Author : Cristina Bazavan

16 years ago

usa

m-am intors de la torino pe la doua noaptea. eram ametita si obosita, am urcat cu bagajul pe scari (nu exista lift in blocul meu) si l-am aruncat pe palier unde stiam eu ca e casa mea.

doar ca in locul usii mele albe, era una maro deschis.

m-am uitat cu atentie sa vad daca n-am urcat mai putine etaje, sau mai multe, in starea mea de oboseala, fiind pusa pe pilot automat.

nu. eram la etajul 2, acolo unde locuiesc. sau unde locuiam.

cu spaima am scos cheile si am incercat usa. cheia era potrivita, usa s-a deschis. casa era a mea si era liniste inauntru.
dimineata am inceput sa dau telefoane sa aflu cine a vopsit usa, pe dinafara. n-a stiut nimeni sa-mi raspunda. astazi de dimineata am aflat ca dl chiliman reabiliteaza scarile blocurilor din sectorul 1 si ca, dupa zugraveala, a urmat si vopsitul usilor.

am dat si de domnul pensionar care a executat lucrarea; mi-a spus ca a sunat la usa si daca nu i-a raspuns nimeni, a vopsit-o.
pai cum sa-i raspund daca nu eram acasa?!

l-am anuntat respectuos ca eu vreau usa alba cum era inainte si ca sa faca bine sa o faca la loc. sau sa-l puna pe domnul chiliman sa-mi cumpere alta.

wtf?

4
2005
jurnalism
16 years ago

marian dragulescu

stiu jurnalisti care l-au dat cu capul de toti peretii, pe buna dreptate, cind si-a batut sotia; care au dat stiri si-au facut emisiuni cu declaratiile fostei sotii despre pasiunea lui dragulescu pentru filme porno.

acum l-am vazut la tv, cu doua medalii de aur la campionatul mondial, si i-am simtit multumirea de dincolo de zimbetul victorios. “v-am aratat ce stiu”

si ma mai lovesc inca o data de intrebarile care ma chinuie in meseria asta: ce spui despre oamenii speciali? cu ce masura ii judeci? ce faci cind se intoarce roata si ei iti arata ca drumul lor, sinusoidal si mult diferit de cel standard, e cel al unui succes care te bucura pe tine? care te face sa fii mindru?

*
sunt sigura ca si jurnalistii care s-au hranit cu sinceritate din necazurile lui marian dragulescu, se bucura acum de victoria lui.
dar tare as vrea sa stiu ce e dincolo de zimbetul ala mindru “v-am aratat eu voua”

7
2838
16 years ago

dna diriginta Dorina Lazar

In lumea teatrului i se spune diriginta.

E greu sa faci ceva in Teatrul Odeon daca nu este ea convinsa ca e bine. Isi ingrijeste si supravegheaza copiii (actori uneori de-o virsta cu ea sau chiar mai batrini) cu o mina de fier si-un zimbet politicos. Angajeaza tineri din colturile tarii sau ii aduce, cu greu, pentru spectacole de-o stagiune. Are putere de convingere la primarie si obtine finantarile care ii tin teatrul in viata, are contactele necesare ca sa-si duca piesele pe afara (uneori – piesele in care joaca si ea). Are instinctul de a pune pe aceeasi scena spectacole pentru categorii diferite de public, publicul lui Alexandru Dabija sau al lui Radu Afrim cu publicul lui Andrei Serban sau cel al lui CRBL.

Si uite, ca a fost prima care a acceptat o mini stagiune a unei piese straine – cu Fanny Ardant in rol principal – asa cum fac marile teatre din lume.

Are un teatru mic, dar cu o sala incredibil de frumoasa, a carei cupola – cind se deschide si lasa sa se vada cerul- , iti taie respiratia.

*
Si-atunci ce sa caute in teatrul asta, circul lui Vadim?!

Nu exista absolut niciun contract intre organizatorii acestui eveniment si Teatrul Odeon, nicio hartie scrisa. Viceprimarul Victor Iovici m-a contactat, miercuri, spunand ca doreste ca retina sala pentru un eveniment in legatura cu primarul Sorin Oprescu. Teatrele sunt subordonate primariei, astfel ca, la cererea acesteia, suntem obligati sa le punem la dispozitie sala. Nicio secunda nu s-a vorbit despre PRM. As fi spus nu hotarat de la inceput

a declarat pentru NewsIn Dorina Lazar, directorul Teatrului Odeon.

*
Pe twitter, tinerii scot vorbe de duh: @toateBlogurile Genial! Dorina Lazar (directoarea Odeon) l-a trimis pe Vadim sa-si faca lansarea la Teatrul de Comedie!

Asa se face ca dna diriginta Dorina Lazar a punctat la tineri inca o data:)

5
2685
filme simpa
16 years ago

making of Lavazza calendar 2010

daca vreti sa aveti o idee despre cum se fac sedintele foto la casele foarte mari, uitati-va la making of-ul de mai jos.

citeva detalii ca sa aveti o imagine mai aproape de realitate.

sedinta foto pentru calendar a durat 7 zile. cite un cadru pe zi, iar seara se incepea pregatirea pentru cadrul de a doua zi. chiar si fotograful, Miles Aldridge (altfel, cu mari shootinguri la activ), spune ca a fost uimit cum desenele lui au prins viata in decoruri spectaculoase.

Miles e un f f mare fan Fellini si, pentru acest calendar, a lucrat la 2 pasi de studioul unde acesta si-a facut filmele, in cinecitta. marea lui bucurie a fost ca unul dintre domnii care i-a facut decorurile, mai exact statuile care apar in poze, este cel care a facut toate statuile in filmele lui Fellini de la 8 1/2 incoace. domnul in cauza ( nu si-a reamintit numele lui, dar o sa mi-l trimita ofiterul sau de presa) i-a aratat schite facute de Fellini pentru filmele sale si “a fost ca un vis implinit,am fost aproape de Fellini”

cum am stat multicel de vorba cu dl Aldridge o sa revin cu citeva detalii simpatice de la diverse sedinte foto, pt Vogue sau The New York Times.

1
1391
oameni din "aluatul bun"
16 years ago

e o vreme… in care avem nevoie de curaj

unii oameni sunt alieni. traiesc suspendati de timp sau spatiu. gindesc si simt in toate limbile deodata. pentru acum, pentru ieri si pentru 100 de ani de acum inainte.

uite un exemplu.

E o vreme, iubito, cind curajul iti vine dintr-un om
care repara o chiuveta. Dintr-un barbat care duce
vesel o trotineta la subtioara, ca pe o piine. Dintr-un
ciine care ti se aseaza la picioare cerind din ochi
sa-l mingii, iubito. Dintr-un stadion de 80.000 de
oameni, arhiplin, iubito, duminica. Dintr-o femeie care se
trezeste la cinci dimineata, sa faca o tocana si
dupa aceea sa schimbe trei autobuze pina la
santier. Foarte rar, in viata, daca te uiti bine, iubito,
curajul vine din asemenea fleacuri. E o vreme cind
curajul vine din acceptarea ideii ca nu exista pe
lume fleacuri. O trotineta, iubito, valoreaza cit o piine.
O chiuveta, iubito, e la fel de importanta ca o tocana.
Trebuie sa ai curajul de a recunoaste calm ase-
menea enormitati ca realitati exacte pe care se
bazeaza echilibrul nostru, iubito. Begoniile nu au
inghetat in noaptea aceea, ele dau in floare, iubito,
la sfirsitul lunii, lasind lumii suprema incertitudine,
aceea dintre agonie si nastere. Omul e admirabil-
zice fratele meu, Albert – fiindca poate trai si in
incertitudini. Imi trebuie mult curaj ca sa te pot
auzi cum urli iubito, vino, vino, vino, si eu sa nu
vin pentru ca sa-mi ac meseria de begonie, sa-mi
infrunt egoismul, socotindu-l incert, sa pun
mai presus aceasta hirtie alba si acest creion
cu care te culc linga mine, aici, sa nu te mingii,
ci sa te scriu si apoi sa lipesc atent plicul. E
o vreme cind – iubito, iubito – tot curajul
se tine intr-un virf de creion.

Radu Cosasu, Opere I, editura Polirom

*
l-am revazut miercuri seara pe dl Cosasu la MTR si mi-a fost f f drag de dinsul, din nou. si m-am gindit, cind ascultam raspunsurile la intrebarile publicului, m-am gindit intr-un mod egosit si orgolios, ca uite eu am avut norocul de o doza mare de Cosasu intr-o seara pe o terasa. si stiu si tacerile, si gesturile, si pipa, si glumele, si “dar-ul vs insa-ul”. si l-am mai iubit o tura pe Bucurenci pentru ca, impreuna cu Ana, intr-o seara de luni m-a lovit tare in stomac cu aceasta intilnire.

0
1427
16 years ago

sexul oraselor lor

am de multa vreme teoria cu sexul oraselor si, off line, m-am jucat de multe ori cu prietenii mei pe tema asta.

am postat insa aici si aici doua serii de descrieri orase femei/barbati (voi mai posta citeva serii) si diana stoleru s-a gindit sa porneasca o leapsa simpatica.

a inceput ea, constiincioasa, si-am aflat identitati noi despre orase prin care n-am calcat …inca: “Kuala Lumpur e un tip cam la 27 de ani, caruia ii plac jucariile sexuale pe care nu le expune decat in locuri anume”

a continuat elena ciric si m-am gindit ca trebuie sa o cunosc pe doamna porto “o doamna la 38 de ani, care-si creste copiii pe note de tango si fado. Ii place sa simta privirile barbatilor intoarse catre ea, insa la final de zi, bea un pahar de vin rosu si gateste bacalhau pentru sotul iubitor.”

fiecare au dat pe mai departe tema de gindire la orase femei sau orase barbati oamenilor pe care-i plac.
asa ca ne vom mai distra cu identitati ascunse sub strazi umblate cu nasul pe sus, nu a superioritate, ci a curiozitate.

*
am fost la torino saptamina asta. torino e un domn la 28-30 e ani. militar. inalt, ferm, mindru de radacinile lui.

3
2327
16 years ago

lavazza calendar 2010- party launch

petrecerea de aseara a avut loc in studiourile de film de linga torino, Lumiq, locul unde au fost primele sudiouri de cinema din italia (cind mussolini s-a prins ca filmul poate manipula, a desfiintat studiourile aparute la torino si a creat Cinecitta, la Roma, mai aproape de el ca sa le poata controla)

*
imaginati-o o piscina imensa montata in mijlocul unei hale si citeva sute de persoane la mese rotunde. show-ul de lansare a fost un mix de mincare, muzica si dans (subacvatic, balet clasic, musicall).
mai bine de 4 ore. ca un adevarat revelion.

fiecare moment (mincare +muzica) a ilustrat un cadru din calendarul Lavazza 2010.

asa s-a deschis show-ul

*
18 dintre cafenele lavazza din torino sunt decorate in stilul calendarelor anilor trecuti. am vzt ieri doua.

una era prima cafenea lavazza din lume, unde batrinul lavazza a fct primul blend in 1878. astazi e cafenea restaurant, are 5 chef-i pentru 10 mese si schimba meniul in fiecare saptamina.
e o intreaga poezie in filosofia lor despre mincare.

astazi dupa amiaza mai vad inca 6 cafenele faimoase, dar pina atunci sper sa nu intervina nimik si sa fac interviul, deja programat, cu Miles Aldridge.

modelina- actrita Lyndia Hearst – cea pe care o vedeti si in Gossip Girls- n-a mai ajuns la torino, asa ca am ratat interviul:(

0
1067
diverse
16 years ago

lavazza calendar 2010 – relatare de la torino- part 1

in aceasta seara la torino, lavazza lanseaza calendarul 2010. tema – muzica italiana. fotograf – Miles Aldridge

la acest moment citeva foto.
birfe si detalii simpa, mai spre seara dupa ce fac si ceva interviuri.

asa arata fotograful:)

*
astea-s fotografiile facute de aldridge pentru calendar

*
fiecare dintre cadre are legatura cu un cintec celebru italian. vedeta calendarului este Nesum Dorma. diseara la lansare va fi cintat intr-o varianta originala de catre Anthony (de la Anthony & the Johnsons) si orchestra simfonica din Roma.

de aici puteti descarca Nesum Dorma in varianta lui Antohny

1
1632
16 years ago

sexy & kinky

miles aldridge. fotograf. il intilnesc & intervievez vineri, la torino, la ora locala 12.30

later edit: fotografia cu buzele aurii e facuta pentru vogue japonia in 2006 cu mult inainte de true blood or de fotografia cu angelina jolie cu buzele singerinde.

2
1860
personal
16 years ago

prieteni pe facebook

pe baiatul asta, pt ca domn nu pot sa-l numesc, il cheama robert razvan
si vrea sa fim prieteni pe facebook

ca sa fie mai convingator s-a pozat in baie. simt ca o sa-mi cada mina daca am sa-i dau accept.
de ce au invatat cocalarii cum e cu computerul?!

2
1518
personal
16 years ago

sexul oraselor part 2

pentru mine orasele au sex si viata. sunt femei sau barbati.
aici milano, londra, paris si venetia, acum altele

lausanne, montreux, vevey – mama, fiica si bunica. de vitza nobila, cu gesturi de pension si pulovere grej pe git. toate cu acelasi chip, aceleasi trasaturi, aceleasi haine, indiferent de anii din dotare, inaltime si greutate. o frumusete perfecta si freaky.

new york – o tinara smart, inalta si f f slaba. cind se simte rau poarta palarii cu boruri mari, de n-o mai vede soarele. isi cumpara stiletto in culori turbate, dar se incalta mult in bascheti.

los angeles o cucoana grasa si plictisita. lata si plata. locuieste in hollywood si barbate-su cara cabluri pe la studiouri. e invidioasa pe alea slabe, de plastic, fetele Barbi si pe iubitii lor, Ken-i si se gindeste s-o creasca pe fica-sa ca pe ele.

roma – femeie cu riduri frumoase si stralucitoare. cu degete subtiri si lungi, cu miini fine. ar putea avea 40 de ani, sau 50 sau mai mult. arata perfect pentru ca e linistita si impacata cu ea. stie ca oricit de multi ani ar trece, ea o sa fie acolo, in mintea celor care o iubesc.

*
gindeste-te la orasele pe care le-ai vizitat si imagineaza-ti ce-ar fi: femeie sau barbat? si daca ar avea chip uman, cum ar arata?

9
3199
personal
16 years ago

sexul oraselor

pentru mine orasele au viata si sex. sunt femei sau sunt barbati.
de fiecare data cind ajung intr-un loc nou ma gindesc: orasul asta e femeie sau barbat? si cum arata persoana care le-ar infatisa.

milano (proaspat vizitat in aceasta saptamina) e un domn care are 90 si ceva de ani, ii place sa stea intr- un fotoliu de piele, pe o terasa cu vedere la un castel si sa fumeze pipa.
poarta camasi cu butoni, vesta si esarfe.

venetia (ca sa ramin in aceeasi zona) e pentru mine o matroana batrina de aproape 100 de ani, grasa si cu pieile lasate. miroase greu, a parfumuri pudrate si, dintre straturile mari de farduri, i se mai zareste frumusetea de alta data. mai fascineaza inca barbatii si stii dintr-o privire ca a fost o seducatoare desavirsita.

londra e gay. cool, smart, rece la prima vedere, dar clocotind pe dinauntru. un tip inalt si subtire, brunet, cu ochelari de vedere cu rama alba si creionat cu negru, fin, in jurul ochilor. undeva la 30 de ani.

ca sa ramin in aceeasi zona sexuala:), parisul e tot gay. mai cald si mai delicat, mai saten si mai rafinat. genul care ar fi oricind prietenul cel mai bun al unei fete. intre 25 si 30 de ani. frumusel foc.

lista mea e lunga, dar o mai completez dupa ce adaugati si voi comentarii.

*
ce sex au orasele pe care le-ati vizitat?

8
2922
personal
16 years ago

un pic din milano-ul meu:)

asta e chioscul lui mimi. de fapt al Adelei Tarchetti. e in mijlocul strazii, pe un scuar intre cele doua sensuri de mers. habar n-am cum a obtinut aprobare sa-si faca chiosc acolo unde nu e nici trotuar si cumparatorii fac echilibristica printre masini. e unul dintre cele mai faimoase locuri din milano de unde poti sa cumperi trufe si ciuperci de toate felurile.

*
cel mai spectaculos loc din milano, n-a fost strada cu magazinele prada si louis vuitton, ci il cimitero monumentale. un cimitir incarcat de arta si de istorie, intretinut impecabil, cu flori proaspete la morminte, cu 50 de oameni care lucreaza in ture si taie pomisorii sau curata mormintele.
(multumiri speciale lui Marius Comper care, via twitter, m-a trimis sa vad acest cimitir)

*
femeia cu lampa


*

ingerul batrin

0
1155
16 years ago

paparazzi la party de lansare calendar campari 2010

competitie intre rochiile rosii ( red passion aka campari)


*
olga kurylenko

*
kurylenko & the big boss campari, bob kunze – concewitz

*
simone nervi

*
party campari

( da, stiu, nu sunt super fotografii, stiu ca n-am talent. dar va faceti o idee cit de cit despre ce a fost acolo si asta e ideea:P)

0
922
16 years ago

ce n-a intrat in calendarul campari 2010

ca la orice sedinta foto, si pentru calendarul campari s-au tras mult mai multe cadre decit cele 12 necesare.

se intimpla sa am 4 dintre cadrele neintrate in calendar. iata unul aici.

STARRING AT THE MOON
Photo by Simone Nervi
Starring: Olga Kurylenko
Outfit: La Perla
Shoes: Giuseppe Zanotti Design
Setting: Roda
Location: Bulgari Hotel di Milano
Cocktail – Americano

0
1036
personal
16 years ago

Dar nu putem sa salvam planeta si-n alta zi?/ Nu.

ieri seara, pe la ora 11 si ceva ma aflam in aeroportul din milano, in asteptarea avionului care sa ma duca la budapesta. asteptam de mai bine de 2 ore si imi luasem orice speranta de a mai prinde avionul de la escala pt bucuresti (mai erau cam 20 de minute pina la decolarea de la budapesta).

imi luasem de mincare de la duty free, imi luasem si reviste, asa ca citeam linistita, asteptind orice ar fi fost sa vina.

mi-am dat insa seama ca promisesem colegilor ca merg cu ei astazi la impaduriri si ca e foarte posibil sa nu pot ajunge, asa ca l-am sunat pe cristi, directorul de productie, care ma convocase.

– nu cred ca mai ajung pentru ca sunt inca in aeroport. probabil -daca am noroc- ajung pe la 8 dimineata acasa si o sa fiu varza.

– nu se poate,trebuie sa mergem cu totii. nusa (brand managerul) a zis ca trebuie neaparat sa mergi. daca vin sa te iau la 11 juma e bine?

– dar ne cheama realitatea sa plantam copaci sau ce? ca o sa fiu obosita tare. nu putem sa salvam planeta in alta zi?

– nu. e o actiune cu niste prieteni, mergem cu toata redactia, trebuie sa mergi.

*

asa ca n-am avut incotro, am oftat si m-am gindit ca uite cum salvam noi planeta cind eu mor de oboseala. dar mi se parea f ciudat ca si nusha si cristi insista sa merg, desi ei sunt primii care m-ar proteja cind as fi obosita si m-ar salva de la chestii de munca.

am ajuns la bucuresti cu un mare noroc la ora 4 dimineata, la ora 10 Cristi a sunat sa ma trezeasca, la 11 era la mine in fata blocului impreuna cu sotia lui, Cristina.
am povestit ce-am povestit (aveam de spus lucruri de la milano, ei aveau de spus povesti), asa ca nici macar n-am fost atenta unde mergem… pina am vzt un panou “aerodromul aurel vlaicu” si m-am prins: salvatul planetei era saritul meu cu parasuta

cadou din partea redactiei (cu participarea exceptionala a lui Razvan, tatal minunatului de minune Mike) de ziua mea, sa-mi indeplinesc o nebunie: sa sar cu parasuta.

*

ce nebunie trebuie sa fi fost pe ei aseara cind eu am zis ca nu mai merg la plantat de copaci, cit or mai fi injurat ei liniile aeriene pentru intirziere, cum m-au tinut cristi si cristina de vorba tot drumul ca sa nu intreb unde mergem, cum stia razvan care e prognoza meteo direct de la otopeni (adica mega mare deranj si intrebari si documentari ca sa sar io cu parasuta), cum isi facuse planul nusha ca vine la usa si ma trezeste si tot merg, cum a venit sinziana ca o zina sa-mi faca poze, cum au incercat sa-l convinga pe bumbutz sa -mi spuna ca tre mai mergem o tura la tirgsor ca sa ma scoata din casa, cum se interesa discret ana daca am ajuns in tara si sunt bine…

am niste colegi minunati si ii iubesc tare.
*

n-am sarit din cauza de vreme, dar miine sau saptamina viitoare executam saltul.

*
inchei insa o saptamina absolut magica, despre care o sa am de povestit nepotilor in multe ierni la gura sobei.

1
1343
filme simpa
16 years ago

Milano – lansarea calendarului Campari 2010

pentru ca nu pot inca incarca fotografii, ca sa va arat cum a fost la lansarea calendarului Campari 2010, va povestesc in vorbe:)

cum spuneam si ieri Olga Kurylenko (cea mai recenta Bond Girl) este vedeta calendarului acestui an, dupa ce in anii precedenti Campari a avut vedete ca Jessica Alba sau Salma Hayek.

Kurylenko a venit la lansare (care a avut loc in fabrica veche Campari din Milano, acum sala de expozitii) imbracata intr-o rochie de matase rosie (Red passion, ca si bautura:) )
E foarte frumoasa, nu e foarte inalta, dar arata f f bine.

*
cea mai simpatica faza de la vernisajul fotografiilor calendarului:

Toata lumea era buluc dupa Kurylenko, fotografii o urmareau in sir indian, asteptind sa se aseze in dreptul vreunei fotografii-exponat ca sa-si faca propriile fotografii. Urlau, la propriu, numele ei incercind sa o convinga sa se uite catre ei, pentru o ipostaza mai buna.

In spate, intr-un colt pe o canapea statea autorul fotografiilor din calendar (care infatiseaza niste transformari f f spectaculoase). Pe fotograf nu-l baga nimeni in seama, statea cu o prietena, cuminte, stingher, incurcat de imbulzeala.

I-am facut o fotografie, s-a uitat la mine si mi-a spus de la distanta “Thank youuu”. Il cheama Simone Nervi si e o tinara speranta a fotografiei italiene. N-avea nimik din stralucirea lui Kurylenko, era doar un om care-si facuse meseria (imbracat in jeans, tricou si camasa, toate negre) si, desi eram veniti la vernisajul expozitiei cu fotografiile lui, toata lumea era atenta la vedeta din poze, nu la el.

de unde se vede treaba ca o Bond Girl, ramine o Bond Girl orice ar face.

2
1525
filme simpa
16 years ago

cum e Bond Girl- kurylenko

astazi dupa amiaza am intilnit-o pe olga kurylenko cea mai recenta bond girl ( in quantum of solance , cu daniel craig partener).

olga e noua imagine a calendarului campari 2010 si a acordat citeva interviuri.

rindul meu a fost pe la 3 dupa amiaza, cam la 6 ore de la debutul intilnirilor ei personalizate cu jurnalistii. culmea e ca ,era perfect zimbitoare, gata sa raspunda la orice, fara nicio urma de oboseala.

in pauzele dintre interviuri, adica pina iesea un jurnalist ca sa intre altul, olga isi citea mesajele pe blackberry.

cind i-am spus ca sunt din romania, mi-a raspuns “stiu. te asteptam. am o prietena buna din romania. o cheama anca, e actrita si cintareata la paris”

am sapat putin ca sa aflu mai multe despre anca, dar pentru asta trebuie sa cititi revista de noiembrie.

am vorbit cu domnisoara bond despre cum i-a educat simtul artistic mama, care e pictorita, despre prietenii din copilarie si despre actorie si cursuri de actorie.
m-a socat cind mi-a zis ca nu ii e dor de nimik legat de ucraina, tara ei natala.
cind a vazut expresia mea, mi-a explicat ca a fost f mult timp plecata si mi-a spus o poveste ca sa inteleg de ce se simte mai frantzuzoaica decit rusoaica.

*

cum am simtit-o dincolo de vorbe?
foarte autoritara, foarte hotarita, ferma. am inteles din primele 10 min de ce a divortat de 2 ori, desi are doar 29 de ani.

foto in curind

*

(am fost f f happy sa constat ca frantza avea un singur reprezentant, de la ELLE, romania tot unul – pe mine:) , asa ca my special thanks pentru o asa mare bucurie Sorinei Daescu si echipei Cristalex)

*

P.S. rita primesti un calendar campari, raspunsul la intrebarea ta pentru the bond girl, il vei gasi insa in revista.

1
1523
16 years ago

dimineata in aeroport- parfum

la 5 dimineata la otopeni era un domn imbracat cu totul si cu totul in alb, cu gulerele camasii ridicate Elvis like si cu 5 nasturi desfacuti la camasa.

avea 40 si ceva de ani, s-a asezat in fata mea si s-a uitat ciudat la mine, desi si eu as fi vrut sa ma holbez la el, pentru ca merita.

cum ma bintuie inca intimplarile de la filmarea de ieri, am avut o revelatie.
daca cinematograful ar fi putut oferi publicului si mirosul personajelor, la filmarea de ieri ar fi fost o greseala: personajul principal mirosea mult prea rafinat pentru ce background avea.

ar fi trebuit sa foloseasca parfumul domnului in alb, pe care-l simteam la 2 metri distanta.

*

0
1077
filme simpa
16 years ago

pe platouri de filmare:)

“Suntem gata? Nu mai tragem inca una? Sunteti siguri?”

Regizorul si-a consultat echipa (asistenta de regie, directorul de imagine), in timp ce si-a strins parul catre spate cu ambele miini. Chipul lui aduce cu al lui Haneke si intrebarile astea, dupa a 17-a dubla, mi-au adus aminte de perfectionismul domnului care a facut, printre altele – one of my fav –, Pianista.

Erau la mai bine de 8 ore de la inceputul filmarii, trasesera aceeasi secventa (de 9 minute) una dupa alta, cautind una mai buna. Si mai buna. Si mai buna. Iar regizorul era gata sa mai traga inca o dubla daca cineva din echipa i-ar fi dat cel mai mic semn ca n-a fost bine.

“Ok, gata avem”

Actorii s-au relaxat, au iesit de la cadru si actrita din secventa filmata s-a asezat linga regizor sa urmareasca ultima dubla.
S-a incruntat la doua dintre replicile ei, regizorul a simtit-o si a linistit-o
“Se pot corecta”.
Ea a ramas cu privirea in monitor si a inceput sa-si roada o unghie fara sa zica nimik.

“Hai spune-mi ca mai vrei sa tragem o dubla. Spune-mi mie la ureche, numai mie”, a luat-o regizorul dupa umeri.
Ea a tacut, desi privirea spunea ca isi doreste sa se intoarca din nou la secventa.

“Te macina propozitia aia, nu-i asa?”
“Mi se pare ca am avut un accent moldovenesc”
“Pai poate esti moldoveanca”
“Pai eu sunt moldoveanca, dar nu stiu daca si personajul e…”

*
O secventa despre obsesia perfectionismului. Am vazut-o astazi in multe alte detalii si forme pe platourile de filmare de la o pelicula pe care o veti vedea in toamna anului viitor.
Mi-a placut obsesia echipei de a obtine o dubla si mai buna decit dubla trasa si m-a incintat dilema regizorului: “cind ma opresc?”

***

Dintr-o alta perspectiva, stiu obsesia asta: apare cind scrii despre un subiect la care vrei sa dai totul. Aduni informatii si aduni informatii, cauti si cauti, si nu-ti mai vine sa te opresti: “daca merg cu cautarea un pic mai departe, e posibil sa obtin si altceva mai bun/ mai intim/mai aproape de adevar?”

*
M-am dus la filmari ca sa vad la lucru un domn pe care-l iubesc tare. Va fi subiectul unui articol mare pt revista intr-una din lunile urmatoare. In momentul asta ma aflu cam ca in secventa descrisa mai sus: caut si caut, si mai caut. Si ma intreb “Daca mai sap un pic nu pot gasi si altceva la fel de frumos? Sau si mai frumos?”

2
2105