M-am gandit mult cum as putea pastra o parte de documentare a acestor zile de la cat mai multi oameni.
Ceva care sa vorbeasca despre intimitatea lor, fara sa fie intruziv. Sa pastreze nota de discretie care cred ca trebuie sa faca parte din viata oricarui om de bun simt si educat, dar sa si dezvaluie ceva despre el din aceasta perioada.
Mi-am adus aminte ca in urma cu aproape 10 ani am publicat un ebook cu obiecte de confort ale oamenilor care ma citeau. Acele obiecte pe care le plimbau cu ei oriunde s-ar fi mutat in lume, care le aduceau aminte de ceva important in viata si le marcau radacinile.
Astazi vreau sa va propun sa facem o colectie de obiecte de confort din izolare. Ce va da voua, la nivel emotional, un confort in aceste zile grele?
Trimiteti-mi o fotografie pe adresa Cristina.bazavan@gmail.com cu obiectul, obiectele care va aduc putina liniste emotionala in zilele grele. Acele obiecte care peste 5 ani vor fi “cele care m-au ajutat in izolare”.
Spuneti-mi cateva cuvinte despre voi, cu ce va ocupati, cum va e in aceste zile. Si daca doriti sa nu va apara numele intreg in colectia obiectelor de confort din izolare.
Pentru mine, care sunt o persoana senzoriala (am povestit de multe ori ca pentru mine e foarte important sa ma insotesc de arome si culori placute), in aceasta perioada imi incep zilele cu un parfum italian – Tocca (inspirat de iubirea dintre Frederico Fellini si Giulietta Masina) cu arome florale de primavara si o nota pudrata, dar si cafeaua cu aroma de crème brulle de la Nespresso. (ieri am comandat cateva cutii sa fiu sigura ca am pentru cat mai mult timp)
Stiu ca sunt niste rasfaturi, ca arata o parte superficiala a mea (sunt oameni carora le e foarte greu din punct de vedere financiar in aceste zile, imi pare rau si unde pot ajuta, ajut), dar aceste obiecte sunt parte din viata mea din carantina. Si, probabil, multi ani de acum incolo am sa ma uit cu drag la ele stiind ca mi-au oferit un confort emotional si o rutina care imi parea stabilitate in vreme de furtuna.
Care sunt obiectele voastre de confort? Va rog sa mi le trimiteti, sunt sigura ca vom face o colectie foarte emotionanta si personala, fara sa fie intruziva sau sa treca o linie a discretiei si elegantei de care avem nevoie si in aceste vremuri. O alta imagine a perioadei istorice de izolare.
Am scris de multe ori si am sa scriu mereu la inceputul oricarui articol despre McDonald’s Romania: sunt prietena cu oamenii care lucreaza in fundatia Ronald Mcdonald, merg cel putin o data pe an la casa Ronald de la Spitalul Grigore Alexandrecu ca sa incurajez parintii care stau acolo pentru ca micutii lor sunt in tratamente complicate. (zeci de mii de familii au trecut pe la casele Ronald in 20 de ani)
Stiu cat bine au facut oamenii care conduc brandul McDonald’s in Romania si nu stiu din comunicate de presa, am fost acolo la multe dintre actiunile lor, am vazut pe bune beneficiarii si cum au schimbat in bine vietile multor copii.
Astazi scriu despre ce au facut zilele astea ca sa ramana in onlineul asta mare si pentru cand nu vom mai fi in izolare.
Am pus pe facebook acum cateva saptamani despre gestul minunat pe care l-au facut in momentul in care au inceput sa fie multi oameni in carantina: au vorbit cu DSP-urile judetene pentru localitatile unde erau centre mari de carantina si s–au oferit sa le asigure MCDonalds hrana pentru toti cei aflat in carantina. Pe cheltuiala companiei.
Astazi e public un alt dublu ajutor al lor :
O donație de 60.000 de euro pentru a ajuta la lucrarile de amenajare a noii sectii ATI de la Institutul National de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan
Casa Ronald McDonald Bucuresti s-a tranformat pentru hotel gratis pentru personalul medical din linia 1 din Spitalul pentru Copii Grigore Alexandrescu din Bucuresti (casa e organizata cu mini garsoniere cu bai separate, bucatarie comuna, spalatorie de haine comuna. E un cadru foarte potrivit pentru medicii care nu se mai duc acasa pentru a nu risca sa-si imbolnaveasca familiile)
Conform estimarilor oficialilor Institutului National de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan, in fiecare luna, secția va putea permite tratarea a cel puțin 50 de pacienti in stare grava.Pentru noua secție ATI au fost create trei linii noi de garda, astfel incat medicii sa fie alaturi de cei internati la orice ora din zi si din noapte. In plus, aceasta sectie va fi echipata cu panouri de comanda si control, care permit personalului medical sa supravegheze si sa asiste pacientii, la cele mai inalte standarde de siguranta. Noua secție va fi data in folosinta in cateva zile.
De asemenea, toate fondurile colectate de Fundatie in lunile martie si aprilie sunt redirectionate pentru sustinerea spitalelor Grigore Alexandrescu si Marie Curie din Bucuresti, Louis Țurcanu din Timisoara si Sf. Maria din Iași cu echipamente de protectie, materiale si consumabile. Pana acum, au fost distribuite 22.000 de manusi, 12.000 de masti chirurgicale, 500 de kituri complete de protectie pentru personalul medical din cele patru spitale pentru copii.
Dragilor Daniel Boaje, Amalia Nastase si echipele voastre minunate, stiti, I Love U.
Inca o saptamana in izolare, am avut de muncit si mi-am dat seama ca desi stau tot timpul acasa, am avut foarte putin timp sa stau cu mine – in mintea mea.
E unul dintre obiectivele pentru saptamana care vine. Inca nu stiu daca fug de ganduri si imi gasesc de munca (urban.ro creste frumos si va povestesc imediat cateva observatii despre site & cultura in acest context), dar abia in aceasta saptamana am inceput sa am linistea mentala sa citesc ceva greu, asezat, care sa ma ajute pe mine sa cresc.
Si, vestea buna, saptamana aceasta n-am plans deloc. Ce-i drept m-am uitat si mult mai putin la tv.
A fost o saptamana in care am inceput sa resimt ca nu fac suficienta miscare si ca scrisul de pe canapea nu ajuta la coloana, asa ca am inceput sa fac mai sustinut usoare exercitii dimineata si seara.
Sunt genul de persoana care daca isi propune sa faca ceva, fie si o actiune banala prin casa, si nu o face din cine stie ce motiv, ma supar pe mine. Nu-mi place sa-mi caut scuze ca sa nu fac lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac. Inteleg ca de multe ori corpul meu (uneori si mintea) o ia cotit si vrea sa leneveasca, dar imi spun mereu ca razboaiele sunt in mintea mea, nu in afara ei si – dupa ce ma incrunt putin la mine – ma intorc la lucrurile care, rational, stiu ca imi fac bine.
Asa ca adio tv. Stiu ca sunt foarte putine lucruri pe care le pot face acum pentru binele comunitatii sau pentru binele meu si ma tin de ele, pentru ca informatiile de afara nu ma ajuta nici la moral, nici ca sa progresez. Stau in casa si, daca ma tin buzunarele, fac donatii unde e nevoie.
Saptamana aceasta, pentru ca am primit banii dintr-un proiect, am donat catre spitale si catre doua asezaminte care au in grija animalute – ei strang bani cu greu si in vremuri mai vesele, dar acum cand e greu pentru toata lumea. Sper sa primesc bani din proiectele pe care le-am facut in prima parte a anului, unele si de anul trecut sunt restante la plata, ca sa continui sa donez luna de luna cate putin catre acesti oameni.
Munca la urban.ro din aceste zile m-a invatat cateva lucruri frumoase despre oameni.
Traficul a crescut minunat in aceste zile; e cumva normal pentru ca oamenii nu fac altceva decat sa citeasca stirile de pe net sau sa se uite la tv.
Sunt pe urban.ro articole care in martie ajung la aproape 100.000 citiri fiecare – despre documentare cu vietile pictorilor mari, despre marile muzee ale lumii. Cand oamenilor li se da timp pentru ei, invata sa se incarce din frumos.
(Sa mai cititi si cate o carte, ajuta la un alt antrenament al mintii).
Obisnuiam sa scriu cu mult inainte de perioada de izolare in lansarea rezumatelor articolelor de pe urban.ro de la sfarsitul saptamanii ca stirile culturale ne ajuta sa fim mai putin incrancenati In vietile noastre si, indirect, ne fac oameni mai buni.
Zilele acestea am vazut cum oamenii si-au cautat oaza de liniste in stiri culturale si m-am gandit ca, in conditii de neizolare, daca oamenii si-ar lua mai mult timp pentru cultura in orice forma s-ar incarca de mai mult bine; doar ca ne ia viata peste rand, uitam de nevoile noastre si in loc sa ne hranim sufletul cu lucruri frumoase, ne incrancenam pe nimicuri.
Ceea ce se intampla acum, cand refularea si incarcarea oamenilor e in teatru online, in multe filme sau concerte online, ar trebui sa fie un semnal important pentru autoritati si societatea civila. In vremuri grele, conteaza sanatatea trupului si a mintii, iar ceea ce tine de cultura si divertisment ne ajuta sa supravietuim mai usor si mai intregi la minte. Cand se va fi terminat nebunia, sper ca autoritatile sa-si aduca aminte de asta si sa sprijine mai coerent ambele domenii.
Si mai sper ca oamenii sa invete in aceasta perioada ca, asa cum mancam, facem baie au ne spalam pe dinti in fiecare zi, ne ajuta sa ne hranim si mintea cu ceva pozitiv, cultural, din care sa invatam ceva frumos in fiecare zi. Si sa-si aloce timp in ritualul zilnic pentru asta. Macar 15 min.
*
Pentru mine s-a mai dus o saptamana de izolare, a fost mai buna emotional decat precedenta. Ceea ce va doresc si voua. Si sa ne revedem cu bine – fata in fata – peste cateva luni.
M-am gandit mult zilele astea ca ar fi bine ca niste oameni talentati la scris sa tina un jurnal al acestor zile care sunt istorie. Un jurnal analitic, care sa disece stari, sentimente, reactii ale oamenilor, care sa surprinda evolutia si perceptiile. Sper ca dl Cartarescu, dl Cosasu, dl Plesu, Dl Liiceanu sau dl Radu Paraschivescu (ca sa numesc doar cativa care-mi vin in minte repede) sa faca asta. Cand ne vom fi linistit, vor fi foarte valoroase jurnalele lor.
Saptamana mea nr 2 de izolare a fost si cu bune si cu rele, am avut si prima criza in care am clacat si am abandonat tot ce aveam de facut ca sa stau 2 ore pe balcon la soare, ascultand in casti valuri de mare. Dupa aceea m-am pus pe plans, mi se parea ca sunt intr-un film prost sf.
Oricum a inceput sa mi se para tot mai des ca suntem parte din mai multe filme, un fel de noi versiuni ale lui Truman Show, acum cu declinare in Povestea Slujitoarei, Black Mirror, 1984, Minority Report si Portocala Mecanica. Nu sunt filme de vazut in perioada asta, va deranjeaza si mai mult moralul.
Stiu ca greul abia incepe, nici nu-l intrezarim inca, si sunt putin dezamagita de mine ca am clacat nevos putin , dar m-au doborat vestile externe… anyway, mergem mai departe.
Are Tibi Useriu in cartea 20 de pasi cateva fragmente foarte puternice la care ar trebui sa ne intoarcem acum: exercitiul pe care-l facea in izolare ca sa-si curete mintea de orice alte ganduri, sau detalii despre vocile cu care se lupta pe drumurile lungi din maratoanele in conditii de temperature foarte reduse.
Tot repet spunadu-va ca am mai fost pe drumul statului in casa pe durata lunga de timp si stiu cat de greu e, iar cand eu stateam in casa pe toti peretii internetului si la toate televiziunile era cu flori si poezie, nimic rau. Acum va fi infinit mai multa angoasa si frica.
Imi respect in continuare programul alimentar, raman in numarul meu de calorii. Nu fac eforturi speciale, mananc asa de 10 ani si mai bine si, cu vremea, am invatat sa aproximez repede cat inseamna o masa si sa ajustez mesele fiecarei zile. Din nou, asa e felul meu, ce fac in plus acum este sa fiu mai atenta la leftovers si sa le folosesc mai creativ, ca sa ajute la moral.
Am pus pe fb de cateva ori ce cai de “reimpachetare” ale unor resturi din alte mancaruri am descoperit.
Nu ma uit la stiri mai mult de ora 13 si ora 19, stiu ca daca e ceva f grav aflu pe alte cai. Si ca in aceste zile tot ce pot face e sa ajut prin donatii si sa stau acasa.
Mi-am mai ciufulit dintre prietenii care se cred ei indreptarul lumii si al opiniilor pe facebook, in acest mic tuci de mamaliga in care vrem sa facem valuri. Cred ca e vremea sa ne gandim mai mult ca oricand la ce punem in spatiu public cu intentia de a-i ajuta pe ceilalti, nu de a ne varsa noi o frustrare: pe autoritati, pe gigel care are alta parere decat noi etc. Cred ca nu e loc si timp pentru altceva decat incurajari.
Daca detineti informatia care poate influenta o decizie a oficialilor, care poate ajuta in vreun fel situatia prezenta sunati la tv, ziare care au platformele cele mai mari si pot misca lucrurile.
Altfel, sa va dati voi cu parerea despre ce geaca are ministru cutarita, sau orele la care batranii tre sa iasa la tratament sau sa varsati venin doar ca sa va descarcati de propria tensiune, nu ajuta pe nimeni. Nici macar pe voi. (am dat mult snooze pe fb in aceste zile de la tot felul de oameni care cred ca tuciul in care mesteca informatia e mai aurit cand, de fapt, toti suntem fix ca intr-o ceasca de ceai inghesuiti. E un episode din Black Mirror cu unul care e pedepsit de tribunal sa aiba Block de la toata lumea)
Definitia bunelor maniere spune ca a fi politicos si manierat inseamna sa ai grija ca ceilalti sa se simta bine. Sa te gandesti la ei mai inainte de a te gandi la confortul tau. Cred ca acesta e momentul in care trebuie sa exersam mai mult manierele in online.
In sensul asta scriam saptamana trecuta ca nu am sa pun ce mancare inseamna confort pentru mine pentru ca nu mi se pare politicos ca in aceste vremuri sa fac pofta cuiva care nu are posibilitatea sa ajunga sa-si cumpere acel aliment. Am trait in comunism, stiu cum e sa nu ai si sa-ti doresti.
Stiu ca aprecierea in social media functioneaza ca un drog si multi sunt in sevraj acum (sa vedeti ce mutatii dubioase de postari vor aparea), dar cand pregatiti masa cea mai sofisticata si va pozati cu capul in farfurie ganditi-va: cu ce ajuta comunitatea?
Sunt foarte utile retetele practice, rapide si eficiente, dar de aici si pana la a te poza sexy cu picioarele desfacute, la fel ca usa de la frigiderul tau plin, e o cale atat de lunga…
Vremurile acestea care vin sunt si ca sa ne luptam cu proprii demoni, dar si sa invatam manierele, sa ne pese de comunitate. Si sper din tot sufletul sa iesim mai buni din aceasta incercare.
Iata si doua situatii pe “voiosie”
Intr-una dintre zile cand m-am trezit la ore mici din noapte ( nu de vreo depresie, asa e stilul meu de viata), am vazut pe net ca s-au hotarat sa faca teste din usa in usa. (fix ziua in care si-a dat demisia fostul ministru al sanatatii). Seara la digi a fost declaratia, dar eu dormeam.
Deci, citesc informatia ca ne vor face teste din usa in usa … primul meu gand: fuck!!! Tre sa dau cu aspiratorul ca vin astia si n-am aspirat de doua zile.
Dupa aia mi-a trecut, am inteles ca nu e chiar la usa, ci in fata blocului, nu era in ziua aia, ci candva in viitor, nu era in tot bucurestiul ci selectiv… drept si pentru care am dat cu aspiratorul in alta zi.
In aceste zile, unul dintre punctele mele de reper si de tinut mintile acasa e programul de scris pe care-l am pentru urban.ro(gasiti acolo o colectie zilnica de stiri care sa va faca sa va simtiti mai bine). Cum in fiecare zi trebuie sa scriu 3 texte mereu pe aceeasi tema de doua saptamani incoace – playlisturile artistilor si programul online al zilei – in zilele in care sunt prost dispusa nu mai am chef sa fac acelasi lucru ca micul chinez la 7 dimineata.
Zilele trecute cand eram intr-o asemenea situatie, mi-am amintit cat de mult l-am cicalit pe prietenul George Zafiu – Zaff, sa-si faca podcast (el voia de multa vreme, io doar eram o cicalitoare in plus). Acum are podcast, are zeci de mii de ascultari pe primele povesti si e tavalug, are noi si noi inregistrari zilnice. Il ascultati aici.
Ei bine, cand mi-era mai greu si eram mai putin motivata sa scriu, mi-am zis: adica eu il cert pe Zaff si-i spun ca in loc sa nu aiba nimic perfect gandit, mai bine sa inceapa sa faca ceva si se adapteaza pe parcurs, si eu nu ma tin de treaba mea?!
Nu vreti sa stiti reactia lui Zaff cand i-am zis ca e un exemplu pentru mine…
Ma emotioneaza foarte mult gesturile acestea de solidaritate, de a ajuta la greu.
Si am, in paralel o stare de bine, privind in perspectiva, pentru ca am stiut de-a lungul timpului cu cine sa lucrez in business si-am mai vorbit de multe ori despre ce mare beneficiu ne-au adus corporatiile odata sosite in Romania – de la disciplina de lucru pana la o mentalitate de a ajuta comunitatea, organizat si sustenabil, pe care noi nu o stiam.
Iata un nou gest foarte frumos de la oameni pe care-i stiu bine (cunosc personal o parte din managementul in Romana al acestei companii si sunt foarte mandra de decizia lor).
Grupul american Philip Morris doneaza 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie, în Romania, în contextul coronavirus.
Cu acesti bani, Crucea Rosie Romana va achiziționa 10 aparate de ventilație, 3 aparate de testare COVID-19, cu 5.000 de kit-uri de testare, 1.000 de ochelari de protecție, 100.000 de masti medicale si 5.000 perechi de manusi.
Grupul american Philip Morris este cel mai mare producator de produse din tutun la nivel mondial si lider mondial în materie de inovație a produselor fara fum. In Romania, grupul are aproximativ 800 de angajați. Fabrica Philip Morris din Otopeni a fost convertita la finele anului 2017 într-o unitate de producție a rezervelor de tutun pentru dispozitivele electronice IQOS, în urma unei investiții de aproape o jumatate de miliard de dolari.
Am pus pe urban.ro si partea de grija pentru suflet, pentru ca de astazi pe pagina de facebook Qreator incep transmisii de super spectacole care sa va aduca putina bucurie in vremuri de izolare. Detalii aici.
Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.
Printre micile victorii din prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:
Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).
Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.
Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)
Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.
Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.
Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.
Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.
Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.
Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.
La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.
Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.
Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.
Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.
Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.
Am inceput sa pun pe facebook zilnic cu hashtag #solidaritate, actiunile pe care le fac marile companii din Romania in sprijinul comunitatii in aceste vremuri complicate.
Cred ca in vremuri de criza vedem si caracterul oamenilor si al companiilor, intelegem cine are valori autentice si traieste/ construieste cu respect pentru cei din jur.
Scria Andrei Cismaru zilele trecute despre companiile sau micile afaceri cu care a lucrat/ ale caror servicii le foloseste de multi ani si cu care are o relatie de respect. Chiar daca sunt unele branduri care nu-l stiu personal.
Cam asa e si povestea mea cu Vodafone, un brand pentru care am un mare respect, cu precizarea ca am avut privilegiul sa cunosc multi dintre oamenii din companie, precum si din fundatia Vodafone, stiu exact ce fac si in restul timpului cand nu suntem in situatie de criza si cat investesc in binele comunitatii.
Aseara tot netul se bucura de un detaliu simpatic si motivational – reteaua Vodafone apare in telefoane cu hashtag #stamacasa. E ceva mic, dar care aduce bucurie oamenilor si ii scoate din gandurile lor, in plus le arata ca traiesc intr-o comunitate careia ii pasa.
Dar Fundatia Vodafone Romania, in aceste zile super complicate, a facut mult mai multe in parteneriat cu Guvernul si alte autoritati.
a sponsorizat achizitia unei masini de testare si a 5,000 de teste pentru centrul de triaj din Arad, care vor fi folosite de Spitalul Judetean Arad, DSP (Directia de Sanatate Publica) si ISJU (Inspectoratul Judetean pentru Situatii de Urgenta) pentru a testa oamenii care vin in Romania prin punctul de frontiera Nadlac.
a cumparat echipament medical pentru Spitalul Marie Curie, constand in 100 de inhalatoare individuale pentru sectia de neonatologie, 50 pompe de aer, 5 purificatoare de aer pentru suprafete mari si 5 mini-inhalatoare.
Copiii si profesorii din zonele rurale pot continua activitatile educationale online, intr-un mod eficient si interactiv, prin intermediul platformei educationale digitale, oferite de Fundatia Vodafone Romania in cadrul programului Scoala din valiza.
a incheiat parteneriate cu CISCO, IBM, si World Vision pentru a oferi licente Webex gratuite profesorilor timp de 180 de zile. Cu ajutorul acestei platforme, profesorii pot sustine cursuri in timp real, prin video-conferinta, cu toti elevii prezenti, chiar daca sunt la distanta. In plus, pe 23 martie, profesorii care doresc sa invete cum sa isi tina cursurile online pot participa la un webinar gratuit, in care profesorii inscrisi deja in programul Scoala din valiza isi vor impartasi cunostintele.
Fundatia Vodafone Romania ii ajuta pe cei care au initiat Cumparaturi la usa ta (Shopping at Your Door), dezvoltata de Asociatia Geeks for Democracy, prin care voluntarii pot ajuta persoanele in varsta si alte persoane aflate in carantina aducandu-le alimente si medicamente, contribuind prin furnizarea unui mini Call Center, precum si a telefoanelor si serviciilor de comunicatii care permit voluntarilor sa preia apeluri.
Impreuna cu ING Bank si Fundatia Romano-Americana, Fundatia Vodafone Romania sprijina 6 noi solutii digitale dezvoltate de Code4Romania si derulate in parteneriat cu Guvernul Romaniei si cu Autoritatea pentru Agenda Digitala a Romaniei (AADR). Prima este website-ul stirioficiale.ro, o platforma menita sa adune intr-un singur loc toate informatiile oficiale emise de autoritatile romane despre criza COVID-19.
Sunt client Vodafone din primele luni de existenta Connex, dar si UPC pentru serviciile tv si net. In urma cu cateva luni ii ziceam uneia dintre prietenele mele din companie ca mi-ar pacea sa fac un interviu cu CEO Vodafone, doamna Murielle Lorilloux, despre adaptarea dansei la multe piete, si munca intr-o lume de barbati. Pentru ca o vazusem in cateva conferinte in care avea de infruntat si lucruri complicate si a fost brici.
Cand trece criza nu mai aman, ma cer la interviu. Mi-am promis ca nu mai aman nicio idee, niciun proiect 🙂 Ceea ce va doresc si voua.
Iata cateva lucruri pe care le-am invatat cand am stat consemnata in casa pentru cateva saptamani din cauza unei probleme medicale. Nu sunt psiholog, nu sunt specialist in nimic, dar stiu cat de greu mi-a fost sa ma adaptez si sa gasesc un program in care sa am o liniste interioara.
M-am gandit cateva zile daca sa scriu sau nu; si pentru ca e ceva foarte personal, dar si pentru ca nu vreau sa va speriati.
Eu sunt si o persoana care are o structura a lucrurilor exacte, a unui ritual zilnic, al unei rutine si toate aceste lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas in cateva saptamani, m-au ajutat sa ies cu bine din problema mea.
Poate va inspira.
Creierul nostru e obisnuit sa aiba “task”-uri de zi cu zi.
Faceti o lista cu mici “obiective” in fiecare seara pentru ziua urmatoare. Spal rufele albe, sortez fotografiile etc. Faceti-o fizic, pe hartie, o sa va ajute mental in ziua urmatoare cand veti urmari ce mai aveti de facut.
Nu ajuta munca complusiva pentru ca … si maine va fi la fel. De fapt nu ajuta nimic compulsiv, nici vazutul serialelor toata ziua, nici cititul cartilor sau gatitul toata ziua. Pentru ca si maine va fi la fel, si daca faceti un program coerent pe care sa-l urmati, asta va va da o liniste mentala.
Incercati sa respectati un program fix de somn.
Tentatia este sa vreti sa dormiti cat mai mult in timpul zilei, apoi adormiti greu noaptea si intr-o saptamana ajungeti sa traiti dupa alt fus orar. Care o sa duca la o anxietate in plus.
Stati la soare minimum o jumatate de ora pe zi.
N-aveti balcon stati pe geam pur si simplu. Va ajuta la functionarea intregului sistem imunitar, vitamina D, dar si la oxigenarea creierului.
Cat stati la soare incercati sa faceti exercitii de observatie a detaliilor din jur
Creierul nostru e obisnuit sa faca in fiecare zi zeci de mici analize, de la oamenii pe care-i intalnim pe strada, pana la task-urile de la munca. Dati-i de lucru putin, o sa reduca din anxietate.
Faceti putina miscare. Cateva genuflexiuni, intinderi de brate si picioare, mers cu genunchii sus, orice va face sa solicitati putin mai mult muschii si inima.
Acum nu mai mergeti la fel de mult ca intr-o zi obisnuita, nu mai urcati, nu mai coborati scari pentru ca nu aveti unde. Lipsa miscarii o sa dea o stare de oboseala corpului. In plus, in lipsa miscarii, nu apare nici serotonina naturala, deci creste anxietatea.
Adaugati in program sa invatati ceva nou in fiecare zi.
O limba straina printr-o aplicatie, un joc nou. Invatati ceva nou in fiecare zi. Daca se poate la aceeasi ora.
(inca mai fac exerctii pentru creieras in fiecare dimineata, s-au adaugat altele fata de momentul meu de boala, pentru ca intre timp am descoperit cartea lui Alexis Castorri – antrenorul mental al sportivilor. Aveti doua exercitii aici)
Creierul nostru reactioneaza la ce primeste: daca-i dam lucruri negative (stiri si emisiuni idioate), o sa fie anxios. Daca-i dam lucruri pozitive si-l ajutam sa aiba oxigen si toate vitaminele necesare, plus apa multa apa, o sa ne ajute mai mult sa trecem peste provocari.
Aici cateva filmulete si interviuri care va ajuta sa reflectati la propria persoana si sa va gasiti un echilibru, sa va incarcati cu ceva pozitiv. Sunt la sfarsitul textului.
Incercati sa faceti toate astea zi de zi, ca un sportiv. O sa va dea un echilibru.
Cu aceasta experienta, am inceput deja sa-mi creez si in aceste zile o rigoare, un ritual. Am inclus in “program” si conversatii zilnice cu prietenii, cu colegii si urmaresc stiri doar doua ore pe zi.
Va doresc putere si intelepciune sa faceti ce e bine pentru voi si pentru cei din jur in aceste zile.
Zilele acestea apare in librarii o carte minunata – Lady Sings the Blues – autobiografia cantaretei Billie Holiday.
Veti avea timp sa cititi (am sa revin si cu alte recomandari) si, cu participarea editurii Nemira careia ii multumesc, am sa va ofer mai jos un fragment din carte.
Inainte insa cateva informatii despre Billie Holiday.
Doamna Billie Holiday a trait la inceputul secolului trecut – 1915-1959 – si a fost una dintre cele mai mari cantarete de jazz din toate timpurile. A inceput sa cante in cluburile din Harlem, a castigat 4 premii Grammy, toate – din pacate post mortem – si a avut o viata tumultuoasa intr-o vreme in care drepturile femeilor mai ales de culoare erau departe de a fi respectat.
A fost inca printre primele vedete care a aparut in reality show-uri – in anii 50 – povestind despre viata sa in care a facut abuz de droguri, a baut foarte mult si a avut relatii cu barbati care erau foarte violenti si toxici.
Cartea care apare cum la editura Nemira a fost sursa de inspiratie pentru un film cu Diana Ross si, la sfarsitul anilor 50 cand a aparut a fost o revelatie pentru multe femei. Un manifest pentru curajul de a merge mai departe oricat ti-ar fi de greu.
Peste ani au fost si foarte multe critici, spunandu-se ca multe dintre informatii nu sunt adevarate sau conforme cu cronologia – dar jurnalistul care a ajutat-o sa-si scrie biografia a marturist ca nu a fost interesat sa verifice din mai multe surse povestile lui Billie pentru ca a vrut sa fie povestea vietii ei, asa cum vrea ea sa fie cunoscuta de lume.
Cartea a aparut in colectia Yorik la editura Nemira si o puteti cumpara de aici
Cred că nu sunt singura care a ascultat pentru prima oară jazz de calitate într-un bordel, dar nu m-a deranjat. Mi-ar fi plăcut la fel de mult Louis și Bessie și dacă i-aș fi ascultat la o sindrofie a micuțelor cercetașe. Însă o mulțime de albi au ascultat jazz pentru prima oară în viață în case din alea ca a lui Alice Dean, și ăsta-i motivul pentru care l-au numit „muzică de bordel“.
Au uitat cum era viața în acele zile. Bordelul era singurul loc unde negrii și albii se puteau întâlni fără probleme, că la biserică nu puteau să stea unii lângă alții. Iar în Baltimore, singurele localuri destul de simandicoase, care să aibă câte un patefon și cele mai bune discuri, erau locuri ca cel al lui Alice Dean. Știu precis asta. Dacă i-aș fi auzit pe Pops și Bessie tânguindu-se de la geamul vreunui pastor, lui i-aș fi făcut orice serviciu pe degeaba. La acea vreme, în Baltimore nu exista niciun preot ca părintele Norman O’Connor, din Boston, căruia îi place la nebunie jazzul și care are acum o emisiune de muzică la radio, pe care i-o ascultă o mulțime de oameni.
Tot atunci mai puteai să asculți muzică și la seratele dansante, așa că mă duceam la toate. Dar nu ca să dansez, ci ca să ascult orchestra. Normal că verișoara Ida nu mă credea, mă acuza că mă țineam departe de ringul de dans ca să mă furișez prin spate și să agăț băieții. Așa că mă bătea și pentru asta. Își făcea mereu griji în legătură cu băieții. Locuiam ușă în ușă cu o prăvălie de vechituri. După ce-și termina treaba pe ziua respectivă, camionul de marfă rămânea parcat în față, iar băieții din vecini obișnuiau să-și piardă vremea pe lângă el și jucau ceva cu bile sau zaruri. Și am început să mă joc și eu cu ei, chiar și să mă bat cu ei, dar atâta tot. Într-o zi, o babă băgăreață a ieșit jumate pe geamul de la al doilea etaj și a început să mă amenințe cu degetul. Apoi a coborât și s-a apucat să urle la mine, zicându-mi că sunt rușinea cartierului pentru că fac ce fac cu băieții.
Nu mă interesa sexul și nu făceam nimic deosebit cu băieții ăia. Eram și eu un băiat, eram unul de-al lor. Așa că, atunci când scorpia aia băgăreață a mai fluturat o dată din deget la mine, am început să zbier și eu la ea:
– Crezi că fac hopa-hopa cu ei, nu? Așa crezi, nu?
Când a auzit cuvântul ăla urât, a uitat pentru ce-mi făcea scandal și a început să urle că de ce vorbesc așa. Zicea că nu se poate să spun ce își imagina că am vrut să spun. Nu-mi păsa ce credea ea sau oricine altcineva, dar n-am vrut să se ducă și să mă pârască la mama, pentru că știam că mama își făcea mereu griji din cauza mea.
– N-ai tată, îmi spunea adesea. Și eu muncesc atât de mult ca să te cresc cât de bine pot. Te rog să nu faci aceeași greșeală ca mine!
Mereu se temea că o să ajung rău și mă tot bătea la cap. Dar nu m-a lovit niciodată, nici măcar atunci când își imagina că făcusem ceva rău. În schimb începea să plângă și eu nu suportam s-o văd așa. Nu voiam s-o necăjesc și nici n-am supărat-o vreodată – doar cu trei ani înainte să moară, când m-am apucat de droguri.
Însă în acea zi mi-era teamă că scorpia aia bătrână o să se ducă să mă spună mamei. Așa că, atunci când mi-a zis că ea credea că eu fac hopa-hopa cu băieții ăia, deși eram nevinovată, am pus mâna pe o mătură și am început s-o bat până mi-a promis că o să-i spună mamei că nu m-a văzut niciodată făcând ceva urât.
Dar băieții o făceau și căutau fete care să accepte s-o facă cu ei, și eu le ziceam cu care fată să vorbească. Cea mai doritoare era fata cea mai cuminte de pe stradă. Zicea mereu că o să ajungă mare dansatoare; dar deocamdată făcea hopa-hopa – și nu numai cu băieții, dar și cu bărbații tuturor femeilor din vecini. Atât de al naibii de cuviincioasă și de smerită era Evelyn asta, că n-ar fi spus nici „Bon Ami“ cu gura plină. Dar, pentru că mama mea făcuse o greșeală în tinerețe, atunci toată lumea, inclusiv verișoara Ida, numai de mine se lua.
M-am întors la Baltimore acum câțiva ani, când eram în turneu cu Royale Theatre. Am trecut cu Cadillacul meu alb prin fața casei unde locuise Evelyn și am oprit în locul unde, pe vremuri, era camionul de marfă. Târfa aia prefăcută, care visa să ajungă mare dansatoare, locuia tot acolo, avea șase copii, fiecare cu alt bărbat, și era soioasă și împuțită. Copiii au ieșit pe stradă și eu le-am cumpărat înghețată și le-am dat câte cincizeci de cenți. Li s-a părut o pomană picată din cer, iar eu, o mare vedetă.
Evelyn avea mereu în casă câte un motănel. La fel și în ziua aia: cocota masculină era un tânăr oacheș și frumușel. Și s-a aplecat pe pervaz, a arătat la unul dintre copii și a zis:
– Fătuca aia e a mea!
N-am putut să uit acea zi. Ăștia erau oamenii care o speriau pe mama și-i băgau în cap că eu o să ajung rău. Și alte lucruri mi-au lipsit atunci când m-am apucat de afacerea cu curățenia. Îmi plăcea să mă duc la magazinul mixt din Baltimore să-mi iau hotdogi. Nu voiau să-i servească pe negri, dar mie îmi vindeau câte unul pentru că eram doar un copil și nu le stricau banii. Toată chestia era să nu-i vadă nimeni. Dar, dacă mă prindeau că mă apuc să mănânc hotdogul ăla înainte să ies din prăvălie, mă certau al naibii de urât pentru că le făceam mizerie pe jos.
Îmi plăceau mult de tot și ciorapii albi din mătase și, desigur, pantofii negri de lac, dar nu mi-i permiteam. Totuși, mă furișam câteodată în magazinul mixt, înhățam o pereche de pe tejghea și fugeam de acolo mâncând pământul. De ce nu? Nici dacă aș fi avut banii necesari, tot nu mi i-ar fi vândut.
Am învățat cum să mă strecor pe ușa din spatele cinematografului, ca să economisesc cei zece cenți cât m-ar fi costat ca să intru pe cea din față. Cred că am văzut toate filmele în care a jucat Billie Dove, eram înnebunită după ea. Am încercat să mă pieptăn la fel și, în cele din urmă, i-am împrumutat numele.
Numele meu, Eleanora, era mult prea lung, plus că nu mi-a plăcut niciodată, mai ales după ce bunica l-a scurtat și a început să mă strige „Nora!“ de pe prispa din spatele casei. Tata începuse să-mi zică Bill pentru că eram foarte băiețoasă. Nu mă deranja, dar voiam să fiu o fetiță drăguță și să am un nume drăguț. Așa că m-am hotărât să-mi spun Billie, și Billie am rămas.
Cât timp mama a muncit în Philly și New York, îmi trimitea haine primite de la albii pentru care lucra. Sigur, erau haine purtate, dar frumoase și, atunci când mă găteam cu ele, eram cea mai elegantă și modernă fată de pe stradă. Mama știa că nu prea-mi place să locuiesc cu bunicii și cu verișoara Ida. Nici ei nu-i plăcea. Dar tot ce putea să facă era să muncească pe cât de mult posibil acolo, în nord, și să pună toți banii deoparte. Și exact așa a făcut.
De când începuse să bată țara în lung și-n lat cu McKinney’s Cotton Pickers, nu mai știam prea multe despre tata. Mai târziu a intrat în formația lui Fletcher Henderson. Însă era mai toată vremea plecat în turnee și apoi, într-o zi, am aflat că divorțase de mama și se căsătorise cu o femeie din Indiile de Vest, pe care o chema Fanny. Mama s-a întors la Baltimore cu nouă sute de dolari și a cumpărat o casă frumoasă pe Pennsylvania Avenue, în zona de nord a orașului, unde locuia doar lumea bună. Avea de gând să închirieze mare parte din camere, iar noi aveam să trăim ca niște doamne și totul urma să fie foarte bine.
Ma enerveaza teribil expresia “femeie puternica”. Am auzit-o de multe ori despre femei care au cariere importante sau care au depasit situatii delicate.
Am auzit-o de cateva ori si despre mine. Mai ales in perioada in care plecasem de la revista Tabu si am continuat linistita, muncind constant, sa-mi fac treaba la acelasi nivel si sa am rezultate bune. Oamenii se gandeau ca am trecut prin greutati cand am plecat de la revista, ca am fost curajoasa si uite ce puternica sunt pentru ca acum mi-e bine.
Nimic mai fals. Am plecat cand am stiut ca pot sa incep sa construiesc singura, pentru mine, un business. Dar asta nu are legatura cu nimic de “femeie puternica”, cel mult pragmatica, rationala, onesta cu fortele ei.
Nu aud la fel de des ca spune cineva ca un barbat e puternic. Cel mult daca e sportiv si e in zona de haltere, rugby sau alte sporturi care necesita o forta fizica speciala.
Delimitam foarte clar deci cum e o femeie puternica si cum e un barbat puternic. Noua ni se pune in evidenta puterea “emotionala”, lor cea fizica.
Dar tot ma enerveaza teribil expresia si, pentru ca tot suntem in saptamana in care se vorbesste mult despre femei, saptamana care se incheie cu un eveniment foarte frumos si emotionant TEDxBucharestSalon – Women March Together (din care sunt sigura ca vom gasi multe momente de inspiratie autentica) vreau sa fac cateva marturisiri.
*
Viata m-a invatat ca oamenii te judeca – si cand fac aprecieri de bine si cand sunt pe “hate” – avand o proiectie personala pe nevoile lor. Nimeni nu sta sa se gandeasca la niste nuante posibile din spatele unei intamplari, nici eu nici voi. Luam informatia de baza si emitem o judecata.
Dar de cele mai multe ori ceea ce lumea vede din afara drept “puterea de a merge mai departe” nu e despre nicio putere.
E despre vointa pe care o pui in actiune ca sa invingi o durere fizica sau emotionala, vointa care te ajuta sa mergi mai departe strangand din dinti. Mai e despre ratiunea si intelegerea cu mintea limpede ca nu ai incotro si trebuie sa mergi mai departe in viata, si ca poti alege sa te scufunzi in griji si dureri, sau poti sa te concentrezi pe atuurile tale care te pot duce intr-o zona pozitiva.
De exemplu, cei mai multi dintre voi stiti despre mine ca ma trezesc la 5 dimineata ca sa pot sa-mi duc la bun sfarsit multe task-uri din activitatea mea care include acest blog, un site cultural pe care-l administrez (urban.ro) si munca de PR & Promovare pt mai multi artisti din zona muzicala si a teatrului/filmului.
Dar doar apropiatii mei stiu ca sunt zile cand, luptandu-ma cu un istoric medical complicat, doar un efort urias de vointa ma ajuta sa ma dau jos din pat, rostogolindu-ma la propriu, uneori in dureri foarte grele. Si in cele mai multe dintre zile, oricat mi-ar fi de greu, ma trezesc si merg mai departe dupa programul meu. E alegerea mea de a nu ma lasa invinsa, de a nu ma complace in ciorba unei dureri pe post de scuza.
Sigur ca am si zile in care corpul si mintea mea refuza sa faca orice, am invatat sa le recunosc drept zile de pauza, de incarcat bateriile, sa mi le asum iar de a doua zi fac aceleasi eforturi constant si oneste de vointa sa merg mai departe.
*
Pe mine ma inspira foarte mult in drumul meu prin viata marii sportivi. Simona Halep, de exemplu.
Acesta copila devenita domnisoara sub ochii nostri e o inspiratie imensa pentru mine, desi nu fac sport decat ca sa ma pot misca mai usor. Ma emotioneaza si ma inspira foarte mult lupta ei interioara cu sine pentru a fi un om mai bun in ceea ce face.
Ma impresioneaza vulnerabilitatea pe care o afiseaza cateodata pe teren, de care se rusineaza in raport cu ea – nu cu restul lumii – si vointa incredibila pe care o are ca sa-si invinga mai intai slabiciunile din mintea ei, pentru ca apoi sa-si invinga adversarele.
Ma impresioneaza si ma motiveaza promisiunea pe care si-a facut-o siesi, departe de ochii lumii, de a face lucrurile cel mai bine posibil la momentul respectiv si disciplina cu care urmareste sa respecte aceasta promisiune.
Ma impresioneaza mai ales pentru ca atunci cand mi-e foarte greu fizic nu ma ridic decat prin puterea mintii si a vointei mele si cred ca pot intelege putin din nuantele efortului imens al Simonei. Si din darzenia de a merge pe drumul ei, indiferent de “gura lumii”.
*
Mintea noastra e cea mai puternica arma pe care o avem, poate sa ne fie un aliant foarte puternic, dar si un dusman foarte mare. Si e o lupta zilnica pentru ca vointa noastra sa castige cat mai mult teren in actiunile noastre, iar intentiile noastre in viata sa fie spre mai bine, spre a face bine pentru altii si, indirect, pentru noi.
De asta nu cred in expresia “femeie puternica” pentru ca nu exista asa ceva. Exista femei care accepta sa se lupte zilnic cu slabiciunile lor, sa le recunoasca mai intai, apoi sa le invinga cateodata si sa accepte si cand sunt invinse stiind ca vor invata lucruri noi despre ele pe linia fina dintre infrangere si victorie personala.
*
Cum ziceam am scris aceasta marturisire, nu ca sa ma vait ca uneori mi-e greu (I can deal with it ) ci pentru a arata si o alta fata a lucrurilor, dar mai ales pentru a va provoca sa povestiti despre o vulnerabilitate a voastra cu care va luptati zilnic si pe care o invingeti de multe ori, acceptand ca mai sunteti si invinse din cand in cand.
Cred ca e mult mai util pentru oricare femeie sa vorbeasca despre vulnerabilitatile sale puse fata in fata cu victoriile sale. Ajuta celelalte femei mai mult decat credeti.
Am sa aleg dintre marturisiri prin tragere la sorti doua castigatoare care primesc cate o invitatie la TEDxBucharestSalon – Women March Together, care are drept Creativity Partner in acest an Qreator, locul magic unde va fi si after party-ul. Invitatiile includ si acces la acest after party official TEDxBucharestSalon, unde le puteti vedea indeaproape pe femeile care va vor inspira cu speech-urile lor pe 7 martie.
Puteti afla mai multe detalii despre speakerii TEDxBucharestSalon – Women March Together, aici https://tedxbucharest.ro/
Michelle Pfeiffer a cumparat impreuna cu sotul sau, David E Kelley, o resedinta de 22 milioane de dolari in partea de vest a Los Angelesului.
Supervedeta unor filme devenite iconice pentru cinematografie – “Scarface,” “Grease 2,” “The Fabulous Baker Boys,” “Batman Returns” este casatorita din 1993 cu producatorul si scenaristul David E. Kelley care are in palmares filmele “Big Little Lies,” “The Practice,” “Ally McBeal,” “Boston Legal”. Cei doi au 2 copii, iar Pfeiffer (61 de ani) mai are o fata dintr-o relatie anterioara.
Casa proaspat achizitionata are 6 dormitoare si 11 bai, piscina, o gradina si o terasa foarte mari, sala de sport si sala de cinema, dar si un garaj pentru colectia de masini a lui Kelley.
Pfeiffer si Kelley, unul dintre cele mai influente cupluri de la Hollywood, l-au ales pentru renovarea si decorarea noii case pe Steve Giannetti, vedeta momentului in America in materia de design.
Iata cateva imagini din cum va arata casa in varianta ei finala, dupa redecorare.
Simpatica Meg Ryan, care pentru multe generatii a fost imaginea comediilor romantice, a implinit 58 de ani si pare ca intentioneaza sa se mute de la New York in California.
Meg care e intr-o relatie tumultuoasa cu impacari si despartiri cu un muzician pe nume John Mellencamp, tocmai si-a cumparat o noua casa in Montecito. Nu e genul de case super mari cum sunt cele din respectiva zona unde stau numai celebritati, dar a costat 5 milioane de dolari.
Casa are 3 dormitoare, 3 bai si o toaleta de serviciu, un dressing, plus un spatiu care poate gazdui la rece peste 300 de sticle de vin, o gradina foarte frumoasa si o piscina de dimensiuni mici.
Daca va intrebati ce mai face doamna Meg Ryan, ei bine, dupa comediile super populare, a facut multe filme independente cu bugete mai mici, iar din 2015 a debutat in regie. Primul film pe care l-a regizat s-a numit Ithaca, o drama inspirata de o carte scrisa intre cele doua razboaie mondiale. O puteti urmar pe instagram aici
Altfel, fiul ei si al lui Denis Quaid, Jack Quaid, dupa un rol mic in The Hunger Games, joaca intr-o serie de succes de pe Amazon, The Boys.
Am obiceiul sa nu arunc mancare de niciun fel si prefer sa gasesc combinatii de alimente ca sa inventez mici retete cu ce mai am prin debara, inainte de a face alte cumparaturi.
Cum aveam ramasi in debara 2 cartofi dulci am plecat de la ei pentru o reteta noua. Am adaugat o conserva de naut si o punga de spanac congelat si am purces la o mancare care are iz marocan si e f f dulce si gustoasa. Pariez ca are si foare multe vitamine si fibre, dar nu am stat sa calculez asta.
Am luat o ceapa mare pe care am tocat-o marunt si am pus-o la calit in ulei de masline. Am taiat marunt cartofii dulci, i-am adaugat si i-am lasat 3-4 minute, apoi am adaugat rosii decojite in suc propriu, o jumatate de conserva de naut, nucsoara si menta (multa menta, cam o lingura de menta vs o jumatate de lingurita de nucsoara).
Au fiert cu 2 cani de apa pana a scazut apa aproape de tot, am adaugat jumatate din punga de spanac, aprox 200 grame, si am mai lasat la foc mic impreuna cu putine condimente orientale de falafel, totul acoperit cu un capac, inca 3-5 minute.
Rezultatul? E divinitate.
Mananc fara sare suplimentara pentru ca si rosiile au sare si nautul din conserva are… dar daca simtiti nevoia, sigur o sa adaugati cu incredere.
Iubesc Italia si ma straduiesc sa ajung o data pe an acolo, sa vad expozitii, sa mananc paste, sa-mi iau ulei de masline si sa stau in cafenele la soare.
Anul acesta, din cauza proiectelor in desfasurare, n-am ajuns in ianuarie la Florenta cum e traditia, dar e in plan pana la inceputul verii o excursie in Florenta cu muzeele ei minunate, cu mancarea delicioasa si curtoazia rafinata a localnicilor: doamne cochete care poarta perle naturale si se plimba cu tramvaiul, barbati imbracati la costum din 3 piese care merg la o zi obisnuita de munca.
Zilele acestea dorul meu pentru Italia e alinat de colectia Ispirazione Italiana de la Nespresso. Stiti ca sunt o consumatoare de Nespresso si ca, in acelasi timp, sunt genul de persoana care se incarca senzorial: conteaza aromele pe care le intalnesc dimineata, gustul cafelei pentru a incepe bine o zi.
Pare un rasfat, probabil ca si este, dar e felul meu de a-mi construi diminetile (care incep adesea la ora 5) cat mai frumos. Si stiti deviza mea: Viata e asa cum ne-o facem noi.
Colectia Ispirazione Italiana are 7 sortimente (5 care deja existau in gama permanenta Nespresso si 2 noi) si, pentru ca le-am testat deja pe toate, fiecare are in mintea mea o asociere cu o senzatie, o intamplare, un loc din Italia. Colectia are ca inspiratie felul in care este prajita cafeaua in diferite zone ale Italiei, proces care e considerat de italieni o forma de arta, cu tehnici ce difera de la oras la oras… o gasiti aici si in punctele de vanzare Nespresso din Bucuresti si Cluj Napoca.
Sortimentele deja existente din colectie sunt de multa vreme intre preferatele mele si mi se pare foarte frumos ca intreaga gama acopera o varietate de feluri de prajire, lansand cafeaua sa fie de la foarte intensa si corpolenta la foarte usoara si fructata.
Pentru cei care nu sunt foarte pasionati de cafea, o precizare: cu cat cafeaua este prajita mai mult, cu atat gustul este mai intens, placut amarui; cafelele prajite mediu sau usor pastreaza in diferite grade si notele fructate (note care provin din mediul in care au fost puse la uscat boabele imediat dupa recoltare).
Pentru randurile urmatoare pregatiti-va de o excursie prin amintirile mele din Italia, provocate de diferitele arome din colectia Ispirazione Italiana
Roma
Unul dintre locurile mele preferate din Roma e Piazza Navona; ca sa ajungi la ea dinspre Pantheon treci pe o straduta care se numeste “a vrajitoarelor”, straduta care are o magie aparte. In Piazza Navona, la cafeneaua Tre Scalini am stat odata langa O.J Simpson. Era in timpul procesului in care era acuzat de crima, nu stiam cine e si nu intelegeam de ce se agitau chenerii si de ce isi parcau fotografii scuterele vis a vis de noi. El era foarte linistit, isi savura cafeaua fara sa-l deranjeze agitatia pe care o provocase. Cred ca s-a amuzat de mirarea noastra, era evident ca nu stim cine e fix langa noi, asa ca ne-a zambit si ne-a intrebat de unde suntem. Am aflat cine era de la chelner, dupa ce a plecat. N-am avut curaj sa ma uit in presa de a doua zi sa vad daca aparusem in vreun ziar.
ISPIRAZIONE ROMA e cafeaua cu cea mai usoara si scurta prajire din gama Nespresso, ceea ce o face sa aiba un echilibru subtil cu note de cereale si arome elegante, usor acide. E perfecta pentru o conversatie usoara pe terasa sau pentru un inceput de zi ca de vacanta.
Genova
Pentru mine Genova are eleganta, gratia si cultura celei care se numea Simonetta Vespucci. Probabil ca numele nu va spune nimic, dar daca va spun ca e doamna care apare in picturile lui Boticelli – Primavara si Nasterea lui Venus, lucrurile se mai schimba. A fost una dintre cele mai frumoase si mai educate femei din Genova secolului 15, gratia, inteligenta si feminitatea ei depasind cu mult granitele tarii.
ISPIRAZIONE GENOVA LIVANTO e pentru mine foarte apropiat de feminitatea doamnei Vespucci, desi stiu ca nu ea a fost inspiratia pentru acest sortiment de cafea, ci dinamica portului si a comertului din zona, precum si cafelele Arabica aduse de marinarii genovezi in Italia.
Genova Livanto are un amestec magic de cafea, foloseste prajiri usoare, caracteristice nordului Italiei si pastreaza astfel intacte aromele elegante ale boabelor de cafea, cu note de cereale si caramel. Pentru mine Livanto (care se afla in colectia Nespresso dinainte de a fi redenumita dupa orasele in care se practica modalitatea de prajire caracteristica lor) este ca o prajitura pe care o meriti in fiecare dimineata grea: iti aduce eleganta in zorii zilei.
Florenta
M-as muta oricand la Florenta, am restaurante preferate in care ma cunosc deja patronii, am cafenele in care ajung macar o data pe an, ca un ritual al reincarcarii baterilor cu bine si frumos. Unul dintre locurile mele preferate e cel in care iti bei cafeaua fata in fata cu David al lui Michelangelo, iar in dreapta ai Galleria Ufizzi, unde este tabloul de mai sus cu Boticelli: Café Rivoire.
Acolo m-am imprietenit in urma cu multi ani cu o minunata doamna fost profesor de matematica la Univeristatea din Florenta (povestea aici)
ISPIRAZIONE FIRENZE ARPEGGIO din colectia Nespresso pastreaza inovatia locului (Florenta a fost si este un important centru cultural) si pune in aceeasi cafea cultura nordului cu cea a sudului. Rezultatul este un amestec deosebit, cu echilibru intre gustul amar si dulceag, o textura cremoasa si note de cacao.
Un alt sortiment pe care-l iubesc de la Nespresso si pe care-l si daruiesc prietenilor cand ni se face dor de vacantele la Florenta.
Venetia
Venetia e pentru mine mister si rafinament, am vizitat-o de doua ori si am simtit puterea unei comunitati care traieste la mana naturii si care a invatat de-a lungul secolelor sa stea unita.
E locul in care puterea naturii – a apei care o inunda adesea – a fost cel mai mare liant intre oameni. E locul in care cuvantul “familie” are poate cele mai profunde semnificatii din intreaga Italie. La una dintre vizite, am fost martora unei scene care m-a impresionat: unul dintre baietii care apartineau de o biserica de langa piata centrala lipea afise la intrarile in cladiri ca sa anunte decesul unuia dintre oamenii din cartier si detaliile despre inmormantare.
ISPIRAZIONE VENEZIA din gama Nespresso (sortiment nou) cred ca e si despre familie, cu notele sale usor fructate si florale, aroma distincta de cereale si note elegante de caramel dulce, toate obtinute printr-o tehnica de prajire care imbina traditia otomana cu tehnica europeana. Este de altfel cafeaua cu cea mai lunga perioada de prajire din aceasta gama.
Urmeaza doua sortimente din gama Ispirazione Italiana asociate unor orase pe care nu le-am vizitat inca: Palermo si Napoli.
Am fost in Sicilia, in Catania unde am mancat cea mai buna gelato pe care v-o puteti imagina, intr-o cofetarie ca o baraca in care abia gaseai un loc. Sicilienii traiesc viata foarte intens si, cred, sunt mai pasionali decat in restul Italiei, iar aceste doua sortimente de cafea din gama Ispirazione Italiana Nespresso pastreaza aceaste caracteristici ale zonei.
ISPIRAZIONE PALERMO KAZAAR este o cafea prajita intens, cum se bea in Sicilia, cu note condimentate, cu influente arabe si africane.
ISPIRAZIONE NAPOLI (sortiment nou) are la baza stilul de prajire local, extrem de intens. Este nevoie de multa pricepere pentru a praji la acelasi nivel de intensitate precum cel din Napoli. Cafeaua are o corpolenta extrem de densa, o textura cremoasa si note amare delicioase. Cu o intensitate de 13, acest sortiment devine cel mai intens sortiment din gama Nespresso.
Pentru italieni insa, oriunde ai fi, un ristretto e ca o pastila de energie, ca un salut de bine ai venit cu caldura unei imbratisari; numai cine nu a fost o data in Italia nu a vazut bucuria cu care savureaza italienii un ristretto, rapid, in picioare, in mijlocul strazii. Asa ca din gama nu lipseste Ispirazione Ristretto Italiano.
ISPIRAZIONE RISTRETTO ITALIANO este un amestec de Arabica si Robusta la care s-a folosit o prajire medie spre intensa. Dintr-o singura inghititura, aceasta cafea isi dezvaluie toata intensitatea si complexitatea aromei.
Daca va e dor de o vacanta in aglomerarea unei zile grele, incercati cu incredere trucul meu din fiecare dimineata: o cafea super aromata, un rasfat ca o prajitura, daca se poate si cu o poveste care sa va aduca aminte de ceva frumos din ce ati trait.
Nu suntem niciodata atat de ocupati cat sa nu ne luam cateva clipe doar pentru noi. Stiti cum zic, viata e asa cum ne-o facem noi.
Zilele acestea, ne-am petrecut nopti si dimineti uitandu-ne la Eurosport sau pe Eurosport Player pentru meciurile Simonei Halep la Australian Open, primul Grand Slam al anului.
Chiar in perioada turneului am avut privilegiul sa fac un interviu exclusiv cu domnul Andrew Georgiou – CEO Eurosport – despre evolutia transmisiilor sportive, aplicate pe tenis pentru ca asta inteleg mai bine, dar si pe ceea ce va urma la Jocurile Olimpice unde Eurosport are un studio in care, prin VR – AR, sportivii pot muta din ecranul plat in 3D orice miscare pentru a arata ce au executat si unde a fost bine sau nu.
E absolut SF pentru noi, dar e foarte incitant si ne da posibilitatea sa intelegem incredibilul efort pe care-l fac sportivii in timpul competitiilor.
Cred ca noi, romanii, abia asteptam sa intelegem mecanica din spatele salturilor la gimnastica. La sfarsitul interviului am sa las un film demonstrativ cu aceasta tehnologie, acum o discutie aplicata pe Romania cu dl Andrew Georgiou care cunoaste foarte in detaliu piata noastra.
Romanii iubesc tenisul, in special datorita Simonei Halep si a lui Horia Tecau, si multumita Eurosport, anul trecut l-am avut in Romania pe Mats Wilander. E un semn ca Europort acorda atentie fanilor romani. Aveti si alte planuri in ceea ce priveste Romania?
Romania este o tara prioritara pentru Eurosport si suntem total dedicati sa le oferim cele mai bune servicii milioanelor de fani pasionati de sport din tara dvs. Am stiut intotdeauna ca eroii nationali sunt cei care sunt adevaratele motivatii pentru fani si ca ei ii fac pe spectatori sa fie implicati total intr-un sport. E ceva ce observam in Romania dar si in toate celelalte teritorii, in toate sporturile si in special in timpul Jocurilor Olimpice in toata Europa.
Avand aceasta experienta, am fost incantati si bucurosi pentru telespectatorii nostri romani cand Simona Halep a avut meciuri exceptionale si a castigat titluri de Grand Slam. Au fost momente minunate in sport, nu doar pentru tara dvs.
Dupa ce Simona a castigat Wimbledonul anul trecut, trebuia sa celebram alaturi de fani aceasta realizare. A fost un privilegiu pentru Eurosport sa organizam un “bine ai venit acasa” special pentru Simona la Aeroportul din Bucuresti si sa ajutam organizarea la ceremoniei in care Simona a aratat trofeul miilor de fani din oras.
Si e doar inceputul. Pentru ca intarim promisiunea noastra fata de fanii din Romania cu o noua intelegere pentru a prezenta Wimbledon pentru inca 4 ani in acest teritoriu, dar si prin a adauga la transmisiile noastre meciuri din turneul ATP. Pentru fanii tensiului, Eurosport este “casa tenisului”
Ce pregatiti pentru jocurile Olimpice?
Eurosport este onorat ca va fi casa Jocurilor Olimpice in Europa. In timp ce ne pregateam pentru Tokio 2020, am avut privilegiul sa acoperim aproape 80% din intrecerile Jocurilor Olimpice de vara – PyeongChang 2018, o productie care a avut recorduri de audienta si a fost premiata la nivel international.
Ne dorim sa ridicam stacheta la Jocurile Olimpice de la Tokio. Pe toate platformele Eurosport ne dorim sa aducem fanilor cat mai multa actiune din evenimentele care conteaza, expertiza de neegalat si tehnologie inovatoare pentru a analiza performatele si povestile din spatele Jocurilor. Vor mai fi noutati in aceasta directe in lunile urmatoare.
Planuim de asemenea sa devenim cea mai mare platforma digitala pentru Jocurile Olimpice de Vara, toate serviciile digitale Eurosport vor oferi posibilitatea de a vedea compettiile in orice moment. Deci orice atlet roman vreti sa urmariti in timpul competitiei, veti putea face asta fara problema cu Eurosport.
Tocmai am terminat de citit biografia lui Robert Iger (CEO Walt Disney) si am fost surprinsa sa descopar ca si-a inceput cariera in televiziunile care acopereau sport si a facut parte din echipele care negociau drepturile de difuzare, inclusiv in regiunea noastra. Dvs mai participati la asemenea negocieri? Care e partea cea mai provocatoare in negocierile pentru drepturi de difuzare?
Piata globala a drepturilor de difuzare e un domeniu in care am lucrat multi ani. Transmisiile live sportive au puterea de a aduna atentia a milioane de oameni pasionati intr-un singur loc in acelasi timp, iar asta face ca obtinerea drepturilor de difuzare sa fie un domeniu cu multa adrenalina.
Cea mai frumoasa parte a acestui domeniu este sa identifici oportunitatile care, impreuna cu o oferta fair, sa creeze o platforma care sa se adreseze comunitatilor de fani printr-un continut complet care sa devina parte din viata si pasiunea lor pentru sport.
Tehnologia e parte din viata noastra si vine tot mai profund in activitatile noastre zilnice. Noi, consumatorii, ne dorim astazi sa fim parte – intr-un fel cat mai imersiv – din fiecare experienta pe care o traim, pe orice platforma. Pentru tenis, sportul pe care-l inteleg mai bine, Eurosport ofera deja posibilitatea sa –ti personalizezi optiunile de vizionare in functie de preferinte, dar cat de departe ne poate duce tehnologia? Eurosport are si alte planuri in care include tehnologia in analiza altor sporturi?
In calitatea noastra de specialist ai transmisiilor sportive, Eurosport are datoria sa spuna povestea dincolo de competitie. Vrem sa le oferim fanilor o analiza cat mai profunda a ceea ce se intampla pe teren. Credem ca daca un spectator intelege cat mai in profunzime ce se intampla si de ce se intampla pe teren, va deveni si mai implicat in ceea ce urmareste.
Si lucram sa inovam si sa exploatam cat mai mult tehnologia pentru a transforma analizele noastre intr-un mod cat mai atractiv pentru spectator, in toate sporturile pe care le prezentam.
In tenis avem “The Coach” unde folosim Realitatea Augmentata si datele statistice pentru a duce spectatorii in inima actiunii de pe teren, pentru a le arata diferentele de performanta intr-un anumit moment al fiecarui sportiv.
La Jocurile Olimpice de iarna PyeongChang 2018 am prezentat Eurosport Cube, care deja e o platforma multipremiata. E vorba de primul studio care combina tehnologia de ultima ora – VR si AR – si muta analiza unui meci din ecranul plat, cu ajutorul expertilor si al sportivilor – in miscari 3D: sportivii explica prin propriul corp miscarea pe care au facut-o si ce rezultat puteau obtine. Asta ne ajuta sa spunem o poveste foarte imersiva si sa explicam diferente in executiile unor momente tehnice, dar si sa facem o analiza foarte apropiata de spectator, foarte simplu de inteles. Intentionam sa folosim acelasi studio si la Tokyo 2020.
Dar avem curajul sa mergem mai departe de atat. Mereu cautam sa ducem fanii cat mai aproape de actiune. De exemplu, la Tour de France expertul nostru, Sir Bradley Wiggins, medaliat cu aur la Olimpiada si castigator al Turului Frantei, a relatat live din spatele unei motociclete din mijlocul curselor, uneori facand interviuri cu sportivii chiar acolo in timpul competitiei. A fost riscant, la limita, diferit, dar fanii ne-au spus ca n-au mai vazut asa ceva si ca a fost o experienta minunata pentru ei.
Daca ar fi sa faceti o previziune, cum credeti ca va arata experienta in transmisiile sportive in 10 ani?
Intr-un domeniu atat de dinamic si in continua evolutie, e extrem de greu sa ai pareri definitive despre cum vor fi televiziunile de sport in 10 ani.
Ceea ce e clar este ca sportul va continua sa implice o masa mare de spectatori si o dorinta de implicare a lor cat mai directa; sportul e o pasiune pentru toata viata. Si datoria noastra cea mai mare este sa oferim fanilor acea experienta care ii aduce cat mai aproape de sport, de eroii lor, de momentele importante fata de care ei sunt pasionati.
Cand vorbim de experienta, avem deja cateva programe cheie care vor deveni din ce in ce mai importante in anii viitori. Fanii vor experiente care sunt foarte personalizate pe nevoile lor, cu un continut foarte relevant pe care sa-l primeasca in termenii si conditiile de care au ei nevoie. Sa aiba sansa si posibilitatea de a alege sa urmareasca orice, atunci cand vor ei. In plus vor o legatura care sa le permita sa inteleaga in profunzime ceea ce se intampla.
Fie ca prezinta Jocurile Olimpice sau ceea ce se intampla pe orice teren de la Grand Slam-uri, Eurosport a inceput deja aceasta calatorie care ofera experiente speciale fanilor.
Eurosport ofera meciurile din ATP TOUR pentru intregul an. Aveti in plan sa cumparati drepturile si pentru turneul fetelor, la fel ca la baieti?
Nu pot sa fac comentarii specifice pe drepturi individuale, dar Eurosport ia in calcul toate oportunitatile care ofera un pret corect si pot oferi experiente care sa implice audiente de fani pasionati. Suntem foarte dedicati nevoilor pietei din Romania, si pe langa drepturile pentru ATP tour, am achizitionat recent drepturile pentru Wimblendon pentru inca 4 ani.
Aveti in acest moment o multime de drepturi pentru sporturi importante, pentru transmisiile in Romania. Cum intentionati sa manageruiti transmisiile cand se vor suprapune mai multe competitii si nu vor putea fi vazute simultan pe tv? Poate fi Eurosport Player solutia?
Cred ca Discovery, si Eurosport cand vorbim de sporturi, sunt singurele companii media are ofera adevarate platforme cu distributie multipla. E vital pentru ca ne ajuta sa le oferim fanilor continut live de cate ori doresc, pe orice platforma si orice device. Si ne ajuta sa maximizam reach-ul si implicarea in fiecare comunitate, fie ca e noua, fie ca nu. Lucram sa optimizam distributia atat pe tv cat si in digital. Platforma digitala este calea prin care poti sa implici fanii care vor sa consume sportul in ritmul lor si isi folosesc deviceurile drept “al doilea ecran”.
Pot sa va asigur ca urmarim cu atentie sa construim content de care sa fie direct interesata piata din Romania unde este o audienta care doreste competitiile sportive premium si alege televiziunea ca prima optiune pentru a le urmari.
Cand am decis sa ma implic in urban.ro (am mai scris depre asta aici), multi dintre prietenii mei care imi stiu programul si proiectele din acest an au zis ca sunt putin nebuna. Ma tot intrebau ce imi mai trebuie mie inca o durere de cap, inca ceva de munca din care la inceput nu vom face bani, deci va fi doar motivatia ideii si a proiectului in sine… Plus responsabilitatea.
Partea cu banii a preluat-o elegant domnul Orlando Nicoara si ii mai multumesc si aici pentru ca mi-a dat credit total editorial si, desi inca ne miscam greu si mai avem de imbunatatit chestiuni, nu m-a presat cu nimic. Ba mai mult, ne-a ajutat sa avem un layout mai upmarket, mai glossy.
*
In fiecare zi ma trezesc cu gandul sa facem lucruri mai frumoase si mai bine scrise, cu informatii care sa arate oamenilor ca viata culturala nu e scumpa dar aduce multe satisfactii, cu experiente care sa le arate munca din spatele fiecarui proiect cultural (ca sa invete sa o aprecieze si cand nu le place actul artistic si, mai ales, sa plateasca bilet nu a faca o “combinatie” pentru o invitatie).
Mai avem multe de facut in directia asta, dar….muncim.
Insa ce ma motiveaza sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa editez texte inainte de a ma ocupa de alte proiecte, dincolo de valorile pe care vreau sa le punem in urban.ro si de ceea ce stiu ca vom construi, sunt micile reactii de imbunatatire a informatilor culturale din publicatiile mass market, reactii evident influentate de urban.ro.
Au fost multe reactii pe fb de la oameni care si-au cumparat bilete la divere expo ca urmare a articolelor noastre, cum au fsot si reactii ale celor care si-au cumparat bilete la teatru la Londra sau la Paris ca urmare a recomandarilor noastre. Stim ca am convins mai multi cititori sa cumpere bilete la stand up sau la teatru in Bucuresti, ne anunta ei in mesaje private si suntem foarte bucurosi. (pastrez toate mesajele intr-un folder specialJ )
Dar n-am influentat doar cititorii.
Libertatea a scris pentru prima data in viata ei, la recomandarile culturale, despre o expozitie din strainatate (cu link la bilete).
I-as fi cumparat o prajitura domnisoarei care scrie, asa de tare m-am bucurat ca duce in mass market ideea noastra care functioneza si converteste intr-o experienta culturala pentru cititori. Cu cat avem mai multi oameni care incearca experiente culturale mai multe, cu atat vom fi mai educati, mai asezati in mintea noastra si ne va fi mai bine tuturor.
Estetic, cinemagia si cancan au inceut sa foloseasca tehnica noastra de colaje pentru copertile articolelor.
Nu am inventat-o noi, dar colegul Eduard Enache, care e responsabil de identitatea vizuala a site-ului, stie ca traim intr-o epoca in care deciziile se iau mai intai visual, asa ca incearca sa puna in valoare fiecare subiect intr-o forma estetica reconoscibila noua, dar si cu impact, folosind culorile in trenduri si o multime de alte criterii care au drept obiectiv sa puna in valoare actorii, regizorii, creatorii de arta.
Ma bucur foarte mult ca au inceput si cinemagia si cancan sa faca asemenea colaje supra saturate, cu filtre de culori pe diverse fotografii. Cred ca avem nevoie de o imbunatatire vizuala a tuturor lucrurilor care tin de ambalarea evenimentelor culturale catre public. Trebuie sa fie mai actuale, mai de impact, mai aproape de limbajul vizual al celor nascuti in digital era.
Au mai fost subiecte preluate de la noi si reambalate in alte publicatii mass market si e o mare mare bucurie, sau titluri schimbate pe site-uri de reviste dupa ce am aratat un alt unghi al cate unei povesti.
Sunt pasi mici mici, dar daca am putut influenta asa dupa 4 luni, intr-un an avem sanse sa lasam o urma mai importanta, in beneficiul cititorilor si compensarea trivialului din presa mass market. Stiu ca vor continua sa faca titluri tampite si clickbait, stiu ca vor continua a scre despre rapandule si oameni care au facut doar scandal in viata, dar daca gasesc spatiu in publicatiile lor si pentru informative culturala curata putem compensa putin.
In acest moment nicio publicatie mass market nu mai are redactie culturala… totul e pus la gramada cu entertainmentul.
Urban.ro e inca mic dar incepe sa influenteze zona in care activeaza, sa arate ca si stirile culturale curate – doar cu informatii fara parerea autorilor – pot converti in audienta si/sau vanzare de bilete si pentru asta ma trezesc cu drag la 4 dimineata. Si le multumesc inca o data colegilor mei pentru tot efortul lor.
Altfel, astept cu cea mai mare nerabdare si dorinta sa vad in publicatiile mass market articole despre balet – de la noi sau din strainatate. Abia atunci va fi o victorie frumoasa pentru mine personal.
“And I tend to approach bad news as a problem that can be worked through and solved, something I have control over rather than something happening to me.”
M-am intrebat de ce Bob Iger, directorul Disney, s-a apucat sa scrie carti despre mentorship si leadership, semi autobiografice.
Pana la aceasta carte – The Ride of a Lifetime, LESSONS LEARNED FROM 15 YEARS AS CEO OF THE WALT DISNEY COMPANY by Robert Iger – aparuta in septembrie trecut, ii stiam numele din diverse stiri despre filme, dar nu parea genul care sa vrea sa iasa in fata, sa fie confortabil in interviuri la late night show-uri.
Am citit cartea (de fapt, am ascultat-o) gandindu-ma ca intr-o companie cum e Disney cine te ajuta sa iti scrii povestea e un narator important si sigur ti-a facut o structura a cartii care sa-i tina cu sufletul la gura pe cititori.
Nu m-am inselat, cartea e foarte bine scrisa, cu multe povesti din intimitatea deciziilor lui Iger (cat si ce a putut spune desigur) si ii face sefului Disney o imagine de manager si lider absolut.
Sigur, sub domnia lui de 15 ani CEO la Disney s-au intamplat unele dintre cele mai spectaculoase miscari – au cumparat Pixar, Marvel, 20 Century Fox, studiourile Lucas, au mai deschis alte parcuri tematice (unul in China dupa zeci de ani de negocieri) si, cum i se ncheie contractul in 2021 si a anuntat ca se retrage, cartea are scopul ei.
Ii da ocazia sa-si spuna povestea in felul in care vrea el sa-i fie cunoscuta si ii aseaza o platforma pentru noile activitati – cel mai probabil in politica. (multi il intreaba in interviuri daca va candida la presedintia Americii, el o da cotita, nici ca da, nici ca nu)
*
Cateva lucruri despre cum e construita cartea si cum isi curata imaginea super elegant domnul Iger in momentul in care ajunge la deciziile controversate (cele pe care le-a putut face public)
Povestea incepe super dramatic cu deschiderea noului Disneyland din China, cu programul draconic al lui Iger care e pus fata in fata cu un accident de la parcul de distractii din Orlando unde un copil a fost omorat de un crocodil. E mentionat cum a cerut sa vorbeasca direct cu familia copilului, cum le-a dat numarul lui de telefon sa-l sune pentru orice au nevoie si cum le-a promis ca nu se va mai intampla asta cu niciun alt copil. Apoi incepe sa planga “de ii sar lentilele de contact”, e mentionat in carte.
In real, dincolo de carte, Iger a pastrat legatura cu familia copilului, i-a si vizitat si le-a dat o compensatie financiara. Tangential o da la intors si recunoate ca s-a mai intalnit cu familia copilului intr-un interviu cu Oprah pe care-l las la sfarsit.
O alta decizie controversata a lui Iger a fost cea legata de numirea lui ca presedinte al companiei, dupa 5 ani de vicepresedinte.
S-a spus la vremea respectiva ca l-a sapat mult pe predecesorul sau ca sa fie dat afara (intr-o miscare ampla care l-a implicat si pe Roy Disney, nepotul lui Walt Disney, cu actionariat masiv in companie), dar versiunea lui e desigur mai soft si e spectaculoasa din punctul de vedere al schimbarii “narativului” intr-o comunicare pentru imagine si branding.
Spune ca in perioada in care era chemat la interviuri cu actionarii pentru a se vedea strategia si obiectivele lui in dezvoltarea Disney a fost preocupat sa nu-l vorbeasca de rau pe fostul sef, Michael Eisner. Spune ca a vorbit cu un prieten secialist de comunicare politica cum sa-si construiasca discursul in fata actionarilor si cu ajutorul lui si-a centrat strategia pe trei punctae usor de inteles, mereu axat pe viitor, fara sa comenteze sau analizeze greselile din trecut, ca sa nu-si vorbesca de rau seful si sa nu cada in plasa “dar tu de ce nu ai facut mai bine, pentru ca erai mana lui dreapta”
Cand vorbeste depre decizia de a o da afara pe Roseanne si a-i suspenda emisiunea ca urmare a unor mesaje aiurea pe twitter, isi construieste povestea vorbind mai intai mult despre prietenia cu Roseanne pe care a ajutat-o, despre depresia ei si cum exista in companie un producator care se ducea uneori acasa la ea doar ca sa o urneasca sa vina la tv pentru ca era prea deprimata (dar ca el avea intelegere si simpatie pentru ca a avut un tata bipolar) si, dupa ce ti-a creat simpatie pentru el la limita indiscretiei si a intruziunii in viata peronala a unui angajat, da contextul deciziei de a o da afara.
E un fragment in care povesteste cum era sa fie el dat afara si dupa ce explica de ce actionarii s-au razgandit, urmeaza multe pagini in care justfica vehement si patimas initiativele lui, efortul in munca pe care a depus-o. e fragmentul in care mi se pare ca I se vede ce mai mult caracterul, ambitia, increderea in el.
Sunt si multe lucruri foarte smart de management si leadership in carte care pot fi scoase drept citate motivationale, am sa las cateva mai jos, dar dincolo de ele e profilul unui domn foarte hotarat, foarte increzator in fortele lui, n-as spune ca 100% etic (desi vorbeste mult despre etica), cu o disciplina incredibila – se trezeste zilnic la 4.15, un om care a mers pe drumul lui sacrificand mult din viata sotiei (profesional sotia s-a mutat cu locul de munca in orasele in care el isi muta job-urile).
Nu vorbeste nicaieri despre sacrificiile pe care le-au facut cei din jurul lui pentru ca el sa scrie istorie la Disney.
Da, a scris istorie, a dezvoltat compania cum n-a fost niciodata pana acum si probabil va fi viitorul presedinte American. Da, e un leader foarte bun, cu o viziune frumoasa si o intelegere speciala asupra felului in care poti sa-i conduci si sa-i motivezi pe oameni
Dar pretul conex al succesului sau e ocolit sau ambalat cu funde sclipicioase ca sa nu se prinda lumea…
“To this day, I wake nearly every morning at four-fifteen, though now I do it for selfish reasons: to have time to think and read and exercise before the demands of the day take over. Those hours aren’t for everyone, but however you find the time, it’s vital to create space in each day to let your thoughts wander beyond your immediate job responsibilities, to turn things over in your mind in a less pressured, more creative way than is possible once the daily triage kicks in.”
There’s nothing less confidence-inspiring than a person faking a knowledge they don’t possess. True authority and true leadership come from knowing who you are and not pretending to be anything else.”
If leaders don’t articulate their priorities clearly, then the people around them don’t know what their own priorities should be. Time and energy and capital get wasted.”
People don’t like to follow pessimists. What I’ve really learned over time is that optimism is a very very important part of leadership.
There is no science in creativity. If you don’t give yourself room to fail, you wont innovate.
Doamna Ellen DeGeneres este in atentia noastra pentru showul sau de televiziune care este foarte fain, dar dincolo de el Ellen are cateva afaceri la scala mare. De milioane la propriu.
Ellen si sotia sa, Portia de Rosi, au o galerie de arta in Los Angeles (care anul acesta isi deschide filiala si la New York), dar si o foarte importanta afacere de imobiliare: cumpara case, le redecoreaza, le creste pretul cu puterea brandului ei si le revinde cu cateva milioane mai mult.
In vara trecuta au cumparat in zona Montecito, discret fara sa se stie ca ele erau cele care faceau achizitia, doua proprietati – o casa mica (doua dormitoare si doua bai, plus piscina) pentru 1, 4 milioane de dolari, dar si o proprietate mult mai mare in imediata apropiere, in stil balinez, pe care au platit 27 de milioane de dolari.
Cea mai recenta dintre achizitii este o vila in stil Tudor de la 1700 pe care au platit 3, 6 milioane de dolari, o cladire care are o poveste foarte speciala pentru ca a fost mutata integral, caramida cu caramida, din Anglia si reconstruita in Montecito.
E vorba de o casa care are 3 dormitoare si 3 bai, o “oranjerie” (o sera in care poti sa aduci plantele iarna, dar sa si bei un ceai sau o cafea), 5 seminee, un dining room, o bucatarie si un living impozant, structura si podea de lemn, cu un aer rustic foarte special.
Familia Degeneres – de Rosi locuieste acum intr-o proprietate evaluata la 42, 5 milioane de doalri, in zona Beverly Hills din Los Angeles. Casa a apartinut inainte tenismenului Pete Sampras – care a vandut-o in 2008 pentru 17 milioane de dolari scenaristului care a creat seria Will & Grace. In 2018 casa a fost revanduta cu 33,9 milioane de euro lui Adam Levine si sotiei sale, modelul Behati Prinsloo, care n-au locuit in ea ci doar au revandut-o catre Ben Affleck care a vandut-o catre DeGeneres si de Rosi.
Iata imagini din noua casa achizitionata, vila in stil Victorian, construita la 1700.
Ieri a fost la Ateneul Roman o ceremonie care celebra 30 de ani de la reintoarcerea in tara a Majestatii Sale Margareta, dar si sprijinul Fundatiilor Regale aduse culturii si societatii civile in acesti ani.
La ceremonie era invitat si premierul Ludovic Orban, precum si multi multi alti oficiali.
Protocol zero, Securitate la cel mai inalt nivel.
Langa Ateneu pe strada Esarcu (cea spre Hilton) era o filmare de noapte (toata noaptea) din filmul Asset (cel cu Michael Keaton, Maggie Q si Samuel L Jackson, am scris pe urban.ro despre el, cu poze exclusive aici).
In filmare secvente de impuscaturi. De la pe la ora 17 echipa de efecte speciale repeta si testa armele intr-o rulota speciala, amplasata la una dintre portile de intrare in parcul Ateneului, cea dinspre Hilton.
SPP-ul in floare.
Nu era nicio posibilitate sa fie amanata filmarea, pentru ca e un plan bine stabilit pe zile, pe secvente, cu repetitii etc, dar nimeni nu voia nici sa incurce ceremonia de la Ateneu.
Conform regulilor, premierul si Majestatea Sa intrau cu masina pana in fata Ateneului pe partea dinspre Franklin si trebuiau sa iasa la sfarsit pe partea dinspre Esarcu (Ateneu), unde erau multe rulote cu aparatura de la filmari, foarte complicat de mutat pentru ca ar fi incurcat desfasurarea filmarii.
Nu stiu cine a fost responsabil de la SPP aseara pentru tot ce se intampla, dar dupa ce initial s-a incruntat si n-a fost foarte fericit ca se vor auzi impuscaturi de pe strada, a lucrat alaturi de unul dintre oamenii de la productia filmului, a primit o statie ca sa asculte in timp real cand sunt secventele cu impuscaturi si, cumva, la sfarsitul ceremoniei de la Ateneu, a facut o magie si masinile oficialilor n-au mai iesit spre Ateneu ci pe Franklin.
Iar domnii de la paza evenimentului au colaborat foarte fain cu cei de la paza de la filmare si au dirijat inclusiv invitatii, unde era posibil, sa nu treaca printre rulotele cu aparatura si tot deranjul filmarii.
In alte vremuri ar fi fost cu… “avem aici oficialitati importante nu trage nimeni cu arma, nici de jucarie”; aseara a fost cu colaborare si toata lumea si-a facut treaba in paralel fara sa se deranjeze intre ei.
Mai stiu o poveste despre o intalnire a domnului Orban cu o parte din oamenii de decizie din industria filmului, unde premierul era impecabil pregatit – stia cifre, stia detalii despre piata locala, despre productiile internationale care se fac in tarile vecine, despre impactul lor pe piata locala.
Pentru mine acestea sunt semne de bun simt si de a merge intr-o directie a normalitatii si a respectului.
In Romania, productia pentru The Asset e organizata de Frame Film – vreau sa mentionez asta, nu pentru ca lucrez din cand in cand cu ei, ci pentru ca si de partea lor e cu mult bun simt si profesionalism in munca.
Iar pentru fanii domnului Michael Keaton care se vor grabi sa mearga pe strada respectiva in speranta ca-l vor intalni, o precizare: s-au terminat filmarile in centrul Bucurestiului, zilele viitoare filmeaza in alte locuri:)
Zilele astea vorbeam cu colegul Edi despre cum, odata cu uciderea liderului Iranian Soleimani, au disparut din spatiu public american discutiile si disputele despre suspendarea lui Trump.
Si eu si Edi urmarim indeaproape presa generalista americana, eu mai uit chiar mai des la televziunile americane (nbc si cbs) decat la cele romanesti pentru ca ma deranjeaza la noi limbajul si unghiurile de abordare. Iar la americani, daca e sa vezi interviuri din zona divertisment, ele chiar arata a interviuri, nu sunt niste mizerii cu oftaturi si cumparaturi de prin vacanta. (sau or fi si alea in niste programe pe care nu le urmaresc)
Dupa aceasta remarca despre mutarea atentiei pe Iran in America si uitatul anchetei si audierii lui Trump, mi-am adus aminte de un film celebru din 1997.
Wag The Dog e un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman despre un producator de film si un consultant politic care, pentru a acoperi un scandal sexual al presedintelui SUA, inventeaza un razboi intr-o tara bizara chiar inaintea campaniei electorale pentru realegere.
Wag the dog a fost inspirat de o carte, a avut doua nominalizari la Oscar (cel mai bun actor, Dustin Hoffman in rolul producatorului de film si cel mai bun scenariu adaptat – David Mamet) si a ramas o referinta in glumele din perioada mandatului Clinton.
In America lui 2020 avem un presedinte aflat intr-un scandal, ne aflam in perioada alegerilor si a aparut ideea unui razboi, de data aceasta real, nu inventat (filmat) la Hollywood.
War is showbusiness, zice Robert de Niro in film, in ipostaza lui de consultant politic si explica cum poate fi mutata atentia publicului de la o problema grava pe ceva fals… ceea ce noi traim zilnic.
