nu se calificasera inca in finala Ligii Campionilor cind le-am fotografiat noi, dar ca intotdeauna suntem cu un pas inaintea tuturor:)
in tabu de martie v-am aratat cit de feminine si frumoase sunt fetele astea care se lupta din greu cu cele mai tari handbaliste din lume, intr-un sport f dificil.
(si da, colegi jurnalisti, va dam gratis fotografiile daca vreti sa le folositi, pentru ca fetele astea trebuie aratate in toata frumusetea lor)
narcisa lecusanu
ada nechita
adina meirosu
daca tot am facut zi de doliu national ca sa-i onoram pe polonezi, de ce nu le dam romanilor cite ceva din cultura poloneza? au scriitori, regizori, muzicieni minunati.
azi imi pare rau ca nu lucrez la tv, nu m-as fi lamentat pentru pierderea asta mare, ci as fi laudat averea lor, cultura imensa. daca vrem ca tara asta sa mearga mai departe, trebuie sa o sustinem laudind ce are ea mai bun si nepieritor.
as fi insotit imaginile din kracovia cu muzica lui zbiegniew preisner sau cu un chopin care sa ajunga pina in stomacul telespectatorilor
si as fi trisat cumva ca sa amintesc niste nume de polonezi care i-au influentat pe multi.
cum ar fi Witold Gombrowicz.
iata aici un interviu excusiv pentru tabu, cu sotia sa Rita Gombrowicz
sau cum ar fi Stanislaw Lem, domnul care a scris Solaris ca sa ne bucure pe noi Tarkovsky
sau, my eternal love Krzysztof Kieslowski.
ok nu va dau un fragment din filmul meu preferat, Bleu, ci unul din … white, nu intimplator ales:)
coperta tabu de mai a plecat la tipar azi.
e asa de diferita de cea de luna trecuta incit nici nu pare aceeasi revista:)
sper sa va surprinda…
*
mai avem un pic si pleaca si restul revistei la tipar.
sunt foarte mindra/bucuroasa/emotionata pentru doua subiecte: dosarul cu 4 femei minunate (pe doua le-am intilnit/cunoscut si eu) si story-ul mare – o poveste emotionanta despre vointa si cum sa reusesti impotriva credintei tuturor.
*
numarul de mai e aniversar. 8 ani de tabu. avem surprize in el de ordinul sutelor (si nu exagerez) pentru cititori, dar mie imi place pentru un alt motiv, un simbol (pe care doar noi -in casa – il stiam pina acum): e prima coperta pe care a facut-o colegul nostru Roald Aron. de fapt a fotografiat aproape toata revista de mai. lucreaza cu noi de aproape 2 ani, dar asta a fost primul pictorial de cover si prima coperta pe care le-a facut.
*
miine nu sunt in bucuresti, dar simbata – ca intotdeauna – va mai fi un ultim lucru de scris: editorialul meu. m-am gindit deja ce scriu.
o sa se cheme “multumesc”
e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.
elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)
iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei
După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.
(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)
Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.
Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!
Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.
(reporting time)
Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.
2/3 luni, it’s the final countdown…
Elena Mihaila, 11 aprilie 2010
n-am mai vorbit in public la o conferinta de 6 ani. si niciodata n-am vorbit despre un lucru atit de personal. a fost deci f consuming si le multumesc prietenilor si colegilor care s-au aflat in sala pentru ca m-am sprijinit adesea in privirile lor.
aici e articolul lui manafu care – pentru ca a insemnat mult pentru mine in perioada grea a revistei tabu – m-a fct sa accept rugamintea lui de a face marturisirea publica despre cum mi-a fost in zilele alea..
aici e editorialul care anunta iesirea din trustul Catavencu a revistei tabu si facea trimitere la saltul cu parasuta.
Pentru cei care au fost la Optimism 2010 restul nu mai e un mister; pentru ceilalti… cind apare inregistrarea povestirii mele o sa o pun pe blog.
Acum 3 lucruri “altfel” de la Optimism 2010.
1. unul dintre mai misto oameni din sala aia a fost Mircea Cristat. Nu l-ati vazut la fata, dar v-a distrat tare. A fost prezent suta la suta – cu trup si minte – la fiecare dintre prezentari. A dansat, a participat la jocurile speakerilor si-a amuzat lumea. Si-a depasit cu mult sarcina zilei respective. S-a facut iubit si-a dat viata unui spirit, doar pentru ca si-a facut bine datoria, cu constiinciozitate. E un exemplu f bun despre cum un om bun sfinteste orice loc si orice job.
E tinarul care a transpirat intens intre buretii lui Gus, mascota Gusto. A mai fost o singura data “mascota” – a fost Cocosul Nationalei de fotbal – dar stiu ca e un Gus minunat si o sa mai distreze lumea in aceasta ipostaza.
2. din spatele lui Johannes magiile se vad diferit. As fi vrut sa nu inteleg care e smekeria cu masa plutitoare. Magia trebuie sa ramina magie.
3. din fata publicului lucrurile sunt la fel ca si din sala. Aceeasi timiditate si rusine la o intilnire noua. So, relax. Daca va place, sau nu va place, o prezentare si vreti sa vorbiti cu speakerul, nu ezitati. O sa vrea sa va simta mai aproape, dupa ce s-a expus cu totul sub lupa privirilor voastre.
P.S. draga Manafu, acum ca suntem chit, vreau sa iau avans si sa-ti fiu din nou datoare: vreau sa vorbesc si la optimismul viitor. Promit sa fac lumea sa rida… o sa vorbesc despre…sex:)
P.P.S multumesc mult pentru zecile de mesaje & mailuri de dupa. mi-a luat o jumatate de noapte sa raspund la toate, dar am raspuns cu f f mare drag.
*
Optimism – este un eveniment care urmareste conceptia asupra vietii dominata de incredere in viitor si in oameni. Tendinta de a vedea partile pozitive ale oamenilor si ale realitatii – un eveniment organizat de Evensys si alimentat de Gusto.
Miine, 9 aprilie 2010, de la ora 15.30 dezvalui pentru prima data istoria din spatele stirii “se-nchide tabu”.
n-am comentat pina acum nimic despre plecarea revistei Tabu din trustul Catavencu. O voi face miine pentru ca organizatorul Optimism 2010, Cristi Manafu, care stie o parte din ceea ce am trait in zilele respective, m-a rugat sa descriu filmul zilei de 20 octombrie, ziua in care am aflat – din nimic care sa ne faca sa banuim asta – ca Tabu nu va mai fi.
m-am gindit sa vorbesc despre mai mult de atit, asa ca iata ce va contine povestirea mea:
cum am aflat vestile rele,
cum am controlat damage-urile de imagine si ce greseli am facut in managerierea echipei
cum s-a regrupat emotional echipa
cum am facut o editie noua tabu cu gindul ca, daca e ultima, sa fie cea care sa insemne cel mai mult pentru noi
si, desigur, ce am invatat eu din toate astea… (aici va dau un hint, din zilele alea am inceput sa-l iubesc si mai tare pe Cornel Ilie de la Vunk, dar desigur el va afla asta tot acum)
mai am doua invitatii disponibile, daca doriti sa participati miine la Optimism 2010 puteti sa va inscrieti aici cu un comment.
Optimism 2010 are loc la Howard Johnson, este organizat de Evensys si Gusto. Inscrierea participantilor incepe la ora 13.00. ceilalti speakeri ii gasiti aici.
P.S. Este singura data cind voi povesti/comenta ce s-a intimplat atunci. asa ca daca aveti intrebari va astept la Optimism 2010.
se redeschide fotocabinet. pe lipscani.
si incepe cu o expozitie foarte speciala, un proiect patronat spiritual de andreea berecleanu. vernisajul miine la ora 20.00
see you there
stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.
saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.
Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.
Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.
Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.
Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.
După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?
Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!
Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici
P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.
stirile despre divortul (posibil, speculativ etc) al elenei udrea sunt ilustrate pe net cu fotografii dintr-un pictorial tabu, din februarie 2008. (la link gasiti si un interviu care la vremea respectiva a facut multe valuri)
pentru buna informare a colegilor mei jurnalisti iata creditele acelui pictorial (adica oamenii care au muncit pentru realizarea acelor fotografii). ma gindesc ca e un prim pas sa invatati sa citati sursa
pictorial: Adriana Tudorache
fotografii: Cosmin Gogu
machiaj: Doinel Ungureanu
coafura: Adrian Perjovschi
productie: Cristian A. Petrescu
iata si fotografiile ca sa le recunoasteti cind vi le ofera vreun editor foto drept new entry-uri.[gallery]
pentru ca tot pregatim un mega concurs /eveniment ( a inceput un teasing in care va intrebam daca aveti curajul sa va expuneti pielea in public), iata un minunat clip cu Erykah Badu care isi da jos hainele… cu mesaj.
are 3 copii acasa, niste multi ani in dotare si s-a dezbracat intr-un videoclip.
mi se pare f f cool.
abia la sfirsitul videoclipului intelegeti de ce s-a dezbracat la locul unde a fost omorit Kennedy… dar merita sa va uitati pina acolo:)
Erykah Badu – Window Seat (Official Video) She Gets Butt Naked In The Video!
stiu ca ma repet si ca nu are legatura cu vremea de afara, dar…vine primavara.
e in aer.
mike, pisoiul minune, vedeta intr-un tabu acum citeva luni, si-a gasit o iubita. kitty.
mike a ala tarcatul, sa fim intelesi.
daca isi largeste familia, ma inscriu pe lista pentru un pui.
chiar daca stiu ca nu mai am voie la niciun pet pentru ca… i-am chinuit pe toti cei pe care i-am avut in dotare:P
iata de ce cred ca Tabu de aprilie e cea mai buna editie de revista de cind lucrez aici (btw, in aprilie se fac 5 ani)
*
tabu de aprilie e editie eco (al patrulea an consecutiv), iese din nou in format lat ca un album de arta.
cover story-ul este cu Iulia Vintur transformata in Neytiri, personajul feminin principal din Avatar.
doar ca revista nu are o singura coperta, ci DOUA!
cind intorci revista, cealalta coperta ti-o arata pe Diana Dumitrescu lookalike Marilyn Monroe in The Seven Year Itch.
in plus, pentru fanii Mad Men avem un pictorial fashion vintage f f special: Publicitarii romani in Mad Men (Diana Flutur, Manuela Necula, Veronica Savanciuc, Andrei Bortun, Teddy Dumirescu, Radu Florescu)
(aici Radu Florescu, Veronica Savanciuc si Manuela Necula, restul in revista:) )
despre story-urile minunate si exclusivitatile din revista intr-un blog viitor.
acum doar aceste 10 transformari care stiu sigur ca vor fi memorabile si un bonus track: revista are cadou o bentitza foarte chic, unul din must have-urile sezonului.
sa va vad pe la chioscuri, zic:)
Draga mea interna, Elena Mihaila, a muncit greutz si saptamina asta.
Partea buna e ca a vazut cum va arata in revista o parte din munca ei, ca a invatat sa compare stilul editorial al revistelor “pentru tineri” fata de cel al revistelor “mature” si ca acum poate intelege contentul in varianta transmedia: nevoile aceluiasi gen de public tinta in print/radio/internet.
aaa, si si-a facut lectiile foarte bine. dupa 4 saptamini, stie asa de bine structura editoriala Tabu incit a plasat foarte corect in flatplan (desfasurarea pe rubrici vs. pagini a revistei) doua rubrici noi. plus ca, acum poate sa genereze din acelasi eveniment subiecte diferite in functie de targetul si specificul revistelor, indiferent daca sunt young, fashion, social, people.
are teme multe pentru saptamina viitoare, dar ne pregatim curind pentru una dintre cele mai importante lectii: cum se face un pitch pentru o revista, cum propui un subiect unui redactor sef/editor coordonator. pentru asta exista insa zilele saptaminii viitoare.
iata cum s-a vazut saptamina numarul 5 din perspectiva Elenei
Am început săptămâna cu a 3-a transcriere de interviu, cel despre care ziceam că s-a dezvoltat ca un ghiocel acum ceva timp. Totuşi cum era cu intern(area) după o lună? (glumesc, glumesc). Mi-a prins bine, pentru că am de făcut o mică aplicaţie care are legătură cu acel interviu.
Marţi a fost o zi uşoară, am încercat să fac o mini-corectură pe textele deja paginate. Virgule, căciuliţe, spaţii prea mari, migăleală serioasă pentru cele două perechi de ochi care vor ajunge să facă asta pe tot numărul de aprilie. Apropo de numărul acesta, am văzut print-ul cover-ului, la care am făcut ochii mei mari de copil. (you think you know, but you have no idea de munca din spate).
După, am primit draft-urile de la interviurile cele mai drăgălaşe de săptămâna trecută, am mai aruncat câte un ochi la ce lucra echipa de la D.T.P. şi am realizat ce înseamnă cu adevărat amprenta lăsată de jurnalist în textul final. Este binecunoscut faptul că în cele din urmă nu se folosesc toate datele din interviul propriu-zis.
Pe sfârşit de săptămână am văzut paginarea dosarului, am discutat despre mai multe reviste „young vs. old”, despre conceptul de „book of the brand” şi mi-am primit „temele”. Lucruri practice din care se învaţă cel mai repede şi, în plus, sunt şi creative. Am discutat în paralel despre radio şi presa din lumea virtuală, pentru care am reţinut în mod special că cititorul alocă mult mai puţină atenţie. Pe acelaşi principiu se merge şi când este conceput un text pentru un site, sau când se aleg melodiile care vor intra în „heavy rotation”…atenţia oamenilor este feedback-ul mult preţuit (*my precious*).
Elena Mihaila, 20 martie 2010
saptamina asta a sfot una hardcore pentru mine, iar elena care sta om la om pe tot terenul linga mine, a resimtit-o din plin: doua sedinte foto, interviuri, coordonare pentru un alt shooting.
la ora la care scriu acest post, e inca un shooting – ultimul pentru numarul de aprilie.
cred ca una dintre cele mai importante lectii ale acestei saptamini a fost : cum sa dealuiesti cu stress-ul si sa urmaresti obiectivul stabilit, indiferent de bruiajele externe.
iata cum s-a vazut aventura acestei saptamini din perspectiva Elenei.
(Ziua femeii. 3 ore de somn. Oscaruri. Muultă cofeină. Cover story. Mi-am împrumutat capul la propriu. Am devenit expertă în făcut cafea şi pot să o ţin în fraze scurte până la final, însă ziua de astăzi merită mult mai mult.)
• Am început ziua cu Oscarurile, aflând despre prima femeie care a luat premiul pentru cel mai bun regizor în cei 82 de ani de când se decernează aceste premii.
• Am admirat răbdarea mai multor specimene ale sexului frumos şi deloc slab când vine vorba de făcut ceva ce le face plăcere.
• Răbdarea unora de a transforma şi a altora de a se lăsa transformate este ceva de care să te simţi mândru şi asta o să se vadă pe coperta de Aprilie.
• Nu în ultimul rând am învăţat din siguranţa unei femei care ştie că totul o să iasă bine în final, pentru că *trebuie* să iasă bine.
• Nu vreau să se creadă că bărbaţi nu au fost, pentru că s-au afirmat şi ei prin muncă meticuloasă, răbdare şi adusul a câte unui zîmbet din când în când pe buzele noastre.
(Aşa mai merge să descriu cover shooting-ul de azi şi sărbătoarea fiinţelor frumoase – 8 martie.)
Ziua însă s-a terminat într-un mod plăcut cu un interviu mic într-o lume lăsată uitării de majoritatea bucureştenilor, din păcate. Acesta a fost primul interviu dintr-o serie de mini-interviuri, la a căror transcriere lucrez eu acum, cu pauze destul de dese, trebuie să recunosc.
Astăzi, cineva mi-a zis ceva simplu şi frumos care m-a pus pe gânduri – că îi place să muncească aici, pentru că în fiecare zi se întamplă ceva inedit. Aşa este, cu monotonia nu cred că te prea întalneşti în mediul acesta, mereu faci cunoştinţă cu persoane originale. Peste tot se ivesc dificultăţi, oamenii creativi intră des în conflict, însă, când vezi varianta finală, te bucuri enorm şi treci peste. Aştepţi următoarea aventură în lumea: interviurilor, articolelor, fotografiilor, stiliştilor, hainelor etc.
Ceea ce vedeam eu până acum în reviste, la pictorialele de fashion era doar o schiţă de “imagine-idee-fortă”. Regret că nu multă lume vede munca din spate şi faptul că acele fotografii sunt mai mult decât un print frumos colorat.
După aproape o lună, în care încă nu am ajuns “intern(ată)”, cum glumea cineva pe seama mea, pot spune “this season everything goes”. Un lucru pe care poţi să te bazezi în meseria de jurnalist este reportofonul. Cred că ştiu ce o să-mi achiziţionez de la Mister Iepuraş.
(note to self: în acest haos al frumosului, somnul este cel mai de preţ lucru la sfârşitul zilei).
elena mihaila, 13 martie 2010
mi-am adus aminte tangential de asta.
spectacolul s-a jucat anul trecut la londra si in alte 5 capitale si nu s-a chemat when you’re in love, ci IN-I. dar e f f misto, si real, ce explica ei.
apropo, pe khan l-as lua acasa oricind, mi-l da oare cineva?:)
pentru cei care stiu de unde vine pasiunea mea pentru juliette binoche, care dateaza cu muuult inainte de show-ul asta:)
Saptamina nr 3 a fost una in care a fost loc si de putina teorie pentru intern-ul meu, Elena Mihaila.
A fost o saptamina in care am vorbit despre structuri de reviste, targeturi, pozitionari. Am plecat de la citeva publicatii pe care am invitat-o sa le descompuna structural si am ajuns, aproape fara sa simta, la cum acelasi subiect e declinat diferit de la o publicatie la alta in functie de targetul/formatul revistei.
Revistele analizate saptamina aceasta au fost din targetul 25-35 de ani, locale si internationale. Saptamina viitoare comparam reviste din targeturi diferite de virsta:)
Deja stiu care sunt lucrurile care-i plac pentru ca ii sclipesc ochii mari cind intilneste ceva care o uimeste (noi oportunitati de business care vin de la idei ca de niciunde, aparitia/crearea unei rubrici etc) si e amuzant sa o vad cum descopera lumea din spatele unei reviste.
Dar e si foarte motivant pentru mine, pentru ca e un aer proaspat, o uimire si o bucurie fata de lumea frumoasa pe care o creem, detalii pe care le mai uit uneori, grabita sa rezolv punctual problemele revistei.
Munca de internship din saptamina asta a avut si ceva lucruri spectaculoase (un interviu simpa si o negociere pentru cover), dar si ceva lucruri nashpa.
Iata cum se vede din partea Elenei saptamina nr 3:)
*
Ghiocelul a venit cu „dureri de cap”, hapciuri, ploaie, dar şi cu teme pentru mine. Pot spune că am început să învaţ mai în detaliu despre structura lunară a unei reviste şi acum, că am văzut ultima săptămână înainte de trimis la print, să vedem si începutul…Prima mea temă are legătură cu un market research – să analizez structura mai multor reviste, atât de la noi, cât si din alte ţări. O zi de luni structurată, am primit şi un program pentru săptămâna asta, dar şi cam ce o să se întâmple de-a lungul următoarei săptămâni, nu pot decât să mă bucur de ce va urma.
Ce a urmat a fost mai mult decât drăguţ, am asistat la un interviu primăvăratic, dar nu lipsit de consistenţă, ca un boboc de floare ce s-a dezvoltat în câteva ore. Interviurile sunt o parte plăcută a acestui job, cred eu, contează foarte mult şi felul în care îl dirijează un jurnalist cu experienţă, ca informaţia să curgă de la sine. Acum că am văzut cum a decurs unul, nu-mi rămâne decât sa aştept varianta finală. Am asistat şi la un mic shooting şi am primit a doua temă la care toată lumea a avut glume „încurajatoare” – transcrierea unui interviu (and here I go again on my own). S-ar putea să-mi revizui ideea cu „interviurile sunt o parte plăcută” după această experienţă. (glumesc)
Negocierile pentru inserturile din numerele viitoare au decurs destul de bine, iar mini-brainstormingul de idei pentru un „bonus” a fost mult mai productiv ca aparenta revenire a iernii. (cred că ar trebui să încetez cu aceste comparaţii)
Săptămâna s-a încheiat cu o discuţie despre tema de la început, am definitivat termenii de front of the book, core si back of the book. Am făcut ochii mari la mai multe detalii despre revistele glossy şi piaţa românească, pe care nu cred că le-aş fi aflat prea curând din alte „surse” şi care în acelaşi timp mă vor face să văd şi să citesc o revistă complet diferit de acum înainte.
Pe final de a treia săptămână sunt măndră să mă prezint „Elena – internul” şi că am început să dau si eu direcţii către biroul redacţiei: „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.
Elena Mihaila, 6 martie 2010
aici jurnalele din saptamina nr 1 si saptamina nr 2
Duminica seara, pentru al patrulea an consecutiv, vedem ceremonia premiilor Academiei Americane de film intr-un cadru ca de Oscar:)
Party super simpa, cu multe vedete si…. exact ca la Oscar, cu cadouri super tari pentru cistigatori.
In cazul nostru cistigatorii pariurilor legate de nominalizatii care iau acasa statueta.
Dupa modelul organizatorilor ceremoniei de la Oscar (unde – pentru ca nu-i pot plati pe cei care participa ca invitati speciali care anunta nominalizatii, cinta etc – le dau cosuri cu cadouri super scumpe) si noi avem cosuri cu bunatati.
anul asta avem asa, per cos de cistigator:
una bucata item din colectia Stella McCartney pt Adidas
un parfum de la parfumeria Beautik
o cana Rosenthal (My house)
un accesoriu editie limitata de la The Muse concept store The Mews Boutique
spa la DEL MAR MEDICAL SPA
tratament La Prairie la Blues Line
iar pentru cel care nimereste cei mai multi dintre cistigatorii Oscarurilor, un cadou in plus – Samsung ST 500 – Noua Jucarie.
petrecerea are loc duminica seara, spre noapte/ dimineata, la IDELIER.
sunteti invitatii mei; cu un comentariu aici pe blog, va trecem pe lista de intrare la party.
si pentru ca eu n-am voie sa particip la concursul pentru cosurile cu cadouri, va pot sfatui pe voi ce sa votati:)
Saptamina asta eu am fost plecata din tara mai mult de jumatate. Elena Mihaila – intern-ul de la Tabu – a avut insa treaba de research pentru dosarul tabu de aprilie. iata cum s-a vazut saptamina dinspre partea ei
A doua săptămână a fost mai lejeră, dar asta nu înseamnă că nu am învăţat nimic. Pot spune că de acum lucrurile vin treptat, perfect cât să le pot asimila mai bine, ca mai apoi să le pot implementa*.
Primul lucru de care mi-am adus aminte săptămâna aceasta este că mereu mi-au plăcut stadiile de predocumentare, respectiv documentare. Acestea sunt momentele când învăţ cel mai repede despre un anumit subiect.
Să întocmeşti o listă care până acum trebuia să existe peste tot în „universul virtual” (într-o ţară membră U.E.), dar nici urmă de ea, nu este deloc uşor. Asta se întamplă pentru că din păcate multe informaţii se contrazic. Scrii ceva, dai peste o informaţie complet opusă, ştergi şi o iei de la capăt. Frustrat, realizezi că tot mai uşor este să primeşti o informaţie stocată mai simplu, dar corectă, de la un om.
Săptămâna aceasta lecţia cea mai importantă pe care am invaţat-o: Este absolut necesar să cunoşti lumea potrivită. Ca viitor jurnalist trebuie să-mi sădesc cunoştinţe în toate domeniile posibile, chiar şi în cele mai ciudate, nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de ele.
Zilele trecute eu şi Internetul ne-am ajutat, dar ne-am şi dezamăgit. Îl las să se hrănească în continuare cu publicitate, publicitate, publicitate. Că doar publicitatea este „arta de a crea minciuni din semi-adevăruri”.
Elena Mihaila, 28 feb 2010