Category : diverse

FB_IMG_1588963828872Am dat un interviu pentru Yoga Social – despre cat rau/sau bine ne fac informatiile cu care ne hranim din jur. Si responsabilitatea noastra de a face ceva util cu informatiile

Am dat un interviu pentru Yoga Social – despre cat rau/sau bine ne fac informatiile cu care ne hranim din jur. Si responsabilitatea noastra de a face ceva util cu informatiile

M-au rugat fetele care au revista yoga social, unde dezbat despre concepte sanatoase de viata,  sa le raspund la cateva intrebari. Interviul integral care merge in multe directii ale unui stil de viata sanatos si a preocuparii pentru sanatatea mintala poate fi citit in revista pe care o accesati aici.

Mai jos 3 raspunsuri.

Consideri că există beneficii de pe urma perioadelor de confuzie și bombardament informațional, de fake news și multe alte schimbări prin care a trecut și trece societatea? 

Toate astea au dus la o uzură emoțională și la o oboseală mentală. Spun din nou, de noi depinde să ne autoanalizăm și să rupem lanțul, să nu ne consumăm timpul în uzura informațională. Partea bună e ca – și e doar chestiune de timp – vom începe să facem „curat” și vom începe să filtrăm mizeriile informaționale, să le îndepărtăm ca să ne salvăm sănătatea. Cam cum s-a întâmplat cu mâncarea: când am început să dezvoltăm alergii și reacții autoimune, ne-am întors la alimentele de bază, cât mai curate și mai simple, uitând imediat de bucuria alimentelor semipreparate pe care doar le puneam la cuptor.

Și când vom ajunge la curățenie vom elimina emisiunile tv idioate în care ne uităm la niște bârfe despre viețile unora, vom elimina site-urile cu părelologi sau nu ne vom mai consuma timpul uitându-ne la ce expun alții în social media. Dar trebuie să consumăm asta până la capăt, fiecare în felul nostru, până ne dăm cu capul de zid și ne doare, ca să  facem o schimbare. Dacă eu spun astăzi că o emisiune ca Survivor, de exemplu, e o mizerie și se bazează pe bârfele unor oameni care, aparent, concurează sportiv și nu ai nimic de învațat din ea, doar te obosește mental, iar cuiva îi place emisiunea – din diverse motive, îl relaxează, se distrează, îî place bârfa dintre concurenți etc –  se va uita la mine ca la o nebună.

Plus că nu e obligatoriu să facem toți schimbarea… avem vieți și gusturi diferite.

Istoria ne arată cum omul a evoluat din punct de vedere științific de la secol la secol. În opinia ta evoluăm odată cu trecerea timpului din toate punctele de vedere sau doar descoperirile tehnologice ne delimitează de civizilațiile trecute?

Sigur evoluăm, copiii de 5-7 ani sunt mai rapizi în gândire decât noi. Cred că și în reacții, raportat la copii de acum 50 de ani să spunem. E normal… câștigăm în unele părți, pierdem în altele. Unde cred că pierdem este că această viteză a rezultatului pe care o căutăm constant ne obligă la scurtături în decizii (și-i copiem pe alții sauluăm falși guru ca să ne învețe în X pași orice) sau în profesie (de unde și fake it till it make it) și avem generații întregi de impostori care se anunță ceva ce nu sunt, în speranța că vor deveni acei experți la care își proiectează obiectivele.

Dar, din nou, noi nu ne putem opune alegerii lor, ne putem însă opune să ne însoțim în viață de ei… pentru ca noi să găsim un echilibru între tehnologie, valul de informație scurtăturile și gândirea cu propria minte pe munca susținută pe termen lung.

E ușor când scriu, dar e foarte greu în viață să mergi pe drumul ăsta: uneori pierzi bani, alteori lumea te consideră nebun sau cârcotaș, sau retrograd, sau îți fură pur și simplu munca în căutarea scurtăturii. E o alegere, care aduce cu ea și bine și rău.

Zi de zi, fiecare dintre noi luăm anumite decizii sau avem diverse comportamente care îi  afectează  pe cei din jurul nostru, în mod direct sau indirect. Care consideri că este responsabilitatea fiecăruia dintre noi în raport cu semenii noștri, indiferent de meseria sau rolurile pe care le jucăm?

Dacă facem un pas în spate și ne uităm la traseul nostru în viață, el – dacă e parcurs frumos, cu etică și responsabilitate – ar trebui să aibă trei etape:

  • Mastering – perioada în care învățam lucruri, și încercăm să cunoaștem căt mai bine domeniul nostru profesional și viața, în sine.
  • Mentoring –de la un moment dat încolo, ar trebui să avem deschiderea și generozitatea să împărțim cu alții ceea ce am învățat și să mentorăm.
  • Iar partea finală a drumului nostru ar trebui să fie „make a difference”, să facem ceva în viață care să lase o urmă, fie și de un milimetru, în bine în lumea din jurul nostru.

1843

Sutienul cultural: Alta fata a Festivalului de Teatru de la Sibiu. Cand nu mai ai ce scrie, dai camasa jos si te pozezi in sutien cu badge-ul de festival

Cum ati inteles din titlu, urmeaza sa scriu despre o fata care – banuiesc din disperare pt atentie si audienta – a ales ca la FITS, unde era acreditata, sa se dezbrace in sutien si sa se pozeze cu ecusonul de acreditare tag-uind festivalul.

Dar pana la aceasta poveste am cuvinte de lauda.

A fost unul dintre cei mai buni ani in ceea ce priveste acoperirea social media din partea Festivalului pentru public si e foarte greu sa faci asta la un festival ca FITS pentru ca sunt f multe spectacole care ar trebui prezentate si cele mai multe dintre ele nu vor fi vazute si la Bucuresti sau in tara, deci nu sunt de interes direct pentru publicul din afara Sibiului.

(stiu ce spun pentru ca m-am lovit si eu de aceasta situatie; timp de 3 ani am facut comunicarea de la FITS pentru partea online dar si putin in partea de BTL – Aleea Stelelor si Gala care celebreaza invitatii speciali sunt creatii dupa ideile mele pentru nevoi concrete de dezvoltare ale festivalului… L-am felicitat pe Alex Ciuca pentru felul in care el si echipa lui au facut lucrurile in online anul acesta si stiu cat de multa munca e in spate si ce uzura psihica. Ii doresc sa reziste cat mai mult, chiar daca e greu greu.)

*

De-a lungul anilor am criticat de multe ori modul in care sunt alesi oamenii care sunt invitati sa scrie despre festival pentru ca, cel mai adesea, se face  o “romaneasca”: se cauta lumea trendy flendy care nu are prea mare legatura cu domeniul, dar e “la moda”.

Pe de o parte e bine ca se largeste publicul la care ajunge informatia despre FITS, dar asta genereaza si probleme cand oamenii alesi nu au masura lucrurilor si nici bun simt.  E o linie fina intre a prezenta informatia si a te simti dumnezeul artelor spectacolelor  atoate cunoscator, “fiert pe cultura” cand tu nu ai dat banii niciodata in ultimul an sa vezi un spectacol in orasul tau, Bucuresti sau oricare altul.

Asa apar anomalii cu oameni care literalmente nu stiu sa scrie si ce sa scrie – am mai scris in anii trecuti despre o postare cu “dansatorul de balet”, pentru ca pe Wikipedia il cheama balet dancer… dar ce sa vezi in Romania la meseria asta se spune balerin.

*

Anul acesta am avut spectaculoasa postare pe Instagram a unei domnisoare care si-a desfacut camasa sa i se vada sutienul si a inceput sa se joace cu badge-ul de acreditare. Profund continut cultural.

Am avut curiozitatea sa ma uit si la alte postari ale domnisoarei, altfel o fata cu carte, care pentru mine era la categoria ca ar fi avut bun simt. Relatarile ei nu au treaba cu cronica de spectacol, nici macar cu informatia curata fara opinie, totul e despre “Eu si ce am inteles eu” – adica o compunere libera despre cum am fost la festival.

Dra nu stie sau nu are notiunea de context si nu se raporteaza la cititorul care nu a vazut si poate nu va vedea niciodata spectacolul in cauza, dar daca a ajuns la acel text ar trebui sa aiba informatii care sa-i fie utile, eventual sa invete ceva. Spun mereu ca jurnalismul la persona I este cel mai greu lucru de facut, necesita o voce foarte puternica dar si foarte mult background despre ce scrii, pe langa o tehnica impecabila. (am un curs pentru un semestru doar pe jurnalismul la pers I-a de la una dintre cele mai prestigioase Universitati de jurnalism din lume; il trimit oricui il solicita cu mare drag, doar sa dati un mesaj/comentariu)

Cred ca mediul online din Ro e atat de pervertit incat unei domnisoare i se pare normal ca poate ilustra participarea sa ca jurnalist intr-un festival international de teatru (printre cele mai importate din lume) intr-un gif cu ea in sutien jucandu-se cu badge-ul.

Cred ca vedem in fiecare zi atat de multe mizerii ca aceasta incat au ajuns la “si altele”… va veni in curand etapa “si, ce?”, apoi normalitatea “lenjeriei culturale”.

Dar de fiecare dintre noi depinde sa semnalam aberatiile si sa facem ajustari.

Ne vaitam ca jurnalismul cultural si de lifestyle nu e apreciat in tara noastra, dar si noi – astia care din diverse motive am ales aceasta directie – de multe ori alegem mizeriile pentru ca sunt shortcut-uri catre  audienta (irelevanta, de fapt, in acest context).

Cand am decis ca ma implic in reformatarea urban.ro ca sa fie un SITE CULTURAL ACCESIBIL am avut in minte sa oferim oamenilor informatiile culturale ale momentului – prezentate cu bun simt, cu intelegere pentru timpul lor (avem o deviza, daca tot ati ajuns aici, e frumos sa va oferim informatii din care sa invatati ceva), sa facem cat mai accesibile informatiile culturale.

(va las aici link-uri la ceea ce a scris colega mea Oana Vasiliu de la FITS, unde a avut si anul acesta ambitia sa gaseasca unghiuri noi, povesti nespuse de altii… materiale lungi si cu multe cuvinte :)… nimic cu lenjerie: o exclusivitate cu romanul din distributia spectacolului german Labirintul luminilor, o noua platforma de spectacole din Sibiu girata de Dan Perjovschi si curatoriata de Iris Ordean, care povesteste intr-un interviu exclusiv , un profil al domnioarei Letitia Casta care a fost prezenta in festival interpretand o mare pianista romanca, Clara Haskil, o prezentare a spectacolului sustinut de scriitorul Eric Emmanuel Schmitt , un context pentru a intelege putin despre de ce dansul israelian e unul dintre cele mai apreciate din lume – cu un text care pleaca de la un spectacol din festival)

Imi imaginez adesea o lume in are oamenii nu barfesc la masa de duminica la pranz in familie despre ce a mai facut cine stie ce rapandula din spatiul public.  Stiu ca e o utopie, dar macar cativa dintre ei au posibilitatea sa-si ocupe timpul si mintea si cu informatii curate din care sa invete ceva, sa le dea o bucurie, sa fie o oaza de bine si frumos intr-o lume plina de mizerii.

Stiu ca jurnalismul cultural si de lifestyle aproape ca nu mai exista la noi (au murit aproape toate revistele glossy, din motive care tin de distributie si schimbarea comportamentului conumatorilor), in tarile occidentale, educate si, daca nu va supara termenul (dar sigur o sa va supere), tarile “spalate” exista publicatii foarte multe care fac o educatie informala culturala si de lifestyle.

Insa depinde foarte mult de noi cei care ajungem in contextul sa practicam aceast aaforma de jurnalism, ca acest domeniu sa fie respectat si apreciat. Am invatat in lockdown-ul din pandemie ca nu intra la “esentiale”, dar ca poate aduce liniste sufleteasca si ne poate tine mintile acasa, cu zambet.

Le mai multumesc si aici inca o data colegilor mei, Oana Vasliu si Eduard Enache pentru seriozitatea lor, pentru faptul ca nu scriu niciodata ca “sa bifeze ceva” ci au mereu in minte ca cei care ne citesc pot sa invete ceva, sa le fie utile informatiile si sa-i bucure)

 

 

sutien cultural

 

 

sutien cultural 1

carti ian iunie 2022Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ieri, cand am ajuns acasa de la TIFF si dupa cateva ore bune de somn (in 2 din cele 5 nopti la TIFF am dormit f putin ca sa transcriu/ montez interviuri & podcasts pt urban.ro), mi-am cautat linistea mentala citind ceva.

Cititul unei carti (nu al articolelor sau postarilor in social media) ma ajuta sa cobor ritmul interior, sa evadez in alta lume… imi da un confort foarte mare.

Si  mi-am dat seama ca a trecut o jumatate din 2022. Si m-am gandit sa scriu ce am citit de la inceputul anului si pana acum. Nu am citit foarte mult, si constat ca de la postare la postare despre citit, am tot mai putine carti…

Scuze am: am muncit f mult pt urban.ro, am si calatorit putin  – dar n-ar trebui sa fie despre scuze…

Acestea sunt copertile cartilor pe care le-am citit, am sa le detaliez pas cu pas in fiecare week end.

carti ian iunie 2022

 

Unele carti le-am citit ca parte din documentarea pentru vreun articol – cum sunt So you’ve been publicly shamed si Running Theatres, dar majoritatea am citit-o pentru placerea mea… sau pentru sanatatea mea, si mentala, si fizica.

 

Nu mai stiu ordinea in care le-am citit dar….

27383769

Anna – The biography, de Amy Odell, e biografia redactorul sef de la Vogue.

E o carte care da context despre viata doamnei Wintour si care te face sa intelegi de ce la nivelul la care face ea business, nu avea alta sansa decat sa fie foarte categorica si foarte autoritara.

De ce intorcea pictoriale care costasera sute de mii printr-un sigur cuvant “refaceti-l” fara sa dea f multe explicatii. Nici nu avea ce explicatii sa dea pentru ca totul era despre o stare, despre o anumita estetica … (stiu ca in epoca noilor angajati asta e de neinchipuit, dar de asta si arata majoritatea revitelor intr-un mod mediocre, ca e parerea multimii … si nu a unui lider educat, stiu e un gand de neconceput astazi, dar unde sunt multi – media inteligentei nu merge spre inalt, ci spre mediocre, e o demonstratie simpla, matematica)

Vogue a fost multi ani biblia industriei modei si, la nivelul la care doamna Wintour a facut business, cu un program draconic, ca sa faca fata tuturor intalnirilor, deciziilor, sedintelor, trebuia  fie foarte eficienta, sa nu piarda nicio secunda cu detalii inutile. Nu e scris asta direct n carte, dar intelegi nivelul de time management din context.

Cartea mi se pare cantecul de lebada al Annei Wintour; stie ca se va retrage… Vogue nu mai e de cativa ani la standardul pus de ea, a cedat in fata publicitarilor si a politicii, a pus-o pe coperta pe rapandula Kardashian care n-a facut nimic relevant in viata, validand o mizerie in speranta unei audiente noi.

Cand privesti in ansamblu e trist… pentru ca si un brand atat de mare si de puternic, atat de influent, a ajuns sa faca compromisuri oribile promovand toti prostii pentru audiente noi.

 

27418034

The Palace Paper – Inside the house of Windsor, The truth 7 The Tourmoil, de Tina Brown.

Doamna Tina Brown este fostul editor de la The Tatler, o publicatie glossy pentru oameni f f bogati, o jurnalista britanica foarte influenta si cu foarte multa experienta si relatii in lumea aristocratica britanica. Are 68 de ani si d la 20 de ani doar asta a facut; a cri despre aristocratie si a coordonat publicatii care le erau dedicate oamenilor bogati din Anglia au Amerca.

Aceasta carte The Palace Paper e o privire in interiorul casei Regale Britanice, cu povesti fara ambalajul politicos regal, despre influenta femeilor care au fost amante, apoi sotii, care au influentat in ultimii ani imaginea casei regale.

Nu-i face un favor de imagine niciuneia dintre protagoniste, dar nici nu aduce multe detalii noi pentru cineva care a urmarit constant viata acestei familii, fie si prin serialul de la Netflix The Crown.

Pe mine ma fascineaza capacitatea oamenilor de a reambala informatiile pentru a scrie propria carte… pentru ca doamna Tina Brown nu face nicio descoperire, nu aduce nimic nou cu cartea domniei sale, si totusi a publicat-o – si gratie numelui ei celebru – a fost vanduta in sute de mii de exemplare.

 

Din categoria sa ma asez cu mintea la linia scrierilor frumoase si curate, elegnte, documentate chiar si cand sunt povestiri scurte sau eseuri personale, am citit urmatoarele cartea Norei Ephron – I feel bad about my neck.

Am citit-o chiar acum dupa ce m-aam intors de la TIFF ca a ma asez inapoi in stilul meu de viata linistit, dupa 5 zile mega agitate)

( cred ca ne strica reperele lectura scrierilor din Romania, unde intelegerea despre jurnalismul la persoana I e precara si textele sunt despre propriul ego, in loc sa fie despre o experienta personala cu bune si cu rele, cu auto ironie si iesire in macro pentru o concluzie valabila pentru mai multa lume fara sa fie showoff. De asta citesc scrieri celebre in limba engleza, ca sa ma reintorc la o matca corecta)

12982926

Nora Ephron “I feel bad about my neck” – scrieri despre lumea femeilor si feminitate.

Doamna Ephron a fost jurnalista Washington Post, prima femeie intr-o redactie doar cu barbati in anii 60-70. A scris scenarii si a regizat multe filme ( multe dintre comedioarele romantice ale anilor 90 cu Meg Ryan si Tom Hanks sunt creatia ei) Am mai scris despre ea si aici pe insta si pe blog… E o scriitoare/jurnalista care imi place mult si ale carei scrieri, oricat de obosita as fi, imi aduc confort.

I feel bad about my neck are povestiri la persoana I-a despre lucruri din viata domniei sale care se pot extrapola la viata multor femei… de exemplu, are o povestire despre genti si cum le cumpara – si ea, si o prietena alaturi de care calatoreste in afara New York-ului , pentru a achizitiona un Hermes Vintage Kelly (numita dupa Grace Kelly).

Ai zice ca seamana cu scrierile de pe blogurile din ro, dar e atat de departe… are gratie, stil, chiar si atunci cand explica lucruri din viata ei, nu e despre show off, nu e ego-ul in fata… geanta e doar un pretext pentru a pune fata in fata doua stiluri de viata – jurnalistul freelancer vs socialite girl, cea care merge la petreceri multe, isi comunica statutul prin achizitiile vestimentare.

Si nu e nicio clipa despre a judeca pe cineva…

Recomand mereu celor care scriu articole la persoana I-a sa citeasca despre tehnicile jurnalismului la pers I, dar si texte celebre ca sa inteleaga diferenta dintre o compunere si un eseu care sta in picioare multi ani… textele din aceasta carte sunt scrise la 2000-2006..

 

am sa scriu si despre celelalte carti din colajul de mai sus, dar daca e sa cititi o singura carte in vara aceasta, si aveti incredere in gusturile mele, cititi Shuggie Bain de Douglas Stuart. si eu incep sa o citesc de saptamana viitoare.

shuggie-bain-1653045207

2593
Coronita-flori-naturale-crizanteme-colorateCoronite: Lasati copiii care muncesc sa fie rasplatiti pentru efortul lor. Lasati loazele sa inteleaga ca nu pot fi egali cu aia care muncesc. Doar asa vom progresa.

Coronite: Lasati copiii care muncesc sa fie rasplatiti pentru efortul lor. Lasati loazele sa inteleaga ca nu pot fi egali cu aia care muncesc. Doar asa vom progresa.

Egalitatea asta de sanse si political correctness-ul o iau razna si in Romania.

Niste doamne vor sa nu mai fie ceremonii de premiere la sfarsitul anului scolar ca sa nu sufere cei care nu iau coronita. Ma iertati dar masura e pentru loaze si mediocri – sa nu sufere cei care nu au invatat. Sa nu facem diferente intre copii.

In esenta s-au diferentiat ei in timpul anului scolar cand unii au invatat si altii nu. S-au diferentiat de acasa cand unii au  avut ambitie si altii nu, s-au diferentiat cand genetica, A.D.N-ul, i-a facut pe unii mai bine dotati intelectual si pe altii nu.

Vrem sa nu ne mai conduca prostii, incompetentii si pilosii, dar nu alegem sa-i invatam de mici ca aia care muncesc trebuie rasplatiti. Nu alegem meritocratia, vrem egalitatea cu toti in aceeasi barca. Nu vrem sa li se spuna loazelor si lenesilor ca sunt lenesi ca sa nu-i jignim.

Ce sa vedeti, NU SUNTEM EGALI INTELECTUAL SI NICI IN CAPACITATEA DE A ASIMILA/SINTETIZA CUNOSTINTELE, NICI IN IQ.

O sa treaca anii si copiilor dvs, care n-ati vrut sa fie deranjati ca nu au luat coronita, o sa li se para ca la munca au aceleasi drepturi cu cel care performeaza mai bine. O sa treaca anii si daca cineva le va face o observatie despre o greseala, ei vor spune ca persoana care remarca greseala are ceva cu ei.

Daca egalizam multimea o sa o facem intotdeauna in jos in scala valorilor. Niciodata in sensul progresului. Acolo a fost si comunismul: a vrut fara elite, i-a enervat cand mosierii erau mai educati si i-a bagat in puscarii.

Lasati-va copiii sa descopere ca pot fi unii mai buni decat ei pentru ca au muncit mai mult si ca, de fiecare dintre ei depinde daca e evidentiat in grupa merituosilor. Nu-i invatati ura pentru aia desteptii si muncitorii, dezvoltati-le respectul pentru ei.

Invatati-i sa creasca cu mentalitate de campioni, cu ambitia de a fi mai buni decat propria persoana, de a progresa. Dar si cu decenta de a recunoaste cand in fata lor e unul mai destept si mai educat. Si invatati-i ca respectul nu inseamna rasfat si nu e doar in dreptul propriei persoane, e si despre a-i recunoaste superioritatea celui din fata ta chiar daca ego-ul nu te lasa.

 

*** n-am luat premiu cu coronita toata perioada scolara, dar am stiut ca doar scoala ma poate ridica si ma poate face sa-mi depasesc conditia. N-am suferit cand la olimpiadele nationale erau altii mai buni decat mine, m-am gandit ca n-am invatat eu suficient de mult.

Si nu m-am bazat niciodata in viata mea pe vreo pila pentru a obtine un job sau un loc care sa ma puna in valoare ( la munca sau pe scara sociala), am pus mana am invatat (inca mai invat) si m-am uitat intotdeauna cu drag si admiratie la cei mai destepti ca mine, dorind sa-mi fie prieteni ca sa ma inspire si sa pot sa fiu si eu mai buna decat am fost cu o zi inainte.

(am scris textul acesta la 5 dimineata, ma trezisem ca sa am timp sa citesc o carte – despre jurnalism si tehnici de scriere – inainte de a incepe ziua cand am destul de mult de munca)

 

P.S. E 15 iunie. In 1990 minerii veneau la Bucuresti si bateau oamenii care treceau pe la Universitate, locul unde strategic fusesera asezati. Intelectualii, oamenii care puteau face diferenta intre comunisti si cei putin care reprezentau restul lumii, oamenii care se uitau mai tarziu cu respect la eleganta si rafinamentul dlui Ion Ratiu, erau in zona aia – cu scoala, la Universitate.

Si Ion Iliescu le spunea minerilor „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat şi în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Şi de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească.

Vă rog să transmiteți salutarile noastre colegilor dumneavoastră de muncă. Vă urez dumneavoastră şi famililor dumneavoastră sănătate, să ne vedem cu bine”.

 

3502

#MomentDeMandrie: Un text scris de mine e in manualul de Limba Romana pt clasa VIII-a ca tema de exercitii

Ieri am aflat ca un text scris de mine e in manualul de limba romana pentru clasa VIII-a. Evident ca m-am emotionat, ca m-a lovit ego-ul si mandria pret de 5 minute.
Am un foarte mare respect pentru educatie, pentru citit in general si pentru utilizarea corecta a limbii romane (desi si eu o ma dau in bara cateodata).
Dar nu de asta au ales tetxul meu ca exemplificare la constructiile incidente, ci pentru stilul in care scriu, cu multe paranteze si explicatii, foarte aproape de un stil vorbit.
E un reflex de pe vremea cand imi scriam intro-urile ca sa prezint lucruri la radio pentru ca atunci cand scriu o stire, sau un text de forma mai lunga, nu scriu chiar cu atat de multe informatii incluse; separ in propozitii/fraze.
Ma rog, asta e ceva tehnic, despre stilurile de scriere.

Dar, dupa cele cateva momente de uimire, a venit autoironia:
1. Sper sa nu ii enervez foarte tare pe copii si sa se intrebe, cum ma intrebam eu in scoala, “dar ce naiba a vrut sa spuna autorul aici?”
2. Nu sunt chiar cea mai cea din lumea asta care sa merite sa fie intr-un manual scolar, desi ma onoreaza profund; si n-a fost niciodata ceva care sa-mi fi imaginat ca se va intampla.

Azi de dimineata, cand salvam sa pastrez pentru egoul meu cand voi vrea sa ma ridic din vreo tristete, am realizat ca fotografia aleasa e de la Pascarusul lui Andrei Serban de la unteatru cu Arkadina – Mihaela Trofimov si Sorin – Constantin Cojocaru (ma refer la cei pe care-i vedem in foto, care tehnic nu e o secventa cum zice explicatia foto, pentru ca nu e o insiruire de actiuni, e un cadru simplu, o fotografie).
Textul meu facea referire la o montare de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, cu Maia Morgenstern – Arkadina si Marian Ralea – Sorin.
Sigur ca nu sunt mentionati actorii in text, dar jurnalul de repetitii despre care e vorba acolo e din 2007 pe cand fotografia din manual e dintr-o montare din 2018.

Altfel, e foarte cool ca in manual sunt exemple din teatru, fie si pentru ca elevii descopera nume noi, scriitori noi.
Si multumesc autorilor manualului pentru asa o bucurie involuntara, cum ii multumesc si prietenei mele, Miruna, care mi-a aratat ca numele meu e mentionat in cartea de limba romana. (Miruna are fata in claa VIII-a, asa s-a facut descoperirea, la recapitularile pentru examenele de saptamana viitoare).
Dragi copii, daca va cade la exam subiectul cu “constructiile incidente” sper sa stiti sa raspundeti… e despre stilul oral si informatiile se separa prin virgule multe sau sunt puse intre paranteze.

manual

coperta manual lb romana

roland garros 2022DUPA 3 ANI DE PANDEMIE SI MUNCA AM FOST IN PRIMA VACANTA, LA ROLAND GARROS. DETALII DESPRE BILETE, ACCES SI FACILITATI PT SPECTATORI

DUPA 3 ANI DE PANDEMIE SI MUNCA AM FOST IN PRIMA VACANTA, LA ROLAND GARROS. DETALII DESPRE BILETE, ACCES SI FACILITATI PT SPECTATORI

 

N-am mai avut vacanta de 2 ani si n-am plecat din tara de 3 ani, dar in urma cu cateva zile am fost la Paris cu scopul de a vedea meciurile de la Roland Garros la fata locului.

La momentul la care ne-am luat biletele (cu cateva saptamani inainte de a incepe turneul) speram sa o vedem si pe Simona Halep si sa-i facem galerie. (De fapt decizia de a merge a fost luata pe un fond de foarte mare oboseala si de foarte multa munca; eu am avut initiativa pentru ca simteam foarte tare nevoia unei bucurii, a unei schimbari in rutina zilnica, asta dupa ce transcrisesem interviuri si editasem podcasturi pt urban.ro cam 30 de ore in doua zile)

N-a fost sa fie, pentru ca Simona a parasit competitia in turul 3, dar vom incerca sa mergem si la anul, intr-o echipa mai mare si vom face galerie din toti plamanii.

Pentru iubitorii de tenis care viseaza sa ajunga macar o data in arena cea mare, Phillipe Chatrier, e bine sa stiti ca un bilet la semifinale sau finale in tribunele de sus costa putin peste 100 de euro.

Pana la acel moment al competitiei biletele sunt mai ieftine, deci nu e chiar un efort financiar imposibil.

Credeti-ma senzatia ca esti pe arena aceea mare 15k spectatori, cu toata lumea care face galerie, cu camerele de luat vederi model spiderman care plutesc in fata ta, toate astea sunt foarte eimpresionante. Si daca va place tenisul merita un efort pentru asemenea emotii.

Daca va inscrieti pe siteul Roland Garros primiti notificari cand sunt planificate sa fie biletele la vanzare si de acolo e foarte simplu.

Pentru a evita specula cu bilete, odata achizitionate, ele trebuie completate online cu numele celui care va beneficia de locul respectiv. La portile de intrare, primesti un bilet cu cod de bare si numele tau pe el in baza buletinului si a notificarii achizitiei primita pe mail.

(e un sistem foarte fain care ar putea fi implementat si la noi pentru a evita vanzaile de bilete in coltul salii de spectacole sau pe olx sau mai stiu eu unde)

IMG-20220602-WA0076 IMG-20220602-WA0077 IMG-20220607-WA0004

Turneul are o aplicatie care faciliteaza o multime de lucruri pentru pectatori: prin ea poi a comanzi mancare la micile magazinaase din arena si sa te duci sa o ridici, fara sa stai la cozi.

Prin ea te poti inscrie ca in sambata ultima a turneului (cand e finala fetelor si dublul baietilor) sa poti sa joci si tu pe zgura de la Roland Garros. Civil fiind, in baza incrierii, esti programat sa joci 10-15 min in arena Suzanne Lenglen si cred ca e o experienta foarte cool pentru orice fan.

Si tot la categoria organizare care poate fi inspiratie pentru organizaorii romani (sigur, noi turneu de tenis mare o sa mai avem cand domnul Tiriac va fi construit o alta arena de tenis): biroul de obiecte pierdute/gasite (sau lasate pentru ca nu ai voie in arena cu obiecte cam ca la aeroport) e in afara complexului sportiv, in afara oricarei porti de intrare, intr-o zona accesibila masinilor personale, taxiurilor. Ca sa nu deranjezi pe nimeni cu recuperarea obiectelor.

Altfel, va recomand sa studiati pe bilet care sunt portile de acces pt voi si apoi sa vedeti cu ce ajungeti. Roland Garros nu e in afara Parisului, dar nici in centru; pe noi ne-a costat uber din zona Operei (unde am locuit) cam 30 de euro. Dar exista si autobuze de acces care va lasa la metrourile centrale.

Noi la anul, daca suntem sanatosi, vrem sa mergem la inceputul saptamanii 2 ca sa vedem mai multe meciuri.

P.S. ca sa evit intrebarile cu “ati avut sponsor”, sponsorul a fost munca noastra din anii astia; ne-am platit fiecare calatoria, biletele, mesele etc am mers cu cativa prieteni. (mintea cetateanului e foarte pervertita in epoca influencerilor, ma intreaba oamenii si daca faptul ca postez destul de des in week end revistele The New Yorker inseamna am contract de publicitate. Nu, n-am, platesc abonamentul.)

P.P.S. e impresionanta atentia pe care volntarii si staff-ul o acorda spectatorilor. Am o problema la un genunchi si merg mai greu – am putut folosi scaun cu rotile pus la dispozitie de ei, sa folosim lifturile care scurtau drumurile si sa salvez orice coada la toaleta sau accesul in arena de competitie. Ba mai mult, s-au ocupat ca eu – si prietenii care ma insoteau – sa stam impreuna intr-o zona in care nu era nevoie ca eu sa urc multe trepte.

*

Diminetile, pana se trezeauprietenii mei eu am recitit pe Kindle dn biografia lui Nadal. Ea e tradusa si la noi, o gasiti aici, dar eu aveam si varianta in engleza in telefon si nu imi incarca bagajele.

Stiu ca toti sunteti extrem de incantati de cel de-al 14 titlu la Roland Garros al lui Rafa, dar el a fost construit din milioane de ore de munca.

Iata din carte un fragment cand, la 15 ani, pleaca la primul lui turneu in afara tarii, unchiul Toni nu se duce cu el , iar el ca un copil se rasfata putin jucand fotbal pe un maidan in ziua finalei spre diperarea organizatorilor. Castiga turneul, vine acasa si unchiul Toni il invata din nou lectia smereniei si a muncii grele.

rafa carte 1

rafa carte 2

rafa carte 3

 

 

2389
nou nascutFa o fapta buna care e nepretuita. Poti dona 3,5% din impozit sau sa dai un sms cu RITM la 8845 pentru a ajuta copiii nascuti prematur

Fa o fapta buna care e nepretuita. Poti dona 3,5% din impozit sau sa dai un sms cu RITM la 8845 pentru a ajuta copiii nascuti prematur

Ceva frumos de la Fundatia Vodafone intr-o initiativa care salveaza vieti si familii.

Vorbesc despre Fondul Viata pentru Nou-Nascuti care este un program national de combatere a mortalitatii infantile prin cresterea capacitatii de ingrijire a nou-nascutilor cu afectiuni grave din cele mai vitregite sectii de neonatologie din Romania.

Dupa cum stim cu totii in Romania e cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Uniunea Europeana (UE), cu 6 decese la 1.000 de nasteri vii, aproape dublu fata de rata mortalitatii infantile in UE, care este de 3,4 decese la 1.000 de nasteri vii. Cauza e in principal dotarea spitalelor.

Te apuca furia si revolta ca dupa 30 de ani de incercari de redresari si de “intrat in pas cu lumea civilizata”, noi nu ne-am organizat corespunzator si eficient.

Si ca de obicei, in cele mai multe asemenea cazuri, ONG-urile si companiile straine care activeaza in romania se activeaza si misca muntii, la propriu.

 

Prin programul Fondul Viata pentru Nou-Nascuti, Fundatia Vodafone Romania a alocat 4,5 milioane de lei pentru proiecte de modernizare si dotare a unor sectii de neonatologie din spitale din tara cu aparatura medicala, sisteme de telemedicina, dar si pentru pregatire a echipelor medicale.

Fondurile au fost alocate printr-o runda de finantare acordata ONG-urile cu expertiza in derularea de proiecte pe zona medicala. Proiectele castigatoare sunt:

 

Proiectele castigatoare sunt:

  • Sansa la viata pentru nou-nascutii din Botosani, Fundatia Salvati Copiii Romania – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Judetean de Urgenta Mavromati Botosani.
  • Servicii medicale optime pentru reabilitarea si dotarea cu aparatura medicala moderna a sectiei de neonatologie a Spitalului Municipal de Urgenta Caransebes, Fundatia Comunitara Banatul Montan – modernizarea compartimentului de neonatologie de nivel Ib a Spitalului Municipal de Urgenta Caransebes.
  • Cresterea calitatii si diversificarea serviciilor medicale prin dotarea Clinicii de Neonatologie a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, Asociatia Dincolo de Azi – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova.
  • Bine ai venit pe lume, Asociatia Prompt Maternity & Critical Care – modernizarea compartimentului de neonatologie de nivel Ib a Spitalului Municipal Medias.
  • Prima respiratie, Asociatia Culturala Flower Power – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Judetean de Urgenta Slatina.
  • Viata pentru Nou-Nascuti Mures, Asociatia Cristi Vasiliu – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Clinic Judetean Mures.

 

Fundatia Vodafone Romania face lucrurile astea orientate catre copii de opt ani timp in care au construit sectiei de terapie intensiva nou-nascuti de la Spitalul Marie Curie din Bucuresti si au modernizat compartiment de terapie neonatala de la Spitalul Judetean Constanta. Aceste doua proiecte au fost sustinute cu investitii directe de 16 milioane de lei de catre Fundatia Vodafone Romania.

N-am copii, dar am fost in aceste doua sectii si inainte si post modernizare si am toata reccunostinta pentru oamenii astia care decid a investeasca corect si cu cap pentru sanatatea copiilor. Ambele sectii au fost facute cu conultanta dlui Carstoveanu, neobositul medic care poarta crucea tuturor familiilor acare au copiii prematuri.

 

Si voi puteti ajuta, eu stiu si garantez ca banii se duc exact acolo unde spun ca se duc: in refacerea unor maternitati si dotarea loc cu aparatura care sa salveze niste copilasi nascuti prematur. Si sa le dea o lumina familiilor acestor copii.

Un SMS, cu mesajul RITM la numarul 8845, costul fiind de 2 EUR/ luna inseamna un ajutor imen chiar daca nu pare…

Iar daca vreti sa Directioneaza 3,5% pentru nou-nascutii cu probleme grave de sanatate, alegeti una dintre variante:

  • Daca ai cont generat de ANAF, completeaza online utilizand serviciul Spatiul Privat Virtualde pe site-ul ANAF.
  • Daca nu ai cont generat de ANAF, trebuie doar sa completezi si sa semnezi online formularul 230 pana pe 25 mai 2022, accesand link-ul de mai jos

https://fundatia-vodafone.ro/tine-romania-in-viata/

 

Am citit acum cateva zile intr-o carte ca viata unui om poatefi impartita in 3 etape mastering (perioada in care invata si se pregateste pentru profesia lui), mentoring (perioada in care ii ajuta pe altii in respectiva profesie) si make a difference (perioada in care isi concentreaza viata pe a face lucruri care sa aduca un bine in jurul sau)

1956
localniciiDaca aveti de cumparat un cadou special cu delicatese, luati in calcul si cutia Localnicii

Daca aveti de cumparat un cadou special cu delicatese, luati in calcul si cutia Localnicii

Localnicii e un concept creat de Kane Group, domnii care au si restaurantul Kane si care, in perioada pandemiei, mai ales a lockdown-ului, au fost printre primii care au creat un sistem prin care duceau mancare buna, gustoasa, chiar frumoasa, in spitale catre medici care erau super solicitati.

Atunci, dincolo de mancarea buna, cred ca ceea ce a contat cel mai mult a fost gandul ca oamenilor le pasa de efortul medicilor si vor sa-i protejeze, sa-i sustina cu resursele pe care le are fiecare.

Atunci, proiectul Kane avea parteneri CEC Bank si Mastercard si era realizat cu sprijinul unor producatori din apropierea Bucurestiului care pusesera mana de la mana si inima langa inima pentru fapta bna.

In aceeasi formula au dezvoltat Localnicii, o platforma unde mai multi antreprenori din industria ospitalitatii  au spatiu de promovare si, ca acum de Pasti, isi pot vine produsele catre un public select, pe targetul lor.

De cateva sezoane Localnicii face cutia cu bunatati, o selectie de produse verificate si validate de grup, produse romanesti, asamblate in nevoile de sezon; cutie (in mai multe variante) care poate fi cumparata si pentru a fi  daruita.

Anul asta au trecut la nivelul urmator si au cutii in Mega Image Concept Store din B

ucuresti si Cluj.  Cred ca mai gasiti cateva daca mergeti in aceste magazine mai mari cu produse mult mai varate, in concept tore-urile Mega Image.

Aici link de unde le puteti comanda online.

*

localnicii cutie paste 2022

Am pe instagram un concurs cu una dintre combinatiile din Cutiile de Pasti Localnicii si e o mare nebunie acolo pentru ca vom da 10 premii…. aici link-ul… concursul se incheie sambata 23 aprilie la ora 12.00 si livrarea catre castigatori incepe pe 26 aprilie.

Am facut ( cu acest concurs ) doua concursuri toata viata mea pe instagram – de fapt, un concurs jumatate, pentru ca in alta postare de anul trecut care avea hashtag #concurs anuntam o competitie ca sa se inscrie tineri si nu stabileam eu castigatorii, ii trimiteam catre o platforma.

Nu cultiv ideea de concurs si de lucru dat gratis, din principiu. Cred ca cititorii mei, de oriunde ar fi (blog, instagram, facebook) isi permit sa-si cumpere asemenea produse. Si lucrul dat gratis aduce un public pe care, cu respect pentru fiecare cititor, nu mi-l doresc alaturi. Pe conturile mele private scriu despre carti, filme rare si publicatii de specialitate straine, iar cei care sunt interesati de informatiile pe care le livrez isi pot permite sa-si cumpere orice isi doresc ei.

Cand am acceptat sa fac acest concurs pe instagram le-am zis simpaticlor de la Kane ca scriu si pe blog ca sa ramana informatii despre initiativa lor.

Si eu, ca si ei, cred ca, impreuna, antreprenorii mici – din horeca, ospitalitate sau orice alt domeniu – pot face diferenta in bine in comunitate: ei sunt obisnuiti cu munca grea, sustinuta, cu riscurile unor decizii si au invatat ca “merge si asa, de mantuiala” nu e o solutie pentru nimeni. Niciodata.

Ii salut pe simpaticii de la Kane, dar si pe CEC Bank si Mastercard care sustin de la inceput initiativa lor de a promova antreprenorii locali.

Cand cautati ceva special, autentic, un dar diferit de orice altceva, intrati si pe localnicii.ro, cadoul cumparat vine si cu fapta buna: sustineti antreprenori locali.

Sa alegem inspirat pentru noi si pentru comunitate.

localnicii

2321
Salvamont conteaza pe Vodafone GigaNetworkTehnologia pusa in favoarea salvarii vietilor: Vodafone Romania si Salvamont au doua noi solutii pentru localizarea victimelor in zone dificile.

Tehnologia pusa in favoarea salvarii vietilor: Vodafone Romania si Salvamont au doua noi solutii pentru localizarea victimelor in zone dificile.

Cand tehnologia e pusa in favoarea salvarii vietilor fiecare inovatie inseamna un pas important in evolutia noastra ca umanitate. De fiecare data cand scriu despre ce face Vodafone in Romania precizez ca sunt clienta lor din primele lor zile in tara noastra. Stiu foarte bine investitiile lor in zona de sanatate dar si in zona culturala, am fost de-a lungul anilor martora multora dintre faptele lor bune. Stiu ca misiunea lor „pentru un viitor mai bun care faciliteaza o societate digitala incluziva si durabila” nu e doar un punct intr-un caiet de brand. Sunt multe actiuni, la noi si in lume, care sprijina segmentele defavorizate si care sunt gandite pentru evolutia societatilor in care activeaza.

Si ma impresioneaza aceasta noua colaborare cu Salvamont cu o tehnologie care pare scoasa din filme SF.

Vodafone România si Salvamont (Asociatia Salvatorilor Montani) au  lansat doua solutii digitale care, impreuna cu puterea si fiabilitatea retelei, ajuta la reducerea semnificativa a timpului de cautare a victimelor si la salvarea mai multor vieti omenesti. Când calea se face nevazuta, salvatorii montani se bazeaza pe Vodafone GigaNetwork 5G si GigaNetwork FIBRA.

Prima dintre solutii este dezvoltata in premiera de echipa de tehnologie a Vodafone România si asigura acoperirea cu semnal mobil in zonele montane greu accesibile si inconjurate de pereti stâncosi care blocheaza propagarea semnalului mobil generat de releele terestre actuale.

Solutia este formata dintr-un echipament instalat la sol, pe un mijloc de transport specific acestor zone, care se conecteaza prin satelit la centrul retelei Vodafone, si un echipament radio instalat pe o drona profesionala ce este ridicata deasupra zonelor de cautare. Echipamentul radio instalat pe drona genereaza semnalul mobil (voce si date), inclusiv semnal 5G, pe o raza de pâna la 10 km. Telefonul mobil al persoanei cautate se conecteaza, astfel, in mod automat la reteaua Vodafone, victima putând contacta serviciul unic de urgenta 112, indiferent de operatorul ale carui servicii le foloseste.

Mai mult, daca persoana cautata utilizeaza aplicatia Salvamont-Vodafone si a activat functia de localizare prin date mobile inainte de a porni pe traseu, echipa de salvatori montani va putea urmari traseul acesteia pe munte si o va putea gasi mai repede.

Cea de-a doua solutie utilizeaza fotogrametria si inteligenta artificiala pentru capturarea si analizarea imaginilor geolocalizate, colectate pentru detectarea in mod automat a persoanelor disparute. Capturarea imaginilor de inalta rezolutie in zona de cautare este realizata de o a doua drona profesionala, echipata cu tehnologia necesara pentru fotogrametrie si termoviziune. Astfel, in doar 30 de minute, drona poate parcurge 5 km liniari si poate acoperi o suprafata de 24 de hectare, realizând intre 130 si 300 de imagini, in functie de parametrii de zbor si de rezolutia camerei din dotare.

Fotografiile sunt transmise dupa descarcare, prin intermediul retelei create special pentru misiunea de salvare, catre Centrul National de Analiza Date Salvamont-Vodafone pentru a fi procesate. In centrul de analiza conectat la reteaua GigaNetwork FIBRA, datele sunt analizate si procesate in câteva minute (aprox. 100 fotografii in 2 minute) prin intermediul programului de detectie automata cu inteligenta artificiala SARUAV. Sistemul face identificarea dupa o serie de indicii, cum ar fi silueta sau haina unei persoane, iar echipa din centrul de analiza trimite salvamontistilor din teren coordonatele exacte unde acestea au fost reperate. Pentru mai multe informatii despre cum functioneaza cele doua solutii, dar si despre cum se deruleaza o actiune de salvare a Salvamont, vizionati acest documentar.

Acestea nu sunt insa primele colaborari intre Vodafone si Salvamont.

FOTO Vodafone Romania (1)

 

Vodafone România s-a alaturat misiunilor de salvare ale Salvamont in 2004. Printre primele proiecte in care s-a implicat, impreuna cu Fundatia Vodafone, au fost infiintarea Dispeceratului National si realizarea aplicatiei Salvamont – Vodafone, esentiale pentru operatiunile de salvare montana. In prezent, dispeceratul primeste peste 12.000 de apeluri anual, iar pentru mai mult de 50% dintre acestea este necesara interventia echipelor de salvatori.

 Aplicatia Salvamont – Vodafone, disponibila de anul trecut intr-o noua versiune atât pentru iOS, cât si pentru Android, ofera, alaturi de un ghid complet de informare si orientare montana, optiunea SOS, prin care utilizatorii pot activa serviciul de localizare a pozitiei telefonului, iar dispeceratul poate fi notificat in timp real despre coordonatele acestora.

Incepând cu anul 2019, Vodafone a devenit oficial partener de tehnologie al Salvamont, implicându-se mai ales in proiecte care folosesc solutiile digitale in activitatea de salvare montana. Una dintre cele mai recente colaborari a fost dotarea Asociatiei cu echipamente de gasire a persoanelor surprinse de avalansa. Sistemul RECCO este format dintr-un dispozitiv de localizare utilizat de salvamontisti si placute reflectoare pe care turistii le pot purta in echipamente.

 

Astazi, prin aceste noi tehnologii capacitate de cautare a persoanelor aflate in locuri dificil de accesat este de 10 ori mai mare

„De la an la an, numarul actiunilor de salvare creste cu 30 – 40%. Doar anul trecut, am avut peste 7.000 de misiuni si mai mult de 8.500 de persoane salvate. In astfel de interventii, timpul este cel mai important element. Avem o resursa umana bine pregatita, dar sunt situatii in care e nevoie de mai mult. Folosind solutiile lansate astazi si având si un centru de comanda dotat cu tehnologie de ultima generatie conectat la reteaua de fibra optica a Vodafone, practic marim capacitatea de cautare de aproape 10 ori, ceea ce inseamna mai multe vieti salvate, dar si un timp de interventie, riscuri si efort considerabil reduse pentru salvatorii montani. Am avut alaturi in acest proiect Vodafone, in calitate de partener de tehnologie, si Consiliul Judetean Gorj”, a adaugat prof. Sabin Cornoiu, Presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din România.

FOTO Vodafone Romania (2)

 

Supernet devine Vodafone GigaNetwork.

 „Am ales acest moment pentru a anunta tranzitia de la Supernet la  Vodafone GigaNetwork in contextul evolutiei noastre firesti spre o companie de tehnologie, al rolului asumat de jucator convergent si ca urmare a investitilor constante in retelele noastre. Consolidarea si extinderea parteneriatului cu Salvamont confirma fiabilitatea retelei noastre pe care salvatorii montani se bazeaza in momente cheie in misiunile lor. Daca Salvamont conteaza pe fiabilitatea retelelor noastre pentru a salva vieti, noi toti ne putem baza pe retelele mobila si fixa ale Vodafone. Nu in ultimul rând, rebrandingul vine si in contextul unei duble recunoasteri din partea auditorului independent german umlaut – pentru reteaua mobila care a obtinut certificarea ‘Best in test’ si pentru ‘cea mai buna experienta de utilizare a internetului fix din România’”, a declarat Nedim Baytorun, Consumer Business Director, Vodafone România.

 

 

 

2700
podcast de cceAm inceput sa facem podcasturi la urban.ro. Dar ele nu arata cum sunteti obisnuiti cu discutiile de pe youtube.

Am inceput sa facem podcasturi la urban.ro. Dar ele nu arata cum sunteti obisnuiti cu discutiile de pe youtube.

Putin din culisele muncii pentru urban.ro: tot ce facem acolo, orice articol, orice interviu are un scop mai larg decat momentul publicarii. Ne dorim sa construim lucruri care sa fie in sustinerea industriilor despre care scriem, sa va aratam o parte din viata artistilor din orice domeniu, dar nu neaparat cea personala, ci mai degraba cea care tine de munca lor.

Speram ca prin exemplul lor sa va inspiram sa faceti si dv cu pasiune lucrurile care va plac sau la care visati.

Si mai speram ca orice text, interviu sa ofere informatii din care cei care ne citesc sa invete ceva.

Personal nu mai am de foarte multa vreme orgoliul de a “face eu” ceva ca performanta de pus in portofoliu si orice interviu sau proiect ma gandesc sa fie ceva util pentru cei care ne citesc, pentru protagonistii din articol si sa poata sa stea “in picioare” pentru multi ani.

Mi se pare mult mai frumos sa scriem pentru beneficiul altora pentru ca pe termen lung beneficiul acesta se intoarce si catre noi.

In directia aceasta in planul de dezvoltare pentru urban.ro anul acesta sunt cateva produse noi – podcasturi dedicate culiselor filmelor romanesti si carti care va ofera posibilitatea ca, prin intermediul artei, sa-i invatati pe copii lucruri frumoase.

Saptamana aceasta am inceput podcasturile dedicate filmelor romanesti, ele au un format putin diferit de ce sunteti obisnuiti in Romania cu ideea de podcast (nu stam la o masa, nu mancam, nu facem cadouri in vin, carti etc si nici nu punem intrebari joc).

Fiecare film pe care-l “disecam” are un podcast in mai multe episoade in care actorii si o parte din echipa povestesc din munca lor.

Fiecare interviu (audio, cum este podcastul la origine de fapt) are 30-40 de minute si se ocupa putin si de provocarile profesionale de dincolo de rolul din filmul despre care vorbim. Si are o transcriere in 5-6 intrebari pe urban.ro pentru a fi indexat si sa apara cand oamenii cauta un actor anume.

Cred ca interviurile audio sunt mult mai sincere si mai autentice pentru ca intervievatul e in confortul casei lui, nu e preocupat de cum arata, cum zambeste nu e interesat sa capteze atentia cu look-ul sau, ci doar cu vorbele sale.

In plus, radioul e teatrul mintii: in mintea ascultatorilor se creeaza imagini mai puternice decat orice ar vedea in realitate, iar emotiile sunt mai puternice.

Primul podcast este dedicat serialului RUXX si are episoade cu Raluca Aprodu, Madalina Craiu, Alina Chivulescu, Iulia Rugina si Alec Secareanu. Episodul cu Raluca e deja online (cititi & ascultati aici), celelalte vor fi postate de luni cate unul pe zi.

Miza noastra e sa cream o baza de informatii tehnice si mai putin despre cat mai multe filme romanesti pentru ca, peste ani, daca cineva va fi interesat sa inteleaga cum s-a facut un anume film sa aiba unde sa descopere detalii.

Sigur ca interviurile au in minte si ascultatorul care nu e din industria de cinema, dar nu vorbim de interviuri de personaj (care sa parcurga viata in integralitatea ei cronologica); sunt interviuri care tintesc anumite trasaturi de caracter si experiente profesionale ale protagonistilor.

Sper sa va placa.

*Podcastul In culisele filmelor romanesti e realizat cu sprijinul Banca Transilvania. Le mai multumesc si aici pentru sustinere si incredere

2386
ucraina fapte buneFapte bune din ultimele zile sau cum umanitatea ne salveaza (si emotional) in vremuri grele

Fapte bune din ultimele zile sau cum umanitatea ne salveaza (si emotional) in vremuri grele

In ultimii ani am fost incercati de multe situatii si de fiecare data ne-am ridicat din greu prin emotia vestilor bune si prin faptul ca oamenii s-au unit ca sa-I ajute pe altii.

S-a intamplat la colectiv, s-a intamplat in pandemie  – in ambele situatii cu exceptionale exemple de umanitate si de empatie. Se intampla si acum cand razboiul e la cateva zeci de km de granita noastra si in tara vin mii de refugiati in fiecare zi.

E minunat ca ii ajutam, dar ca sa-i putem ajuta trebuie sa fim si noi bine emotional.

Am pus pe urban.ro sfaturi ale psihologilor militari pentru cei aflati in zonele de conflict, puteti citi textul aici, si acolo printre multele lucruri recomandate sunt doua care ar trebui sa ne calauzeasca in aceste zile:

Limitati-va expunerea la mijloacele de informare in masa: Evitati in special stirile televizate non-stop si internetul. Imaginile, zvonurile si speculatiile pot fi foarte daunatoare pentru sentimentul dumneavoastra de bine.

Faceti ceva pozitiv: Implicati-va in activitati care sa incurajeze apropierea si linistea. Contactati organizatiile de voluntariat din comunitate pentru a vedea cum puteti ajuta. Donati sânge, pregatiti „pachete de ingrijire” pentru barbatii si femeile din armata sau scrieti scrisori persoanelor din armata. Sprijiniti un prieten sau un vecin care trece printr-o perioada dificila.

Noi, instinctiv, am mers in directia aceasta si fiecare stim senzatia de bine chiar si in vremuri de maxim stres cand am vazut ca refugiatii sunt ajutati, cand am remarcat ca ne-am mobilizat sa le oferim conditii decente.

*

Ca si la colectiv sau atunci cand eram in lockdown, am analizat situatia din perspectiva mea si ce pot face ca sa ajut oricat de putin.

La colectiv am descoperit printre cei accidentati un fost coleg si timp de o jumatate de an am donat lunar o suma de bani ca sa-i degreveze familia de o parte din cheltuieli. In lockdown m-am preocupat ca persoanele in varsta din apropierea mea sa primeasca acasa alimente.

Acum am donat catre doua asociatii care pregatesc mancare calda la vama si catre un jurnalist aflat in zona de conflict si voi dona lunar catre asociatii care vor avea in continuare grija de refugiatii care raman aici; pentru ca vor ramane o parte importanta din ei aici si vor trebui ajutati sa duca o viata decenta.

Cred ca fiecare dintre noi putem ajuta cate putin, dar dincolo de noi – persoane fizice  – am un respect imens si fac o mare plecaciune pentru companiile care aleg sa doneze multi bani in aceste zile, precum pentru afacerile mai mici care doneaza din incasarile lor lunare. (imi creeaza disconfort cei care vor sa profite PR-istic de asemenea tragedii, refuz sa public aici sau pe urban.ro actiunile lor ipocrite si nerealiste – situatii din care nu s-s-ar aduna nici macar 100 de euro dar ei dau comunicate pompoase, dar nu voi vorbi despre asta aici)

*

O sa va faca bine sa cititi despre cei care fac fapte bune pe bune; iata cateva dintre actiunile din ultimele zile. 

Compania care are Lidl si Kaufland doneaza 10 milioane de euro in produse de necesitate pentru refugiati si voluntari

Reteaua de Sanatate Regina Maria asigura gratuit asistenta medicala, inclusiv teste PCR pentru cei care pleaca spre alte tari pentru orice persoana venita din Ucraina; pe site-ul lor sunt si informatii in limba rusa, le gasiti aici ca sa le dati celor care au nevoie.

 

Tot din zona medicala, pentru ca refugiatii au istoricul lor medical, iata o stire absolut impresionanta de la Institutul Fundeni pentru cei aflati in tratament oncologic.

Dr. Monica Dragomir, sef sectie oncopediatrie la Institutul Fundeni.

“Am format un comitet de suport la nivelul Societatii Romane de Onco-hematologie pediatrica pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de pacienti copii -adolescenti cu cancere care ajung in Romania.

Orice solicitari pot fi trimise pe adresa de e-mail: office@srohp.ro.

Am primit de la MS si CNAS instructiuni de includere a pacientilor oncologici in tratament, fara costuri din partea lor”

Datele de contact oferite sunt urmatoarele: 0722719174 sau adresa de mail md.dragomir@gmail.com

Ideal ar fi ca cei care ajuta acesti pacienti sa le faciliteze traducerea rapida a documentelor/scrisorilor medicale.

 

Din zona oamenilor buni care au strans pe langa ei comunitati puternice dupa chipul si asemanarea lor, gasca de la The Fool, cu Cosmin Nedelcu Micutzu in frunte au strans mii de donatii fizice in bunuri pentru refugiati si, intr-un live de mai bine de 12 ore cu Micutzu si colegul lui, Andrei Niculae, au strans peste 20.000 de euro donatii. Banii merg la  Asociatia Caradja Cantacuzino   care a preluat deja mai multi refugiati. Sa-i urmariti pe The Fool (https://www.facebook.com/thefoolclub), dar si pe conturile personale ale baietilor, pentru ca anunta in timp real de ce au nevoie pentru refugiatii care au ajuns in Bucuresti.

 

 

Freshful by eMAG, prin intermediul Banca pentru Alimente si al partenerilor lor, a pregatit primul transport de mâncare pentru copii si produse alimentare care va fi livrat la centrele amenajate de Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti precum si in centre din alte orase, unde sunt adapostiti refugiati.

Unul dintre aceste locuri este Gara de Nord unde sosesc zilnic persoane de la granita cu Ucraina. Acolo, voluntarii asociatiei Banca de Bine – parteneri Banca pentru Alimente, vor livra primele 100 de pachete cu alimente donate de Freshful, in beneficiul persoanelor aflate in asteptare sau in transit. In acest moment valoarea totala a sprijinului acordat de Freshful este de peste 16.000 EUR iar actiunile de donatie vor continua cu regularitate in perioada urmatoare, in strânsa coordonare cu partenerii strategici non-guvernamentali ai companiei.

 

 

Prin organizatia sa caritabila Google.org, Google doneaza 5 milioane de dolari (aproximativ 4,46 milioane de euro) pentru ajutorarea persoanelor care parasesc Ucraina din cauza razboiului, precum si pentru a furniza proviziile necesare la fata locului. Sprijinul financiar va fi impartit intre organizatii umanitare din Ucraina, Slovacia, Polonia, Ungaria, România si Moldova. In România, grantul Google.org este oferit catre Crucea Rosie Româna, in valoare de 500.000 de dolari.

 

Si o initiative din zona afacerilor mai mici, facute cu suflet si bun simt:  www.winedeals.ro vine in sprijinul persoanelor afectate direct de razboiul din Ucraina si da startul initiativei #WineForGood, prin care isi propune sa strânga fonduri pentru sustinerea actiunilor de ajutorare derulate de Crucea Rosie Româna la granitele României.
Prima actiune din cadrul acestui demers umanitar a fost crearea sectiunii #WineForGood, de unde oricine poate comanda vinuri de la crame partenere, precum si vinul Primul, veniturile rezultate din aceste comenzi urmând a fi transferate catre Crucea Rosie. In acest fel, valoarea neta integrala a fiecarei sticle de vin comandate din sectiunea #WineForGood devine o donatie in sine.  Pâna in acest moment, cramele Avincis, Gramofon Wine, Crama Jelna, Via Viticola Sarica Niculitel, Villa Vinea, Domeniile Averesti, Purcari, Crama Rasova si Domeniile Sâmburesti s-au alaturat cauzei.

 

 

Am sa scriu aici cu mare drag de orice initiative care e in ajutorul oamenilor aflati in situatii foarte grele in aceste momente. Cred ca exemplul faptelor bune ne da o speranta in umanitate si o motivatie sa mergem mai departe, dar si sa ajutam si noi.

1752
Music-music-1123011_1024_768E din ce in ce mai putina muzica romaneasca de promovat pentru oamenii ca mine. Ceea ce citim si ascultam ne modeleaza creierul

E din ce in ce mai putina muzica romaneasca de promovat pentru oamenii ca mine. Ceea ce citim si ascultam ne modeleaza creierul

La urban.ro gasim rar sa scriem despre muzici noi romanesti. Unele au versuri stupide (o lansare recenta pe care am refuzat sa o promovam avea versul “lasa-ma in durerea mea” si ritmuri usor orientale cu un tremolo pe inalte al cantaretei, de neascultat pentru mine), altele sunt dintr-un gen muzical orientalo-lalaiala care nu va ajunge niciodata in paginile, fie si virtuale, ale unui produs pe care-l pastoresc.

Regula este simpla: ca sa fie pe urbanro o stire despre un cantaret roman trebuie sa aiba valoarea si greutatea, in categoria ei, cu o stire despre un dirijor important roman (Cristian Macelaru e un bun reper) sau cu o interpreta de muzica clasica (Angela Gheorghiu si Virginia Zeani, pot fi niste repere).

In schimb sunt oameni foarte destepti in productia de muzica ro: Andrei Maria – Smiley, Stefan Cazan, Alex Pelin, Alex Cotoi (co-producatorul lui Carla’s Dreams la multe piese), Carla’s insusi…

Cu exceptia lui Alex Cotoi (care are si un Grammy) pe toti cei de mai sus ii stiu, asa ca scriu in cunostinta de cauza ca sunt educati, cititi, foarte muncitori si cu mult bun simt.

(nu ii iau in calcul aici pe baietii de la Grimus- Vali Rauca de la Grimus si-a dat doctoratul in biologie moleculara, byron, Vama, Subcarpati, Balkan Taksim, Lucia, acum ma refer la muzica foarte mass market contemporana. Genul de piese pe care sa le fredoneze si copiii.)

Si daca avem oamenii astia destepti care scriu muzica de ce e muzica ro cum suna astazi pe unde o auzim?!

Imi place Elena Gheorghe care – sa spunem – e mai apropiata de muzica momentului, dar si la ea vorbeste foarte mult educatia, bunul simt, familia… Si cred ca ea face muzica – scrisa de cele mai multe ori de Alex Pelin – cu gandul ca poate influenta mintea copiilor si are o responsabilitate si o etica in vedere, mai ales ca e mama si e foarte responsabila cu valorile pe care le transmite copiilor ei. Si Andra e in aceeasi categorie a muzicii responsabile, si tot din educatia ei vine asta.

Mi-ar placea foarte mult sa existe artisti in RO care sa faca un pact cu sine: daca nu pot duce niste valori corecte in fiecare cantec, macar o data la 3 piese lansate sa se gandeasca ca muzica modeleaza creierul celor care o asculta si sa ajute ca lumea sa fie un pic mai buna. Si mai educata.

*

In lumea celor care lucreaza pentru studierea acestei masinarii speciale care e creierul uman exista o vorba: vrei sa-ti intaresti corpul, mergi la sala de sport, daca doriti sa va antrenati creierul, ascultati muzica si cititi.

Daca doriti sa va mentineti creierul angajat pe tot parcursul procesului de imbatrânire, ascultarea sau interpretarea muzicii este un instrument excelent. Ofera un antrenament total al creierului. Cercetarile au aratat ca ascultarea muzicii poate reduce anxietatea, tensiunea arteriala si durerea, precum si îmbunatati calitatea somnului, starea de spirit, vigilenta mentala si memoria. Marii sportivi se antreneaza pe playlisturi speciale care ii motiveaza la efort, de exemplu.

Si cu asemenea informatii, fiind constienti ca – in calitate de creator, transmitator de muzica – poti influenta fiecare persoana la care ajunge muzica ta, de ce n-ai vrea sa fii mai responsabil si sa faci mai mult bine in jur?!

2097
Chihuahua ...De ce nu citesc comentariile din social media* – teoria cu Chihuahua care latra…

De ce nu citesc comentariile din social media* – teoria cu Chihuahua care latra…

*ale altor postari decat cele ale business-urilor de care ma ocup

Eu nu citesc ce comenteaza lumea in social media, pe orice platforma ar fi postarea, decat atunci cand e vorba de business. Daca e la o postare despre site-urile mele sau daca ma documentez pentru ceva legat de un proiect, citesc ca sa am context…

In rest nu gasesc sensul sa-mi incarc mintea cu ce cred oamenii despre orice.

Stiu ca internetul ne-a dat tuturor iluzia ca putem sa avem pareri despre orice (de la tratamente medicale pana la viitoarea distributie a unui film de la Hollywood) si chiar sa ne certam cu restul lumii pentru parerea noastra unica si de necombatut.

Eu nu gasesc nicio justificare pentru care sa comentez ceva undeva daca nu am o recomandare utila, din categoria “te ajuta sa citesti X lucru pentru o imagine mai ampla”, dar cum nu am timp si petrec f putine minute in social media intr-o zi, fac rareori si asta…

Am o cunostinta care se uita cu deosebita satisfactie la comentariile de pe youtube la emisiunile cu polemici gen Bravo, ai stil. Pierde minute in sir cu aceasta indeletnicire de a se uita la veninul pe care si-l arunca sustinatorii concurentelor.

Nu inteleg care poate sa fie bucuria si de ce mintea ei nu-i spune “hello, nu ai ce sa inveti de aici, e absolut inutil sa-ti consumi timpul asa”

Cum nu inteleg oamenii care comenteaza – uneori chiar pe pagina mea de fb – la stiri despre viitoarea distributie internationala a unui film. De ce simte cineva nevoia sa spuna ca un actor e potrivit sau nu pentru un film (eventual sa se mai si certe cu altcineva), cand el/ea de fapt isi pune opinia pe o pagina din fundul internetului, din Romania pe dreapta, nu e ca si cum producatorii filmului de la Hollywood ar lua in calcul asta…

Nu ii condamn pe cei care comenteaza, e dreptul lor sa faca ce vor cu timpul lor, dar daca oamenii s-ar gandi doua secunde inainte de a posta ceva si ar raspunde la intrebarea “e relevant ce am eu de pus in spatiu public?”, viata lor s-ar elibera putin pentru lucruri mai frumoase.

Cred ca e mai util sa dam share cand descoperim ceva frumos pentru ca si comunitatea noastra sa intalneasca acel lucru. Cum e mai util sa comentam daca avem o incurajare de spus, ceva care sa-i motiveze pe oameni, o apreciere care le-ar face ziua mai frumoasa. (eu, de obicei, dau share in public, iar in mesaj  privat trimit complimente si explicatii de ce mi-a placut ceva)

Si inca ceva legat de comentarii.

Adesea, apar pe paginile mele oameni care adreseaza vorbe grele – fie mie, fie altor comentatori. Eu scriu doar despre lucruri culturale (eventual, si despre media).

Prietenii ma intreaba de unde am diplomatie si rabdare sa raspund.

In primul rand nu raspund decat cand e vorba de business. Si nu ma enervez niciodata pentru ca la asemenea comentarii agresive si dubioase imi imaginez ca cel/cea care a scris e un Chihuahua care latra si daca as raspunde ar fi ca si cum – de la cei 1.55 m ai mei – m-as aseza in patru labe si as latra si eu… de ce sa fac asta?

Sa ne folosim timpul frumos; ce citim ne hraneste mintea si dispozitia.

NU spun ca trebuie sa faceti ca mine, am scris asta doar cu speranta ca va veti gandi un pic mai mult la timpul pe care-l acordati comentariilor in social media, ale voastre si ale altora. Viata e mai frumoasa daca stam mai departe de scandaluri si mizerii.

 

 

1936
cristina bazavan by edi enacheSunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lume si nu ma deranjeaza deloc asta

Sunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lume si nu ma deranjeaza deloc asta

Sunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lume, dupa standardele actuale.

Am realizat inca o data asta, ieri, cand am fost la coafor. Merg la Beauty District, salonul creat de Sorin Stratulat cu Alex Abagiu, de mai bine de 12 ani, la aceeasi simpatica doamna, Andrada, si ieri intr-un context in care vorbeam ceva tehnic si plictisitor pentru orice om care nu are treaba cu media (era despre podcasturi), am realizat amandoua ca in 12 ani nu am barfit pe nimeni niciodata. Nici ea, nici eu.

Si muncim amandoua in domenii in care avem treaba cu multe “celebritati”, iar coaforul e raiul relaxarii si al discutiilor usoare cu nota de barfa.

Sunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lumea standardelor actuale: nu gasesc nicio motivatie sa pun in spatiu public lucruri din viata mea privata daca ele nu au valoare informationala puternica pentru ceilalti (de ce sa le ocup oamenilor timpul inutil?!), nu simt nevoia niciunei validari publice de la necunoscuti si stiu ca “mai multi” nu inseamna “mai bine” neaparat. De obicei, cu cat urmaresc mai multi oameni ceea ce scriu, cu atat apar si mai multi prosti, needucati, oameni care au pareri categorice desi nu i-a intrebat nimeni si care cauta nod in papura pentru ca au avut ei o zi proasta

Cand vreau sa ma odihnesc nu-mi doresc vacante mega luxoase, ci liniste si luxul suprem mi se pare cel in care intr-o zi nu e nevoie sa scot niciun cuvant. E aproape imposibil, dar mi se mai intampla… si-atunci e o mare fericire pentru mine.

Nu gasesc nicio bucurie in calea usoara, daca ea nu are si beneficii pentru cei din jur, dar si pentru mintea mea.

Zilele trecute am pus aici pe blog transcrierile de la doua interviuri pe care le-am facut toamna trecuta, live cu public. Carla’s Dreams si Adi Nartea, ambele din panelul meu de la Webstock 2021, ambele de cate 40 de minute.

Pentru ambele as fi putut cere varianta audio/video sa o postez, dar am preferat sa muncesc putin mai mult, ca sa fie transcrierea integral.

Da, e mai greu de aflat asa informatia pentru ca trebuie citita, nu ascultata. Dar pe termen lung e mai utila: pentru cei care se vor documenta despre cei doi pentru cine stie ce proiect (pentru ca va fi mai bine indexata google), pentru cei care-i plac si vor dezvolta exercitiul cititului pret de o ora.

M-am uitat pe rezultatele de audienta de la aceste postari. Media de citit e de 27 minute… mai avem o speranta.

Astazi de dimineata am pus pe urban.ro site-ul la a carei reconstructie muncesc de 2 ani si jumatate, doua fragmente din cartile unei doamne pe care o iubesc f mult: Joan Didion.

Si, dupa ce le-am publicat, am simtit o placere calda care mi-a invadat tot corpul. Stiam ca vor fi apreciate in comunitatea pe care o crestem acolo (muncesc alaturi de Oana Vasiliu si Eduard Enache), ca exista o sansa mica sa si comande lumea cartile (s-a intamplat, am primit mesaje “am comandat” )  si ca o sa le aducem o mica bucurie unor oameni altfel.

De asta scriu acum aceste randuri.

cristina bazavan by edi enache

Daca vi se pare ca sunteti plictisitori pentru ca nu aveti scandaluri cu care sa va laudati in spatiul public, nu pozati in chiloti si nu va inventati vieti in social media pentru like-uri, iar asta va face sa va ganditi uneori ca sunteti exclusi din trend, exclusi dintre “cei alesi si populari”, nu e nicio problema.

E ok sa fiti plictisitori, sa nu confundati “asumarea de a spune ceva” cu impolitetea, sa nu aveti ultimul cuvant mereu si nici dreptate intotdeauna. Cum nu e nimic gresit cand cedati si nu va mai contrati cu cineva intr-o discutie care nu schimba nimic si e doar o furtuna intr-un pahar cu apa.

E ok sa va dati la o parte din fata gregarilor, vulgarilor, cei care se lauda cu vieti fals luxoase, fals destepte.

E ok sa nu fiti machiate si coafate in orice secunda, sa imbracati haine care nu sunt de firma, iar masa sa nu fie cu un plating ca o pictura de Rembrandt. E frumos sa fim cochete si sa creem un mediu frumos intr-o lume agresiv nebuna, dar nu e nicio tragedie daca nu ne conformam la frumusetea celorlalti.

Tot ce conteaza e sa incercam sa fim fiecare un pic mai buni decat am fost ieri (si profesional, si personal) si sa facem ceva frumos si pentru noi si pentru cei din jur. Si, cum zicea Carla’s in interviul de mai sus “sa facem si lucruri de care sa fim mandri peste 5 ani”.

E ok sa fim plictisitori. Nu e nici cea mai mica problema.

P.S. Pentru ca, de dimineata, publicand fragmentele din Joan Didion mi-am dat seama ce privilegiata sunt ca pot face acest lucru fara sa trebuiasca sa cer acordul cuiva (exceptand editura), fara sa raportez rezultate de audienta ca sa justific comercial intentia mea – care nu e deloc comerciala, ci educationala si pentru sufletul fiecarui cititor urban.ro-, am cautat sa vad o parte din rezultatele de audienta din sept 2019 (cand am preluat site-ul) si pana acum de pe urban.ro.

Acestea sunt primele 10 intrari pe site… Deci, e ok sa nu ne intereseze barfa, scandalul si sa cautam frumosul. Mai sunt si altii ca noi. Mai avem o speranta si noi, plictisitorii.

urbanro sept 2019 - ian 2021

Fotografia e facuta de Eduard Enache.

3916
zitec cappadocia recomandare jobRecomanda pe cineva pentru un job la Zitec si pleci intr-o excursie in Cappadocia

Recomanda pe cineva pentru un job la Zitec si pleci intr-o excursie in Cappadocia

Sunt dintre persoanele care cere recomandari doar de la cei care au super competenta in domeniul in care am nevoie de ceva anume.

Recomandari de carti, de exemplu, primesc doar de la editorii de carte care ma cunosc si stiu ce citesc, uneori si de la scriitori, sau de la prieteni apropiati, dar n-as cere niciodata pe net la liber sa-mi recomande oamenii carti pentru ca mi se pare pierdere de timp.

In general, in Ro se citeste acum ceva ce eu am citit acum 4-5 ani, la lansarea cartilor. Iar cele mai populare carti, alea care-s peltea pentru tot poporul scrise de autori de compuneri libere pe net, nu le voi citi oricum niciodata.

La film e si mai complicat, dar nu mai intru in detalii ca sa nu par si mai aroganta decat sunt. Toate astea sunt pentru ca valorizez foarte mult timpul meu si nu vreau sa-l pierd aiurea pe ceva din care nu invat, care nu-mi ofera o experienta care ma imbogateste cumva.

Dar cu o asemenea parere despre puterea recomandarii in conditiile in care e facuta de cineva cu care am afinitate culturala, va arat un proiect fain al unor prieteni.

Una dintre cele mai mari companii romanesti de IT & digital marketing, specializata in dezvoltarea de soluții si servicii de transformare digitala, Zitec pe numele ei, are o campanie foarte simpatica de recrutare pentru angajatii ei.

Recomanda pe cineva pentru unul dintre job-urile disponibile si, in prima zi de salariu al noului angajat, tu primesti o excursie in Cappadocia pentru doua persoane.

Putin context despre companie: are peste 250 de angajati, lucreaza cu unii dintre cei mai importanti clienti din logistica si distributie, fintech, productie de electronice si semiconductoare, fashion, automotive sau Horeca, din peste 30 de tari.

Au o filosofie si o etica a muncii facute cu performanta si bun simt, cu grija pentru angajati dar si pentru comunitate

Atentie! acesta nu este un articol platit. Se intampla sa-l stiu pe fondatorul companiei, Alexandru Lapusan, de cand era in liceu (am lucrat amandoi la inceputurile lui Radio 21, era genial de atunci) si i-am urmarit activitatea peste ani.

Intre timp ma intimideaza cu business-ul urias pe care l-a construit, alaturi de sotia sa Simona, dar si de cativa colegi si prieteni, si ma bucur foarte tare ca si-a pastrat umanitatea, atentia pentru comunitate si nu e dominat de bani.

Compania lui are toate premiile mari din domeniu (nici nu stiu sa vi le spun pe toate ca nu ma pricep), are certificarile cele mai importante de la Microsoft sau Google si banuiesc ca muncesc in draci pentru ca sa aiba toate astea, dar… si-au facut timp  sa initieze si campania de donare de sange la birou  #cei1024  prin care au salvat peste 17.000 de vieti.

Desi intr-o alta viata am fost destul de apropiata de lumea matematicii si a informaticii, acum sunt doar un beneficiar al produselor create de oameni cum sunt cei de la Zitec si am pierdut de multa vreme nuantele necesare pentru un asemenea job.

Dar daca aveti copii sau prieteni care stiu programare si se incadreaza la nevoile anuntate mai jos, recomandati-i celor de la Zitec. Stiu sigur ca vor fi intr-un colectiv fain, cu oameni carora le pasa si de munca lor, si de viata lor privata dar si de cea a comunitatii, si vor creste si se vor dezvolta frumos.

Apoi puteti  sa va duceti cu cel/cea pe care o recomandati intr-o vacanta in Cappadocia platita de Zitec 🙂

zitec recomandari

Detalii aici

Va mai arat ceva simpatic… birourile lor din Bucuresti (desi banuiesc ca in vreme de pandemie multa munca e remote, de acasa, dar cum arata birourile spune mult despre grija pentru angajati)

Cafeteria-closeup-Zitec-HQStellar-Zitec-HQ

 

 

 

 

2954
carti life style 2021 toamnaCe am mai citit in 2021 –septembrie decembrie – cartile despre stil de viata, moda, balet, opera

Ce am mai citit in 2021 –septembrie decembrie – cartile despre stil de viata, moda, balet, opera

carti life style 2021 toamna

 

Prima parte din seria de toamna a lecturilor – despre tehnici de scris si jurnalism –  e aici,

seria de lecturi din prima jumatate a anului trecut e aici.

*

Ceva amuzant din nebunia internetului: m-a certat o doamna ca citesc prea putine carti in limba romana si ale autorilor romani si ar trebui sa promovez carti aparute in Romania ca sa sprjin industria.

Ceea ce se afla aici sunt lecturile mele bazate pe ceea ce ma intereseaza in dezvoltarea mea (nu e nicio intentie de a promova ceva) si practic, pe timpul si nevoile mele de dezvoltare citesc ce imi trebuie mie. Pentru sustinerea industriei de carte din ro exista pe urban.ro in fiecare sambata o rubrica in care publicam fragmente de carte din noile aparitii pentru ca oamenii sa le „testeze” si sa decida ei singuri apoi ceea ce vor sa cumpere.

Altfel, e amuzant si aberant, ca strainii protesteaza pentru alegerile tale care nu sunt cu niciun scop comercial, ci educational, in dreptul propriei persoane.

 *

LEE BONHEUR C’EST LES AUTRES –  Ines de la Fressange

Una dintre carticelele mele preferate din 2021 e cea scrisa de Ines de la Fressange, o doamna al carei stil minimalist dar super elegant ma fascineaza. (in 2021 pentru ca am calatorit putin, m-am gandit sa simt putin din atmosfera Parisului de care imi e dor si mi-am comandat, de ziua mea, cateva haine de la brandul ei)

Carticica e din mici observatii despre maniere si bun simt in viata noastra agitata. Am citit-o intr-o dupa amiaza cu prajituri alaturi si cu muzica franceza in boxe si a fost ca si cum as fi intrat intr- bula de liniste pentru o ora si putin… e scrisa intr-o franceza usoara, accesibila, altfel n-as fi facut fata 🙂

Iata un fragment, ca sa simtiti putin din energia ei.

ines carte

 

Si cateva imagini cu Ines, poate va inspira sa-i cautati hainele, neostentative dar cu un gust rafinat.

ines de la fressange uniqlo

[caption id="attachment_54670" align="alignnone" width="683"]Mandatory Credit: Photo by LAURENT LAURENT VU/SIPA/Shutterstock (10070589y) Ines de la Fressange in the front row Chanel show, Front Row, Spring Summer 2019, Haute Couture Fashion Week, Paris, France - 22 Jan 2019 ines-de-la-fressange 2[/caption]

 

***

7.vanderbuild

VANDERBILT: The Rise and Fall of an American Dynasty, de Anderson Cooper si Katherine Howe este povestea imperiului Vanderbilt de la origini si pana in prezent. Cooper, fiul Gloriei Vanderbilt, a mai scris o carte interviu despre relatia cu mama sa (care e tradusa si la noi), designer si creator de parfumuri  care a incetat din viata in 2019. Cooper incearca sa recupereze imaginea intregului clan Vanderbilt, o familie de industriasi care a ajutat imens la dezvoltarea Americii.

Sara Gay Forden, Casa Gucci -O poveste senzationala despre crima, nebunie, stralucire si lacomie.

8. casa-gucci-produs_imagine_max_width

Sigur ca pentru multa lume filmul House of Gucci a fost punctul de atractie care ar putea fi si un drive pentru vanzarea cartii. Cartea a aparut in strainatate in 2010 si anul acesta, odata cu filmul, a fost tradusa in mai multe tari. Mie mi-a placut mai mult cartea decat filmul pentru ca e mai business orientata, intelegi mult din contextul modei italiene, te plimbi prin Florenta si Milano (mi-am facut o lista cu restaurante pe care sa le vizitez in Florenta). Doamna care a scris-o e fost jurnalist Wall Street Journal pentru sectiunea lifestyle, lux si moda, si ofera foarte multe detalii de context pentru cei aproape 80 de ani pe care-i acopera cu saga familiei Gucci.

E pe urban.ro un fragment din carte, il gasiti aici.

Angela Kelly – The Other Side of the Coin: The Queen, the Dresser and the Wardrobe

 9. royal dresser

Am  o serie de lecturi ale cartilor scrise de cei care lucreaza pentru Casele Regale (sau cabinetele presedintilor de stat din toata lumea) pentru ca imi aduc indicii despre protocol si maniere, imi dau accesul la o lume care pune valoare pe traditie si care isi gandeste fiecare pas din prezent cu gandul la viitor si la branding de tara. Cartea aceasta am citit-o/ ascultat-o de fapt, in vremea in care promovam lansarea James Bond No time to die in Ro si, din aproape in aproape, am ajuns la informatia ca autoarea cartii a fost cea care a intermediat si aparitia Reginei Angliei in filmul cu James Bond de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012. Povestea aceea e aici.

Altfel, e foarte spectaculos capitolul in care este explicat cum sunt arhivate hainele pe care le poarta Regina (si care sunt scoase treptat in muzee), dar si cum sunt gandite tinutele in functie de locul unde merge – e important sa fie vazuta oriunde din multime – de aici culorile puternice, dar si sa nu fie vreun conflict de culori in raport cu cultura tarilor oamenilor cu care se intalneste… si multe alte detalii.

 

 A Mad Love – An introduction to Opera de Vivien Schweitzer

10 i ove opera

E o carte pe care am citit-o ca sa-mi completez notiunile de cultura generala pentru ca am background si context spre deloc in ceea ce priveste Opera si pentru articolele de  pe urban.ro, prietenul Cristi Clita, un mare consumator de spectacole de Opera, e consilier de incredere.

Cartea aceasta aparuta in toamna 2021 da context despre evolutia acestui stil muzical, de la inceputuri – 1600- si pana la cele mai recente creatii de gen. Autoarea – Vivien Schweitzer – a facut un playlist pe Spotify pentru fiecare capitol, iar ceea ce citesti poate fi insotit de fragmente din lucrarile despre care se povesteste.

Uite o scurta descriere a cartii facuta chiar de autoare.

Instead of offering a comprehensive survey of operas or complete, detailed synopses, I have aimed to embed the fundamentals of the Western operatic tradition in a narrative context to show how composers have used different techniques and voices to create sung drama.

To understand why it’s a strange directorial choice in the twenty-first century to cast a baritone as Handel’s Giulio Cesare, for example, you need to know about the evolution and categorization of voice types. To appreciate how a director’s staging of Carmen deviates from tradition, it helps to be aware of how the opera has typically been staged.

To comprehend why the pianist and composer Clara Schumann called Wagner’s Tristan and Isolde “disgusting,” and why the opera was so shocking to listeners, you need to explore Wagner’s radical musical ideas. And to see why some detractors claimed that the composer John Adams “humanized” terrorists in his controversial opera The Death of Klinghoffer, it’s useful to examine how he used music to tell this particular story.

 

All In: a biography – Billy Jean King. / Maestrul Roger Federer

11. billly jean king bio 12. maestrul-clarey federer

 

Doamna Billy Jean King e una dintre jucatoarele de tenis cele mai mari din lume cu 39 de titluri de Grand Slam castigate si cu o cariera care a inspirat pe multa lume pentru ca a avut puterea intotdeauna sa spuna lucrurilor pe nume; astazi s-ar spune ca a fost feminista, dar domnia sa a fost inainte de orice o femeie de mare caracter.

Are 78 de ani, Cupa Federatiei ii poarta numele, si cred ca aceasta carte care a aparut in august 2021 e mai mult decat un testament viu.

Pe mine ma motiveaza foarte mult si ma inspira cartile despre biografiile sportivilor; mi se pare foarte puternic cum au invatat sa o ia de la capat dupa o infrangere, cum au invatat sa lupte cu durerea si cum isi urmeaza cu discplina si perseverenta obiectivele. Pe structura asta, se adauga caracterul lor si vezi cum evolueaza fiecare.

In aceeasi directie am citit Maestrul – despre Roger Federer – scrisa de Christopher Clarey care e jurnalist la New York Times si ii face un profil din perspectiva intalnirilor si conversatiilor dintre ei. Si il descoperi pe Federer vazut de dincolo de rezultate.

Domnul Clarey scrie si descrie atat de frumos incat, citind despre un meci anume, mi-am adus aminte brusc, cu imagini, ca l-am vazut pe Federer la Bucuresti la Sala Polivalenta. Uitasem total, a trebuit sa verific daca a fost sau nu in Romania si nu e rodul imaginatiei mele ceea ce mi-am amintit.  Da, a fost la Cupa Davis in 2004.

Sergei Polunin – Free. E un fel de biografia balerinului Sergei Polunin, cu imagini superbe din spectacolele sale si o prefata scrisa de Helen Mirren. E mai degraba un coffee table book, rasfat pentru privire si suflet.

12-1 polunin

Mai am o serie de carti – beletristica – de “povestit” dintre lecturile anului trecut, dar revin cu ele zilele viitoare.

1498
FB_IMG_1588963828872S-a inchis editia print a revistei UNICA: Despre puterea lui ”mulțumesc”, un editorial scris pentru ei acum cativa ani

S-a inchis editia print a revistei UNICA: Despre puterea lui ”mulțumesc”, un editorial scris pentru ei acum cativa ani

S-a inchis revista UNICA, singura publicatie pentru care m-am intors sa scriu lunar o opinie dupa ce am renuntat in 2011 la a mai conduce TABU. Nu m-am intors atunci, in 2015, pentru revista in sine cat pentru omul care a condus-o, adica Raluca Hagiu, care e o doamna de mare caracter, foarte educata si pe care, pur si simplu, nu am putut sa o refuz. De la sfarsitul anului trecut Raluca nu mai era la UNICA.

Imi pare rau ca se inchid revistele in print una cate una, sunt multe cauze – de la distributia defectuoasa spre  inexistenta si la forma cutiilor postale ale romanilor care distrug orice revista pana la marea problema continutul, care e din ce in ce mai low, mai superficial, mai facut cu picioarele si care, in epoca online-nului, nu e gandit “sa stea in picioare” si 10 ani. (Am obiceiul sa citesc lunar cele cateva reviste care mai sunt pe piata si intotdeauna cand e o editie in care sunt doar oameni pe care-i cunosc personal, doar subiecte despre care am scris si noi acum 10-15 ani, imi dau seama inca o data si inca o data cat de grava e problema.

Dar e loc pentru print glossy in Romania, sunt f sigura… si depinde de editorul smart care va gasi calea sa ajunga la public intr-o forma actuala.

Cum spuneam imi pare rau ca s-a inchis UNICA varianta in print si, pentru cei care muncesc acolo in special, republic o opinie pe care am scris-o  pentru aceasta revista in 2015 care se numeste “Puterea lui multumesc”, multumindu-le frumos pentru tot ce au facut ele (pentru ca erau doar fete in redactie) in toti anii in care au muncit pentru aceasta publicatie.

(fotografia din cover e din acea perioada Si este facuta de Eduard Enache)

 

Deși e un cuvânt care aduce liniște și bucurie, ”mulțumesc” e nedreptățit în lupta cu alte cuvinte

Dacă ar fi o persoană, ”multumesc” ar fi fata timidă dintr-un colț de cameră, fata pe care nu o bagă nimeni în seamă la petrecere până când, la concursul de Karaoke, ajunge în centrul atenției pentru că are voce de Adele. Sau ar fi băiatul liniștit pe care nu-l aude mai nimeni vorbind, dar care știe cum să-i încurajeze simplu pe ceilalți când sunt necăji. A fost mereu atent la nevoile lor și stie, din instinct, când trebuie ”sprijiniți”. Dacă ”mulțumesc” ar fi o floare, ar fi tot timpul înflorită și te-ar uimi prin simplitatea frumuseții sale, dacă ar fi un câine, ar fi dintre cei antrenați ca să salveze vieți. Dacă ar avea SUFLET ar fi unul foarte frumos.

Și cu toate astea e unul dintre cuvintele cele mai nedreptățite, unul dintre cuvintele pe care le folosim cel mai puțin.

Tu de câte ori ai spus astăzi ”mulțumesc”? Astăzi, adica fix în ziua în care citești aceste rânduri. De trei, de cinci ori? De mai multe ori?

E foarte posibil să nici nu-ți aduci aminte, cum la fel de posibil e să-ți găsești repede o scuză (te-ai prins, cred, din partea de început că ”mulțumesc” e un cuvânt care e bine să fie folosit des). Probabil că spui că e prea de dimineață, că încă nu ai vorbit cu multă lume, că e week end și, deci, nu ai relaționat decât cu cei ”ai casei”… Sau orice altă scuză ți-ar putea trece prin cap.

Ca să-ți explic de ce e o scuză și nu o explicație reală, am să-ți povestesc ceva din viața mea.
Mulți ani, prea mulți ani, am fost insomniacă. Am avut perioade în care am dormit doar două ore pe noapte, ba chiar zile în care nu am dormit deloc. Când dormi câteva ore pe zi în mod constant organismul nu mai are timp să se regenereze, așa că am început să am probleme de sănătate. Complicate.

Am ajuns la medic, am făcut tratamente care mi-au tratat alte părți ale corpului, nu mintea și, când m-am facut (mai) bine, mi-am pus problema că ar trebui să învăț să-mi protejez creierul și să-l relaxez ca să intre în starea de somn. Așa am ajuns la meditație și la yoga. Însă pentru o minte alertă, obișnuită să facă o mulțime de calcule, meditația nu a părut un drum ușor.

Revelația a venit odată cu o conversație despre complimentele pe care le primim și pe care le facem, versus ușurința cu care spunem lucruri rele, emitem judecăți. “Vorbele bune le primești pe același drum ca și pe cele proaste. Și sunt la fel de greu de primit”, mi-a spus doamna Rodica Mandache pe terasa la Cărturești într-o după amiază de primăvară. M-am gândit în următoarea clipă ce frumos este să spui vorbe frumoase când omul le primește mai ușor: nu e în fața ta. Nu neapărat când e la telefon sau îi scrii un mesaj, ci când nu știe că îi mulțumești. Mi-am imaginat că energia cuvântului își face treaba si m-am gândit că începi să capeți abilități frumoase, dar natural dezinteresate, de a aprecia ceva.

Așa că am început, în fiecare seară, înainte de culcare, să mulțumesc în gând celor cu care mă întâlnesc peste zi: tuturor, fără excepție. Sigur că sunt persoane care, peste zi, m-au scos din minți cu ceva, au făcut ceva care să mă deranjeze profund, dar în secundele în care mă gândesc pentru ce ar trebui să le mulțumesc – care e încercarea pe care am trecut-o, care e lecția pe care am învățat-o – se întâmplă ceva minunat în mintea mea: ritmul interior coboară, intervine o stare care e cât o plimbare printr-un peisaj superb nelocuit de oameni, iar mintea e pregătită de meditație. De liniștea și curățenia interioară.

Fac asta de câțiva ani și am ajuns la performanța de a dormi câte ore îmi propun și. mai ales, de a adormi imediat și a mă trezi fără nicio alarmă la ora la care mi-am propus. Cumva, pe drumul acesta pavat cu mulțumiri, am făcut pace cu mintea mea.

Doar că acum știu că valoarea lui ”mulțumesc” e depreciată. Nu mulțumim pentru ceea ce avem pentru că suntem prea grăbiți să dobândim altele, nu mulțumim pentru ceea ce ne dăruiesc ceilalți pentru ca râvnim la ceva ce nu ne-au dat. Nu ne mulțumim nouă pentru eforturile pe care le facem .
Prin urmare suntem mai tot timpul nemulțumiți.

Astăzi știu că nu primim laudele cu relaxare pentru că suntem încrâncenați să obținem alte lucruri, dacă am fi împăcați cu ceea ce avem și ne-am asuma că tot ceea ce am făcut e al nostru, am spune simplu ”mulțumesc” și-am merge mai departe cu inima plină.

Și mai știu că ”mulțumesc” are egală putere și când îl spui în fața persoanei care a făcut ceva frumos, dar și când îl gândești față de cineva care nu e lângă tine. Și că sunt zeci de lucruri pentru care putem să mulțumim în fiecare zi celor din jurul nostru, dar și nouă înșine.

Deci, de câte ori ați spus mulțumesc astăzi?!

Când mi-a povestit despre de ce nu știu oamenii să primească laude (poate pentru că nici nu știu să le facă), doamna Rodica Mandache mi-a mai spus ceva: “Păstrăm și vorbele bune și vorbele rele, acolo, în suflet, într-un sertăraș. Diferența e că la alea bune apelăm câteodată să ne vindece.”

Unica, octombrie 2015

1633
brutarie freshful William FormosaCand am aflat ca Freshful are brutarie in-house cu un specialist francez, m-am rugat de prieteni sa-l cunosc. Am vorbit deci cu William Formosa “Azi, echipa este formata din 4 persoane iar asta este suficient pentru inceput.”

Cand am aflat ca Freshful are brutarie in-house cu un specialist francez, m-am rugat de prieteni sa-l cunosc. Am vorbit deci cu William Formosa “Azi, echipa este formata din 4 persoane iar asta este suficient pentru inceput.”

 Acum cateva saptamani am comentat pe facebook la o postare despre istoria croissant -ului ca, daca e sa incalc regula fara gluten (care nu e bun pt corpul meu), am sa o fac doar cu un produs in aluat proaspat, nu congelat. Facut ca in Franta.

Si a doua zi mi-au sunat la usa doi curieri de la Freshful care mi-au adus croissante facute in acea dimineata. Apoi am descoperit ca am prieteni care lucreaza la Freshful si, mai incolo, am aflat ca au brutarie pe bune si specialist francez in brutarie patiserie.

Si cum sunt curioasa de felul meu, plus ca exploatez meseria pe care o am si faptul ca daca zambesc, nu ma refuza lumea la interviu (multumesc, multumesc), am cerut sa vorbesc cu domnul chef de la Freshful. Pe principiul, daca nu vad nu cred. 🙂

Se numeste William Formosa este Bakery Chef Freshful si nu era chiar cel mai dornic de a vorbi cu jurnalistii pentru ca domnia sa e obisnuit sa stea la cuptoare, la framantat aluat-uri, dar ii multumesc ca si-a facut timp pentru mine.Freshful bakery (1) (1) (si nu, acest articol nu este publicitate. E doar rezultatul curiozitatii mele reale pentru ca nu stiam ca au brutarie la Freshful unde prepara zilnic paine, croissante si cred ca ar putea fi utila si pentru altii aceasta informatie ..)

De ce ati ales sa lucrati cu Freshful?

Am facut aceasta alegere pentru ca Freshful este un produs inovator pe piata din România: un hipermarket online cu depozit propriu in care, unde pui, ca au creat si o brutarie de unde produsele ajung tres fresh la consumator. Nu exista alt model similar in România.

Apoi, misiunea lor de a avea un rol activ in cultivarea unui stil de alimentatie echilibrat a adaugat la decizie.  Admir in fiecare zi portofoliul lor cu sute de produse bio si proaspete care creste constant pentru ca atrag din ce in ce mai multi fermieri si producatori locali.

Sunt rare serviciile de delivery alimente care au propria brutarie… cati oameni aveti in subordine? Cam ce productie faceti – croissants, paine, paine cu maia…

Azi, echipa este formata din 4 persoane iar asta este suficient pentru inceput. Ne-am impartit 2 la brutarie si 2 la patiserie, iar in 2022, pe masura ce activitatea va creste, vom adauga câte un om nou cam in fiecare trimestru.

Impreuna producem bunatati de brutarie dar si de patiserie. In brutarie facem pâine alba cu maia Pave, pâine neagra, chifle, bagheta rustica alba, bagheta alba cu seminte, iar in ce priveste gama de patisserie facem pentru moment croissante si pain aux chocolat. Apoi, gama devine din ce in ce mai bogata pe masura ce studiezi meniul cu produsele de la parteneri, un menu care raspunde preferintelor foarte variate: lipie, pâine dietetica, pâine integrala, pâine cu cartofi, pâine crocanta, gustari si dulciuri de tot felul, cum ar fi saratele, briose, fursecuri, chec, saleuri sau biscuiti.

Iar sarbatorile de iarna vor imbogati oferta de produse delicioase care vor iesi din cuptoarele Freshful.

Ne puteti spune putin din rutina de lucru zilnica? La ce ora incepe framantatul ca sa aveti dimineata totul gata?

Brutaria Freshful se deschide zilnic la ora 04:00, deoarece incepem sa livram primele comenzi de la ora 8:00. Asta inseamna ca incepem framântatul pentru ziua urmatoare si incepem sa coacem pâinea si patiseria care a dospit o zi cel mai putin. Când totul e gata, produsele proaspat coapte sunt ambalate si livrate imediat ce comenzile sunt primite in aplicatie sau pe Freshful.ro. Iar pentru comenzile programate, pregatirea pâinii se face calculat astfel incât bunatatile sa ramâna prospete cand ajung la client.

Painea noastra e foarte diferita de bagheta franceza, e un fel de paine romaneasca care va place mai mult?

Adevarat, bagheta nu e asemenea pâinii românesti. Ele difera ca istorie, aluat, forma, gust. Insa daca ar fi sa numesc o pâine creata local care imi place, sigur pâinea de la MamaPan ar fi aceea. Asta pentru ca e sanatoasa, hranitoare si gustoasa, crescuta cu maia, fara drojdie comerciala. Fara nici un fel de adaosuri chimice, ci doar apa, sare, seminte si faina neaditivata si fara amelioratori. Dar gustul bun vine si din generozitatea care sta in spatele numelui MamaPan. El este un proiect de economie sociala coordonat de Fundatia Centrul Parteneriat pentru Egalitate. E o afacere care nu se ghideaza dupa legea profitului, ci au ca scop crearea de locuri de munca pentru persoane vulnerabile – in cazul brutariei MamaPan este vorba de mame singure sau mame cu mai mult de doi copii in intretinere si care se afla in situatii dificile de viata. Imi place sa zic ca e o afacere cu bunatati de bine.

Mai mult, si noi angajam tineri care provin din sistemului de asistenta si protectie sociala.
Freshful bakery (2)

Am sa trec la cateva intrebari personale, daca sunteti ok, ca sa va cunoastem. Cand si de ce ati decis sa va faceti chef? Ce pregatire / scoala in domeniu aveti?

Unul dintre unchii mei imi povestea des despre meseria lui de brutar, când eram copil. Inspirat de el, m-am decis sa-mi incep studiile in brutarie si patiserie când avem 16 ani. Imediat am fost atras de aceasta activitate care a si devenit apoi profesia mea.

Dupa o formare initiala de 4 ani, am lucrat pentru mai multe restaurante si brutarii recunoscute si am urmat cursuri de specialitate care mi-au permis sa devin sef brutar-patiser.

Cum ati ales sa lucrati in Romania?

Am lucrat in diferite regiuni in Franta : Bretagne, Pays de la Loire, Lyon, Alpes, Paris. Am mers frecvent in strainatate in Maroc, Elvetia, Dubai, Belgia, Spania, Germania, Egipt. Apoi, intr-o zi mi s-a propus o misiune in România. A fost o noua provocare care m-a sedus si, foarte repede, am ajuns sa apreciez cultura voastra, oamenii calzi si francofoni.

De cata vreme sunteti in Romania?

Dupa prima misiune, acum 7 ani, am revenit pentru alte noi misiuni in România si, curând am ajuns sa decid sa-mi impart timpul profesional intre Franta si România.

Bonus: aveti o mancare romaneasca care va place in mod deosebit?

Apreciez mâncarea româneasca, imi plac mult ciorbele pe care le manânc cu o pâine buna, iar felurile mele preferate sunt: Tochitura cu mamaliga, Ciolan afumat cu fasole si faimosii Mititei. 🙂

Va e dor de o mancare anume din Franta?

Imi este dor de brânzeturile frantuzesti pe care sa le degust cu o pâine cu maia si un pahar de vin rosu (frantuzesc sau românesc 😉)

 

1843
bazavan nokiaCum imi hranesc mintea si cu cine ma insotesc in viata, evitand mediocritatea si prostia

Cum imi hranesc mintea si cu cine ma insotesc in viata, evitand mediocritatea si prostia

 

Am o amintire de cand eram foarte mica pe la 4 ani cand stateam sub o masa in camera principala de la bunici si ma jucam in timp ce pe strada erau multi copii. M-au trimis bunicii sa ma joc cu copiii si am spus “nu ma duc ca sunt prosti”.

Nu stiu ce ma deranjase la ei, nu-mi mai aduc aminte nimic mai mult decat delimitarea aceasta ca nu voiam sa ma insotesc cu copiii respectivi pentru ca nu mi se pareau potriviti pentru mine.

Am pastrat asta in viata mea cu avantaje si dezavantaje.

Nu m-am insotit niciodata in viata cu cineva care m-a pacalit, m-a tratat necorespunzator – abuziv sau dominator jignitor, sau nu am avut ce sa invat de la el/ea. Suna urat si categoric, stiu, dar e ceva care s-a dezvoltat organic si cei din apropierea mea stiu ca plec intr-o relatie personala sau profesionala cu incredere si participare 100%, dar cand caracterul omului respectiv se dovedeste nepotrivit pentru ceea ce inseamna etica in viata mea, ma indepartez fara prea multe explicatii.

Cred ca oamenii nu isi schimba caracterul, ci doar nevoile si devin mai simpatici sau mai buni cu cineva cu care s-au purtat urat inainte, atunci cand au nevoie de acea persoana.

 

De cativa ani buni am grija mult si de mintea si gandurile mele: de la curatenia saptamanala cu meditatie si exercitii care sa-mi coboare ritmul interior pana la a scrie intr-un jurnal cu maxim sinceritate lucrurile pe care cred ca le-am facut gresit. Am grija si sa pun in mintea mea/ sa incarc bateriile cu lucruri frumoase si inspirationale, cu povesti din carti si audiobook-uri care sa completeze educatia mea. In fiecare week end o carte. Incerc a ma tin, cu disciplina, de asta.

 

Cand pregateam interviul de la webstock cu Carla’s Dream, am vorbit multe ore cu el la telefon ca sa am mai mult background despre principiile lui de viata. In acea conversatie a spus despre teoria pe care am dezbatut-o si in conferinta: trebuie sa invatam – pe orizontal – cat mai multe notiuni ca sa avem capacitatea de a face conexiuni, si sa slefuim – pe vertical – in profunzime, in discutii cu prietenii pentru a intelege concepte si a da profunzime gandurilor noastre.

Si mi-am adus minte de o vorba “suntem – ca gandire si caracter – media aritmetica a celor mai apropiati 5 prieteni ai nostri”. Din perspectiva asta, vorbele spuse la 4 ani par mai linistite.

 

Am scris aceste randuri pentru ca ieri  am intalnit oameni care se uitau si comentau cu mult patos emisiunea Bravo, ai stil.  Povesteau despre greselile de gramatica, despre neintelegerea unor concepte intre sinceritate si politete, despre cat de agresive in limbaj sunt fetele concurente.

Nu inteleg de ce te-ai uita la o emisiune din care nu ai nimic de invatat. Spaima mea cea mai mare e ca daca ma obisnuiesc, prin intalniri repetate cu mediocritatea si prostia, cu banalul… nu o sa mi se mai para nimic straniu sa stau printre prosti. Si mi-as irosi mult timp dintr-o viata scurta.

 

3144
ranault bazavanAm fost la Les Films de Cannes a Bucharest ca invitat special. Am avut sofer si un Renault Arkana la scara :)

Am fost la Les Films de Cannes a Bucharest ca invitat special. Am avut sofer si un Renault Arkana la scara :)

Am fost vineri la Les Films de Cannes a Bucarest, festivalul care face mult bine oamenilor de cinema din Romania, dar si tinerilor care iubesc filmul si, poate, unii dintre ei vor fi regizorii, directorii de imagine de maine.

Am fost invitata speciala – nu m-am apucat sa fac filme, nu sunt atat de talentata, desi, ca sa radeti putin, in doua filme am fost lebada in décor prin distributie la figurantie indepartata, adica sa se faca multimea necesara povestii. Dar va povestesc alta data.

Am fost invitata speciala Renault, partenerul de mobilitate al Festivalului, care mi-a trimis acasa superbitatea de Renault Arkana, masina care i-a insotit pe toti invitatii din festival, oferindu-le confort si cate un mic rasfat pe parcursul drumului.

Vreau sa punctez cateva lucruri despre Les Films de Cannes a Bucharest desfasurat in conditii dificile de pandemie, cu restrictii la numarul de spectatori.

Anul acesta a fost un rasfat de filme – de la Titane (castigatorul premiului suprem la Cannes anul acesta) pana  la A hero, o bijuterie exceptionala a lui Asghar Farhadi care a fost inscrisa de Iran pe lista pentru Oscarul anului viitor si o sa-i bata lejer pe toti. (Filmul A Hero vine anul viitor, in ianuarie, in cinematografele de la noi si va rog foarte foarte mult sa mergeti sa-l vedeti.) Pe langa filmele straine, am avut un buchet frumos de filme romanesti in avanpremiera de la “La Civil” al Teodorei Mihai cu care s–a deschis Festivalul, trecand prin  Miracol – cel de-al doilea film din trilogia despre politisti a lui Bogdan George Apetri  si pana la Imaculat in regia Monica Stan si George Chiper (care a si castigat premiul de popularitate dat de public)

Va rog sa cautati aceste filme, sunt foarte diferite de ceea ce stiti despre cinematografia romaneasca.

In aceste vremuri aspre pentru tot ce inseamna arta, sa faci un festival de film care aduce multe productii internationale (pentru care platesti drepturi de autor, pentru ca nu le poti prezenta altfel in cinematografe), mi se pare o dovada de curaj foarte mare dar si respectarea unei promisiuni fata de publicul specializat si educat din Romania, o sansa pe care o dai – chiar si cand e greu peste tot – la educatie specializata.

Sigur ca nu s-ar fi putut face festivalul fara participarea sponsorilor si ii salut din toata inima pe cei de la Renault care e pentru al patrulea an partener de mobilitate al festivalului.

 M-am plimbat vineri cu Renault Arkana si, desi nu sunt o specialista in masini, am cateva remarci despre confortul si eleganta acestei masini: are o forma sportiva ( desi nu e un model sportiv), e hibrid,  are un design foarte luxos si pe interior si, evident, e super incarcata de tehnologie.

Eu am fost foarte rasfatata pe drumul de acasa la cinematograf, aveam inclusiv macarons in masina :), dar ce mi-a placut mie foarte mult sunt detaliile pentru siguranta pasagerului – de exemplu, si la scaunele din spate este senzor pentru centura de siguranta: nu pui centura, incepe sa cante masina. De obicei am vazut asta la scaunele din fata si faptul ca acum exista acest senzor si pentru cele din spate, mi se pare un pas important pentru siguranta pasagerilor.

Bine, domnul sofer care m-a condus mi-a spus ca are 14 sisteme easy drive de asistenta pentru sofer (asistenta pentru blocaje in trafic si pe autostrada, easy park assist si multe altele afisate pe un ecran mare pe bord) ceea ce ma face sa cred ca e o masina foarte buna pentru intreaga familie.

Ii salut si le multumesc pentru grija pe care au avut-o fata de mine, dar si pentru suportul pe care-l acorda in mod constant pentru evenimentele culturale din Romania.

Daca vreti sa cititi mai multe despre Renault Arkana gasiti informatii aici.

Fotografia e facuta langa MTR, seara inainte de proiectie. Ma stiti cum sunt, no fake filters, no special outfits… viata mea asa cum sunt e ok sa fie pusa in fotografii fara aranjamente speciale pentru ca e la fel a ca multora dintre voi:) Singur, eu am mici avantaje ca acesta de a fi invitat special la un festival de film, dar sunt recunoscatoare pentru asta si le multumesc mult tuturor

ranault bazavan

 

 

1284

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!