Cand scriu aceste randuri problema e de cateva zile rezolvata. E vorba de contul meu de twitter care a fost spart fiind transformat in canal pro fratii tate.
S-a intamplat pe 1 februarie, l-am recuperat pe 8 februarie,
Am facut plangere urmand pasii din help center twitter la cateva ore de cand a fost spart.
Nu cred ca eram atat de importanta pentru sustinatorii domnilor in cauza, adica nu cred ca si-a pus cineva mintea si timpul fix ca sa ma sperie pe mine, ci cred ca mai degraba cautau conturi puternice din Romania, iar eu am peste 130.000 de followers in acel cont. O parte din Romania, dar si multi jurnalisti si scriitori straini.
A fost fix in ziua in care susnumitii si-au angajat un avocat American specializat in cazuri cu celebritati implicate in diverse scandaluri.
Oricum, experienta a fost traumatizanta.
In dimineata respectiva (ma trezesc cum stiti la 5 dimineata), am schimbat parolele la toate conturile, iaracolo unde nu era- am pus autentificare in doi pasi, am facut un scan cu Bitdefender.
Cum nu mi s-a mai intamplat niciodata, sentimentul era de panica si de confuzie generala pentru ca, de obicei, sunt foarte atenta si nu joc mascari, nu apas pe link-uri dubioase, nu ajung pe pagini piratate.
Ceva sigur am facut gresit ca altfel nu ar fi putut sa-l sparga (poate aveau bazele de date de cand au fost furate mai multe date pt conturi twitter, dar asta e doar o scuza ca sa mi se para ca nu am fost proasta. Sigur am fost.)
Partea frumoasa (pentru ca sunt obisnuita sa caut mereu o parte buna din ce mi se intampla) a fost ca am aflat inca o data ca am prieteni foarte faini care au sarit imediat in ajutor.
Sorana, prietena mea care are la agentia ei de publicitate clientul Karspersky, a vorbit cu un simpatic domn (@_xdanx pe twitter ) care a verificat cu mine la telefon daca sunt corecti toti pasii pe care i-am facut si pentru a reclama spargerea contului, dar si pentru a-mi securiza computerul.
Am invatat la securizarea in doi pasi sa folosesc o aplicatie care imi genereaza cod unic pe telefon. Foloseam aplicatia pentru acces la diverse screenere de filme venite de la studiourile mari dar nu stiam sa fac asta pentru propriile canale social media. Am facut si un scan suplimentar cu Karspersky antivirus.
Anyway, sper sa nu-si mai arate nimeni muschii cu mine, e ok, stiu ca sunt proasta in ale internetului.
Le multumesc mult tuturor celor care m-au sunat sa verifice ce s-a intamplat si daca am nevoie de ajutor, si mai ales le multumesc ca nu m-au certat. Era ok, stiam ca facusem candva o prostie si in afara ca ma frustrau si mai tare nu puteam rezolva nimic daca ma certau.
Cum apreciez f mult rabdarea lui @_xdanx care mi-a explicat pe limba mea, fara sa ma simt nicioclipa prost ca nu stiu sa fac tot ce-mi zicea.
Necazul asta, a fost o lectie despre credibilitate (oamenii de pe twitter care ma urmaresc nu au crezut nicoclipa ca brusc sunt fana domnului agresor), dar si una despre prietenie, cu oameni care m-au sunat desi nu mai vorbiseram de multa vreme (sa traiesti Bogdan Serban si emisiunea ta de la Guerrilla, sa traiesti domn Matache si sa faci muzici faine).
As incheia cu “ceea ce va doresc si dvs, credibilitate si prieteni buni”, nu sa va sparga cineva conturile. Dar activati-va autorizarea in doi pasi, cu coduri prin aplicatie.
Sarlatanca prezentata si de Netflix intr-un serial, Anna Sorokin care isi spune Anna Delvey, e invitta sa vorbeasca la Harvard, via zoom pentru ca e in arrest la domiciliu.
Acum cateva saptamani le-a vorbit studentilor facultatii de jurnalism de la Colombia University, iar de curand a anuntat ca are un reality show cu discutiile de la cina pe care le va organiza la ea acasa.
Stirile astea arata directia bizara catre care ne indreptam; poate ca astazi ni se pare doar divertisment, dar cu alt protagonist (un criminal, de exemplu) impresia se schimba.
In dreptul Annei cand o cauti pe google scrie “escroc” si iata ea este validata de universitati de renume care o invita sa le vorbeasca studentilor; despre cum a pacalit bancile, despre cum a facut fata jurnalistilor…
Aparent ai spune ca are motive sa fie acolo pentru ca are experienta de viata pentru asa ceva, dar nimeni nu mai ia in calcul si validarea care vine cu o asemenea invitatie, si faptul ca notorietatea si credibilitatea unui ESCROC creste odata cu aceste invitatii.
Sigur, trebuie sa existe si reabilitare dar domnisoara Delvey e in acelasi ritm de viata cu profitat de pe urma celorlalti chiar si cand e acasa, in puscarie la domiciliu, cu bratara pe picior: tocmai si-a organizat ziua de nastere in barter total, firme de categoria II-a de la cosmetice la haine si mancare i-au daruit cele necesare in speranta unor mentionari in presa. (ceea ce s-a si intamplat pentru ca Entertainment weekly a platit chiar pentru o exclusivitate ca sa aiba fotografii de la petrecerea puscariasei).
Asta arata de fapt interesul multimii pentru cei care devin faimosi, nu conteaza daca pentru ceva bun sau ceva rau ( intotdeauna a fost un interes pentru criminali, de aici si multe filme inspirate din vietile unor criminali in serie foarte faimosi).
Dar mai arata si diluarea credibilitatii in fata curiozitatii. In termeni de business, ziarul stie ca va fi citit pentru ca lumea e curioasa sa vada ce a facut la petrecere puscariasa, deci isi va acoperi costurile; facultatile stiu ca escroaca e o atractie si studentii vor veni sa o vada.
La capatul liniei profita ea.
Si se naste inca un mostrulet.
Si sa vedeti distractie in cazul Andrew Tate, cat va profita si el in orice directie si de puscarie si de libertate.
E dezarmant ca sunt atat de multi prosti de prostit, cum e dezarmant ca cei care au putere de decizie nu rezista tentatiei si prin invitatii ii valideaza pe acesti impostori.
Eu, de exemplu, refuz ca pe urban.ro sa fie prezentati bucatari de garsoniera drept experti, yoghine de vacanta drept trainer, nutritionisti de Instagram drept specialisti. Am refuzat chiar si in contracte publicitare care ne-ar fi adus bani. E treba lor daca au charisma si pot capta o audienta, dar asta nu face pe nimeni specialist in ceva. Notorietatea nu inseamna intotdeauna si calitate.
Noi validam impostorii, oamenii fara scoala si fara pregatire; noi platim sa ne invete x sa facem y bani (doamne fereste, cu tot respectul, daca dati bani sa va invete un gigel pe net cum sa faceti bani sunteti prost si n-o sa-i faceti oricum; la fel daca dati bani sa va invete marketing online unul care are cateva sute de oameni in comunitatea lui – n-a fost in stare pentru el, dar va ia voua banii, la fel daca dati bani sa va invete sa meditati ca yoghini faimosi vreo trainerita dupa o excursie in India, sau va invata sa slabiti niste nutritionisti care n-au vazut facultatea de medicina nici din fata portii).
Pentru toate ar trebui sa alegeti oameni care au facut scoala. Care au trecut niste examene.
Sigur ca pe banii dvs faceti ce vreti, cu cine vreti… Sigur ca prosti de prostit vor fi intotdeauna, deci si sarlatani si escroci care sa speculeze asta.
Doar ganditi-va la curiozitatea dvs si analizati pana unde merge in a valida niste sarlatani…
Iar daca aveti putere de decizie, ganditi-va care sunt urmarile cand va asociati cu ei, in orice fel.
Desi mi se pare ca suntem deja la mijlocul anului, nu doar la sfarsitul primei luni din 2023, aceasta este perioada in care citesc foarte multe dintre analizele specialistilor in trenduri si previziunile pentru zona mea de interes – divertisment, jurnalism, social. (am mai scris despre alte lecturi cu tendinte 2023 aici)
Una dintre doamnele specialiste in trenduri pe care o urmaresc cu atentie, inclusiv in social media, este Marian Salzman, top 5 trendspotters la nivel mondial si Senior VP of Global Communications la Philip Morris International.
Am avut ocazia sa o vad in prezentari, am facut chiar un interviu cu domnia sa si sunt fascinata de mintea sa super vizionara si organizata.
Iata ce spune despre acest an.
Cele cinci macro-tendinte din raportul ei promit sa ne afecteze vietile anul acesta – majoritatea in moduri pozitive.
COVID-19 ne-a dat ocazia sa scadem ritmul, sa meditam, dar si sa punem totul la indoiala. Cresterea presiunilor externe ne face sa cautam elemente pe care sa le incorporam in casele si obiceiurile noastre. Regandim institutii si abordari care nu mai functioneaza, adoptam stiluri de viata mai potrivite pentru planeta noastra aflata in suferinta, valorificam puterea sunetului si ne cream spatii mai mici, mai bogate si mai usor de aparat.
Asfaltul „insetat” pentru zonele inundabile, vopseaua ultra alba care reduce nevoia de aer conditionat sau micile paduri urbane care promoveaza biodiversitatea, scad temperatura si reduc poluarea. Regandim toate aspectele vietii, de la locul de munca, stilul de viata sau cresterea copiilor, pana la cum vrem sa functioneze lumea. Injectam sens si stabilitate unei existente care pare de prea multe ori in deriva.
TENDINTA 1: Pierderea controlului asupra realitatii
Inteligenta artificiala e aici. Agentiile angajeaza modele AI (ceea ce ridica deja intrebari valide despre reprezentare si impartirea profitului), influencerii virtuali atrag urmaritori si castiga bani, exista seriale produse in intregime de inteligenta artificiala sau chiar platforme care ofera la cerere prieteni virtuali sau parteneri intimi. Si toate astea inainte ca metaversul sa devina parte din viata noastra.
In ce mai poti sa ai incredere? Sigur, nu in ceea ce vezi sau auzi. Cresterea dezinformarii e atat de severa, incat United Natiunile au cerut statelor membre sa adopte politici care sa sustina alfabetizarea digitala.
Efectele se simt la nivelul sanatatii mintale, oamenii se simt detasati de ei insisi, mental sau fizic, cu un simt redus al realitatii. Tratamentul cel mai eficient este terapia prin vorbire, dar ce faci cand ajungi sa folosesti terapeuti AI prin chatbot? Ramai fara grai…
TENDINTA 2: Respingerea vechilor convingeri
Lumea este in schimbare sociala si culturala. Oamenii nu mai accepta orbeste principiile traditionale ale muncii si valoarea invatamantului superior.
Angajatii, in special cei mai tineri, refuza sa faca sacrificiile acceptate de generatiile anterioare si nu mai accepta ore lungi, prost platite sau chiar neplatite, in conditii de munca stresante. Recesiune sau nu, este era relaxarii, iar ideea sa iti dedici viata ca sa cresti profiturile corporative este din ce in ce mai putin acceptata. Scenariul in care iti petreci zeci de ani urcand pe scara profesionala ca sa primesti un ceas de aur la sfarsit nu mai este deloc ofertanta.
Capitalismul, sistemul economic nascut in Europa la inceputul secolului al XIX-lea si raspandit rapid, este privit acum drept radacina tuturor relelor, de la schimbarile climatice si distrugerea mediului, pana la inechitatile economice si cresterea tulburarilor de sanatate mintala.
Respingem vechile convingeri in toate felurile posibile. Un exemplu, cresc in popularitate bicicletele si scuterele electrice, iar miscarea „fara masini” se intensifica.
TENDINTA 3: Normalizarea sustenabilitatii
Fenomene meteorologice extreme au zguduit mari parti ale globului. Se simte nu doar in deciziile de cumparare, ci si in cele de viata. 4 din 10 respondenti la un sondaj din 31 de tari citeaza schimbarile climatice ca un factor descurajant in decizia de a avea copii.
Oamenii isi ajusteaza vietile ca sa faca fata amenintarii globale. Trei din cinci persoane spun ca riscurile climatice le-au influentat alegerea unde sa locuiasca, iar portalurile imobiliare au inceput sa ofere date privind riscurile climatice alaturi de numarul de dormitoare si bai.
Produse si servicii ecologice exista de zeci de ani, doar ca acum publicul este mult mai deschis si cu un nivel mult mai ridicat de acceptare. Vedem o trecere catre achizitii responsabile, moda lenta (slow fashion), care respinge colectiile sezoniere in favoarea unor colectii „permanente” care promit ani de purtare, iar comerciantii isi incurajeaza clientii sa dea o a doua viata obiectelor folosite.
E un teren fertil pentru inovatii eco-mindfulness, inclusiv produse si tehnici de durabilitate pasiva cum ar fi asfaltul „insetat” pentru zonele predispuse la inundatii, vopseaua ultra alba care reduce nevoia de aer conditionat sau micile paduri urbane care promoveaza biodiversitatea, scad temperatura si reduc poluarea. Iar pe fondul crizei globale de energie, multi vor alege autobuze sau trenuri de noapte in locul avionului. Deja cautarile pentru „cum sa calatoresti cu trenul” au crescut cu 205 la suta in ultimul an pe Pinterest.
TENDINTA 4: Utilizarea puterii sunetului
De cativa ani, studiile demonstreaza impactul muzicii asupra persoanelor care sufera de Alzheimer sau dementa. Utilizarea sunetului a atins noi zone, de la erotica audio, la ASMR (Autonomous Sensory Meridian Response), declansatoare ale senzatiei de euforie, calm sau chiar furnicaturi. Marcile produc deja sunete originale pentru TikTok.
Tot mai mult, sunetul este vazut ca o potentiala solutie pentru afectiunile societatii moderne. Baile sonore si cartografierea sunetului sunt prescrise pentru reducerea anxietatii, iar unii folosesc „brown noise” pentru relaxare sau cresterea concentrarii.
Cercetatorii de la National Institutes of Health aduna date pentru o Inteligenta Artificiala care poate diagnostica boli — de la tulburari neurologice si autism, la cancer — doar pe baza felului in care vorbeste cineva. Suna bine.
TENDINTA 5: Crearea de microuniversuri personale
In anii 1980, „cocooning” era o moda. Azi, oamenii creeaza lumi tot mai mici, concentrandu-si atentia asupra caselor lor transformate si in locuri de munca. Nu e vorba doar de confort, cum demonstreaza conceptele scandinave de hygge si lagom, imbratisate in ultimul deceniu, ci e vorba despre siguranta si incredere in sine. Oamenii simt nevoia de protectie si se blindeaza cu tehnologie, rezerve de hrana si optiuni de divertisment care sa-i ajute sa treaca prin orice posibila criza.
In 2023, tot mai multi isi vor transforma casele in sanctuare de sanatate si bunastare. Piata globala a decoratiunilor de casa va creste la aproape 806 miliarde, in 2026, iar cea a plantelor de interior va depasi 26 de miliarde USD pana in 2029. Mai multe companii produc deja cabine de meditatie sau dusuri cu experiente multisenzoriale, cu tratamente personalizate cu apa, lumini sau sunete.
Haosul poate continua sa domneasca afara, dar pentru cei mai norocosi dintre noi se opreste la usa din fata.
Una dintre cele mai faimoase artiste din domeniul fotografiei va prezenta cum arată căminele oamenilor obisnuiti printr-o serie de fotografii, ca parte a Raportului global IKEA privind viața acasă.
Va fi foarte interesant cum vor arata aceste fotografii pentru ca Leibovitz are desfasurari mari de forte la productia sedintelor foto, are multe lumini si nevoie de mult spatiu, iar casele cu mobilier IKEA nu sunt foarte mari, intreaga filosofie din spate bazandu-se pe depozitatul inteligent, pastrarea lucrurilor strict necesare. (fotografia de mai jos este un autoportret facut cu telefonul)
Am avut bucuria sa o intalnesc pe doamna Leibovitz (sunt un mare fan), ba chiar am citit si carti legate de domnia sa. La intalnirea fata in fata cu Annie Lebovitz, cand era autoarea calendarului Lavazza, statea la 2 metri de mine si puteam sa simt cat de inconfortabil ii este sa se expuna oamenilor, cat de timida e…
Atunci m-am gandit ca o parte importanta din reusita portretelor sale, pe langa o estetica a luminilor si a cadrului, se bazeaza pe intelegerea timiditatii/disconfortului celor care sunt fotografiati de ea, deci au o presiune in plus.
Am scris aici si aici despre intalnirea cu dna Leibovitz. Aici despre o carte cu o colectie dintre fotografiile sale, o super carte cadou, a fost in 10.000 exemplare, cred ca doar in anticariatele mari din lume o mai gasiti.
În timpul cercetării, peste 37.000 de persoane au fost intervievate, iar rezultatele dezvăluie ce înseamnă „acasă” pentru oamenii de pretutindeni. Rezultatele cercetării vor servi drept sursă de inspirație pentru celebra artistă, astfel încât ea să poată documenta viața de acasă a oamenilor, așa cum este ea, prin ochiul aparatului ei de fotografiat.
Sper sa fotografieze si romani, desi nu cred ca va ajunge in tara noastra.
Acum ceva ani am fost la New York sa insotesc o familie de romani care urma sa fie fotografiata de Steve McCurry domnul cu „Fata Afgana” din National Geographic. Erau cupluri din mai multe tari fotografiate, si a fost interesant sa vad cat de multa presiune pun unii pe ei in fata aparatului de fotografiat si ce mare influenta are cultura din tara respectiva in felul in care pozau. Va fi interesant de vazut si aici, la doamna Leibovitz, aceste diferente culturale
Atunci am facut un interviu cu dl McCurry si am realizaa ca a fost in Romania, chiar la revolutie. Dupa interviu mi-a trimis o fotografie a lui, semnata cu un autograf simpatic.
Raportul IKEA privind viața acasă este cel mai amplu raport anual de acest fel din lume, oferind o perspectivă unică asupra a cum trăiesc și ce simt oamenii într-o anumită perioadă. Când vine vorba de România, raportul a dezvăluit că economia națională, bugetul gospodăriei și impactul schimbărilor climatice reprezintă trei dintre cele mai mari griji ale oamenilor pentru mai bine de două treimi dintre cetățeni. Pe lângă aceste griji, la nivel global, cercetările au arătat faptul că mai mulți oameni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la schimbările climatice.
Iata cateva date din ce cred romanii despre casele lor.
De ieri am trecut in noul an chinezesc, iepurele de apa. Nu sunt pasionata de horoscop in niciun fel, nici cel European, nici cel chinezesc. Cred ca e multa sarlatanie acolo.
Dar astazi, pentru ca tot incepe un nou an in sistemul chinezesc vreau sa va povestesc putin despre medicina chinezeasca si lucruri pe care le-am invatat in vizita mea in Hong Kong.
Cand ma documentam pentru a merge la Hong Kong am citit mult despre traditiile chineze ca sa stiu ce sa intreb pe acolo. Asa am aflat ca medicii celor mai importante familii (si mai instarite) erau platiti mai mult cand pacientii erau sanatosi, si primeau bani mai putini sau deloc, cand pacientii erau bolnavi. Se presupunea ca nu-si facusera bine treaba daca se imbolnavisera.
De fapt e o intamplare care arata cat de mult e bazata medicina chineza pe preventie, pe cand medicina alopata occidentala e bazata pe a rezolva problema, nu a o anticipa.
In vizita mea am fost si intr-o manastire unde erau doamne trecute de 100 de ani. Mancau foarte putin raportat la ce eram eu obisnuita; doua boluri cat causul palmelor mele, unul dimineata ora 7-8, altul dupa amiaza tarziu – ora 4-5, numai legume si fructe, orez cu legume sau un terci de cartofi mov cu un sos din soia si niste mirodenii de ale lor. Si aveau 3 zile dins aptamana cu cate 2 oua pe zi
Acolo am invatat ca un pahar de apa calda cu lamaie imediat cand te-ai trezis e cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru creierul si stomacul tau, si cum intestinul tau e de fapt al doilea creier, el genereaza informatiile despre unde si cum pleaca vitaminele si nutrientii in corp, si in ce cantitate. Daca nu avem un stomac sanatos, o digestie buna, corpul nostru pierde multi nutrienti.
De aproape 14 ani, beau dimineata apa calda cu lamaie, si abia mai tarziu imi beau cafeaua, iar asta cred ca m-a ajutat mult la sanatate.
Ce am mai aflat atunci.
Un pahar de vin dupa amiaza tarziu ajuta inima, da antioxidanti corpului si… da linistea pentru un vis frumos.
Grija pentru minimum trei minute de ras pe zi. E chiar un proverb chinez care spune ca 3 minute de ras pe zi, indepardeaza problemele curente. Cand radem inima incepe sa bata mai tare, vasele de sange au o activitate mai puternica, deci pe termen lung se reduce posibilitatea atacurilor cardiace.
Echivalentul ar fi cantatul, in manastire femeile si radeau, dar si cantau (faceau zilnic 40 de minute de incantatii ). In cazul cantatului, ni se antreneaza si creierul si muschii corzilor vocale dar si plamanii, ceea ce inseamna o digestive si o respiratie mai bune.
Medicina chineza mai spune ca legumele noastre trebuie sa fie de 5 culori diferite intr-o zi (nu neaparat legume diferite). E vorba desigur de nutrienti diversi care sunt asimilati odata cu varietatea de legume mancata.
Tot medicina chineza vorbeste despre importanta mersului pe jos, 60 de minute zilnic, un mers rapid daca se poate. De asemenea exercitile care intind coloana vertebrala sunt extrem de importante pentru un flux bun al energiei noastre interne.
(as vrea si eu sa-mi iasa asta cu o ora de mers, dar din pacate nu reusesc din cauza … nici macar nu conteaza, cauza e o scuza, m-am propus sa ma tin de mersul pe jos, fie ploaie, fie vant)
5-7 pahare de apa pe zi. Sigur vedeti sportivii care beau apa multa in timpul antrenamentelor sau meciurilor. Apa ajuta corpul la functionarea sa integrala, apa inseamna muschi care functioneaza mai bine, articulatii mai flexible, un flux al sangelui mai bun, un creier mai puternic. Toate motoarele noastre interne merg cu apa.
Cu anii am beneficiat de acupunctura (domn doctor Popescu ma-a pus pe picioare in 3 saptamani dupa dureri teribile de spate si gat) si pentru ca mananc multe plate am invatat sa le folosesc cat mai util pentru nevoile mele.
Iau vitamine (suplimente) si au si ginseng (imbunatateste productivitatea activitatii mentale si memoria, tine la distanta diabetul, disfunctiile erectile, anxietatea, astmul, cancerul, durerile de cap, mahmureala, insomniile si stresul, mananc mult cu scortisoara, in tocanitele de legume pun scortisoara si curcuma (care e un condiment anti inflamator, este folosita in scopuri terapeutice pentru tratarea racelilor, a balonarii, a diareei, a greturilor si pentru durerile menstruale. De asemenea, imbunatateste nivelul de energie, circulatia sanguina si sistemul digesiv.)
Ar fi frumos sa cititi despre medicina chinezeasca si principiile medicinei chineze pentru ca daca introduceti in rutina dvs de viata cateva dintre elementele de acolo, cu siguranta corpul dvs se va simti mai bine.
Fie si gandul ca va preocupati mai atent la ce ii oferiti corpului pentru a putea furniza combustibil pentru toate mecanismele noastre interne e un pas important. Si cu vremea, devine o obisnuita in alegeri.
Eu nu sunt vegana sau vegetariana, mananc din cand in cand carne (imi plac micii si carnea de porc la gratar😊 ) dar mananc moderat aceste lucruri si cand simt ca vine o perioada in care imi voi solicita corpul si creierul foarte mult, ma intorc la o rutina curata in alimentatie, la apa multa, somn cat se poate, meditatie sir as (cu cantatul nu-mi iese ca se sperie vecinii).
Orice inceput de an inseamna, subliminal, un restart. Daca tot e inceputul anului chinezesc, poate va ganditi putin la asta.
Prima data l-am intalnit pe dl Aurel Mitran pe vremea cand lucram la Europa FM.
Ca Brand &PR Manager raspundeam de orice asociere a brandului cu muzica, filme, concerte spectacole.
Si Zaff (George Zafiu) care era directorul muzical al primei statii de radio private cu acoperire nationala – adica o satie cu un impact national pe care-l mai avea doar RRA pe vremea aia – nu se amesteca niciodata in deciziile mele. Imi spunea cand e un album concert care s-ar potrivi cu Europa FM din punct de vedere al muzicii difuzate, dar daca criteriile mele – de marketing cu cifre in tabele – nu erau in parametri si ziceam ca nu ne parteneriem, era stabilit fara negocieri si targuieli. Chiar daca eram si suntem super prieteni (iata de mai bine de 20 de ani).Din cauza asta, desi eram o pustoaica, managerii trupelor care voiau parteneriate cu Europa FM intrau in biroul meu cu… grija.
oricum pentru mine nu contau decat obiectivele si rezultatele din promovare.
Domnul Mitran a intrat prima data in biroul meu de la Europa FM pe vremea cand era sediul pe o intrare din Dorobanti pentru un proiect cu Andries.
S-a uitat in jur la ce aveam prin biroul nou, eram in sediul ala de cateva luni, si mi-a spus “domnisoara, aici va trebuie mai multa veselie”. Dintre dosare si multe lucruri pe care le faceam, l-am remarcat pe gentleman-ul care intrase. Era imbracat intr-o camasa de in alba, avea o palarie pe care a dat-o jos cum a intrat si arata ca din alta lume.
Venise pentru un proiect cu Alexandru Andries, Zaff imi spusese ca e ok cu muzica si urma sa discutam ce facem impreuna in afara radioului, concerte, parteneriat la turnee, etc. Stiam ca nu era o remarca de fatada “cu va trebuie mai multa veselie”, stiam sa disting in cateva clipe pe cei care voiau intr-un fel sa -mi devina prieteni pentru ca aveam influenta in decizii.
Imi aduc aminte ca am vorbit despre teatru si film, despre cat de mult ascultasem eu in copilarie albumele domnului Andries…
Data viitoare cand a venit, pentru ceva cu Holograf daca nu gresesc, mi-a adus un cos de nuiele ca o ulcica si flori de camp in el. “Domnisoara, imi aduc aminte ca aici e loc de mai multa veselie”
Am tinut cosul acela si am pus in el flori saptamanal, nimic sofisticat doar flori f simple de gradina si a stat in biroul meu multa vreme…
Cam asa era domnul Aurel Mitran care a avut in grija artisti precum Compact, Holograf, Nicu Alifantis, Proconsul…care a organizat concerte cu Cesaria Evora si Al Di Meola, Lhasa de Sela sau Bobby Mc Ferrin.
Un mare domn cu palaria lui si camasile albe de in care a influentat mult din muzica anilor 90 -2000 cu gentiletea si bunul sau simt.
Pretuiesc foarte mult fiecare dintre intalnirile noastre.
Unul dintre marile mele regrete pe anul 2022, pentru care m-am certat cel mai mult, este procastinarea.
Am amanat lucruri – de oboseala, din lipsa disciplinei, din lipsa “chefului” sa rezolv acea chestiune.
Ma refer la chestiuni de job, exclusiv, in viata mea privata daca stiu ca nu pot sa fac ceva nu promit, nici mie nici altora, spun nu de la inceput.
Dar professional, oricat de mult as fi muncit – si am avut zile in care am muncit si 16 ore, tot stiu ca au fost alte zile in care am amanat sa rezolv lucruri.
Am vrut sa citesc in aceasta vacanta mai mult despre procastinare pentru a intelege care sunt mecanismele emotionale care imping un om catre ea.
Si am gasit o explicatie in 3 pasi la un psiholog care are si o super carte tradusa la noi, Dr Julie Smith.
Dr Julie spune ca procastinam nu pentru ca suntem lenesi ci pentru ca:
Avem o mare dorinta de succes si o frica si mai mare de esec, asa ca cu gandul la perfectionismul din mintea noastra preferam sa amanam, decat sa constatam ca rezultatul muncii noastre nu e perfect.
Credem ca rezultaul muncii spune ceva despre cum suntem noi ca persoana, asa ca amanandu-l devine o forma de autoprotectie.
Amanam confrutarea cu sentimentele care vin odata cu acel task – plictiseala, oboseala, anxietatea sau stresul.
Eu ma recunosc in toate dintre ele, in anumite momente si la anumite task-uri. M-am gandit sa va spun si voua ce am descoperit. Sa va spun si cartea unde am citit ( e si versiune audio pe voxa.ro) – dr Julie Smith – De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum
M-a ajutat sa inteleg cum functioneaza mintea ca sa stiu sa ma lupt cu ea.
Sigur asta nu inseamna ca nu imi iau momente de rasfat . Am setat doar cadrul intre ce ore muncesc si nu ma abat de la el, nu imi voi afecta timpul liber, dar incerc sa folosesc cat mai mult din acest timp.
Pe 22 ianuarie, comunitatea asiatica celebreaza trecerea la Noul An Chinezesc, anul Lunar 4721, care se mai numeste si Anul Iepurelui de apa.
Asa ca nu e intamplator ca zilele acestea, cu ocazia sarbatoririi Anului Nou Lunar 2023, cunoscut si ca Anul Nou Chinezesc, Bang & Olufsen lanseaza o colectie in editie limitata, inspirata de culorile si elementele clasice ale stravechiului Drum al Matasii din China.
Colectia include cinci produse emblematice Bang & Olufsen: boxa Beoplay A9, boxa portabila Beolit 20, boxa portabila Beosound A1, castile Beoplay H95 si castile Beoplay EX true wireless, cu anulare activa a zgomotului.
Eu sunt detinatoarea unor casti Bang & Olufsen si stiu ce inseamna calitatea sunetului prin aceste casti, precum si reducerea oricarui zgomot extern. (mai jos in foto castile mele)
Drumul Matasii acoperea peste 6000 de kilometri si a jucat un rol foarte important in facilitarea interactiunilor economice, culturale si politice dintre Est si Vest, mai mult de 2000 de ani. Daca vreti sa descoperiti mai multe, avem o jurnalista din Romania care a parcurs acest drum si a scris o carte superba…
E vorba de Sabina Fati si cartea ei Singura pe drumul matasii, care e si o introspectie personala, dar da si foarte mult context despre importanta acestui traseu comercial. Cartea a aparut la editura Humanitas.
Alaturi de Drumul Matasii, aceasta noua colectie se inspira din paleta traditionala de culori de Anul Nou – rosu chinezesc, verde jad si auriu. De la picioarele din lemn ale Beoplay A9, la frumoasele carcase din aluminiu ale Beoplay H95 si Beoplay EX, intreaga colectie de produse reflecta tema.
Chiar si ambalajul produselor incorporeaza estetica traditionala de Anul Nou. Designul elegant, cu o panglica de matase, care impodobeste capacul Beoplay A9, se regaseste armonios pe toate ambalajele.
Daca vreti s afaceti cuiva un cadou cu adevarat de colectie, e bine sa stiti ca gasiti colectia de Anul Nou Chinezesc Bang & Olufsen la comanda, in magazinele Bang & Olufsen (Caramfil & Glucozei).
Daca stiti tineri din persoane defavorizate, din zone defavorizate ajutati-i sa -si faca o calificare cu care vor putea sa-si gasesca un loc de munca si sa iasa din saracie.
E vorba de permisul de conducere care pentru multi tineri e greu de obtinut pentru ca sunt scumpe cursurile de la scoala de soferi.
Dar exista un program care se numeste Permis pentru viitor, dedicat tinerilor din aceste zone defavorizate, cu inscrieri pâna in 24 ianuarie pentru acoperirea costurilor scolii de soferi.
Prin intermediul acestui program sunt acoperite costurile necesare pentru obtinerea permisului de conducere pentru tineri din medii defavorizate, pentru care permisul de conducere este o conditie sau poate fi un avantaj in obtinerea unui loc de munca sau in mentinerea si extinderea atributiilor de serviciu existente.
Odata cu reducerea la 18 ani a vârstei minime de obtinere a permisului de conducere pentru categoriile C, CE si la 21 ani pentru categoriile D, DE a crescut rolul programului Permis pentru viitor in integrarea tinerilor din mediile defavorizate pe piata muncii.
Programul, ajuns la cea de-a opta editie, este organizat de Fundatia Pentru Comunitate din fondurile puse la dispozitie de compania MOL România.
Persoanele eligibile pentru finantare sunt tinerii din medii defavorizate, cu vârstaintre 18 si 25 de ani care doresc sa obtina permis de conducere de categorie B, C sau D, inclusiv pentru tractoare agricole sau forestiere, troleibuze si tramvaie.
Solicitarile de finantare pot fi transmise online sau prin posta pâna la data de 24 ianuarie 2023.
Pe lânga formularul de inscriere completat sunt necesare cinci documente:
– scrisoare de motivare personala
– ancheta sociala
– declaratie de sustinere si mentorat pe perioada instruirii
In decursul celor sapte editii anterioare ale acestui program, 143 tineri au finalizat cu succes cursurile si examenul, iar alti 41 de beneficiari continua studiile sau sunt programati pentru examen.
Daca vreti sa faceti o fapta buna aratati-i unui tanar dintr-o zona unde se traieste greu si ajutati-l sa completeze toate documentele. Chiar ii puteti schimba viata.
Personal cunosc activitatea fundatiei Mol Romania din bursele pe care le acorda celor care vor sa faca sport sau activitati artistice si au inceput sa aiba rezultate si stiu ca de-a lungul anilor au ajutat multi tineri.
In perioada de inceput a anului, de foarte multi ani, sunt in zona curatenie – in calculator, in minte, citesc trenduri, stau cu mine si cu vocile din capul meu ca sa ma reincarc pentru nebunia care vine.
Mi-e din ce in ce mai greu sa reincarc bateriile, uzura e din ce in ce mai mare de la un an la altul si dorinta mea de a munci – orice ar insemna munca – e din ce in ce mai mica.
Stiu ca, din afara, se vede ca muncesc mult… daca masuram in zecile de interviuri dintr-un an (care necesita multa pregatire in avans si multe ore de edit dupa aceea), la care mai punem niste workshopuri, conferinte, participari la cursuri pentru studenti, prezentari pentru clienti, rezulta ca muncesc multe ore. Dar post pandemie mi se pare ca ritmul meu nu mai e acelasi.
De ce scriu asta?
Zilele astea am citit ca unul dintre joburile anului acesta va fi terapeutul de la munca; cel/cea care va cauta sa-ti creeze mai mult confort, sa stea de vorba cu tine cand simte ca presiunea obiectivelor de atins dezvolta angoase.
Va fi evident in departamentul HR si cu cat compania e mai mare, cu atat vor fi angajati mai multi terapeuti pentru job.
Pe de o parte e corecta abordarea si nevoia unui asemenea job intr-o colectivitate, pentru ca munca a devenit tot mai presanta, pentru ca oamenii au inceput tot mai mult sa vorbeasca si sa inteleaga conceptul de work life balance si sa fie preocupati sa faca si alte lucruri in viata lor decat sa stea la munca pentru a face bani, pentru a plati taxe si o vacanta draguta o data pe an. Pe de alta parte, cati vor avea incredere sa vorbesca cu un HR ca muncesc prea mult?
Eu am avut norocul sa stiu sa ma retrag din malaxor cu mult timp inainte de a ma macina total munca, dar odata ce am inceput sa am “in grija” alti oameni la job – sa fiu preocupata de cum le asigur lefurile – m-am reintors la o cantitate mare de stress.
Studiile pe care le-am citit arata ca oamenii ca mine au o alta angoasa, nu ma recunosc in ea deocamdata, dar cine stie 😊 Cei care au o viata liberala se tem ca vor sfarsi fara bani si vor trai pe strazi, intr-un sant. Exagerez putin, dar asta e ideea, securitatea vietii genereaza angoase pentru cei din categoria mea.
Eu cred ca daca ne asumam ambitiile si ceea ce vrem sa facem si apoi daca punem pe o hartie care sunt lucrurile pe care le facem din punctul A in cel final B al obiectivului nostru se intampla mai multe lucruri in mintea noastra,
Ne recunoastem obiectivele si nevoile
Ne structuram drumul pe care-l avem de facut
Si ne pregatim mai eficient pentru ce vom face
Si ne dam mai mult timp pentru noi si viata de dincolo de munca. Si mai cred ca nu trebuie sa facem totul singuri, si e foarte eficient sa ai un mentor, un coach (dar nu un sarlatan care s-a declarat coach la el in baie), prieteni pe care sa te sprijini in deciziile pentru “munca”.
E putin mai greu cand esti in varful piramidei pe scala ierarhica pentru ca nu mai e nimeni mai sus pe care sa te sprijini, iar celor “de mai jos” nu le poti spune problemele tale pentru ca nu ii poti incarca cu ele, nu e eficient pentru job-ul lor.
Dar e intotdeauna cineva in lateral, un work therapist, care te-ar putea ajuta.
*
De luni, 2 ianuarie, tot spun “nu vreau inca sa muncesc, nu vreau inca sa muncesc” , dar continui sa ma trezesc la 6 (macar dorm o ora in plus, desi anul trecut am avut zile in care ma trezeam la 4 ca sa termin lucrurile in timp). Si de la 6 la cat e sa fie… adica cel putin doua ore … ma gandesc la ce e bine pentru mine, ce vreau sa fac pe mai departe.
*
Am scris asta pentru ca poate va inspira. Sa cititi alte lucruri care sa va ajute sa va echilibrati viata, sa intelegeti ca si altii trec prin “nu vreau sa ma intorc inca la munca”, prin “nu mai pot” si incearca sa-si rezolve pe drumul lor chestiunile acestea.
Agenda mea pentru 2023 este aceasta. Zambesc de fiecare data cand o deschid ca sa notez ce am de facut in ziua respectiva. Si e doar 3 ianuarie, adica nici n-a inceput bine anul.
La sfarsitul lui 2022 a murit Barbara Walters o jurnalista americana care avea 93 de ani. Vestea a facut ocolul lumii pentru ca femeia chiar a fost o legenda in meseria sa. Inclusiv la noi s-a scris despre ea, traducandu-se stirea care a venit pe marile agentii de presa.
Pentru ca viata acestei femei a fost o inspiratie si pentru ca acum ceva vreme am citit cartea ei, Audition: A Memoir, las aici cateva informatii care ar putea sa-i inspire pe cei care vor sa faca jurnalism.
Dna Walters a avut radacini est europene, cu bunicii tatalui nascuti in Polonia si cei ai mamei in Lituania. Tatal e fost un antreprenor in zona horeca (cu mare influenta in perioada prohibitiei) si a creat mai multe concepte de cluburi in America, fiind chiar printre primii care au adus conceptul French Can Can Girls in America; se intampla in anii 50 dupa razboi. A mai avut o sora, care avea unele probleme cognitive, peste ani Barbara spunea ca e posibil sa fi avut autism, dar la vremea aceea nu se diagnosticase aceasta disfunctie.
A ajuns in televiziune in anii 60 cand femeile erau literalmente décor in studio si a reusit sa fie acceptata ca reporter la televiziunea NBC pentru ca era foarte abila si putea sa se conecteze imediat cu multe surse, in plus muncea foarte mult. La inceput a facut reportaje pentru emisiunea de dimineata, cel mai adesea despre chestiuni legate de femei. Dar a crescut repede si a ajuns la propriul ei segment in emisiunea de dimineata.
La sfarsitul anilor 60 cand a plecat prezentatorul matinalului tv de la NBC si cand s-a pus problema cine il inlocuie, n-a luat-o nimeni in seama desi avea cele mai mari audiente cu segmentul ei.
Au spus ca e femeie , nu e nici frumoasa si n-ar cum sa conduca ea un show.
A ajuns co host si prezentatorul principal, enervat ca punea prea multe intrebari destepte invitatilor, s-a dus la seful mare de la NBC sa-i ceara sa o dea afara si, ca sa-si arate puterea, a invitat-o si pe ea la discutie in biroul sefului mare.
Iata cum descrie intamplarea.
(…) Frank decided to take action himself and went right to the top, to the president of NBC, Julian Goodman. He asked me to attend the meeting also so that there could be no confusion about the decision. To my face he complained to Goodman that my participation in these interviews reduced their importance. He felt that my role on the show should be restricted to, as he called them, the “girlie” interviews. I could continue to sit at the desk, he said, but I was not to join in on the important and newsmaking interviews. Even as I write this, it is hard to believe that such an opinion would be expressed. But Julian Goodman did not seem to be shocked or disturbed. He listened to McGee present his case, and as if I were not in the room, he agreed. I couldn’t believe this was happening, and even though, over the years, I had been grateful to accept any role I was offered, this was too much. I was nervous in front of these two formidable men, but somehow I summoned up my courage and found my voice. I told Goodman that I hadn’t been on the program all those years and contributed all the interviews I’d done to go back to the era of the tea-pouring girl. I just couldn’t accept his decision. And by the way, although I may have wanted to break down and cry, I didn’t shed a tear.
Audition – a memoir
Ca urmare a acestei intalniri s-a agreat ca Frank McGee prezentatorul barbat va pune primele 3 intrebari si, daca mai e timp, ea are voie sa rosteasca a patra intrebare.
Dna Walters care era super super ambitioasa a inceput o documentare acerba pentru fiecare invitat pentru a avea in continuare o intrebare relevanta cand e cazul.
Si cel mai destept lucru pe care l-a facut a fost sa caute sa faca interviuri in afara studioului. A inceput sa le scrie unora dintre cei mai important oameni ai momentului spunandu-le nu de ce vrea ea sa faca interviu cu ei, ci de ce e util pentru ei – ce avantaje in profesie au – daca ii dau un interviu.
Asa a ajuns sa faca intr-un an interviuri care au devenit istorice – de la presedintele Nixon si purtatorul sau de cuvant (pe care l-a intrebat daca Nixon se enerveaza cu adevarat vreodata si raspunsul lui despre cum primea criticile Nixon a facut ocolul lumii) pana la nevestele presedintilor dar si mari staruri ale momentului.
Astazi noi vorbim de o legenda a televiziunii, dar Barbara Walters a ajuns asa fix prin ambitia si munca sustinuta care rezulta si din intamplarea aceasta cand n-au mai lasat-o sa faca interviuri in studio si ea a gasit solutia sa faca interviuri inregistrate in afara studioului pentru a le pune in diverse segmente din matinal.
Gene Shalit, Walters, Frank McGee The Today Show, 1973
A fost in Romania la sfarsitul anilor 60 pentru o serie de reportaje in mai multe dintre tarile esti europene si peste ani, in 1995, a facut o emisiune istorica despre adoptii difuzand si un reportaj despre situatia groaznica din orfelinatele romanesti in care copiii erau legati de paturi si stateau pe saltele pline de urina.
Emisiunea a avut un impact urias in America acelor ani, in timpul show-ului fiind prezentati si doi americani care adoptasera copii din Romania, dar avand si un segment cu propria fiica, si ea adoptata (nu din Romania).
In portofoliul sau de interviuri au fost interviuri cu toti presedintii americani de la Nixon la Obama, inclusiv sotiile lor; a avut un show care s-a numit Barbara Walters’ 10 Most Fascinating People.
Din 1997 a prezentat emisiunea de dupa amiaza The View in care analiza toate subiectele zilei, o emisiune al carei format il inventase si pe care o co-producea pentru ABC.
S-a retras in 2014, dar a mai revenit din cand in cand cu cate un special sau un interviu
In 1990 cand Trump si-a publicat prima carte a facut un interviu cu el in care il toaca marunt pe argumente si super documentare aratand unde minte 😊
https://youtu.be/5TwVCuPJrMw
in 2015 a mai facut un interviu cu Trump, unde iar l-a tocat pe omul de afaceri; a fost una dintre putinele persoane care i-au tinut piept gregarului si vulgarului Trump
https://youtu.be/vm5vTmR7zrU
Iata si unul dintre interviurile cu familia Obama
https://youtu.be/wpxKGeIkJ4Y
Cartea Barbarei Walters Audition – a memoir nu e tradusa la noi, dar poate fi cumparata via amazon si cred ca e foarte utila cui vrea sa inteleaga o parte din istoria jurnalismului, dar si cat de mult a muncit aceasta femeie.
Povesteste in carte cum, dincolo de ecran si meserie, nu era cea mai sociabila si mai volubila persoana din lume si n-ar fi pus niciodata asemenea intrebari daca nu ar fi avut contextul meseriei de jurnalism. Si mai spune ca a durut-o mereu ca i s-a spus in fata ca nu e o frumusete pentru televiziune, ca argument pentru a lasa spatiu barbatilor pe ecran in emisiunile de stiri.
De fapt, era mai desteapta decat majoritatea colegilor barbati si avea rezultate profesionale mai rasunatoare pentru audienta.
Sigur ca astazi jurnalismul are alte repere – si de etica si de munca, dar si alte mijloace, dar cred ca ambitia si spiritul dnei Walters vor fi mereu o inspiratie.
Aici eomentul cand au celebrat-o la ABC pentru intreaga cariera si au venit in platou 30 dintre cele mai mari jurnaliste ale Americii, indiferent de ce televiziune reprezentau. Cu Oprah in funte
2022 a fost un an greu; dupa pandemie am avut apropierea unui razboi cu toate consecintele emotionale si materiale care au venit de aici cu angoasele fiecaruia crescute si cu reasezarea lucrurilor administrative in fiecare casa pentru ca bugetele fiecaruia s-au schimbat.
Ne-au speriat stirile de peste tot, e posibil sa ne fi facut mai invidiosi si mai agresivi pentru ca toti ceilalti isi prezinta varsiunea cea mai buna, cea mai: pe lux si bogatie” desi vietile lor nu sunt deloc asa, dar sa dea bine in poze.
Toate astea au dus la o uzura emotionala si la o oboseala mentala cu care cred ca nicio generatie nu s-a confruntat pana acum.
Dar spun mereu ca de noi depinde sa ne autoanalizam si sa rupem lantul, sa nu ne consumam timpul in uzura informationala, sa nu ne intereseze capra vecinului ( desi am fost crescuti cu argumentul suprem cand faceam vreo nefacuta „dar ce o sa zica lumea?” ceea ce ne-a asezat in cap ca avem dreptul sa zicem si noi lucruri despre alegerile si judecatile „lumii”, iar protagonistii sa se si supuna)
Partea buna e ca – si e doar chestiune de timp – vom incepe sa facem „curat” si vom incepe sa filtram mizeriile informationale, sa le indepartam ca sa ne salvam sanatatea. Cam cum s-a intamplat cu mancarea: cand am inceput sa dezvoltam alergii si reactii autoimune, ne-am intors la alimentele de baza, cat mai curate si mai simple, uitand imediat de bucuria alimentelor semipreparate pe care doar le puneam la cuptor.
Si cand vom ajunge la curatenie vom elimina emisiunile tv idioate in care ne uitam la niste barfe despre vietile unora, vom elimina site-urile cu parelologi sau nu ne vom mai consuma timpul uitandu-ne la ce expun altii in social media.
Dar trebuie sa consumam asta pana la capat, fiecare in felul nostru, pana ne dam cu capul de zid si ne doare, ca sa facem o schimbare. La scara istoriei avem deja iesiri de pe scena principala a emisiunilor cu toate scursurile si scandalurile matrimoniale ale unor neica nimeni, eventual cu partea feminina cat mai dezbracata asezata pe o canapea luminata.
Plus ca nu e obligatoriu sa facem toti schimbarea… avem vieti si gusturi diferite.
Sigur evoluam, copiii de 5-7 ani sunt mai rapizi in gandire decat noi. Cred ca si in reactii, raportat la copii de acum 50 de ani sa spunem.
E normal… castigam in unele parti, pierdem in altele. Unde cred ca pierdem este ca aceasta viteza a rezultatului pe care o cautam constant ne obliga la scurtaturi in decizii (si-i copiem pe altii sauluam falsi guru ca sa ne invete in X pasi orice) sau in profesie (de unde si fake it till it make it) si avem generatii intregi de impostori care se anunta ceva ce nu sunt, in speranta ca vor deveni acei experti la care isi proiecteaza obiectivele.
Dar, din nou, noi nu ne putem opune alegerii lor, ne putem insa opune sa ne insotim in viata de ei… pentru ca noi sa gasim un echilibru intre tehnologie, valul de informatie scurtaturile si gandirea cu propria minte pe munca sustinuta pe termen lung.
E usor sa sustin asta atunci cand scriu, dar e foarte greu in viata sa mergi pe drumul acesta: uneori pierzi bani, alteori lumea te considera nebun sau carcotas, sau retrograd, sau iti fura pur si simplu munca in cautarea scurtaturii. E o alegere, care aduce cu ea si bine si rau.
Ne lipsesc foarte multe si traim departe in trecut in raport cu felul in care oamenii se apropie astazi de carti, filme, muzica, expozitii, cum inteleg si sintetizeaza curente culturale… Dar nu ajuta pe nimeni daca doar ne vaitam. E ca si cum la scoala e un elev care nu performeza bine si noi ii spunem constant ca e prost. Asta n-o sa-l faca mai bun. Daca insa gasim acele atribute in care e bun si i le incurajam, s-ar putea sa avem rezultate minunate in evolutia lui.
Daca facem un pas in spate si ne uitam la traseul nostru in viata, el – daca e parcurs frumos, cu etica si responsabilitate – ar trebui sa aiba trei etape:
Mastering – perioada in care invatam lucruri, si incercam sa cunoastem cat mai bine domeniul nostru profesional si viata, in sine.
Mentoring –de la un moment dat incolo, ar trebui sa avem deschiderea si generozitatea sa impartim cu altii ceea ce am invatat si sa mentoram.
Iar partea finala a drumului nostru ar trebui sa fie „make a difference”, sa facem ceva in viata care sa lase o urma, fie si de un milimetru, in bine in lumea din jurul nostru.
La sfarsit de an se fac topuri, eu imi ordonez lucrurile prin jurul meu (prin casa) si prin mintea mea, dar mi-e frica sa mai fac bilanturi.
M-am gandit anul asta ca ideea/ notiunea de succes e foarte relativa, si ca e destul de greu sa stai pe drumul tau si pe ceea ce iti doresti tu in conditiile in care societatea are alta idee despre ce ar fi succes si te-ar putea valida.
Am de cateva luni abonament la Voxa, o platforma romaneasca de audiobooks, si m-am distrat mult cu ea, mai ales in orele de program administrative sau cand eram in trafic, pentru ca pot asculta – in romaneste carti si informatii faine in timp ce fac si alte lucruri.
Am facut un top de sfarsit de an si din ce am descoperit/ascultat in Voxa , top care va poate inspira in propriile alegeri. Dar primul lucru pe care vreau sa vi-l spun e ca de doar cateva zile pe Voxa e Theodoros, noua carte a lui Mircea Cartarescu in format ebook. 😊
Nu o citisem desi stiam multe referinte la aceasta carte mai ales din cursurile de marketing politic de acum cativa ani. E o carte care te invata stategia propriilor miscari prin viata, e despre aliati si “dusmani”, despre cum nu toate victoriile fac bine, cum nu toate infrangerile sunt rele.
Am scris de multe ori ca am o mare simpatie pentru aceasta calugarita buddhista si ca i-am daruit cartile in multe exemplare prietenilor mei. E o carte la care ma intorc cu mult drag de fiecare data cand simt nevoia sa fac curat in mintea mea, sa ma reasez pe un drum bun al gandirii pentru ca, oricat nu as vrea, tot ma fura viata si ma provoaca sa ma uit la ce fac altii, sa ma compar cu altii, sa ma dau cu parerea despre altii. Incerc sa traiesc echilibrat si sa nu ma amestesc in vietile altora, iar cartea asta ma ajuta mereu sa fiu mai buna. Unul dintre cele mai destepte lucruri pe care le-am invatat de la PemaChodron este ca o emotie nu dureaza in forma ei de reactive chimica prin organism maim ult de 90 de secunde. Orice e in plus e antrenat de mintea si orgoliul nostrum. Si acest gand ma ajuta mult sa nu ma enervez fara rost si sa merg mai departe cautand solutii nu vinovati. Cartea e epuizata in tiraj de multa vreme si singura sansa sa o mai cititi e via voxa.ro
N-am incredere in guru facuti peste noapte, dar am incredere in oamenii care au trait intens, fara restrictii impuse de societate si au relaxarea sa spuna in spatiul public emotiile pe care le-au trait. De asta imi place Brene Brown si am citit tot ce a scris.
E o carte mare cu multe mesaje politice, o anticipare a Frantei electorale din 2027 dar si o analiza a societatii actuale cu multe ironii la adresa mediocritatii culturale si spirituale contemporane , cu multa amaraciune pentru lumea pe care o vede Houllebecq dezvoltandu-se in jurul lui.
E una dintre cartile importante ale acestui an; stiu ca oamenii sunt mai tentati astazi sa citeasca lucrurile care-I ajuta direct, sau cred ca ii ajuta, de aici si self education books in mare crestere la vanzari. Chiar si eu am inceput cu aceste carti in topul meu, care nu e un clasament, ci o insiruire de nominalizari. Houellebecq spune “citim ca sa ne pregatim pentru tragediile din vietile noastre” si are si el o lista de carti care ar trebui parcursa neaparat, a publicat-o anul asta o gasiti aici.
Am citit Solenoid acum doi ani dar m-am reintors anul acesta la carte in asteptarea lui Theodoros, cel mai recent roman al domnului Cartarescu, dar si sub influenta faptului ca a fost tradus in America, a avut super cronici in marile publicatii internationale americane si colegii mei au scris despre acest roman la urban.ro.
Sa stiti ca pe voxa.ro gasiti si Levantul dlui Cartarescu 😊
Asta e o carte pe care o recomand din inima pentru analiza fina, pentru umor si pentru ceva ce dl Neagu Djuvara mi-a spus intr-o dimineata la Sinaia la un ceai “ un gentleman poate spune lucruri grele despre o persoana in foarte multe cuvinte, fara sa foloseasca niciun element jignitor”.
O altfel de carte despre fake news, creduli, naivi si discernamant.
Marc Levy scrie povestioare de viata, cu nota de romantism si povesti de dragoste fatala, dar are undeva intre straturile povestii intelesuri si indemnuri pentru valorile esentiale in viata.
Acum ceva ani am facut un interviu cu domnul Marc Levy ocazie cu care l-am descoperit un om cald, asezat, simpatic… asa sunt si cartile domniei sale, iar Si daca as mai trai o data e cea mai recenta aparitie a lui.
Am un mare respect pentru efortul doamnei Tatiana Niculescu ( fosta jurnalista BBC) de a recupera prin povesti si romane cu biografii fictionalizate viata unor mari personalitati din Romania. E una dintre marile sanse ca o generatie noua sa-si cunoasca istoria.
Mihail Sebastian e iubit de foarte multi romani, scrierile sale au fascinat multi tineri, iar cartea asta e pentru cei care nu au citit Jurnalul lui. E foarte emotionanta si, pentru mine, Trista.
In search-ul meu in aplicatie, am mai gasit pe voxa si mi-am marcat in biblioteca virtuala de citit zilele astea:
Lumea in Si Bemol – Dia Radu, Dan Grigore; Cazul Victor Ponta – Emilia Sercan; O istorie literara a vinului – Razvan Voicu; Cele 7 pacate capitale ale Hollywood-ului Oriana Fallaci ; Retete vegetariene din toata lumea – Giuliana lomazzi; Cartile care ne-au facut oameni – Dan C Mihailescu
Poate va inspira vreuna dintre aceste carti pentru lecturile din aceste zile sau poate puneti la rezolutiile pentru 2023 vreun titlul de aici.
Daca vreti sa va faceti abonament la voxa.ro il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.
Am scris de multe ori ca folosesc o parte din vacanta de sfarsit de an pentru a “ma curata” si a ma incarca emotional.
Oricat de mult as incerca peste an sa fiu zen, sa nu ma incarc negativ cu intamplari rele din jurul meu, tot ajung sa fiu stresata, suparata de multe lucruri marunte care la o scala mare si inteleapta a lucrurilor n-ar trebui sa conteze. Dar care pe mine ma afecteaza in luarea unor decizii pentru ca vin cu un bagaj gresit.
Fiecare dintre noi avem bagajul asta si nu stiu daca aveti timp sau va luati timp sa faceti o asemenea curatenie.
Pentru mine n-a inceput inca vacanta, dar sunt literalmente epuizata (m-am intalnit si cu gripa pe drum) si, in timp ce mai rezolv lucruri, imi zic “nu mai pot”, “nu mai pot”…
Asa ca ieri mi-am luat cateva ore ca sa ascult ceva care sa ma incarce. Pe voxa.ro e de ieri “Ganduri catre sine insusi” – Marcus Aurelius, un jurnal intelept de auto curatare a ego-ului si a lucrurilor neesentiale cu care ne ocupam timpul si mintea.
Stiu cartea, am citit-o acum cativa ani (a aparut la Humanitas), dar audio book-ul care e acum pe voxa.ro e in lectura lui Marcel Iures care are amploarea interpretarii si gandirii, dar si o voce exceptionala, ca sa nu interpreteze textul, ci sa-l spuna curat, autentic. Pe Voxa.ro, pentru cei care au abonament, e si un interviu exclusiv cu Marcel Iures despre aceasta carte si experienta de narator al acestui text, il gasiti aici
Nu am background-ul de istorie ca sa pot face conexiuni intre numele la care face referire textul, dar esenta vorbelor si intelepciunea de a trai curat, minimalist, fara emfaza si fara a amplifica in mintea noastra lucrurile, asta pot intelege si rezonez foarte puternic cu tot ce spune Marcus Aurelius.
Mi se pare incredibil cum de mii de ani aceste vorbe si ganduri raman valabile, chiar daca societatea a evoluat uimitor.
Iata cateva exemple pe care le-am transcris, special ca sa va conving sa ascultati cartea de pe voxa pentru ca stiu ca o sa va faca mult bine. O gasiti aici
***
Despre propria educatie.
Am deprins faptul de a nu tine nici cu verzii, nici cu albastri, nici cu cei cu scuturi mici, nici cu cei cu scuturi mari. Faptul de a suporta greutatile, de a ma multumi cu putin, de a face totul cu mainile mele, de a nu ma ocupa de treburile altora, de a nu da ascultare calomniilor, faptul de a nu ma ocupa de lucruri fara rost, de a nu da crezare celor spuse de magicieni si sarlatani, despre descantece, despre izgonirea demonilor si despre alte astfel de lucruri.
Faptul de a-mi compune scrisorile intr un stil cat mai simplu, asa cum facuse el (n.mea tatal sau) pe vremea cand ii scrisese mamei mele.
Faptul de a ma arata prietenos fata de cei care sunt suparati si gata sa ii iert pe cei care m-au ofensat de indata ce ei ii vor dori sa se caiasca.
Faptul de a studia textele cu grija, de a nu ma multumi cu o cunoastere generala a lor…
Spiritul independent si luarea de decizii bine chibzuite. Faptul de a nu tine seama catusi de putin de nimic altceva decat de ratiune, de a ramane mereu la fel si in timpul durerilor puternice si cu prilejul pierderii unui copil si in timpul bolilor de lunga durata.
De a vedea clar, printr-un exemplu viu, ca acelasi individ poate fi foarte violent si ingaduitor in acelasi timp, de a nu ma lasa stapanit de manie. de a vedea un om care socoteste in mod clar drept cele mai neinsemnate calitati ale sale, de a invata cum trebuie primite asa zisele favoruri din partea prietenilor, nelasandu-ma coplesit de ele, nici tratandu-le cu indiferenta.
Sfaturi pentru ceilalti
Dupa cum medicii au intodeauna la indemana instrumentele si ustensilele din fier necesare pentru a oferi ajutor in cazuri neprevazute, tot asa sa ai si tu pregatite principiile …..
Micul mestesug pe care l-ai invatat iubeste-l si bazeazat-te pe el. Petrece-ti restul vietii ca un om care a incredintat, cu tot sufletul, zeilor toate bunurile sale si care nu se face nici tiranul, nici sclavul altui om.
…care este lucrul spre care trebuie sa ne indreptam efortul? Unul sigur: o gandire conform dreptatii, actiuni potrivite cu interesele comunitatii, un logos care sa nu ne insele niciodata si o predispozitie sufleteasca in stare sa primesca orice intamplare ca necesara, ca familiara, ca provenita din acelasi principiu si din aceeasi sursa.
Totul este efemer, si cel care-si aminteste, si cel care este amintit.
In primul rand, fereste-te sa actionezi la intamplare si fara un scop precis; in al doilea rand, nu raporta actiunile tale la altceva decat la scopul util binelui comun.
**
Nu transcriu mai mult; cartea merita ascultata sau citita. Poate fi un exercitiu bun de autoevaluare la sfarsit de an, un sistem de repere pentru ce avem bun in noi si ce am mai putea slefui ca sa fim mai buni cu noi si cu cei din jur.
Si o puteti asculta in zilele acestea cand stati mult in trafic, cand faceti lucruri casnice. E, daca vreti, o hrana pentru suflet care se potriveste acum in postul Craciunului, fie ca sunteti crestini practicanti, fie ca nu.
Si daca vreti sa va faceti un cadou de sarbatori, sau sa faceti un cadou cuiva de sarbatori va recomand un abonament la voxa.ro. Il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.
Viata noastra – indiferent de religie, societate, loc de munca, gura lumii – e mai frumoasa daca suntem preocupati constant sa o facem mai frumoasa.
E perioada in care ne preocupam mult sa gasim cadouri simpatici pentru cei dragi. Ca sa fim un ajutor pentru Mos Craciun si sa facem amintiri frumoase.
Sper ca pentru cei mai multi dintre noi a darui este mai mult decat un simplu schimb fizic de lucruri, ci este un mod de a comunica si de a trimite un mesaj destinatarului cadoului.
Asta pana intram in panica pentru ca nu mai avem timp, e aglomeratie ingrozitoare in mall-uri si vrem doar sa ne facem datoria si sa scapam de nebunie.
Dar atunci cand te gandesti si alegi ceva semnificativ, cadoul devine o expresie a ceea ce simti si o dorinta de fericire pentru cei care il primesc.
Cateodata poate sa fie si reversul si, pentru ca nu am fost atenti, e posibil sa jignim pe cineva cu cadoul pe care il facem…
Eu sunt dintre cei care daruiesc pe tot timpul anului si ma enerveaza presiunea cadoului “la punct fix” pentru ca nu vreau sa dezamagesc pe nimeni.
Imi place sa dau mai departe dintre darurile pe care le primesc de la tot felul de branduri in calitatea mea de persoana cu ceva mai multa expunere in online, pentru ca tot timpul ma gandesc ca, daca pun fotografii in social media cu ce am primit, exista vreun prieten care poate isi doreste ceva anume.
Dupa ce am depasit stress-ul ca se gandesc ca le dau lucruri care mie nu-mi trebuie, unii dintre prietenii mei au invatat sa intrebe daca le dau lor x lucru si asta ma bucura foarte tare pentru ca e ceva care fie le trebuie, fie le place.
Pentru restul cadourilor am o strategie in trei pasi descoperita in cartile despre manière si politete pe care le-am citit si la care ma intorc din cand in cand. (las la final si niste titluri de carti)
Pasii de urmat sunt asa.
Observatia pe parcursul anului, nu atunci cand ti-a ajuns cutitul la os.
Trucul este sa fii atent la ceea ce spun oamenii si care sunt interesele lor. Ce le place si ce nu le place. Genul de lucruri pe care le folosesc si pe care le impartasesc.
Personalitatea celui care primeste darul da indicatii si despre nevoile lui de rasfat.
Cred ca deviza unui cadou e “ceva ce-si doreste omul dar nu ar da banii pe acel item pentru ca are alte prioritati financiare”. Hobby-urile omului arata si nevoile pe care le poti acoperi pentru a-i face o bucurie.
Daca picteaza, ii poti lua instrumente de pictura; daca ii place sportul, ii poti lua echipament pentru sportul preferat.
Bine, poti face si glume sub forma de invitatie pentru a-l indruma catre un nou hobby.
Creativitatea targetata pe personalizarea darului poate emotiona si poate crea o amintire frumoasa.
Am vazut zilele trecute o idee de cadou de la o creatoare de bijuterii care poate face brose minimaliste cu profilul chipului destinatarului. Atelierul de bijuterii care face aceste minunatii e aici https://www.oval.store/
Iar aceasta este o brosa postata de fosta mea colega Sanziana Pop cu chipul fiicei ei.
Genul asta de cadou se tine minte o viata intreaga… si indifferent de valoarea lui e nepretuit.
Calea pentru un cadou frumos e sa renunti la rutina si cu putina atentie puteti sa spuneti adio acelorasi lucruri vechi si plictisitoare cumparate la vrac.
iata si cartile despre care spuneam, pe toate le am in format kindle:
De trei ani, in majoritatea interviurilor mele exista o intrebare – “pentru ce iti esti recunoscator tie”, cu varianta “pentru ce ti-ai multumi tie personal pentru drumul pe care l-ai parcurs pana acum in viata”?
Indiferent ca e un interviu pentru urban.ro sau unul intr-un proiect privat, indiferent ca e international sau local, intotdeauna dupa ce rostesc aceasta intrebare e liniste.
Pana la acest moment, oamenii sunt atenti sa spuna din activitatea lor, sa promoveze ce au de promovat (film, carte, cantec, sau valorile companiei) si creez mereu contextul sa se ia foarte in serios, sa nu fie prea mult loc de glume.
Daca tot ne conversam, haideti sa spunem lucruri frumoase celor care ne vor citi/asculta, lucruri in care sa inteleaga mecanismele din spatele muncii dvs, le spun adesea. Cateodata – chiar daca am 20 de min – fac la inceput chiar o trecere in revista a directiilor pe care le vom aborda. Ca sa setez un cadru de seriozitate si sa dau confort, chiar daca pierd 30-40 de secunde, care intr-un interviu international conteaza.
Si mereu in aceasta introducere spun – la sfarsit am sa am o intrebare mai personala, despre identitatea dvs, dar daca nu vreti sa raspundeti e ok, vedem atunci…
Si mereu cand rostesc intrebarea la sfarsit, e liniste…
Imi imaginez ca, in cazul unor persoane foarte bine antrenate media, e o lupta – “vand ceva comercial, care sa ajute proiectul” sau “spun exact ce simt pentru ca e ceea ce ma defineste”.
Cei mai curajosi dintre intervievati imi spun pe bune despre ei, trecand peste partea “eu de fapt vreau sa multumesc celor care m-au ajutat de-a lungul vietii” sau ii mentioneaza si pe acestia catre sfarsit.
Tim Burton, una dintre cele mai luminate minti artistice, un regizor care a schimbat cinematografia cu filme ca Edward Scissorhands, Alice in Tara minunilor sau Big Eyes, mi-a spus ca isi multumeste pentru ca nu a acceptat ca in proiectele sale sa arate o alta lume decat cea din mintea lui si ca a mers mai departe si cand i se spunea NU.
Daniel Tammet (un domn considerat una dintre cele mai stralucite minti ale lumii, un savant autist care poate spune peste 22k de cifre din numarul Pi) mi-a spus ca-si multumeste pentru drive-ul interior care i-a dat curaj sa iasa din rand cand toti il puneau in diferite vitrine cu etichete de specialitate.
G., un domn specializat in negocierile si recuperarea persoanelor din zone de conflict, mi-a spus ca isi e recunoscator pentru ca s-a autoeducat sa analizeze repede care sunt lucrurile pe care le poate controla si care nu, pentru a-si concentra atentia unde poate face o schimbare in bine. Domnul acesta era atent la ce era relevant pentru el, lucruri care puteau fi neimportante pentru altii.
*
De fapt intrebarea e despre cat de constient esti de atuu-rile tale, despre cat de bland esti cu tine, despre cum te ajuti pe tine ca sa-ti fie mai bine, despre cat de echilibrat interior esti…
Daca stii care e trasatura ta de caracter care te-a dus spre bine in viata, stii sa o cultivi si sa o dezvolti ca sa-ti fie mai bine. Mari minti ale lumii spun mereu – concentreaza-te pe punctele tale forte pentru a merge mai departe spre bine.
Daca inveti sa-ti fii recunoscator inveti sa te respecti si sa te apreciezi, inveti sa cureti o parte din frustrari. E o carte foarte frumoasa scrisa de calugarul vietnamez, Thich Nhat Hann, How To Love, despre igiena iubirii, unde vorbeste despre recunostinta in multe dintre nuantele ei.
E un echilibru fin intre ego-ul scos in fata si aprecierea de sine, recunostinta pe care o avem pentru o anumita aptitudine a noastra care ne ajuta sa mergem mai departe. Si cand invatam sa ne fim recunoscatoari constient, activ, constant, pentru eforturile pe care le facem, nu doar ca dezvoltam o igiena a vietii noastre emotionale, ci stim sa fim mai recunoscatori si fata de ceilalti.
*
Imi place mult linistea pana vine raspunsul la intrebarea asta despre recunostinta, indiferent de cine e protagonistul.
E demonstrat stiintific ca, odata cu sfarsitul anului, incepem sa facem un bilant al lucrurilor pe care le-am facut in anul care trece si cu extensie, la nivelul intregii vieti.
Sa aveti in bilantul vostru si raspunsul la intrebarea “pentru ce imi sunt recunoscator mie pentru momentul in care ma aflu in viata mea acum”, e un cadou frumos pe care vi-l faceti voua.
Astazi vorbim foarte mult despre work – life balance, dar de fapt e life – life balance pentru ca viata nu se opreste cand muncim.
Sunt o persoana care stie pe ore ce face in ziua urmatoare, pentru ca altfel nu as avea timp pentru mine si micile mele placeri, pentru lucrurile pe care vreau sa le fac pentru comunitate sau pentru cei apropiati mie, dar sunt trei situatii in care imi modific programul
Chestiuni de familie
Cand ma suna un prieten si “pierdem timpul” in discutii vesele sau mai putin, dar care ma incarca si ma bucura
Cand colegii mei (care sunt si prietenii mei) au liber de la munca, pentru ca cineva trebuie sa posteze ceva util pe urban.ro ca sa se bucure lumea, mai ales daca sunt zile de sarbatoare.
Sunt dintre norocosii care poate face doar ceea ce-i place – si profesional, si personal – am mai spus ca e un stil de viata pe care mi l-am asumat de foarte multi ani, chiar daca a adus cu el si niste sacrificii sau lucruri mai incomode cu presiune emotionala in alte directii.
Nu ma intereseaza ce zice gura lumii despre ce cred, ce fac, ce spun, am prieteni si oameni in a caror opinie ma incred in rest… multa virtute. Nu-mi omor timpul pentru aprecieri de niciun fel in societate, nu caut validarea publica. Vreau sa fiu bine cu mine, sa-mi indeplinesc bucuriile, dorintele si visurile mele.
Nu imi pierd timpul sa spun minciunele care sa ma scoata in evidenta sau care sa-mi faca drumul mai usor prin viata; sunt sincera si spun daca cred ca cineva greseste, intr-o forma politicoasa, chiar daca unii oameni imi raspund incredibil de urat. E problema lor, nu a mea 🙂
Nu ma insotesc in viata cu oameni care mi-ar distruge bucuria si mi-ar “ucide” timpul si e amuzant ca nu vreau sa tin minte ce mizerii a facut cutare om cu care nu vreau sa ma insotesc (pt ca nu vreau sa-mi incarc memoria cu prostii) si am un “sertar” in creieras unde sunt umele oamenilor care au caracter urat,dovedit in relatia directa cu mine, de care stiu ca nu vreau sa fiu alaturi si pastrez doar numele si atat. Fara alte judecati, fara alte emotii suplimentare care sa ma incarce nepotrivit.
E demonstrat ca omul nu-si schimba caracterul, doar nevoile si in functie de ele isi va schimba comportamentul fata de persoanele din jurul lui.
Nu pierd timpul cu emisiuni/ activitati din care nu am nimic de invatat. Mereu ma gandesc: imi e util asta cu ceva? invat ceva? imi aduce un beneficiu – fie si de relaxare (sau daca e vorba despre relaxare, pot sa ma relaxez mai calitativ, mai profund altfel?)
E un film simpatic, In Time, o poveste SF de acum 10 ani, in care moneda de comert si de supravietuire e minutul si oamenii isi dau timp printr-o bratara unul altuia ca sa traiasca mai mult, totul la schimb pentru unele servicii.
Daca privim din aceasta perspectiva – orice facem cand prestam servicii pentru noi sau pentru angajatorii nostri ne ia de fapt timp din viata – invatam sa pretuim altfel ceea ce traim.
Poate ca nu ne vom putea castiga foarte mult timp pentru noi, dar minutele alea pe care le avem doar ale noastre ar putea fi valorizate mai bine, mai profund, maia util.
Timpul e mai valoros decat aurul.
Timpul e cea mai importanta comoara a noastra.
Si-atunci de ce alegem sa facem activitati pe care le rezumam la “am pierdut timpul” cand descriem un nimic pe care l-am facut?!
Cand e vorba de carti si de audiobook-uri in special, sarbatoarea cumparaturilor pe nume BlackFriday tine o saptamana si inseamna o reducere substantiala la un abonament care va da acces la peste 45.000 de titluri. Practic aveti in telefon sau in tableta acces la carti cat pentru jumatate din celebra biblioteca din Alexandria doar ca vorbim de carti actuale, desi sunt si unele istorice sau scrieri de acum sute de ani cu valoare perpetua.
Stiu ca sunteti obositi de ofertele de BlackFriday care ascund in unele cazuri smecherii ca sa influenteze vanzarea, insa eu vreau sa va prezint o oferta – valabila inca o saptamana (pana pe 20 noiembrie) care e PE BUNE: 30% la abonamentul annual VOXA, adica access la peste 45000 de carti.
Cum stiti sunt un foarte mare consummator de audiobook-uri pentru ca imi salveaza foarte mult timp si structura mea nativa este – de ce sa-mi irosesc timpul?Am ceva de invatat din ceea ce urmaresc, vad (la tv)? Daca raspunsul e nu, aleg tot timpul o carte sau un audiobook pentru ca mi se pare mult mai important cu ce imi hranesc mintea si sufletul atunci cand am timp pentru asta.
Desigur, am si momente in care totul e in relache si caut linistea mintii si a ritmului meu interior, in natura sau in intalnirile cu prietenii.
Revenind la Black Friday si oferta speciala la carti, avem la VOXA o reducere de 177 ron la abonamentul anual, promotie valabia pana pe 20 noiembrie.
Practic, cu 399 ron pentru un an de zile aveti una dintre cele mai mari biblioteci din tara, la purtator.
De cateva zile aveti si optiunea sa descarcati in aplicatie audiobook -urile care va plac pentru a le putea asculta cand nu aveti acces la internet.
Cum spuneam, pe voxa aveti audiobook-uri dar si carti in format ebook.
Si aici remarc Anihilare, cea mai recenta carte a lui Michel Houellebecq, lansata in librarii in Romania in urma cu cateva zile, cum remarc si cartea castigatoarei premiului Nobel din acest an, Annie Ernaux – Pasiune Simpla.Confesiunea adolescentei, pe care o gasiti atat ca audiobook cat si ca ebook.
Evident gasiti si carti de dezvoltare personala, si carti politiste ( e integrala Agata Christie in aplicatie) si carti de dragoste, dar si biografii celebre, unele aparitii f f recente de anul trecut sau anul acesta.
Daca va ganditi sa faceti o investitie pentru mintea si rasfatul dvs emotional, luati-va de BlackFriday anul asta un abonament care va da ace la peste 45.000 de titluri de carti, pana la sfarsitul anului vor fi adaugate oricum multe altele dintre cele mai noi.
Si e nepretuita investitia pentru ca asta cum spun batranii “ceea ce purtam in mintea noastra nu ne poate lua nimeni”
In week end discutam cu un prieten artist despre managementul carierei care ar trebui sa fie ceva la care sa se gandeasca, dar care sa fie impletit cu planul sau de viata, cu ce-si doreste de la viata.
In teorie i se parea logic si de bun simt, dar a inceput sa se incrunte cand i-am zis ca ar trebui sa-si puna pe o coala de hartie si ce planuri are pentru cariera, dar si ce-si doreste de la viata lui, pentru ca apoi sa destructureze tehnic lucrurile si sa vada cam ce pasi ar trebui sa urmeze.
Mie mi se pare de bun simt sa am scris undeva, intr-o agenda sau un jurnal personal, ce imi doresc sa fac in viata asta si sa incerc sa imi urmez visele si dorintele.
Sigur ca adaptez de la an la an pentru ca ceea ce imi doream la 25 de ani nu seamana cu ceea ce imi doresc acum (in parte si pentru ca multe dintre dorintele de atunci, cum ar fi sa vizitez si eu ceva din Asia, s-a indeplinit cu Hong Kong si Thailanda)
Cred ca viata, cu agitatia si lucrurile pe care le avem de facut in fiecare zi, ne “fura” si cand facem un bilat – la un sfarsit de an de exemplu – constatam ca au trecut 12 luni si noi am facut putin din ce ne doream pentru noi.
Eu am un plan schematic cu ce imi doresc sa fac in zona profesionala si un altul cu ceea ce imi doresc personal. Si ma intorc la insemnari din cand in cand ca sa nu ma las purtata de viata si obligatii si sa uit sa-mi indeplinesc si dorintele.
*
Nu cred in trainerii guru care sa te invete cum sa traiesti… life coach mi se pare sarlatania suprema, imi pare rau. Cred in a citi multe lucruri din multe zone stiintifice ca sa-ti deschizi mintea si sa incepi sa simti ce ai vrea sa experimentezi. Mai cred in terapia pe care o faci cu un psiholog cu scoala care sa te ajute sa te “cureti” de micile sau marile discutii din mintea ta
Si mai cred intr-o etica a vietii personale, intr-un gand strategic despre ce as vrea sa fac, ce as vrea sa las in urma ca rezultat al excursiei mele prin viata asta si cum as vrea sa ma dezvolt intelectual, emotional si spiritual, dincolo de ce intalniri imi ofera viata pe care eu nu le pot controla sau provoca.
*
Un “life plan” ar trebui sa aiba capitole care sa acopere urmatoarele:
Sanatatea fizica
Familie si relatii
Managementul carierei profesionale
Sanatatea spirituala si emotionala
Puterea mentala
O lista cu lucruri de facut neaparat de-a lungul intregii vieti
Ar mai trebui, dupa mintea mea, sa contina obiective de atins in fiecare capitol pentru un an, pentru 3-5 ani si insemnari din cand in cand cu lucrurile pe care nu le-ai facut si ce probleme ai intampinat.
Nu cred ca e despre bani in acest plan, desi fara ei nu poti indeplini multe, e despre ce iti doresti sa faci, cum te ingrijesti, ce nevoi are corpul, mintea ta.
Si, desigur, despre ce vrei sa lasi in urma pentru ai tai, pentru comunitate.
Daca nu aveti un plan cat de cat structurat si asezat pentru ceea ce vreti sa faceti in viata asta, puneti pe hartie, cu sinceritate ce va doriti. S-ar putea sa va ajute sa fiti mai fericiti.
Una dintre cele mai spectaculoase lansari publicistice ale acestui moment are ca data de aparitie chiar astazi 25 octombrie si e un audiobook cu toate interviurile pe care Bob Woodward le-a facut cu Donald Trump. The Trump Tapes -Bob Woodward’s Twenty Interviews with President Donald Trump
Nu exista si o varianta in print, ci doar audio a acestei carti… sunt interviurile necenzurate intre fostul presedinte american si unul dintre cei mai mari jurnalisti ai lumii, cel care a fost in spatele anchetei Watergate si care a mai publicat si carti despre alti presedinti – toti presedintii in functie de cand face el jurnalism (despre Trump are o carte care se numeste FRICA, tradusa si la noi la Editura Litera, o gasiti aici ) – iar viata lui, care se impleteste cu cariera lui Carl Bernstein, e povestita putin in cartea lui Carl, Chasing History – A kid in the newsroom.
Dincolo de valoarea istorica a inregistrarilor mi se pare foarte important de remarcat ca a ales doar varianta audio, fara sa faca transcrieri ale interviurilor.
Sigur ca in felul asta evita protestele lui Trump cum ca ar fi fake news pentru ca e vocea lui acolo, sigur ca ajuta redactiile de stiri din toata lumea sa preia informatia “cu sunet” ceea ce o face mai atractiva si-l ajuta si pe el la promovarea cartii.
Dar e interesant ca nu a optat pentru transcriere. E un semn, poate, ca mintea posibilului consumator al acestor informatii nu mai citeste in print /kindle si prefera sa asculte.
(Later edit. Intre timp am ascultat o ora din carte si Woodward explica diferenta dintre un interviu pe care l-ar fi publicat si a face public inregistrarile: pentru un interviu publicat ar fi ales doar ce putea verifica legal, cu avocatii, ca sunt informatii adevarate; ca sa faca public inregistrarile nu mai e nevoie de aprobare legala, de dubla verificare pentru ca – zice el- ii simti vocea, ai contextul, auzi cand rade, cand are un ton rautacios etc.
Exista si comentariile jurnalistului inaintea fiecarui interviu, dar asta nu rezolva problema informatiilor false pe care le lanseaza in discutii Trump. Interviurile au fost facute pentru cartea Furia. Interviurile, dialogurile mai degraba – pentru ca uneori par niste discutii amicale, nu oficiale – intra in ceea ce am numi podcast. Am sa ma intorc la carte sa vad ce a pastrat in ea, dupa filtrul avocatilor, dar contextul pe care-l spune Woodward despre neverificarea informatiilor – care nu mai e necesara cand e o inregistrare audio – deschide o usa catre un drum periculos: fiecare poate zice orice vrea intr-un dialog audio, iar jurnalistul nu marcheaza neadevarul ducand mai departe o minciuna… )
Oricum ar fi sper ca jurnalistii de politic de la noi, si nu numai (poate si politicienii sau comentatorii politici), sa asculte cartea, ca sa urmareasca tehnica interviurilor lui Woodward.
O precomandasem de cand am auzit ca o va lansa si astazi a sosit in telefonul meu… deci, zilele viitoare am sa o ascult si eu. Sper sa o parcurga toti cei care au – sau vor sa aiba – o mica legatura cu jurnalismul, producerea de continut, interviurile si – vai de mine si de mine (pt ca stiu ca nu prea citesc nimic, dar poate asculta daca inteleg engleza) – politicienii romani.
