Author : Cristina Bazavan

cum sa mergi la teatru prin vint si ploaie

in seara asta a trebuit sa merg la premiera Tartuffe la TNB, un spectacol regizat de Andrei Belgrader cu Horatiu Malaele in rolul principal.

imi doream sa vad piesa asta pt ca vroiam sa-l simt pe dl Belgrader la lucru, dar era asa frig si asa urit afara incit cu greu m-am hotarit sa ies din casa.
M-au salvat cizmele ECCO (despre care cind le-am dus la birou am aflat de la colege o multime de alte lucruri noi, de unde se vede treaba ca sunt populare).

de ce zic ca m-au salvat? la cit de frig era afara, pe atit de cald era in Sala Amfiteatru.
noroc ca aceste cizme, vorba ioanei – colega mea, respira – asa ca, iata-ma senina cu o sticla de apa plata zimbind si distrindu-ma la piesa, in timp ce vecinii mei de scaun transpirau din greu.

despre piesa un pic mai incolo, acum spun doar: “simpa”:)

P.S. si pentru ca Florin de la coafor mi-a dat o mega solutie pentru par si noua mea coafura a stat brici. sau, piatra:)

1338

cursul de dans contemporan, lectia 1

7 femei in colanti/ pantaloni de trening si tricouri, plus Cristina coregrafa.

Primul exercitiu, imediat de dupa buna seara si bine ati venit: asezate in cerc fiecare trebuie sa-si spuna numele, o caracteristica a propriei persoane (printr-un adjectiv care incepe cu aceeasi litera ca numele) si sa faca o miscare care sa-l defineasca.

Aparent simplu. Doar ca urmatoarea cursanta trebuie sa spuna numele celor de dinainte, adjectivele care le definesc, sa faca miscarile lor si apoi sa-si spuna numele, adjectivul si sa faca miscarea sa.
Cu cit se inainteaza in cerc, cu atit sunt mai multe nume si miscari de memorat.

Cine a inchis cercul???
Eu, desigur! Cine putea sa aiba norocul sa trebuiasca sa invete tot rapid?!:)

*
Exercitiul acesta a fost insa esenta a ceea ce ar trebui sa facem tot timpul: concentrare/memorare pe gesturi, nume si succesiunea de miscari.
Pe asta s-a bazat intreaga noastra lectie si, desi in teorie am inteles din prima, la fapte… e mai greu.

*
Momentul cel mai drag al primei lectii:
Aveam de facut o miscare de retragere a corpului aplecat, trebuia sa ajungem de jos in sus, extrem lent, cu capul ultima rotita ridicata in mecanism. Nu ne iesea atit de lent si de cursiv, pina cind Cristina, coregrafa, ne-a spus:

“Imaginati-va ca spatele vostru e ca solzii unui peste urias. Si ca voi deschideti unul cite unul fiecare bucatica din corpul lui, doar apasindu-l pe coloana vertebrala. Acum ginditi-va ca e coloana voastra si lucrati cu fiecare vertrebra, inchideti-o linga trup.”

Mi s-a parut wwwwaaaauuu. Pt ca avind aceasta imagine in minte, trupurile noastre s-au ridicat intr-un sincron perfect, lent, lin, cursiv, iar capetele noastre, plecate, au privit in fata in acelasi timp.

De la momentul acesta am ramas cu un gind: oare ce-si imagineaza dansatorii in timp ce fac miscari complicate? Ma gindesc sa fac un filmuletz cu un dansator care sa povesteasca filmele/povestile din capul lui in timp ce –si obliga corpul sa sfideze gravitatia.

*
Un alt exercitiu demential a avut la baza tot concentrarea si imaginatia.

“imaginati-va ca mina dreapta misca tot corpul si faceti miscarea”
“imaginati-va ca piciorul drept misca tot corpul si faceti miscarea”
“Imaginati-va ca degetul mic de la piciorul sting misca tot corpul…”
“Imaginati-va ca buricul…”

Si e incredibil cum, daca te concetrezi, poti sa intuiesti care e miscarea naturala pe care trebuie sa o faci.

Detalii despre cum puteti sa va inscrieti la acest Curs de dans contemporan puteti gasi aici.

1621

cadouri de ziua mea: o tunsoare noua

“nu vrei sa te tunzi cum vreau eu?”
“sigur”
*
catalin enache, stilistul revistei & my special friend, s-a gindit sa-mi faca un cadou special de ziua mea. asa ca ne-am trezit azi in miez de noapte (ca sa ajungem apoi in timp util la shootingul de dosar), ne-am adunat de prin taxiuri si ne-am oprit la salonul Manifest, la Florin.

Baietii au vorbit intre ei, eu am baut ceai si am beneficiat de un masaj minunat in timp ce ma spalau pe cap, dupa care m-am asezat cuminte pe scaunul lui Florin.

“iti dai seama ca job-ul tau e in miinile mele”, i-a zis Florin lui Catalin, rizind.

*
in redactie Catalin a luat bravo cu felicitari, iar eu am aflat ca m-am tuns ca duduia La Roux. am cautat-o in foto si da, m-am tuns ca ea.

pina la o foto cu mine ( facem shooting in citeva zile sa schimb si foto de la editorialul din revista) iat-o pe colega mea de coafura.

*
multumesc Florin.
multu Catalin, love youuuuuuu so much.

3100

atelierul de salate

Am fost la un atelier de salate si, multi dintre cei care au auzit ca ma duc sa invat sa fac salate, au ris.

Eu sunt o foarte mare consumatoare de salate. Ma enerveaza carnea si-atunci maninc mai mult ierburi, fara sa fiu vegetariana. Si-mi place sa inovez cind ma asez sa fac o salata. Sa ma joc.

Am uleiuri de multe feluri si arome in casa, am ierburi peste ierburi, inclusiv saruri aromate. Pe care le folosesc la salate, nu pentru eventualele lesinuri.
*

Marti, la Violeta’s Vintage Kitchen, am invatat sa fac altfel de salate decit stiu.
Violeta mi-a spus ce e absolut interzis in amestecurile din salate, m-a invatat trucuri despre cum sa prepar sosuri de salate si, mai ales, mi-a explicat cum sa toc legumele corect ca sa am viteza aia a bucatarilor faimosi.
Inca mai lucrez la asta.

Dar am invatat sa fac saruri parfumate fara sa le mai cumpar, am invatat despre brinzeturi si combinatii de senzatie in salate, si-am descoperit plante pe care le stiam doar in varianta pulbere, la plic. (si stiu si locurile de unde sa le cumpar). Nu le scriu pentru ca este fair sa mergeti la cursul Violetei si sa aflati direct de la ea lucrurile minunate. Dar chiar minunate.

*
Daca vreti sa petreceti doua ore absolut incintatoare si sa invatati rafinamente culinare (acolo unde prea putin se gindesc ca pot exista: intr-o salata) scrieti-i Violetei pe site-ul ei si inscrieti-va la atelierul de salate.

*
altfel, ieri m-am vzt cu viorel copolovici, cel care are proiectul prinzul din caserola, iar miine ma intilnesc cu amarjit, cel care are restaurantul Musafir. s-ar zice ca sunt f interesata de gastronomie.
ar fi frumos sa fie asa, dar sunt…varzaaaaa

1834

vrem respect

in momente ca astea, mi-e drag ca lucrez in aceasta companie.
nu stiu (inca) cine a facut spotul acesta si cine a avut ideea campaniei, dar are/au tot respectul meu


REALITATEA.NET – Victor Rebengiuc s-a împlicat în campania ” Noi vrem respect” – VEZI VIDEO

campania noi vrem respect

later edit (pentru care s-ar putea sa mi-o fur in companie, dar asta e, imi asum riscurile:) )
campania e la initiativa lui sergiu toader, spoturile sunt facute de catalin borozia.
bravos domnilor (si nu zic asta pt ca sunteti sefi, asta e nenorocul vostru, really)

2289

batrinete

azi e ziua internationala a oamenilor in virsta.

de ce ar sarbatori cineva batrinetea?

*
intr-o vreme, cind semnele de batrinete ale parintilor mei deveneau din ce in ce mai evidente, n-am mai vrut sa ma duc sa-i vad. mi-era groaza de momentul revederii (ii vedeam la citeva luni distanta) pentru ca erau evidente modificarile de pe trup, ridurile de pe fata, albitul parului.

acum un an am citit un text al lui Mike Sager cu titlul Old. o poveste despre batrinete, ilustrata prin viata unui batrin de 92 ani. textul, mega premiat, e incredibil de emotionant si de rafinat.

era un fragment acolo care m-a facut sa zimbesc si sa ma gindesc ca, oricit ar inainta in virsta oamenii, ei se simt pe dinauntru ca si cum ar astepta continuu sa se maturizeze; sunt vii, copilarosi, vioi. ei asa se stiu dintotdeauna si, cind nu se uita in oglinda, se minuneaza de ce cei din jur nu li se adreseaza ca unor copii mai maricei.
cu gindul asta mi-e mai usor sa accept ca parintii mei imbatrinesc

You live in your body everyday of your life. Things change slowly, inexorably, in increments too small to measure. You gain weight, you lose weight, your hair falls out. Your skin slackens, your voice thins, your bones become brittle, your ankles swell. Your prostate and a piece of your colon are removed. Your back bends with the weight of gravity and passing time. You wake up twice during the night to pee; once in a hile, you wet your pants. Crossing your legs has become a project that requires your hands; getting out of a chair has become a gymnastics routine; eating a bowl of soup has become a logistical feat. Whenever you go to the store, you can’ remember if you have coffee at home.
(…)

You ask people questions several times over. Sometimes, just as you‘re asking, you realize that you’ve already asked this same question, that you ‘ve already heard the answer. You go ahead and ask again anyway. It’s too embarrassing to do anything else.

(…)
All of this happens; everything changes. But the odd part is, you don’t really notice. You’re aware of it, sure, but somehow it doesn’t integrate. Deep down, to yourself, you are always just you, the same pair of eyes in the mirror, the same familiar voice inside your head still wondering, “when will I feel grown up?”

Mike Sager, Old pentru Esquire 1998

*
ma gindeam ca azi e un bun prilej sa ne aducem aminte ca imbatrinim si noi. si sa spunem la multi ani “batrinilor” din viata noastra.

3228

o imagine draga by dodi

venita de la dodi pe mail care presteaza in bulgaria pt protv
mi-a fct ziua frumu si m-a emotionat tare

zilele trecute, dupa emisiune. intr-un cerc restrins de prieteni, retrasi intr-o locatie linistita. pentru citeva ore linistite si atit de irepetabile. impreuna cu cei domni de la min 15.30 . domnul in cauza e un amestec de Bibanu si Banica seniorul. Iar fara el, filmul si scena muzica din Bulgaria ultimelor decenii ar fi aratat mult mai saraca. Cit despre Nelko, trebuie doar sa-l asculti la min. 18.30. atit. Si, la un moment dat, nenea Todor afla ca unul din cintecele sale (mai precis cel pe care ti l-am trimis) este “soneria” telefonului meu. si tin enorm la urmatoarea scena: domnul acesta atit de plapind, de introvertit si, in acelasi timp, atit de rasat si politicos, ducindu-si telefonul meu la ureche pentru a-si recunoaste melodia. iar atunci cind a recunoscut-o, s-a luminat la fata. ca un copil.

1192

oameni pe care-i iubesc

sunt unii oameni pe care atunci cind ii intilnesti – in persoana sau prin munca lor – iti dau o stare de bine, te bucura si ti-e cald si frumos prin sufletzel.

nu poti sa-ti explici asta oricit ai incerca, dar oamenii astia au ei ceva magic in ceea ce fac or sunt, care trece prin orice si ajunge direct la tine.

pentru mine unul dintre acesti oameni magici e dl Radu Cosasu. nu l-am intilnit niciodata, cred ca as muri de rusine-incintare-teama daca l-as intilni vreodata, dar il iubesc de mor.
mi se pare incredibil, ireal.

uitasem de asta, dar am descoperit pe liternet textul care se numeste Excelenta SA Andrei Pavel care face mai mult decit milioane de cintece holograf or loredana la o ceremonie de retragere.

La naiba! Dacă nu a fost fenomenal, extraterestru, dacă nu a fost invincibil (cine e?), Andrei Pavel este şi ne rămîne ca un jucător excelent şi îl voi numi continuu, cu drag şi respect, Excelenţa Sa Andrei Pavel.

“Şi vrei să-ţi mai spun ceva?” – vorba unui prieten afon în sport, de care nu mă pot despărţi nici cînd scriu la Gazetă. Ieri, după ce am citit ce-a spus la conferinţa lui de presă, am fost cît se poate de mulţumit. După 18 ani de tenis, Pavel nu numai că e mîndru de cariera lui, dar se poate aşeza, liniştit, la casa lui, cu familia lui. Vi se pare puţin? Prea idilic? Prea happy-end? Un scriitor brazilian a spus-o vesel şi bine: happy-end-urile sînt neplăcute în cărţi şi la cinema, dar în viaţă sînt minunate.

textul integral aici, intr-o rubrica minunata Oameni pe care-i admir, oameni pe care-i iubesc

*
oare imi supralicitez norocul daca trec pe wish listul de ziua mea (care va sa vina f f curind) sa ma intilnesc cindva, oricind cu dl Radu Cosasu?!

1406

bye bye Hollywood, welcome Nollywood

nigeria vine puternic din spate in industria filmului.
in 16 ani s-au produs 872 de filme in nigeria, conform statisticilor UNESCO.
fara ajutor guvernamental. asta intr-o tara in care mai mult de jumatate din populatie traieste cu mai putin de un dolar pe zi.

in materie de productie, doar india (bollywood) e mai prolifica decit nigeria.

cu inovatii de genul doua filme trase simultan, cu camere in directii opuse, filmele produse in Nollywood sunt scoase cel mai adesea direct pe dvd si se vind in 25.000- 50.000 de exemplare.

conform cifrelor UNESCO, peste 200.000 de oameni lucreaza in domenii legate direct de industria filmului si alte aproape 1 milion in domenii conexe, ceea ce transforma cinematografia drept a doua mare industrie dupa agricultura, in Nigeria.

cea mai cea actrita pe care am gasit-o pe net din Nollywood se numeste Kate Henshaw si a facut peste 100 de filme in cinci ani.

asta ma face sa cred ca Nollywood va fi un cuvint pe care-l vom folosi des in foarte scurt timp.

1922

hugh jackman frate cu tudor chirila

astazi a facut ocolul lumii o stire cum ca actorul Hugh Jackman a intrerupt un spectacol pe Broadway pentru ca intr-unul dintre cele mai tensionate momente ale piesei, i-a sunat telefonul unui spectator.

in vara, la sfirsitul stagiunii trecute, Tudor Chirila facea un gest similar. l-a explicat raspicat pe blogul lui, unde spectatorii au fost de acord cu el.
am asistat insa la discutii (cu oameni din bransa) care sustineau “e actor, trebuie sa joace in orice conditii, asta e”.

*
n-ar fi bine ca telefoanele sa fie lasate la garderoba, printr-un regulament al teatrului?
nu-ti convine, stai acasa si vorbeste linistit cu cine vrei tu, asta e.

1381

My fight club

in seara asta, in timp ce-mi miscam cu greu picioarele pe scara blocului (am febra de la cursul de dans de ieri), carind plasa cu salata creata acum citeva ore la atelierul de salate la violeta’s vintage, mi s-a parut ca ma aflu intr-un fel de fight club. feminin desigur, dar…

ieri un curs unde am intilnit oameni noi, azi alt curs unde am intilnit alti oameni noi, miine o alta experienta la tema.

seman un pic ca stil de viata cu baiatul ala (si stres, si fitze, si independenta)… what’s next?

e doar un gind de care Palahniuck ar fi mindru:)

1263

cum mi-au bulversat garderoba noile mele cizme ecco

Urmatorul post este pentru doamne, daaaaaaaaaaaar…

Domnilor inainte de a parasi aceasta pagina care nu va intereseaza pentru ca e despre incaltaminte de gagici, uitati-va la foto de mai jos si dati un click catre site-ul Ecco.
In doua secunde veti afla care sunt cizmele in trend si o sa va uimiti iubitele cu cunostintele voastre, trust me.

Inca o smekerie cu care sa le dati gata: talpa de la produsele Ecco e facuta dupa un system cu injectie directa (atit stiu sa spun) dar e cu mega smekerie, e cea mai usoara dintre talpi si e foarte confortabila, iar pielea e tratata astfel incit piciorul nu transpira.

Si gata, ca dupa aia daca stiti prea multe o sa creada ca aveti amanta:)

*
De vineri a intrat in viata mea o pereche de cizme maro Ecco inalte ca de calarie, o bucurie.
Stiam ca le primesc inca inainte de a pleca la Londra asa ca m-am uitat o tura intr-un magazin Ecco de prin Soho sa vad ce au ei. Avem si noi ca ei:)

Cizmele astea inalte sunt vedetele acestui sezon.

*

Cizmele mi-au bulversat total garderoba pentru ca vineri seara am facut multe teste cam cum le-as pune in valoare. Iar asta a insemnat o ravasire de haine, mai ceva ca ravasitul oilor la care s-a dus doamna Udrea.

Varianta calarie (colanti + bluza/camasa + sacou) a fost prima care mi-a venit in minte. Aveam colanti negri tocmai buni pt o camasa alba, dar pentru o bluza grej era nevoie de colanti gri. Asa ca vineri seara am executat achizitionare de colanti gri, cu tot tam tamul de rigoare: taxi, magazin, probe, taxi, acasa probe din nou. E grea viata cind ai o pereche noua de cizme:)

Simbata dimine am prestat echipament de calarie la vizionarea Amintiri din epoca de aur, iar dupa aceea am executat tenis pina spre seara. M-am uitat desigur, etalindu-mi cizmele in loja Tabu de la Open Romania.
Ba am luat si niste “saru mina” respectuoase la VIP restaurant.

Mai am variante cool de exploatat, dar joi bifez o lansare british a unui nou produs Rimmel asa ca le scot iar la plimbare.

*
acum am insa o curiozitate, pentru ce produs nou achizitionat v-ati facut vraiste garderoba ca sa gasiti variante cu ce sa-l imbracati?

ce stie netul despre tine?

cit din viata ta e in web?
ce stiu oamenii despre tine cind merg din site in site?
ce obtin analistii cind scaneaza stirile si informatiile despre tine?

nu da google dupa numele tau, incearca Personas.

Personas iti arata ce stie netul despre tine, intr-o analiza care te va uimi prin profunzime, dar iti va placea pentru rezultat:)

Personas un proiect creat de Aaron Zanman

1680

a murit cel care ii scria discursurile lui Nixon, William Safire

Safire “rules for writers”:
Remember to never split an infinitive.
Take the bull by the hand and avoid mixing metaphors.
Proofread carefully to see if you words out. Avoid cliches like the plague.
And don’t overuse exclamation marks!!

ROBERT D. McFADDEN in necrologul din New York Times. inca o super lectie despre cum sa (de)scrii viata unui om in citeva mii de semne, fara sa fii patetic, fara sa exagerezi. si cu o umbra de zimbet la sfirsit

1333

Breakfast at Tiffany’s, Theatre Royal Haymarket, London

pentru mine Breakfast at Tiffany’s are eleganta lui Audrey si finetea frazei lui Capote.
adica imi place nuvela lui Truman Capote (care initial a fost publicata in Esquire) mult mai mult decit filmul, dar Holly Golightly nu poate sa aiba alt chip decit cel al lui Audrey Hepburn.

probabil ca mine sunt foarte multi, iar englezii care au pus in scena textul au riscat multicel. s-au descurcat insa bine pentru ca au stiut cum sa-si promoveze show-ul (si Holly, si William au momente de nuditate completa).

am vazut miercuri seara Breakfast at Tiffany’s la Theatre Royal Haymarket. piesa e una dintre atractiile sezonului in Londra, a avut premiera in urma cu 3 saptamini si are deja foarte multe cronici in marile lor ziare.

n-am avut voie sa facem foto asa ca nu pot exemplifica cele ce le voi scrie: productia a excelat la capitolul scenografie si decoruri.
fara sa fie extravaganta, ba chiar minimalista (cu doua schele care imitau scarile cladirilor vechi), scenografia a fost super personaj in piesa; a adus dinamism, a facut foarte rapida trecerea de la o scena la alta, de la un cadru la altul.

actrita din rolul principal (Anna Friel) s-a facut blonda cu de la sine putere si perceptia mea, influentata desigur de Pop Icon-uri, a fost ca Holly a ajuns un fel de Marilyn-o-cauta-pe-Madonna-ca-sa-o-intilneasca-pe-Audrey.
*
Iat-o pe Anna Friel pe vremea cind era bruneta


*
Olivia (gazda noastra la piesa asta) spunea ca l-au facut pe William un personaj mai slab decit in carte. Cind am ajuns acasa am recitit putin din cartea lui Capote si mi-am dat seama ca nu aveau cum sa puna finetea frazei lui Capote in rolul tinarului Josep Cross (pe care l-ati vazut la cinema in Milk alaturi de Sean Penn, era frumuselul Dick Pabich). Capote scria incredibil, pur si simplu.

Pe mine m-a deranjat insa adaptarea, pentru ca au pastrat rolul povestitorului suprapus peste cel al lui William. Cartea e scrisa asa, dar povestirea la persoana a III-a in teatru mi se pare too old.

*
dar la capatul zilei (si al piesei) a fost o experienta dragutza. mult deasupra majoritatii pieselor care se joaca la bucuresti.

*
later edit: am descoperit pe net fotografii cu Anna blonda

2325

Undercover – The evolution of underwear

stiu ca lenjeria e o tema recurenta pe blogul meu si ca am scris de destul de multe ori despre chiloti, dar la expozitia Undercover – The evolution of underwear de la The Fashion & Textile Museum, London, nu m-am dus la initiativa mea, ci invitata. 🙂

a fost super spectaculoasa si educativa.

sa incepem cu cel mai dragalas dintre exemple

si sa continuam cu corsete nu inainte de a scrie cite ceva din ce am invatat la fata locului:

Primul corset a fost inventat, cu scop medical, de o doamna pe nume Gaches Sarraude. In 1905 era deja folosit in toata Europa pentru ca punea in evidenta “S”-ul de vioara al trupului feminin.

in 1910, americanca Mary Phelps Jacobs frustrata de corsetul pe care era nevoita sa-l poarte a inventat bustiera care a devenit atit de populara printre prietenele ei, incit in 1914 si-a patentat inventia pe care a vindut-o pt 1500 de dolari catre Warner. In timpul razboiului Warner a vindut bustiere de peste 15 mil de dolari:)

anii 50 sunt cei ai sutienelor pin up, in anii 60 apare Wanderbra, in anii 70 apare sutienul care sa para ca nu porti sutien (da, stiu, doar noi femeile am dori asa ceva), anii 90 sunt anii push up, iar anii 2000 sunt The Bra Wardrobe (adica femeilor nu le mai e de ajuns un singur model, vor o intreaga garderoba de sutiene)

1733

londra de saptamina asta (part 1)

londra, acum 3 zile, pe limba mea…

Laurence Olivier impreuna cu fiica lui cea mare

… tot Olivier, de data asta cu mezina

Marianne Faithfull, cind era Bardot a lor

*Foto din expo Private Places, Public Faces

*
sah in trafalgar square…

… cu piese de 2 m inaltime parte din proiectul “The Tournament” Giant Chess by Jaime Hayon in London Design Week

*

am fost la londra intr-un press trip legat de un produs cosmetic care se va lansa in decembrie in romania si pe care eu l-am testat deja:) excursia a mai inclus inca o expo de senzatie (Undercover – The evolution of Underwear) si o piesa de teatru dupa un text faimos (Breakfast At Tiffany’s), despre care scriu insa separat pentru fiecare.

zilele la londra s-ar rezuma asa: science & arts & beauty.
fix pentru sufletzelul meu.

*
multzam olivia & corina & dana.

P.S. I love you, too.

1618

femei vs barbati

cind ma pregateam pentru cannes (rochii pt covorul rosu, pantofi si alte asemenea) un prieten m-a zis ca vazutul unei premiere la Cannes ar putea fi echivalentul unei finale de Champions League, in lumea barbatilor.

saptamina asta am fost intr-unul dintre cele mai tari laboratoare din lume in care se inoveaza compozitia cosmeticelor, sampoanelor, vopselurilor de par.
m-am gindit ca asta ar trebui sa fie ca o vizita la fabrica ferrari in lumea barbatilor.

cum a fost la londra de data asta, ce expo am vzt si, mai ales, ce teatru am vzt, povestesc mai pe seara. acum ne pregatim de finala la bcr open romania. unde ducem in vizita noile mele cizme ecco.

1158

mingi noi

Octav Moga, unul dintre cistigatorii concursului cu bilete la BCR OPEN, a facut peste 150 de fotografii la prima sa experienta pe o arena de tenis.

le gasiti aici

1222

BCR Open – culisele retragerii lui Andrei Pavel

astazi a fost meciul de retragere al lui Andrei Pavel, o gala festiva cu Ivanisevic special guest star, plus Holograf si Loredana (cam de nunta cumva) pe teren sa-i cinte tenismenului.

ok, asta ati vazut la tv, dar in tribune au fost si parintii lui.

*
tatal lui m-a emotionat cel mai tare. a plins mult in prima parte a ceremoniei cind rulau pe un ecran toate momentele importante din cariera lui Andrei. si-si stergea lacrimile cu podul palmelor, acoperindu-si ochii in intregime. barbateste, la vedere. plingea cu mindrie.

la sfirsit a prins una dintre mingiile semnate de Andrei. ar fi putut sa o dea altcuiva, pentru ca Andrei e fiul lui si ii poate semna orice minge, dar a luat-o ca pe un dar pretios si si-a asezat-o in poala. mingea de la meciul de retragere.

*
in vip lounge, dupa meci, Ivanisevic se poza cu toata lumea. Bogdan Enoiu, agitat, il urmarea indeaproape gata sa-i faca pe plac cu orice dorinta avea. soferii se pregateau sa-l duca la hotel, Ivanisevic ceruse o bere, domn Enoiu o aducea personal. nu mai era big boss-ul turneului, era … cel din conversatia asta.

– Dar cånd erai mic şi jucai tenis, te visai noaptea campion?
– Da. Mă visam în fiecare noapte campion. Şi-acum mă mai visez.
– Şi-atunci te-ai implicat în turneul de tenis pentru că era lumea la care visai?!
– Da. Aşa este.
– Tu, de fapt, ţi-ai împlinit un vis din copilărie.
– Da. Ai sesizat corect. Şi cu Hagi (nota mea. spectacolul de retragere al lui Hagi) la fel a fost.

dintr-un interviu pentru Tabu, septembrie 2008

2401