Tag : andrei pavel

oameni pe care-i iubesc

sunt unii oameni pe care atunci cind ii intilnesti – in persoana sau prin munca lor – iti dau o stare de bine, te bucura si ti-e cald si frumos prin sufletzel.

nu poti sa-ti explici asta oricit ai incerca, dar oamenii astia au ei ceva magic in ceea ce fac or sunt, care trece prin orice si ajunge direct la tine.

pentru mine unul dintre acesti oameni magici e dl Radu Cosasu. nu l-am intilnit niciodata, cred ca as muri de rusine-incintare-teama daca l-as intilni vreodata, dar il iubesc de mor.
mi se pare incredibil, ireal.

uitasem de asta, dar am descoperit pe liternet textul care se numeste Excelenta SA Andrei Pavel care face mai mult decit milioane de cintece holograf or loredana la o ceremonie de retragere.

La naiba! Dacă nu a fost fenomenal, extraterestru, dacă nu a fost invincibil (cine e?), Andrei Pavel este şi ne rămîne ca un jucător excelent şi îl voi numi continuu, cu drag şi respect, Excelenţa Sa Andrei Pavel.

“Şi vrei să-ţi mai spun ceva?” – vorba unui prieten afon în sport, de care nu mă pot despărţi nici cînd scriu la Gazetă. Ieri, după ce am citit ce-a spus la conferinţa lui de presă, am fost cît se poate de mulţumit. După 18 ani de tenis, Pavel nu numai că e mîndru de cariera lui, dar se poate aşeza, liniştit, la casa lui, cu familia lui. Vi se pare puţin? Prea idilic? Prea happy-end? Un scriitor brazilian a spus-o vesel şi bine: happy-end-urile sînt neplăcute în cărţi şi la cinema, dar în viaţă sînt minunate.

textul integral aici, intr-o rubrica minunata Oameni pe care-i admir, oameni pe care-i iubesc

*
oare imi supralicitez norocul daca trec pe wish listul de ziua mea (care va sa vina f f curind) sa ma intilnesc cindva, oricind cu dl Radu Cosasu?!

1327

BCR Open – culisele retragerii lui Andrei Pavel

astazi a fost meciul de retragere al lui Andrei Pavel, o gala festiva cu Ivanisevic special guest star, plus Holograf si Loredana (cam de nunta cumva) pe teren sa-i cinte tenismenului.

ok, asta ati vazut la tv, dar in tribune au fost si parintii lui.

*
tatal lui m-a emotionat cel mai tare. a plins mult in prima parte a ceremoniei cind rulau pe un ecran toate momentele importante din cariera lui Andrei. si-si stergea lacrimile cu podul palmelor, acoperindu-si ochii in intregime. barbateste, la vedere. plingea cu mindrie.

la sfirsit a prins una dintre mingiile semnate de Andrei. ar fi putut sa o dea altcuiva, pentru ca Andrei e fiul lui si ii poate semna orice minge, dar a luat-o ca pe un dar pretios si si-a asezat-o in poala. mingea de la meciul de retragere.

*
in vip lounge, dupa meci, Ivanisevic se poza cu toata lumea. Bogdan Enoiu, agitat, il urmarea indeaproape gata sa-i faca pe plac cu orice dorinta avea. soferii se pregateau sa-l duca la hotel, Ivanisevic ceruse o bere, domn Enoiu o aducea personal. nu mai era big boss-ul turneului, era … cel din conversatia asta.

– Dar cånd erai mic şi jucai tenis, te visai noaptea campion?
– Da. Mă visam în fiecare noapte campion. Şi-acum mă mai visez.
– Şi-atunci te-ai implicat în turneul de tenis pentru că era lumea la care visai?!
– Da. Aşa este.
– Tu, de fapt, ţi-ai împlinit un vis din copilărie.
– Da. Ai sesizat corect. Şi cu Hagi (nota mea. spectacolul de retragere al lui Hagi) la fel a fost.

dintr-un interviu pentru Tabu, septembrie 2008

2279

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!