Category : diverse

Emmanuel Delhomme – Livre Sterling

de cite ori ajung la paris pe linga Champs Elysees, dau o fuga dupa colt pe Rooselvelt (in capatul catre Concorde) unde e cea mai dragalasa librarie posibila.

Livre Sterling e un loc in care librarul – Emmanuel Delhomme care scrie si pentru Le Nouvel Observateur – dialogheaza cu tine prin carti.
pe rafturi din loc in loc, pe cite o carte, e o eticheta cit o carte postala pe care cu carioca albastra, scris de mina, se afla opinia librarului despre continutul dintre coperte.

in citeva minute in libraria asta faci o excursie printre amintirile si emotiile librarului.

libraria, care e nu mai mare decit un chiosc de cartier de la parterul unui bloc, inregistreaza vinzari record (mandolina capitanului Corelli a fost vinduta doar in aceasta librarie in 5000 de exemplare, mai mult decit intregul tiraj pentru romania)

ieri in paris doua dintre notitele lui Delhomme spuneau asa:
Ma premiere grande emotion de l’anne 2009. Sublime. – cartea: Du givre sur les epaules – Lorenzo Mediano

Mon Dubois prefere – cartea: Une annee sous silence – Jean Paul Dubois

uite un pic despre gindirea lui Delhomme si reteta lui de afaceri, intr-un text din le nouvel observateur

1343

merci – style is not brand, it’s designer idea

cel mai frumos concept store pe care l-am vzt vreodata. cel mai prietenos. un loc unde ti-ai muta casa.

un loc in care nu conteaza brandul ci designul, nu conteaza pretul, ci frumusetea obiectului si ideea din spatele lui, un loc in care te simti ca acasa si care e vizitat ca un muzeu.

5000 de vizitatori/cumparatori in week end, 100.000 de vizitatori in cele doua luni de cind s-a deschis

intrarea nu era una ci trei:)
printr-o curte interioara era intrarea principala.

cum spatiul care deschidea curtea interioara era foarte mic, magazinele invecinate (stinga dreapta) au fost transformate in locuri cu tema, cu intrari tot in concept store-ul principal.

curtea interioara: ideea de familie. o masina pregatita de vacanta cu multe dintre lucrurile pe categoriile de produse din magazin.

intrarea din dreapta o cafenea bilblioteca. cafeaua 2 euro, mai ieftin decit in majoritatea cafenelor din paris. 5000 de carti in biblioteca. toate vechi. cu coduri de culoare care anuntau preturile 2, 5 sau 10 euro. banii se duceau la copiii saraci din madagascar.
in fiecare vineri parizienii aduc carti, un librar le sorteaza si le aseaza in biblioteca spre delectarea intelectuala a vizitatorilor.
(virgil si-a cumparat viata lui mozart. l-am invidiat un pic)

intrarea din stinga o sera cu flori. si pasari, in ziua in care am vizitat-o noi pentru ca artistul care expunea in concept store era pasionat de pasari si avea o multime de creatii la tema. asa ca la intrarea sera erau si pasari in colivie.

de aici incolo pe trei nivele obiecte de design interior, parfumuri, hainute si accesorii pentru copii, o bucatarie cantina unde se gateste cu legume proaspete, o alta curte interioara cu flori incredibile, haine de lux pentru femei si barbati, haine de designer la preturi f f mici, dar si la preturi f mari.

am vazut obiecte de 2 euro linga altele de 10.000 euro. nu pretul conteaza la merci, ci designul, ideea din spatele produsului.

si bonus track: toate profiturile magazinului se duc la familiile defavorizate din madagascar.

o bijuterie de loc de vizitat oricind ajungeti la paris. un loc unde obiectele sunt alese cu suflet si cu emotie. eu ma intorc pentru special pentru el saptaminiile viitoare.

adresa: beaumarchais 111, merci
(in cartierul marais)
*
(alte locuri noi si frumoase din paris descoperite la invitatia si sub indrumarea Chivas, foarte curind)

1374
Actress PENELOPE CRUZ and her sister MONICA launching 'Penelope & Monica Cruz for MANGO' Summer 2008 collectioncannes: penelope bolnava, pitt si jolie prin preajma

cannes: penelope bolnava, pitt si jolie prin preajma

dupa o plimbare de noapte prin cannes mi-am rezolvat primele dileme.

penelope cruz e bolnavioara, are gripa si o intoxicatie alimentara. n-a stat nici la party-ul de dupa film. asa se explica de ce parea f f obosita aseara pe covorul roshu.

intre timp au sosit brad pitt si angelina jolie care au de bifat in seara asta filmul lui tarantino.

si pentru ca e 7 juma dimine ora locala, ma duc sa beau o cafea si sa ma prega pt o experienta lacroix chivas pe un yaht.:)

1141

baryshnikov danseaza din nou

Baryshnikov ajunge prin europa, sper sa-l prind pe undeva sa-l vad si eu. (later edit: no chance. spectacolele sunt in luna mai si sunt sold out deja)

si nu, nu comentati cu clasica ” asta nu e ala dupa care plingea Carrie la Paris?”

bullshit.

e un mare dansator inainte de a fi (fost) lebada 2 in decor in SATC.

si are cele mai frumoase miini din lume.

1515

chocolate makes it all bearable

sunt un foarte mare fan de choco. foarte mare fan.
astazi am primit de la londra, via juma de bucuresti (motiv pt care m-am rusinat), aceste delicioase obiecte care detin (si) ciocolata.

am fost toata ziua, in ciuda deadlineului de predare revista, a smiley face.

compania care produce aceasta choco se numeste bloomsberry si imi imaginez ca sunt niste oameni rafinati si cu foarte mult umor.

choco n-a vnt singura, ci cu o carticica la fel de delicioasa

multzuuuu Mr P
me happy happy happy

1455

redd’s talk about

despre ce vorbesc 17 fete intr-o simbata dupa amiaza, dupa ce au fost la atelierul unui designer si la o expo de fotografie?
despre fotbal, politica, lenjerie (la perla), celebritati, celebritati, celebritati, amintiri despre intimplari haioase cu prietenele… redd’s talk about…
restul in revista cu fotografii cu tot.

*
am ajuns acasa si-am descoperit ca linga mine s-a mutat cineva care ia lectii de pian. e avansat(a).
am concert privat. pe repeat

2193

mondenii

v, 5 ani: “pe tine cum te cheama?”
geta voinea
“aaaa, te stiu. pe tine te imita mondenii”

*
azi, la sedinta foto

1439

fotografiile lui Magritte

era greu si amuzant sa fii prietenul lui Magritte.
te punea sa stai la poze in cele mai ciudate ipostaze. daca nu-ti placea sa te joci, ti-ar fi fost imposibil sa-i fi fost prieten.

era greu si sa fii sotia lui Magritte (care se lupta cu imaginea mamei care s-a sinucis), dar era frumos.

*
cele mai frumoase fotografii a lui Magritte din expo de la Kretzulescu sunt cu Georgette, sotia lui.
cea de mai jos se cheama La reine semiramis si poarta cu ea multa tandrete, e o fotografie facuta cu atit de multa dragoste incit o infrumuseteaza pe protagonista. georgette era departe de frumusetea din fotografia asta.

o alta fotografie cu Georgette se numeste La marchande d’oubli. dar trebuie vazuta de aproape, din expo.

1977

Londra: Cecil Beaton Expo

We are thrilled to announce the first selling exhibition of work by Cecil Beaton in over 25 years.

Cecil Beaton was essential to the cultural life of Britain and beyond in the twentieth century, both as a creator and a recorder. His unique aesthetic and vision led him to become one of the most popular and celebrated British photographers of all time.

Our retrospective show contains 64 images, including 25 vintage and historic prints, that cover more than 40 years of Beaton’s career.

*

asta e de pe site-ul galeriei Chris Beetles. expo e deschisa de miine, are si album cu toate foto din expo si texte de mario testino, fotografiile din expo aici

foto cu audrey hepburn din 1960 by C Beaton

2799

personaje. ziua indragostitilor – liternet.ro

un proiect special de la liternet spune asa: cum ar petrece ziua indragostitilor un personaj din cartea ta preferata?

e destinat tuturor celor care vor sa faca un exercitiu de imaginatie. tot ceea ce trebuie sa faceti e sa scrieti ce face personajul vostru preferat intr-o 14 feb si sa trimiteti textul la adresa scrie_la_liternet@liternet.ro. proiectul se incheie pe 24 februarie.

*
i-am promis lui Razvan ca scriu si eu. Nu m-am hotarit inca la ce personaj, nici macar nu m-am gindit la o carte, dar am intrebari de genul “sa-l chinui?”, “sa-l fac sa se simta bine?”. uite ce face puterea pe care o capeti fata de viata unui om (fie el si imaginar). 🙂

*
detalii despre proiect

1605

Tabu- making of – part 2- Ultima graficiana

s-ar zice ca am pastrat ce-i mai bun pt sfirsit la prezentare:)

ultima graficiana e o poveste despre o doamna care face afisele ca din alte vremuri care-s puse deasupra intrarii de la scala. Despre doamna, Maria, cititi in revista intr-o poveste care e delicata si sensibila. Sper sa va doriti, asemeni unuia dintre prietenii mei, sa o cunoasteti pe Maria dupa ce cititi povestea.

Acum vreau sa scriu despre cei care au lucrat la subiectul care, in mintea mea, e cel mai esquire din tabu de februarie:)

Cristi Lupsa a fost editorul si, daca nu ma insel – e 12 noaptea si nu pot verifica acum –, el a fost si cu ideea; el s-a intrebat cine deseneaza afisele acelea si-a trimis-o pe Gabi sa afle.

Gabi Piturlea e cea care l-a scris. Despre Gabi, desi am vzt-o doar de doua ori, as scrie pagini intregi. Rezum insa descrierea asa: Amelie + Miranda July + Alice in tara minunilor.
Are o sensibilitate speciala, o inocenta cu care se uita la lucruri si o prospetime cu care le descrie pentru care o iubesc tare, dar o si invidiez un pic. Are 20 (!!!!!) de ani, o cultura jurnalistica de-i bate la fund pe multi dintre cei care au dublul virstei ei si un dar nativ: poate sa-si mentina tonul delicat in orice scriere, fara sa afecteze relatarea evenimentelor. In citiva ani va fi una din vocile importante din jurnalismul romanesc si o foarte buna scriitoare de romane nonfiction.

Andrei Pungovschi este cel care a fct fotografiile. A fost placut si amuzant pentru mine sa lucram cu el; e foarte hotarit, stie ce vrea, unde vrea sa-si duca subiectul. A petrecut cu Maria, graficiana, mai multe zile intr-un frig ingrozitor. “Am pozat cu manusile in mina si cu caciula in cap”, ne-a zis in redactie. A vnt cu fotografiile in ordinea pe care si-a gindit-o el, cu explicatiile foto date de el.

Mi-ar placea tare sa fiu de fatza la o discutie de “business” intre Andrei si Cosmin Bumbutz, despre povestile din fotografiile lor. E o chestiune trecuta pe to do list, pentru saptaminile ce vor urma.

3833

Tabu de feb – making of – part 1 – dosar

Tabu de februarie are multa dragoste:)

Dosarul vorbeste despre lucrurile nebunesti pe care le fac oamenii indragostiti.
Nebunesti – vazute din afara, caci pentru ei sunt foarte firesti. Sper sa va placa normalitatea povestilor lor, care e data – din nou – de scriitura; urmareste linia evenimentelor, fara nicio exagerare, fara nicio adaugire. Simplu, clar, direct.

Daca ati auzi ca un domn a creat o vitrina de magazin cu hainele iubitei de care s-a despartit, ca a fost luat de politie si vitrina a avut o viata de doar 30 de minute, ati zimbi ironici. Sunt extrem de curioasa care va fi reactia voastra dupa ce veti citi dosarul care include si povestea acestei vitrine si a autorului ei.

*

E primul dosar coordonat de Cristi Lupsa si veti vedea mai multe povesti decit de obicei, mai multe unghiuri din care sa va uitati la “iubire”. Arata ca un caleidoscop: il rasucesti un pic si ai o noua figura din pietricele colorate.

Au lucrat la acest dosar Ani Sandu, Miruna Culger, Ioana Ulmeanu, Catalina Bolozan si, un special guest star, Oana Roman. Fotografiile ii apartin, ca de obicei, lui Cosmin Bumbutz.

Oana m-a surprins foarte tare. A scris o opinie cu garda foarte jos, foarte frumoasa, foarte sincera si foarte emotionanta; despre ea si gesturile din iubire pe care altii i le-au judecat.

Ioana si Catalina au pus cite ceva foarte personal in acest dosar, iar Ani si Miruna ne-au dat doua povesti spectaculoase care te fac sa spui: waaaaaaaaaaaaaaaaw, ce oameni!

(am iubit-o tare pe Ani – pe care o ascultati de obicei la stirile Radio 21 – pentru cum a scris povestea care se numeste Hainele iubitei. E ultima poveste sosita in dosar si daca nu s-ar fi intilnit cu Cristi cu citeva zile inainte de inchiderea numarului, n-ati fi citit-o luna asta. A fost un noroc, dar si un tur de forta pentru amindoi, caci au dus-o la capat in doar 3 zile)

Iar Bumbutz are citeva fotografii acolo intr-un foarte mare fel. Imi place mult fotografia care ilustreaza acest post: vorbeste despre familie, despre sarbatori, despre tata si fiu, fara sa-i aiba in cadru. Mi-nu-na-ta. (stiu Cosmin, nu vrei sa te mai laud :P)

2218

Romanita Iovan in Tabu de februarie – culise

Stirea ca noua noastra coperta e Romanita Iovan a facut ocolul presei mondene si al site-urilor de birfe & fashion. Se rostogoleste ca un bulgar si probabil, pina marti cind revista ca fi la chioscuri, vor mai aparea comentarii.

Iata citeva info din culisele acestui cover story.

*
Am avut o alta coperta pentru februarie pe care am facut-o pe 30 decembrie.
Dupa ce Lavinia Gliga a stat de vorba cu Romanita (pe care ne-o doream o coperta viitoare) si i-a spus ca e insarcinata, ne-am schimbat planurile. Noul shooting a fost facut pe 12 ianuarie.

Am avut noroc ca Lavinia a facut interviul cu Romanita. Nu stiu daca altcineva ar fi dezvoltat o relatie de familiaritate cu Romanita ca sa i se faca marturisirea in cauza, dar stiu sigur ca, din echipa noastra, doar ea sau Cristi Lupsa ar fi putut sa o scrie in formula narativa.

Asa ca marti veti putea citi un subiect de tabloid – viata tumultuoasa a unui designer – scris cu o structura care plaseaza informatiile la un nivel up market, ducindu-le departe de zona tabloida. Pentru cei care o cunosc pe Romanita, textul va produce reactia “exact asa e ea!”, pentru ceilalti va fi o privire de aproape prin casa si viata ei.
Sunt tentata sa va dau citeva din cheile care fac ca textul sa reflecte atit de mult din personalitatea Romanitei (ca tehnica de scris), dar stiu ca instinctul de cititor va functiona perfect si prefer sa citesc reactii nealterate de nicio alta parere.

Stiu insa ca multi dintre colegii nostri de la tabloide au acum necazuri. Nu stiu cum sa citeze din interviu.

*

Shootingul a fost realizat de Gabriel Hennessey la Opera Romana. Stylingul ii apartine lui Catalin Enache. Make-up Dana Argesan.

Fotografia care ilustreaza acest post nu e niciun pic prelucrata. A fost primul cadru care s-a tras.
Mi-a plct mult o secventa de la realizarea acestei fotografii: ne uitam la computerul lui Gabi urmarind luminile si atmosfera, iar Romanita a ramas in cadru nemiscata, in pozitia agreata cu fotograful, mai bine de 5 min, chiar daca noi faceam altceva.

Shootingul a durat 7 ore. Romanita venea dupa o noapte in care Albert se trezise de multe ori cerind lapte. Ne-a povestit cum i-a pregatit laptele pe la 4 dimineata. Am ris de Albert si de cum spune doar Da si Nu.

Fotografiile care apar in revista au retusuri minimale. Am recunoscut cu totii ca arata incredibil.

*
Miine noi posturi despre culisele altor subiecte din Tabu de februarie

4461

Reactii articol Andrei Serban / Lear

*
“MA INTREBI CE FAC? IATA O POZA FACUTA IN TIMP CE ITI SCRIU DE LA CABANA DIN MUNTI, CU POZELE BAIETIOR MEI SI CEASUL DIN PERETE…DACA SE VEDE IN UMBRA timpul care trece”
*

acum citeva minute, Andrei Serban intr-un mail care incheie un lung sir de intrebari/ raspunsuri/ comentarii pe tema articolului Regii mor in picioare, despre zilele de premiera ale piesei Lear de la Bulandra.

un motiv ca sa lansez o intrebare pe care o aveam in minte de multicel: cum v-a fost intilnirea cu textul acesta in Tabu?

(ce spune regizorul, dupa ce veti fi comentat voi)

3295

sa va intilniti cu Mos Craciun

in urma cu citeva zile am decorat cu nepotelul meu un bradutz care se afla in curtea blocului.
pe la 10 noaptea, pe ascuns, coborind in pasi usori pe scari cu cutiile cu globuletze, soptind si furisindu-ne dupa tufisuri la orice lumina care venea de la masinile care treceau pe strada. am vrut sa le facem o surpriza vecininilor pentru dimineata cind pleaca de acasa.

a doua zi i-a incoltit o idee “daca am mai facut un brad, s-ar putea ca Mos Craciun sa-mi lase un dar si aici, linga el.”
*
mai devreme, in trecere pe linga tv, am vzt ca era filmul Miracolul de pe strada 34 si mi-am adus aminte de domnul din poza aceasta. fotografia n-a fost prelucrata deloc. domnul nu poarta barba artificiala. e real 100%.
despre el aici

2086

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!