Tag : 2013

cartolina rezolutiiRezolutii pentru un nou an

Rezolutii pentru un nou an

text de Noemi Revnic

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am un ritual la fiecare trecere intr-un an nou: pe 31 decembrie imi scriu in jurnal tot ce a fost bun pentru mine in anul de care urmeaza sa ma despart. Iar imediat a doua zi, pe 1 ianuarie, iau o carte postala (achizitionata intr-una dintre calatoriile mele) si scriu pe verso rezolutiile pentru noul an. Sunt lacoma, la final sunt cam 20 de dorinte, dar toate depind de mine si atunci ma simt foarte bine cu asta. Din experienta ultimilor ani, rezolutiile mele nu sunt planuri (da, am invatat sa nu imi mai fac planuri); fiecare dorinta este adaptabila si atunci totul pare mai usor.

Cartolina este in permanenta cu mine, cum deschid agenda de intalniri, astfel incat stiu ca o am aproape si pot sa recitesc destul de des ce am scris.

La finalul anului voi constata ca am “rezolvat” mai mult decat jumatate din ce mi-am propus si atunci trec in noua cartolina ce nu am facut in anul precedent. Este ca un joc, dar pe de alta parte este singura modalitate de a imi controla cele 12 luni si de a face ceva pentru mine. Cartolina mea cu rezolutii este despre mine si despre oamenii importanti din viata mea. Nu exista aici victorii sau infatuari, ci doar satisfactia ca am petrecut inca un an cu mine si inca imi place aceasta companie.

Este un exercitiu, desigur, dar merita sa il incercati, macar o data. Sa vedeti cate lucruri puteti realiza intr-un an, pentru voi, amintiri dragi pentru mai tarziu.

Va doresc un an minunat, cu rezolutii cat mai frumoase si care sa se indeplineasca, mai ceva ca in povestile cu happy end!

Sursa foto: http://small-moments-blog.blogspot.ro

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1597
sampanieera mai bine sa ne fi cuplat cu dansatorii lui CRBL…

era mai bine sa ne fi cuplat cu dansatorii lui CRBL…

pe la 4 dimineata ma intorceam acasa de la o petrecere la care, ca sa rezist sa stau atit (nu-mi plac chefurile, de orice fel ar fi ele), am baut 4 pahare de vin roshu plus unul de sampanie.

pentru mine asta e mult. foarte mult.

asa ca, in frigul turbat care a fost aseara, mi se parea ca micul meu creieras s-a dilatat si e precum un picior intr-un pantof cu doua numere mai mici. plus ca gindea fix ca un picior.

cum petrecerea fusese undeva pe bulevardul minune din fata Casei Poporului, relativ aproape de casa mea, iar la ora aia taxiurile erau precum diamantele, am venit usurel pe jos, la bratul unui prieten. amindoi tragindu-ne picioarele cu greu.

in Centru Vechi, ne-au depasit doua domnisoare imbracate la indigo: fuste scurte cu sclipici, cizme lungi pina la genunchi cu tocuri cui si geaca de fis cu blanita. ma rog, difereau culorile, cred, dar era mult prea complicat sa tin minte si asta.

“ti-am zis ca era mai bine sa ne fi cuplat cu dansatorii lui CRBL. ei ar fi muncit acum si noi stateam acasa la caldura. si-apaream si in ziare cu ei.”

“nu dansatori, cintareti ne trebuie. sau un amant care sa fie ocupat cu familia”

imi clantaneau dintii de frig, imi crapa capul si de la vin (dar si de la ce auzisem) si mi-au iesit vorbele din gura singure:

“sunteti reale? sau am baut prea mult si…”

n-am apucat sa zic mai multe pentru ca tovarasul de drum mi-a executat un cot, iar una dintre fete s-a intors si-a replicat artzagoasa:

“auzi voci!”

a luat-o de brat pe colega de drum (pe Smirdan, dar si in viata) si-a marit pasul.

“daca nu taci, te duci singura acasa”, am auzit soptindu-se taios de linga mine.

mi-am evaluat fortele, eram aproape de fosta Biblioteca Nationala, in 5 minute as fi ajuns si singura, dar pentru ca era frumos sa incep anul ca o doamna, am tacut.

***

aveau 20 si un pic de anisori. si-aveau picioare frumoase, caci despre chipurile lor n-am nicio amintire.

daca mi-ar fi povestit cineva asta, nu l-as fi crezut.

m-a marcat experienta. mi-am dat seama ca mi-am irosit jumatate de viata negindind corespunzator. cred ca trebuie sa schimb lucrurile in 2013.

🙂

***

La multi ani!

 

LATER EDIT – Dupa ce a comentat Florin Grozea mi-am dat seama ca am fost fraiera si total lipsita de reactie. As fi putut sa le spun ca le dau niste numere de telefon ale unor baieti care cinta si-s faimosi in tara noastra. of, mintea cea de pe urma:(


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!