic, never. Write those letter to the editor in your head, but don’t put them on paper.

*
People are always asking me if I believe that writing can be taught. My answer is, “No – I don’t think writing can be taught”. But on the other hand, if I were a young writer and convinced of my talent, I could do a lot worse than to attend a really good college workshop – for one reason only. Any writer, and especially the talented witer, needs an audience. The more immediate that audience is, the better for him because it stimulates him in his work; he gets a better view of himself and a running criticism.

Truman Capote in Conversations By Truman Capote, M. Thomas Inge.

1
2163
sales caritabil 2010
14 years ago

sales caritabil 2010 – Nestea

Nestea – Canuta termorezistenta, plita cu racord la computer, Ceaiul Nestea care poate fi servit si fierbinte.

(sunt intr-o cutie f spectaculoasa, dar n-am fotografiat-o eu bine. Mac-ul nu intra in joc:) )

50 ron

4
2662
internship tabu
14 years ago

internship tabu, sezonul 2 Irina Tacu sapt 5

ce mai face intern-ul Tabu?
munceste…

Săptămâna aceasta mi-a adus primul meu assignment ma-re, unul la care orice intern la o revistă se pomenește visând când intră în redacție: voi scrie ceva pentru numărul Tabu de februarie. Și acum nu mai e vorba de un mic paragraf la secțiunea Semnale, acest „ceva” înseamnă 3-4 pagini, dacă nu mă înșel, și o să aibă și numele meu scris acolo and everything. Va fi o combinație între site și revistă, ceva asemănător articolului din cel mai recent număr Tabu despre întâlnirea dintre Botezatu și câștigătoarea concursului Scrisoare către Moș Crăciun. Se bazează tot pe un concurs marca tabu.ro, care o să înceapă în curând și care, de data aceasta, nu va mai pune la încercare imaginația cititoarelor, ci abilitatea lor de a pune în cuvinte experiențe personale. Coming soon.

Ce am mai făcut: vineri am fost la vizionare de film, în avanpremieră Tabu. Am văzut L’illusioniste, un film de animație drăguț-drăguț, la care mă trezeam râzând fără să-mi dau seama, dar care mi-a lăsat de la început senzația că va avea până la urmă un mesaj trist. Mi-a plăcut faptul că toată expresivitatea s-a concentrat în desenul foarte detaliat și reușit al personajelor și în mișcarea și trecerea de la o scenă la alta – cuvintele, aproape inexistente (replicile constau în câteva mormăieli bilingve), au fost înlocuite de expresivitatea vizuală.

A, și tot în săptămâna aceasta am luat la citit ultimul număr din Tabu. Vă sfătuiesc să faceți același lucru – e dedicat oamenilor care fac fapte bune, iar poveștile din dosar sunt cu adevărat impresionante. Plus că vă alegeți și cu un brăduț cadou de pus în pomul de Crăciun, după cum am spus și în jurnalul anterior. Spor la citit!

Irina Tacu, 6 decembrie 2010

1
1776