Cristina Bazavan - Blogul Cristinei Bazavan

8 years ago

(inedit) Cum au ajuns sa joace impreuna Tom Cruise si Dustin Hoffman in Rain Man, un film care a luat 4 Oscaruri?

Anul trecut (in 2016, adica) am citit o carte care vorbeste despre una dintre cele mai mari agentii de impresariat si management pentru industria divertismentului american – CAA – Power House, The Untold Story of Hollywood’s CREATIVE ARTISTS AGENCY.

Printre multele povesti inedite de acolo e una la care ma intorc cu gandul adesea. Povestea din spatele filmului Rain Man.

Rain Main e filmul in care Tom Cruise e un tanar egoist care are un frate mai mare, autist – Dustin Hoffman – frate care a mostenit de la tatal lor intreaga avere de mai multe milioane de dolari. Personajul lui Cruise incearca sa descopere de ce fratele lui, care pare ca traieste in alta lume, a primit toti banii, iar filmul e un road movie care e si comedie si drama si are o pilda frumoasa.

Rain Man a castigat Oscarul pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun regizor si cel mai bun actor in rol principal – Hoffman – in 1989 si este unul dintre cele mai indragite filme din toate timpurile, dar…. a fost la un pas sa nu se faca.

Intial actorul Bill Murray era in carti pentru rolul lui Raymond – domnul autist, iar Hoffman era fratele – rol care a ajuns apoi la Tom Cruise, asta pentru ca in scenariul original baiatul autist era cel mai mic dintre cei doi frati.

Pentru acest proiect s-a muncit mai bine de 5 ani pana a ajuns in faza de productie pentru ca… desi le placea subiectul, toti producatorii si regizorii implicati aveau retineri sau isi doreau sa modifice scenariul atat de mult incat n-ar mai fi ramas ideea initiala. Pentru ca le-a placut atat de mult ideea filmului, Rain Man a fost un proiect integral al agentiei CAA, agentie creata de Michael Ovitz, unul dintre cei mai puternici oameni de la Hollywood..

PAULA WAGNER, agenta care raspundea de Tom Cruise (pe atunci era foarte la inceputul carierei, Wagner nu mai lucreaza din 2008 cu Cruise) isi aminteste: Eram intr-un meeting si Mike Ovitz a spus “Avem filmul asta pe care Dustin il tot numeste Rain Man, o sa fie un film foarte emotionant si foarte frumos dar trebuie sa gasim cine il va interpreta pe fratele mai mare a lui Dustin.” Fratele mai mare insemna desigur cineva mai in varsta decat Dustin Hoffman. Citisem scenariul, plansesem si ii spuseem sotului meu – Tom Cruise trebuie sa joace rolul asta, asa ca in sedinta m-am auzit spunand “In loc de un frate mai mare, cred ca ar trebui sa fie un frate mai mic si Tom Cruise sa-l joace”. Toti au reactionat ferm negandu-mi ideea, doar Mike a tacut o vreme si apoi a spus “Crezi? Interesant”.

Numai ca atunci Wagner nu stia ca, intr-un fel, planetele fusesera aliniate cu grija de multa vreme. Iata ce isi amintesc actorii din rolurile principale.

TOM CRUISE: Eram impreuna cu sora mea intr-un restaurant cubanez si ea l-a vazut la o masa pe Dustin Hoffman. Eram uimit amandoi ca-l vedem aproape si sora mea ma tot inghiontea “trebuie sa te duci sa-I saluti” Nu voiam sa fac asta, pentru ca era evident ca nu trebuia deranjat la masa, dar sora-mea nu s-a lasat “ii iubesti munca, daca nu te duci tu, ma duc eu si te prezint”. Asa ca m-am dus la masa, rusinat.

“Ma scuzati, domnule Hoffman”

“Tom Cruise!”

Nu-mi venea sa cred ca imi stie numele, era in ultima saptamana de reprezentatii cu piesa Moartea unui comis voiajor, era nebunie pe bilete si el m-a invitat pe loc, impreuna cu sora mea, la spectacol. Ne-am dus in culise dupa spectacol si l-am felicitat, iar el mi-a spus atunci “o sa lucram candva impreuna, sunt sigur”, iar 2 ani mai tarziu mi-a trimis scenariul de la Rain Man.

Hoffman are si el o poveste simpatica despre cum s-a intalnit cu cel care avea sa fie regizorul filmului – Barry Levinson.

DUSTIN HOFFMAN: M-am dus cu copiii la Cirque du Soleil, prima lor reprezentatie in Los Angeles. Copiii nostri erau mici pe atunci si a fost o experienta minunata. In spatele meu statea un tanar cu nevasta si copiii lui. S-a prezentat drept Barry Levinson, regizor. Ne distraseram bine impreuna cu copiii nostri la spectacol, asa ca am iesit imediat dupa cu totii la masa. Am vorbit despre ce proiecte avem fiecare si Barry a fost de acord sa se uite putin pe scenariul de la Rain Man caruia nu-i dadeau de capat de cativa ani. Amandoi am ales ca punct de intalnire un restaurant mexican, Paradise Cove. Am spus “ e restaurantul meu preferat” iar el a adaugat “si al meu” si am stiut de atunci ca o sa fim prieteni si o sa facem proiectul acesta impreuna.

Imi place mult povestea asta pentru ca e despre perseverenta si sincronicitati.

E despre cum oamenii mari – ca Hoffman sau Cruise – devin mai mici sau egali in fata oamenilor pe care-i plac si cu care au lucruri in comun.

E o poveste despre generozitate.

Daca n-ati vazut Rain Man, va rog tare sa-l vedeti.

Incepe un nou an, sunteti sigure ca aveti planuri pt el?!

diverse

8 years ago

Incepe un nou an, sunteti sigure ca aveti planuri pt el?!

Ieri eram intr-un hypermarket si vedeam o doamna care se uita fix la mine. M-am gandit ca e ceva in neregula cu mine (eram imbracata intr-o geaca groasa, in jeans, nemachiata, cu ochelarii care-mi lumineaza calea si parul prins intr-o coada) si-am trecut mai departe. Doamna a venit dupa mine printre rafturi si, recunosc, m-am cam speriat cand am vazut-o ca vine tintit la mine.

M-a intrebat daca sunt Cristina Bazavan si, pt o fractiune de secunda, gandindu-ma cum sunt imbracata si absolut deloc machiata – m-am gandit sa spun ca nu 🙂 A continuat sa-mi spuna ca ma citeste in Unica si ca se bucura ca m-a intalnit.

Evident mi-a fost f f rusine, evident ca mi-am promis ca voi iesi din casa numai coafata si pe tocuri (no way:) ), dar m-am gandit inca o data de cate ori am vrut eu sa renunt la a scrie pentru Unica si mereu a aparut cineva care mi-a multumit pt text.

Iata mai jos, textul din Unica ianuarie la care facea referire doamna din hypermarket.

Hello, 2017!

Incepe un nou an, ce planuri aveti pentru el?!

Stiti ca analizele sociologie spun ca pentru noi femeile de-a lungul unui an exista 3 inceputuri? Pare straniu, dar…

Mai intai exista inceputul cu promisiuni si analize pentru propria persoana – cel care se intampla la aniversarea zilei de nastere. Ne promitem ca o sa avem mai multa grija de noi, ca o sa ne urmarim mai atent obiectivele personale (care tin uneori de profesie – o slujba mai buna, o leafa mai mare, mai putin stres si invariabilul “N-o sa mai mai consum pentru toate nimicurile”, sau tin de viata personala – sa stau mai mult cu familia, sa socializez mai mult cu prietenii, sa economisesc ceva bani, sa calatoresc, sa visez, sa iubesc, sa MA iubesc, sa ma duc la sala de sport).

Mai apoi exista inceputul social – cel de dupa vacanta de vara – cand ne intoarcem la munca si creierul e setat pentru un nou inceput. Desigur ne punem obiective (care tin uneori de profesie – o slujba mai buna, o leafa mai mare, mai putin stres si invariabilul “N-o sa mai mai consum pentru toate nimicurile”, sau tin de viata personala – sa stau mai mult cu familia, sa socializez mai mult cu prietenii, sa economisesc ceva bani, sa calatoresc, sa visez, sa iubesc, sa MA iubesc, sa ma duc la sala de sport).

Si exista, desigur, inceputul calendaristic – inceputul de an – marcat cu o semi vacanta si cu alte setari de obiective (care tin uneori de profesie – o slujba mai buna, o leafa mai mare, mai putin stres si invariabilul “N-o sa mai mai consum pentru toate nimicurile”, sau tin de viata personala – sa stau mai mult cu familia, sa socializez mai mult cu prietenii, sa economisesc ceva bani, sa calatoresc, sa visez, sa iubesc, sa MA iubesc, sa ma duc la sala de sport).

Sunt foarte curioasa cat de multe dintre promisiunile pe care vi le-ati facut anul trecut le si respectati. Si daca ati reusit sa faceti macar o schimbare importanta in viata, sa existe un inceput dintre cele gandite de voi ca va fac bine.

Cand privim detasat vietile altora ne dam seama mai usor de ce nu isi repecta propriile promisiuni si, oricum ai lua-o, totul e o chestiune de vointa si de rigoare, disciplina.

Daca iti doresti cu adevarat sa te schimbi, te schimbi; pentru ca noi alegem – dincolo de orice teama, orice gand ca trebuie sa ne supunem sistemului – noi alegem cum vrem sa ne traim viata.

Stiu ca cititi aceste randuri si va ganditi: femeii asteia ii e usor sa vorbeasca despre schimbari pentru ca are o viata usoara, n-are problemele mele (oricare ar fi ele) si ce stie ea despre mine?!

Dar, de fapt, gandul asta e doar o scuza. Pentru ca eu pot sa ma apar si sa spun ca nu exista om fara probleme, nu exista persoana care sa nu se lupte cu ganduri, spaime, situatii in fiecare zi. Dar aleg sa vad partea pozitiva, sa nu pun presiune pe mine, sa nu ma judec, sa ma rasplatesc cand fac ceva frumos, sa fiu onesta cu mine cand fac vreo prostie, sa-mi scutur ego-ul cand vrea sa o ia in fata… Si tot asa.

Ce vreau sa spun cu textul asta? V-ati gandit cate promisiuni ne facem noua insine, v-ati gandit cat de mult v-ati pacalit pe voi amagindu-va cu gandul ca o sa incepeti sa faceti lucruri bune pentru voi pe care nu le-ati dus la bun sfarsit pentru ca v-ati gasit scuze?!

Ma gandesc tot timpul ca acolo unde este un inceput este prin apropiere si un sfarsit. Adica s-a incheiat ceva care fie ne-a facut placere, fie nu, dar s-a dus cu ajutorul nostru sau cu ajutorul… sortii.

Asa ca poate la inceputul lui 2017 faci o lista cu lucrurile pe care le inchiei, intamplarile si situatiile care isi vor gasi un sfarsit. Si poate, daca vrei sa intri in jocul meu faci urmatoarele lucruri.

Scrii trei scrisori de multumire pentru trei persoane care te-ai ajutat in 2016 si nu le-ai multumit suficient. Daca incepi anul cu multumiri, cu intelegere pentru ceilalti si cu recunoasterea eforturilor lor, iti asezi un fundament frumos pentru ce urmeaza sa construiesti in urmatoarele luni.
Faci o lista cu 12 lucruri noi – noute pe care nu le-ai facut niciodata asezate pe anotimpuri pe care sa le incerci in 2017, cate unul pentru fiecare luna. Nu trebuie sa fie ceva spectaculos sau mare – poate sa fie sa inveti sa faci o anume prajitura au sa te tunzi cum iti doreai de foarte multa vreme. Dar e important sa faci ceva nou mereu, pentru ca asta te tine alerta si iti adduce bucurii pe care inca nu le stii.
Iti iei timp sa te relaxezi si sa-ti multumesti tie pentru ce ai facut bun in acest an. Si iti faci un cadou dragut. Doar pentru tine. Pentru sufletul tau. Nu neaparat costisitor, dar care sa-ti aduca tie o bucurie adevarata.
Invata sa-ti cureti mintea si sa traiesti in prezent sa te bucuri de ce ai si ce ti se intampla, nu sa analizezi ce ai fi putut avea.

Iti doresc ca 2017 sa fie unul dintre cele mai frumoase inceputuri din viata ta. Sa te pretuiesti si sa te rasplatesti pentru fiecare clipa pe care o vei dedica sa-i ajuti pe ceilalti.

Un cadou pentru Manafu – Secret blogger – Smart Mobile:)

diverse

8 years ago

Un cadou pentru Manafu – Secret blogger – Smart Mobile:)

Intr-o campanie simpatica de sarbatori, iata-ma fata in fata cu un cadou pe care sa-l fac lui Cristian Manafu de Secret Santa – Secret Blogger la vedere:)

Desi il citeam dinainte (revista Campaign a fost preferata mea pe toata durata aparitiei ei in RO), il cunosc personal pe Cristi de 7-8 ani, cam de pe vremea cand prezenta mea in online a inceput sa ia ceva amplitudine.
L-am intrebat de multe ori lucruri tehnice despre internet, ca i-am cerut sfatul in optiunile pe care sa le aleg – cand e vorba de comunicarea online – pentru unii dintre clientii mei si si-a facut intotdeauna timp sa-mi raspunda super detaliat si cu o foarte mare atentie la nevoile din brieful intrebarilor mele.

Am facut multe campanii impreuna – disputa noastra pe filmele proiectate la Promenada sau culisele de film si teatru de la TIFF sau FITS sunt campanii cu traditie in online – , am fost la multe conferinte organizate de el.

Ne leaga deci o multime de amintiri si de intamplari si, acum cand ma pregateam ce cadou sa-i fac de Secret Blogger am trecut prin mai multe optiuni unele care tin de tehnologie.

Apoi m-am gandit care e momentul care inseamna cel mai mult pentru mine din intalnirea mea cu Manafu si m-am gandit la un dar care sper sa-l bucure putin.

Lui Manafu ii datorez pasul spre a vorbi in public. Nu credeam ca am sa fac asta vreodata, dar el m-a convins sa povestesc in 2010 la un Webstock cum a fost cand revista Tabu era la un pas sa se inchida si in 4 zile am gasit un nou investitor. (ma rog, 4 ani mai tarziu s-a inchis de tot, dar eu nu mai eram redactor sef si scapasem de stres)
Asa ca darul meu e legat de aceasta intamplare care, cumva, mi-a schimbat viata.

Habar n-am cum m-a convins Cristi atunci. Poate pentru ca stiam ca si el traise experienta tensiunilor unor publicatii care traiau pe muchie de cutit, poate pentru ca simteam nevoia sa spun ce se intamplase de fapt. Sunt oameni care m-au vazut in ziua aceea in conferinta de la Webstock si care mi-au devenit prieteni apoi, si imi mai povestesc din cand in cand cat de tare i-a marcat ce povesteam:)

Nu vreau sa scriu aici cu detalii care e darul, ca sa ramana un pic secret pana ajunge la Cristi, dar va pot spune ca l-am cumparat online si l-am platit via telefon cu Widget-ul Raiffeisen – ca sa raman in zona de tehnologie atat de draga lui Cristi, dar si ca sa salvez eu timp sa merg prin magazinele aglomerate.

Stiti deja ca folosesc Smart Mobile de la Raiffeisen – e cap de lista pe blogul meu de mai multa vreme si am mai scris despre widgetul inovator Smart Mobile. Cu el poti face tranzactii cu un simplu click, fara sa te conectezi in aplicatie: trimiti bani repede catre sabloanele predefinite, iti alimentezi cardul de credit, iti achiti facturi, faci schimb valutar direct de pe telefon.

Va doresc tuturor sa faceti cumparaturi fericite, mai preocupati de mesajul cadourilor voastre decat de statul la cozi sau aglomeratia din magazine.

P.S. cadoul l-am impachetat intr-o forma cat mai ”ciufulita” ca sa nu dau foarte multe indicii despre ce e inauntru. el va ajunge saptamana viitoare la Cristi.

Ce n-ati vazut la Scoala Flanco – Masterclass Loredana (culise)

diverse

8 years ago

Ce n-ati vazut la Scoala Flanco – Masterclass Loredana (culise)

Mai sunt cateva zile si se incheie anul si m-am gandit sa fac o serie de articole de culise despre proiectele la care am lucrat anul acesta.

Am sa incep cu Scoala Flanco si Loredana – masterclass pentru ca – prin alinierea planetelor – anul asta am petrecut mult timp la Scoala Flanco (un turneu national cu Scoala Flanco), dar si alaturi de Loredana.

Mai precizez inca o data (am facut-o si cand am anuntat inscrierile pentru masterclass-ul peste asteptari cu Loredana) ca, la vremea la care reprezentantii Scolii Flanco mi-au propus sa fiu gazda acestor evenimente, nu lucram pentru Loredana si nici nu stiam ca viitoarea invitata va fi ea.

Asa s-au aliniat planetele si am avut de doua ori mai multe emotii pentru intamplare.

Masterclass-ul a fost conceput ca o paralela intre continutul pe care-l putea oferi un artist in 1986 (anul in care Loredana a castigat Festivalul de la Mamaia) si ce continut ofera/produce acum – la exact 30 de ani distanta – in epoca social media. Paralela – in termeni tehnici, de business – a fost facuta de managerul Loredanei, Alex Tomulescu, iar partea de povesti, anecdotica, a fost oferita live de Loredana.

Stiam o parte din povesti pentru ca am avut privilegiul sa citesc in avans marturisirile familiei si prietenilor Loredanei, marturisiri care se afla in cartea Sentimente a carei aparitie a fost anuntata atunci, dar chiar si asa, Loredana m-a luat si pe mine prin suprindere cu noi povesti si cu raspunsuri sincere despre cum isi creste fata, despre familie si cariera.

Stiam ca Loredana o sa raspunda cu mare sinceritate la orice intrebare, stiam ca atunci cand o vor intalni fata in fata blogerii cursanti la Scoala Flanco, cand o vor simti cat e de naturala si ce energie buna are, o vor placea foarte tare, dar nu ma asteptam sa fie asa emotie in sala… si reactii atat de puternice in postarile post eveniment.

Cineva si-a amintit cum s-a sarutat prima data cu cel care urma sa-i fie sot pe cand facea figuratie la un videoclip de-al Loredanei, altcineva si-a manifestat admiratia pentru curajul ei de a fi mereu altfel, diferita de multime si de a se lasa judecata de toti ceilalti.

E un comentariu pe facebook, aparut dupa masterclass, in care e scris asa ”Cred ca daca mai aud pe cineva de acum ca spune ceva rau de Loredana, sar la bataie. Sunt inca sub impresia puternica a ei, ca personalitate, sper sa ma adun si sa scriu ” si e comentariul care mie mi-e cel mai drag.

Imi place mesajul pentru ca arata, dincolo de dragul pentru artista, ca noi – ca spectatori – luam de-a gata tot ce vedem pe o scena si ni se pare ca e usor sa faci un spectacol, fara sa ne gandim ca, de fapt, e maiestria artistului sa faca lucrurile grele sa para cat mai usoare, iar efortul sa nu se vada sau sa nu se simta.

Cum ziceam stiu ca eu am avut mari emotii la aceasta conferinta pentru ca eram implicata din doua parti, mai stiu ca Alex Tomulescu a avut si el emotii pentru ca era prima conferinta la care vorbea (nu si ultima, a promis!:) ), si cred ca si Loredana a avut putine emotii, dar ea are marele dar de a-si transforma emotiile intr-o energie buna pe care sa o transmita spectatorilor.

Asa ca pentru mine, daca primul masterclass Scoala Flanco a fost despre lucruri tehnice din social media, al doilea a fost despre sinceritate in social media. Si ma bucur foarte mult ca Flanco a ales sa prezinte publicului artistii din alta perspectiva (a facut-o si la Festivalul Internatonal de Teatru de la Sibiu in acest an), pentru ca astfel vorbim pe bune despre un #continutpesteasteptari.

Va las aici una dintre povestile amuzante despre concertele din anii 80, spusa de Loredana in premiera la Scoala Flanco – masterclass-ul continut peste asteptari. O poveste despre… frig:)

diverse

8 years ago

In the mood for Sophie Marceau

e ziua mea semi libera si imi faceam planul cum ma relaxez prin acumulare de informatii frumoae – cautam ce filme as putea vedea dupa amiaza la tv.

asa am ajuns la preferatii mei de la Cinemax care au dupa amiaza un film cu minunata Sophie Marceau – La fidelite – o bijuterie de film, adaptare dupa „Principesa de Cleves” al Doamnei de La Fayette. E la 18. 15 astazi, dar probabil ca va fi si mai pe seara intr-una din zilele viitoare.

va las si trailerul ca sa va conving ca filmul, desi e facut in 2000, e mai actual ca niciodata – vorbeste (si) despre influenta paparazzi intr-o lume glossy creata artificial.

Mie imi place mult Sophie Marceau pentru stilul ei special, pentru gratia si feminitatea si pentru cum reuseste sa fie super sexy fara sa fie in niciun fel ostentativa. A reusit asta si cand afost Bond Girl!!!

Iata cateva fotografii cu ea, o lectie de stil si eleganta. Va rog uitati-va la atitudinea ei, la machiajul super fin si discret, la relaxarea cu care-si poarta hainele

diverse

8 years ago

O nouă viziune a curcubeului

Text de Bianca Ion

Când cerul zâmbește curcubeul apare. Ocaziile de a ne bucura de minunatul joc de culori după ploaie însă nu sunt atât de dese. Cum ar fi să avem ocazia de a-l privi atunci când nu avem parte de o zi tocmai bună?

Artistul mexican Gabriel Dawe a dezvoltat de-a lugul anilor proiectul Plexus. Acesta ia forma unei sculpturi în formă de prismă alcătuit din filamente tehnicolore fixate dintr-un punct în altul. Iar cum artistul studiază legătura dintre țesături și arhitectură, ce loc mai bun loc pentru a-și expune opera decât un muzeu?

Dragostea artistului pentru broderie poate fi întâlnită în Muzeul Toledo din Ohio. Contrastul oferit este uimitor, iar cu ajutorul jocului de lumini artistul a reușit să ofere o viziune de excepție a curcubeului.

diverse

8 years ago

Black FriCats

Text de Bianca Ion

Febra shoppingului de Black Friday a înconjurat acest weekend toată lumea. Însă nu toată lumea se gândește la o modalitate de a-și cheltui banii prin magazine.

Un adăpost de animale din Seattle a reușit să îmbine utilul cu plăcutul și a transformat Black Friday în Black FriCats. Astfel fiecare cetățean care se află în trecere prin Bellevue Washington a avut ocazia de a adopta o pisicuță neagră.

În acea zonă superstiția pisicilor negre încă persistă așa că aceasta e o modalitate bună de a îndeparta orice mit și de a oferi ocazia animăluțelor să aibă parte de un adăpost călduros și de multă iubire. Până la urmă cine poate rezista pisicilor micuțe și draguțe?

diverse

8 years ago

Grație pe străzile din Mexic

Text de Bianca Ion

Dansul este limbajul ascuns al sufletului și cum poate fi mai bine importalizat decât prin arta fotografiei?

Cu sprijinul companiei Fujifilm, fotograful Omar Robles a surprins o întreagă serie de imagini cu dansatori de balet în fundaluri urbane. Peisaje spectaculoase pline de culori vibrante specifice culturii mexicane au fost accesoriul perfect proiectului ce are ca actori principali balerinii. Eleganța și rafinamentul se regăsesc full display în fotografiile lui Robles.

Și în România a fost realizat un proiect similar: regizoarea Carmen Lidia Vidu a dus în stradă actori și dansatori pentru a le surprinde grația și frumusețea, dar și pentru a promova arta în spațiile neconvenționale.

JS113860981-Ed-Sheeran-large_trans++vKZOkt2K0-m7vDd4bAWJaWNBMertagM3lS77mt7GnPg

Emoționant: un concert privat Ed Sheeran pentru un copil special.

diverse

8 years ago

Emoționant: un concert privat Ed Sheeran pentru un copil special.

Text de Bianca Ion

În vârstă de nouă ani Melody Driscoll este un mare fan al lui Ed Sheeran. Micuța a fost diagnosticată cu o tulburare neurologică rară numită sindromul Rett. Deși înțelege totul, Melody nu poate să meargă sau să vorbească, iar 80% din viața micuței s-a desfășurat în spital, în prezent având peste 40 de operații. Povestea ei nu arată decât un om puternic întrucât șansele ei de viață erau scăzute la naștere.

Pentru că în decembrie va împlini 10 ani, Melody Driscoll a postat pe Facebook un mesaj în care îl ruga pe Ed să vină să o viziteze. Zis și făcut! Ed Sheeran a îndeplinit visul admiratoarei sale Melody. Chiar dacă de mai bine de un an cântărețul a decis să ia o pauză din cariera sa muzicală, Sheeran i-a indeplinit micuței dorința și în urmă cu câteva zile i-a oferit un concert privat, chiar pe patul de spital spre bucuria ei și a părinților care și-au văzut fiica extrem de fericită.

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=-vsY491nM2E[/embed]

diverse

8 years ago

Noul trend: bicicleta smart

Text de Bianca Ion

Într-un oraș aglomerat cea mai bună alternativă de transport este bicicleta. Dacă până acum am avut acces la accesorii smart, se pare că cei de la Noordung au găsit o alternativă inteligentă care duce producția de biciclete la alt nivel.

Noordung Angel Edition este prima serie exclusivă de 15 biciclete electrice urbane. Combinând elemente de epocă precum pielea Brooks și fibra de carbon, compania de biciclete extinde utilitatea unei simple biciclete prin intermediul ingineriei inovatoare.

Elementul cheie al bicicletei este bateria portabilă fixată pe cadru cu un mecanism magnetic. Bateria este regândită din toate punctele de vedere rezultatul fiind un sistem inovator numit Boombox care redă muzica de pe telefonul mobil, analizează calitatea aerului pe traseu, oferă putere pedalelor și nu în ultimul rând are încorporat conectori USB pentru încărcarea altor dispozitive electrice.

diverse

8 years ago

Cel mai mare magazin Lego din lume

Text de Bianca Ion

Cel mai mare magazin LEGO din lume și-a deschis porțile în urmă cu o săptămână chiar în inima Londrei. Locația are peste 9,200 de metri pătrați și are în apropriere una din principalele atracții turistice ale Angliei, Big Ben.

Imaginile acestui magazin ne introduc într-o lume ireală a jucăriilor Logo, în centrul atenției fiind un metrou supradimensionat compus din 637.903 de piese construit în 3.000 de ore și 399 minute.

fotografii senzationale: Shanghai la inaltime

diverse

8 years ago

fotografii senzationale: Shanghai la inaltime

Text de Bianca Ion

Cât de mult crezi că poți să cuprinzi lumea cu o privire?

Fotograful Oliver Shou vrea să transmită prin imaginile capturate celebrul mesaj “the world is mine” și totodată să ofere o altă viziune asupra lumii. Astfel, cele mai recente fotografii ale artistului american întruchipează orașul Shanghai de la înălțime. Pentru dragostea de fotografie și arhitectură, Oliver Shou nu a ezitat să ajungă în vârful unui zgârie-nori din Shanghai pentru a captura imagini impresionante.

diverse

8 years ago

Un mic univers într-o ceașcă de cafea

Text de Bianca Ion

Anastassia Elias este o tânară talentată care practică arta desenului explorând tehnici diferite inclusiv colajul ori pictura.

Dragostea pentru colaj a împins-o pe aceasta să creeze mici lumi în interiorul paharelor de cafea, iar cu ajutorul unei pensete să creeze totodată iluzie și zâmbete.

Dacă te vei uita în interiorul unui pahar de cafea ce a ajuns în mâinile Anasstasiei vei putea descoperi universuri ce descriu personaje destinse care vorbesc, zâmbesc și se simt bine.

Fiecare piesă din interiorul paharului permite celui care deține un astfel de pahar să analizeze și să privească îndeaproape arta creată de Anastassia. Decupajele mici și elementele tridimensionale transmit emoția siluetelor ilustrate. Lumina este însă cea care oferă viața întregii arte. Partea de jos a paharelor este îndepartată, iar cu ajutorul luminii, personajele ilustrate îmbracă o prezență vizuală puternică.

diverse

8 years ago

Sticla de vin cu poveste

Text de Bianca Ion

În zilele noastre citim cărți prin intermediul dispozitivelor ce întruchipează tehnologia de ultimă oră însă de ce nu putem face asta și de pe o sticlă de vin?

Cărți și vin: un duo iconic pentru compania italiană Librottiglia (o fuziune a cuvintelor italiene pentru “carte” și “sticlă”). Aceasta a decis să se joace cu denumirea literalmente – prin înfășurarea unor povestiri scurte în jurul unor sticle de vin. Cele mai frumoase sticle au fost proiectate special pentru producătorul de vin Matteo Correggia din Italia, iar fiecare poveste – un thriller sau o comedie – a fost aleasă cu grijă pentru a se potrivi cu caracteristicile vinului. Fiecare flacon va umple două pahare de vin. Aceasta este cantitatea perfectă pentru a te relaxa și pentru a dezlega firul care leagă povestea sticlei de vin și care te va îndruma spre o călatorie literară.

diverse

8 years ago

Ce am eu mai bun… Dar tu?

Am vazut zilele astea trei episoade dintr-un serial nou de la TNT, Un Comportament Adecvat (Good Behavior), un film cu simpatica Michelle Dockery (pe care ati vazut-o in Downtown Abbey) in rolul unei femei foarte destepta, foarte educata si rafinata, care ajunge intr-un anume context sa faca puscarie, iar apoi se chinuie sa se reabiliteze dar intra dintr-o incurcatura in alta si pare ca nu mai ajunge la capatul tunelului.

E foarte bine facut serialul (sper ca daca zambesc la TNT imi vor mai da acces sa vad in avans si alte episoade:) ) iar personajul lui Michelle, Letty, e prezentat cu multe nuante – stii ca are un istoric nefericit (inca nu am aflat ce a facut de a fost in puscarie) -, vezi ca face nefacute, dar ii remarci calitatile – e foarte directa, foarte rafinata, e evident ca e educata, nu-si lasa prietenii la necaz, isi iubeste fiul si vrea sa-i fie cat mai bine.
Si asa ”infractoare” cum e ea, incepi sa o placi pentru ce are bun.

Cum ziceam e f bine scris filmul, sa-l cautati e de astazi la TNT. Puteti citi mai multe despre el aici

Cum am facut binging cu primele 3 episoade, am avut si starea necesara sa fiu prezenta in povestea doamnei Letty si sa ma gandesc ca si in viata e la fel.

Eu spun ca oamenii nu-si schimba caracterul, doar nevoile – comportamentul lor fata de tine fiind influentat de nevoia de moment: au sau nu ceva de obtinut de la tine. Si mai spun ca odata ce o persoana a facut dovada ca nu are caracter e bine sa fii in garda la urmatoarele interactiuni pentru ca se va dovedi ca iti va face rau din nou si din nou.

Si cred ca fiecare dintre noi, fiind constient ca nu isi va schimba caracterul, ar trebui sa-si faca o analiza onesta a aptitudinilor, reperelor pe care le are mai bune in structura sa pentru ca sa le cultive. Ca sa mearga prin viata facand bine.

Pentru cei mai multi dintre cei care ma cunosc eu sunt o persoana foarte dificila: spun ceea ce gandesc daca mi se cere o parere profesionala (politicos, dar direct), nu sunt sociabila, nu-mi doresc sa cultiv prietenii doar ca sa inaintez mai usor prin viata.

Dar stiu ca sunt onesta, statornica, imi slefuiesc ego-ul, generoasa, atenta la nevoile celorlalti. Si cred ca in viata e despre a da, nu despre a cere.

Si incerc sa –mi cultiv aceste lucruri ca sa –mi fac viata mai usoara si sa nu-i fac pe cei din jurul meu sa se incrunte prea des cand intra in contact cu mine.

Mi-ar placea sa-mi spuneti (sub discretia anonimatului internetului) ce credeti ca aveti voi mai bun si cum puteti exploata asta ca sa va faceti viata mai usoara.

Sunt sigura ca randurile voastre o sa-i inspire si pe altii sa-si faca viata mai frumoasa, lor si celor din jurul lor.

Ce ziceti? Ne facem cu totii ziua mai frumoasa, cu un exercitiu de sinceritate – sub anonimat ca sa nu va fie frica de judecata cuiva – si ne spuneti ce aveti mai bun in caracterul si aptitudinile voastre?
O sa fie si o forma de a va rasplati voi pe voi pentru ceea ce faceti bine… ca o mica terapie:)

diverse

8 years ago

Arta interviului – Lawrence Grobel, acum in romana

La Gaudeamus poate fi cumparata una dintre cele mai spectaculoase carti despre cum se fac interviurile, despre relatiile dintre oameni, despre jurnalismul facut (si) cu inima: Arta interviului de Lawrence Grobel. Sunt mai mult decat onorata ca Editura Publica mi-a propus sa scriu prefata acestei carti si le mai multumesc inca o data si aici ca au facut efortul de a o traduce. Mai jos prefata care spune povestea mea cu aceasta carte care a insemnat foarte mult in formarea mea ca jurnalist. Sa o cumparati, o sa iubiti cartea asta, sunt sigura.

Interviul este una dintre cele mai intense experiențe. Te întâlnești cu o persoană pe care e foarte posibil să nu o cunoști și, pe parcursul a două, trei ore, îi pui întrebări pe care uneori n-ai curaj să le adresezi unei rude sau unui prieten apropiat. Întrebări care sapă în sufletul omului, care cer răspunsuri concise, cu vorbe care să lase urme. Dacă n-ar fi convenția jurnalistică și dacă te-ai întâlni pe stradă cu cineva care ți-ar pune ție asemenea întrebări, l-ai considera nebun.

Interviul are o parte de terapie, de psihologie. Ai subiectul în față, te-ai documentat atât de mult despre el încât știi ce răspunsuri ar putea să dea la întrebările tale și aștepți să iasă din cadrul pe care l-ai anticipat, să se emoționeze la ceva în plus, să se enerveze. Pentru că în emoția aceea, în enervarea pe care uneori o simți doar dintr-o altă frecvență a cuvintelor sau dintr-o privire mai lungă, se află direcția în care poți să sapi mai mult, ca să afli ceva ce nu s-a mai scris. Uneori doare când sapi, alteori e o ușurare pentru că adevărul a ieșit la iveală.

Interviul de personaj e atât de intens încât e ca o iubire. Se schimbă niște idei, se transmit niște emoții și – dacă a fost făcut bine – se încheie de multe ori cu o prietenie. Pentru că subiectul știe că tu, jurnalistul, știi mai multe despre el decât majoritatea oamenilor din jurul său. Și mai știe că ai fost onest (și e bine să fi fost onest) și că nu i-ai folosit povestea altfel decât a spus-o el, că l-ai dezvăluit lumii cu toată vulnerabilitatea sa, dar și că i-ai lăsat un loc din care să poată să zâmbească și să le arate celorlalți că poți reuși să treci peste ce e greu.

M-am întâlnit pentru prima dată cu ediția în limba engleză a cărții pe care o aveți în mână în 2010, când în România tocmai apăruse biografia lui Al Pacino, realizată de Lawrence Grobel sub formă de interviuri.
Erau surprinzătoare interviurile din carte și felul în care autorul alesese să le editeze (îți dezvăluiau în layere personalitatea actorului), dar era și o usoară urmă de aroganță printre rânduri. Nu din partea lui Grobel, ci a lui Al Pacino, care mărturisea că acceptase un interviu cu presa, la 39 de ani, doar cu condiția să fie făcut de Grobel, jurnalistul ale cărui interviuri le citea.

Cu informațiile acestea încă de când citeam bografia lui Pacino, am comandat cartea The art of the Interview de pe Amazon. Voiam să văd cine naiba e Grobel, care e metoda lui de lucru și ce are în plus față de alți jurnaliști încât a reușit să-l convingă pe Pacino că el e cel mai cel, ba mai mult, au dezvoltat și o prietenie.

La vremea respectivă, eram redactor-șef al revistei Tabu, o publicație de lifestyle feminin în care apăreau interviuri ample, consistente, cu personalități culturale atât din România, cât și din afara țării. (Am părăsit revista în 2011 ca să-mi fac propriul un business și trei ani mai târziu a dispărut și revista de pe piață – asta dacă vă întrebați de ce nu știti mare lucru despre această publicație.)

Voiam deci să înțeleg, în toate nuanțele, în ce consta magia lui Grobel, care se întindea de la momentul în care suna subiectul pentru un interviu și până la editarea finală, negociată cu editorul publicației pentru care scrisese interviul.

Știu că am citit cartea în două zile și am fost uimită de claritatea cu care își destructura pașii din mecanismul unui interviu și de modul în care transpunea fiecare etapa într-o poveste glamouroasă, în care implica actorii de la Hollywood pe care îi intervievase. Mi s-a părut că lucrurile despre care am citit în cele două zile puteau fi ușor comparate cu câțiva ani de cursuri la Jurnalism și am vrut să dau mai departe din bucuria pe care mi-o adusese mie domnul Lawrence Grobel.

Așa că am comandat încă zece exemplare ca să o dăruiesc jurnaliștilor care ar fi avut nevoie de ea pentru documentare, dar și pentru încurajare.

Pentru că paginile pe care urmează să le citiți sunt ca un manual despre cum să te documentezi pentru un interviu, despre cum să construiești o relație cu subiectul tău, dar să rămâi onest, despre cum te ajută în viață tehnica interviului chiar și dacă nu ești jurnalist. Despre cât de frumoasă este această meserie dacă o faci cu multă pasiune și cu atenție la orice detaliu.

Cinci ani mai târziu de la prima mea întâlnire cu această carte, m-am regăsit în biroul- bibliotecă al celor de la Editura Publica, povestind despre cât de mult a însemnat cartea lui Grobel pentru mine ca jurnalist. Despre cât de mult m-a încurajat că merg într-o direcție bună în meseria mea, despre cum mi-a validat efortul nebunesc de a mă documenta uneori ca o obsedată, despre cât de important ar putea fi acest volum în România, într-o vreme în care se produce mult conținut (online și offline), dar care nu are un standard ridicat.

Am plecat din biroul Publica făcând un mic pariu și o promisiune.

Am pariat pe traducerea cărții în română într-un fel care a unit cele două medii prin care jurnaliștii se exprimă astăzi – online și offline. Am pariat pe numărul de like-uri și de share-uri pe care l-ar putea avea postarea în care întreb oamenii dacă vor să fie tradusă această carte. Am spus 500 și au fost mai mult de 1000.
Și-am promis că voi face campania de promovare a acestei cărți (astăzi lucrez ca PR și consultant de imagine pentru personalități și branduri din industria divertismentului).

Cred că pariul a fost doar o joacă, pentru că reprezentații editurii se hotărâseră să o traducă încă din timpul întâlnirii noastre, dar și un semn frumos că își începe viața în România atât de dorită.
La momentul la care scriu aceste rânduri, în România sunt din ce în ce mai puține ziare și reviste care publică interviuri de formă lungă, așa că apariția acestei cărți este o nebunie frumoasă. Dar știu sigur că ea va marca activitatea unor tineri jurnaliști care își încep carierele.

Indiferent de mediul în care va fi expusă informația în viitor (online sau offline), ea va avea la bază un interviu. Cineva se va fi dus să întrebe pe altcineva despre un subiect. Așa că această carte va fi de actualitate și peste 10 ani, și peste 20 de ani. Și va continua să fie de referință pentru cineva care are treabă cu jurnalismul (sau cu comunicarea) pentru că vorbește despre resursele interioare la care trebuie să apelezi ca să ți se spună o poveste bună și adevarată.

Interviul e baza jurnalismului. De la un interviu bun încep zeci de articole bune. Nicio anchetă și nicio investigație nu pot apărea fără interviuri.

Interviul – conversația în care unul întreaba și-l ascultă pe celălalt – e baza relațiilor interumane. Din acest motiv cred că Arta interviului nu este o carte doar pentru jurnaliști sau pentru oamenii din comunicare, ci și pentru cei care vor să învețe să-i asculte pe ceilalți ca să înceapă să fie ascultați.

P.S. Mi-am promis ca în primii cinci ani de la apariția acestei cărți (adică până în 2021), studentul la Jurnalism din anul I care are media cea mai mare la sfârșitul anului va primi de la mine cadou cartea pe care o aveți acum în mână. Indiferent de orașul în care studiază.

SUPER FUN: SWIPE! Sau cum se reaseaza cumparaturile.

diverse

8 years ago

SUPER FUN: SWIPE! Sau cum se reaseaza cumparaturile.

Am scris zilele trecute ca Raiffeisen a lansat o aplicatie pentru telefon care are si un widget cu ajutorul caruia vezi cu o singura atingere a ecranului cati bani ai in cont.

(Statisticile arata ca ne verificam contul cel mai des pentru a vedea cati bani avem in el, apoi ca frecventa a utilizarii sunt platile online. Aplicatia Raiffeisen are grija de aceste doua nevoi majoritare in relatia cu contul nostru de la banca si are o functie prin care poti preseta conturi de plata pentru facturile recurente)

Pana sa vad statisticile si sa particip la prezentarea lansarii widgetului Raiffeisen Smart Mobile, nu mi-am analizat deloc comportamentul, dar acum rad cand ma gandesc cam cum citesc eu revistele de femei.

Am avut dintotdeauna gandul de a-mi cumpara dintre obiectele care sunt in paginile de shopping ale revistelor pentru ca nu am rabdare sa stau in magazine sa ma uit la zecile de articole. Ba chiar cand lucram la revista, imi bagam nasul direct in obiectele care veneau pentru aceste pagini imediat dupa sedinta foto si imi achizitionam direct din birou.

Acum m-am trezit in situatia in care am vazut un obiect, l-am cautat online (pentru ca revistele s-au adaptat la consum si au si trimiteri la magazine online) si in urmatorul pas cu un simplu swipe, am vazut daca pot sa fac achizitia.

M-am gandit cu ocazia aceasta ca pasul urmator va fi sa am o aplicatie in care e generat un manechin cu dimensiunile mele, sa bifez obiectul din magazine si sa-mi apara imediat cum se potriveste cu forma trupului meu, cu garderoba mea si daca mi-l permit in luna respectiva.

Pentru ca acest nou widget Raiffeisen arata cat de simplu e cu un swipe sa afli informatiile care altfel te frustrau cand ajungeai la un ghiseu, deci totul a devenit acum simplu si fun, sa ne distram putin cu swipe…

Tu cum dai swipe?

Fa un filmulet cat poti tu de simpatic cu tine folosind functia swipe, urca-l pe pagina ta de FB cu hashtag-urile #tareswipe #stilurideswipe #viatafaracash, iar link-ul posteaza-l pe pagina Raiffeisen la competitia celor mai amuzante filmulete, aici.

Daca ai cele mai multe like-uri si reactii la postarea ta din concurs se poate intampla ca ideea ta de swipe sa fie preluata intr-un spot profesionist, regizat de un regizor simpatic si cu mult umor pentru a fi postat pe pagina Viata fara cash . Dacă eşti curios cum arată celelalte stiluri de swipe, le poţi urmări aici

Chiar si fara sa apari in spot, cu un film amuzant poti castiga o tableta, o boxa portabila sau… un stroboscop.

Have fun cu swipe!

Si descarcati-va widgetul Raiffeisen Smart Mobile, o sa va faceti viata foarte foarte usoara in relatia cu orice sesiune de shopping care va bucura zilele.

#tareswipe #stilurideswipe #viatafaracash

Emma Watson a oferit cărți călătorilor de la metrou

diverse

8 years ago

Emma Watson a oferit cărți călătorilor de la metrou

Text de Bianca Ion

Săptămâna trecută, actrița Emma Watson a surprins câțiva londonezi norocoși cu cadouri neașteptate. Ca o “Zână de carte” pentru proiectul Books on the Underground, Emma a oferit călătorilor din stațiile metropolitane din Londra exemplare din cartea scriitoarei Maya Angelou – Mom & Me & Mom. Același gest a continuat în această săptămână.

Destinate pentru a fi luate, citite, împărtășite și, cel mai important, pentru a bucura toți călătorii, fiecare carte a fost însoțită de urări de bine din partea actriței. Watson a repetat experiența și în America, post alegeri, și a sosit în New York City pentru a da călătorilor de metrou un motiv să zâmbească.

La numai 26 de ani, Emma Watson este ambasador al Unicef Global Goodwill, iar acțiunile sale pentru Books on the Subway se regăsesc în dorința ei de a-și folosi imaginea și notorietatea pentru a transmite mesaje pozitive și a face educație.

diverse

8 years ago

Cum poți face din gătit o joacă

Text de Bianca Ion

Putem spune că prăjiturile sunt slăbiciunea multora dintre noi. Cel care ne dovedește ca am putea face o joacă din gătit este patiserul italian Matteo Stucchi. Tânărul de 23 de ani originar din Monza creează deserturi atrăgătoare care îți fac poftă cât ai pocni din degete. Matteo adaugă prăjiturilor sale jucării mici pentru a transforma bucatele sale de casă în scene miniaturale inventive și pline de imaginație. Concentrat atât pe gust, cât și pe creativitate patiserul consideră că în deserturi decorația este la fel de imporantă precum gustul.

Stucchi are povești de cofetărie perfecte pentru orice ocazie. Astfel printre prăjiturile sale delicioase putem întâlni scenete precum constructori care folosesc o macara de jucărie care presară peste tiramisu praf cu cacao, un preot de dimensiuni de buzunar care oficiază o nuntă între o pereche amoroasă de căpșuni îndrăgostite acoperite cu ciocolată, un echipaj mic-rafting care navighează prin vâltori de ciocolată și multe altele.

Creațiile sale sunt un omagiu adus lucrării Călătoriile lui Guliver, cea care se pare că influențează întreaga sa activitate creativă. Specialistul de patiserie dezvăluie noi delicii în fiecare marți și vineri pe pagina de Instagram. Buon Appetito!

Cum poti transforma o carte in cutie de bijuterii

diverse

8 years ago

Cum poti transforma o carte in cutie de bijuterii

Text de Bianca Ion

O casa plina de carti este una care ofera senzatia de caldura, confort si multa iubire – dar cartile nu trebuie sa fie simple decoratiuni de raft.

Un designer din Anglia- Fox & Dye Design- a venit cu ideea de a reconditiona cartile vechi si de a le transforma in cutii unice de bijuterii sau in lampi.

Cartile sunt curatate si scobite de stratificarea clasica pentru a forma o clapa superioara si doua sertare. Apoi acestea sunt captusite cu un material colorat, care completeaza copertele originale si protejeaza bijuteriile de zgarieturi. La toate acestea sunt adaugate manere vintage, pentru a oferi senzatia de calatorie in timp.

Cartile ne pot ajuta sa iesim din vietile noastre si sa ne punem in pantofii altcuiva. De asemenea tot ele ne pot oferi noi idei si noi perspective ale lumii, idee care este conturata de Fox & Dye Design prin cartile lampa create de ei. Reproduceri moderne ale filamentelor Edison Bulbs sunt condensate copertelor cartonate ale cartilor, becurile putand fi pornite si oprinte prin intermediul unui comutator de metal.

Iata cateva dintre creatiile lor.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Author : Cristina Bazavan